Patria, august 1920 (Anul 2, nr. 165-186)

1920-08-08 / nr. 170

Dumineca 8 August^fiZ0 Numarul 2 Coroane mmmmmmm DIRECTOR­­ m AGARBICEAND ftJBDACt'U ŞI ADV CLUJ, Str. REGF o’Mi ANUNŢURI PRIMEŞTE A Şi AGENŢIILE ui CITATE Andi B,"Numărul 170 Guvernul, pp . Şi-­ In ziarul „îndreptarea“ se dă un co­municat oficios al guvernului prin care se desmint ştirile apăruta în presă referitoare la o colaborare a guvernului cu opoz­ţia. Comunicatul arată că guvernul nu a făcut decât un apel la opoziţia din Cameră, pen­tru a înlesni legiferarea. Spune, mai departe, că acest apel n’a avut de altfel, nici o in­fluenţă asupra opoziţiei, care a continuat să prelungească discuţia la mesagiu. Gu­vernul, după comunicatul apărut în „ în­dreptarea* n’a făcut nici un apel de cola­borare opoziţiei, pentru că el, cu majorită­ţile lui, se simte destul de tara pentru a legifera toate reformele de care ţara are nevoe. Cu atât mai vârtos nu poate dori o colaborare cu opoziţia, fiindcă fruntaşii a­­cesteia, până au fost la putere, s’au arătat „incapabili de a guverna“. Publicul nostru cetitor nu va şti că prin acest comunicat guvernul şi partidul poporului se răsboeşte cu partidul liberal, şi nu cu alt­cineva. Intr’adevăr liberalii, cercând prin toate mijloacele să ajungă cât mai în grabă la putere, prin ziarele lor, publică zi de zi zvonuri despre o colaborare a guvernului nu atât cu opoziţia întreagă, cât mai vâr­tos, cu partidul naţional. Zvonurile lăţite de liberali le desminte, deci, comunicatul oficios din „îndreptarea“. Liberalii vor să compromită, prin şti­rile de colaborare, şi guvernul Averescu şi pe partidul naţional. Pe guvern vor să­­ compromită arătând opiniei publica­tă e atât de slab acest guvern Averescu, adus la putere de liberali tocmai pentru a dis­truge gloria generalului, încât nu poate guverna fără sprijinul opoziţiei; pe noi, opoziţia, şi în special, pe partidul naţional vor să-l compromită arătând că nu suntem oameni de convingeri, ci suntem gata să ne târguim cu oligarhia română. Organizindu-se în Ardeal ca partid, liberalii au tot interesul să discrediteze pe fruntaşii partidului nostru, cari, după aceşti samsari ai politicei române, de dragul pu­terii ar fi gata să-şi renege principiile, despărţindu-se de tabăra democraţiei ro­mâne. Cetitorii noştri şi aderenţii partidului naţional să fie numai cu băgare de seamă şi să observe cu ce mijloace lucrează li­beralii şi de ce tactică se folosesc şi, dacă n’au cunoscut până acum bizantinismul, de care s’a plâns veşnic fraţii din vechiul Re­gat, îl vor cunoaşte de aici în­colo, în toată strălucirea lui fanariotă. Dar mărturisim, că răspunzând zvo­nurilor de colaborare lăţite de liberali, nu pricepem, pe ce se razimă guvernul, când zvârle cu copita în opoziţia din cor­purile legiutoare. Pricepem, că guvernul actual, fiind reprezentantul păturilor conservatoare, ex­presia oligarhiei române, să fie absolut încredinţat, că poate guverna fără sprijinul opoziţiei.­­ Guvernul Averescu, creindu-şi singur majorităţile parlamentare, „partidul popo­rului“, şi nici decum fiind el, cum ar fi logic , expresia unui partid sau a unor partide existente, se simte absolut stăpân pe majorităţile sale. O şi spune în comu­nicat, fără nici un încunjuri. Credem şi noi că majorităţile de azi, alese nu in baza unor convingeri sau a unui­­program poli­tic, ci in numele unei mari popularităţi, nu pot decât să joace după porunca ve­nită de sus. Şi nu ne îndoim o singură clipă, că guvernul conservator de azi nu va sta de loc la îndoială să nu se slujească de aceste docile majorităţi, pentru a aduce toate legile nu interesul superior al ţării, ci al oligarhiei, pe care îl reprezintă. Dar nu înţelegem pe ce se razimă guvernul când aruncă cu copita în fruntaşii opoziţiei spunând: cum să ne gândim la o colaborare cu ei ? Nu s-au dovedit incapa­bili încă până au fost la putere? Guvernul Averescu e la putere de cinci luni, cât au stat la guvern şi frun­taşii democraţiei române. In acest egal in­terval de timp, cu ce s’a arătat mai capabil guvernul Averescu? Noi,afară de decretele­­legi ale cointeresării particularilor în detri­mentul statului, şi afară de cele mai ru­şinoase alegeri, nu cunoaştem nici o operă a guvernului. Sau vrea guvernul Averescu să­­ scriem între dovezile de capacitate faptul, că s’au oprit lucrările de expropriere până după ce marii proprietari îşi vor vinde din mână liberă pământul căzut sub expro­­priere? Sau legea islazurilor, în care nu se stabileşte preţul islazului ci se lasă la discuţia ... forurilor juridice ? Adevărul e limpede pentru toată ţara: guvernul Averescu n’a dus nici un pas înainte legiferarea, nici consolidarea ţării; reforma agrară e cârpită, dar nerealizata; budgetul e favorabil capitaliştilor, valuta nu-i unificată. Unde e deci dovada, că guvernul conservator de azi e mai competent în conducerea ţării decât întâiul guvern par­lamentar al României? Guvernul dlui Vaida, în acelaşi in­terval de timp, pregăti­se proiecte de legi larg democratice, aşteptate de imensa ma­joritate a ţării: reforma agrară, reforma legii chiriilor, impozitul provizor pe venit, etc. etc. Erau toate proiecte de legi cari a­­rătau un guvern capabil, dar cari au fost zădărnicite, prin răsturnarea guvernului Vaida, tocmai de către oligarhia stăpâni­­toare de azi. La răsturnarea guvernului Vaida, li­beralii şi conservatorii de toate nuanţele îşi dăduseră mâna. Azi liberalii, scopul fiind atins, vor se delăture pe arsTeseani, pentru că în noua încercare de robire de către oligarhie, oligarhia liberală să-şi aibe partea leului. Dacă oligarhia conservatoare — la putere acum — n’ar­­încerca să se înstă­pânească pe arterele de vieaţă ale ţării, li­beralii n’ar da atacul pentru ajungerea la putere; ar mai aştepta, fiind mulţumiţi, că democraţia a fost delăturată. Dar se fac afaceri mari, şi atunci li­beralii s’au gândit că tot e mai aproape de trup cămaşa decât oricare altă haină. De­ aici campania de discreditare a acelora pe cari i-au adus la putere, şi în acelaşi timp de discreditare a noastră, pentru a slăbi democraţia. Numai cât azi, când sufletul româ­nesc a pornit pe drumul lui triumfător, bizantinismul va ajunge în curând la v­eun muzeu de antichităţi, şi neamul românesc, scuturat de toate rănile trecutului, îşi va face legile aşa, cum îi cer interesele lui, şi întărirea României­ mari. V, PRIM-REDACTOR­; BADU DRâGNISă ABONAMENTUL UN AN 240 LEI — 480 DOR m V* AN 120 LEI — 240 DOR es % AN 80 LI! - 120 LOB TELEFON tigggft. W De ce a fost chemat gen. Averesa în cabinetul Vaida In timpul discuţiei la mesagiu, dl Al. Vaida-Voevod a dat următoarea lă­murire dlui raportor: îmi daţi voe, die raportor, să vă spun de ce au primit colaborarea dlui general Averescu ? Fiindcă reprezenta un partid care negase legalitatea parlamentului și prin intrarea dsale am dorit că poate să re­cunoască legalitatea acelei Camere. Sunt recunoscător că intrând în acel guvern a recunoscut o. Petrolul Oricine este astăzi convins că inde­pendenţa politică a unui stat este în raport direct cu independenţa lui economică, fără de care este ameninţat regimul unei depen­dinţe mascate, cu toate urmările ei de­zastruoase. Pentru asigurarea acestei independenţe economice toate statele luptă prin felurite mijloace ca să-şi asigure izvoarele produ­cătoare­ de energie, necesare transporturilor, industriei şi inerent comerţului. Lupta s"se dă în special între marile puteri, Anglia, Franţa şi America, pentru a putea acapara cât mai mult, în întreaga lume, izvoarele de energie, indispensabile independenţei economice şi dezvoltării vie­­ţei de stat. România prin resursele ei de cărbuni şi lignit, prin incomparabila bogăţie de gaze naturale, şi prin nesecatele surse pe­trolifere poate fi socotită una din ţările fruntaşe ale lamei. De aceia ochii streină­­tăţii sunt îndreptaţi asupra noastră, dor­nici de a acapara aceste izvoare de energie. Până acum nu avem o politică defi­nită pentru apărarea şi naţionalizarea ace­stor bogăţii. O polemică vie a început între presa guvernului şi cea liberală pe chestia pe­trolului. Acuzări reciproce se aruncă și în spe­cial dl Tache Ionescu este acuzat că în schimbul împrumutului extern vrea să aser­vească petrolul. „ Viitorul“ arată cât de dezastruoase sunt contractele pe care le avem încheiate pentru exportul produselor petrolifere și ce pierderi enorme suferim din această cauză. Dar, şi aici, trebuie să demascăm iezuitismul liberal. Aceste contracte dezastruoase, cu Standard Oii şi colonel Boyle, au fost în­cheiate de liberali şi sunt semnate de dnil Al. Constantinescu şi Tancred Constan­ti­nescu. Aşadar, mulţumită liberalilor suferă astăzi ţara şi mai au încă cinizmul să di­scute şi să se facă apărători ai unei cauze pe care ei au­­ compromis-o. Germania nu permite transitul ma­terialului de răsboi spre Polonia Lemberg. — Guvernul german a a­­dresat guvernelor aliate o notă declarând că nu poate permite transitul materialului de răsboi şi soldaţilor Antantei din cauza atitudinei muncitorimei germane, faţă de guvern. Nota declară mai departe că tran­­zitul pentru Polonia ar putea provoca uşor iebucnirea revoluţii în Germania şi în­cheie că guvernele aliate se pot convinge despre această la faţa locului. învăţătorii noştri Al doilea congres general al învăţă- — cum au fost consideraţi învăţătorii din Basarabia, — şi da a-şi revendica şi pe seama lor un lot de împroprietărire. In împrejurările de azi o astfel de măsură ar fi mai norocoasă pentru îmbu­nătăţirea sorţii învăţătorilor decât o ridica­re a salarului, nu ştim cu câte procente. Tot­odată ar fi o măsură care i-ar lega pe luminătorii satelor noastre şi mai mult de interesele ţărănimii noastre în mijlocul căreia trăisu, şi ai cărei conducă­tori şi educatori fireşti trebuie să rămână şi pe mai departe pentru a putea conso­lida noul nostru Stat. . Oricât de mult ar fi preocupaţi în­văţătorii noştri de necazurile vieţii mate­riale, ei, mai mult decât alte categorii de funcţionari publici, nu pot jertfi orice ideal acestei preocupări. In deosebi în orientarea politică a ţărănimei noastre pe învăţători ne place sâ-i considerăm veşnic desinteresaţi şi relevăm ca un simplu semn faptul că nici un glas nu s’a ridicat în congres pentru a veştezi purtarea unor învăţători cari, în alegerile trecute, s’au pus cu totul la dispoziţia puterii de stat şi a partidelor oligarchiei române, din simplul motiv că guvernul Averescu le-a făcut promisiuni sau ameninţări de ordin material. Invăţatorimea ca şi preoţimea noastră trăeşte în mijlocul poporului ţăran, şi până când vor trăi în acest mediu, interesele lor vor fi veşnic legate de acele ale ţără­nimei şi ale satelor noastre. Locul lor firesc, ori cari ar fi guver­nele ce se succed la putere, ori cari ar fi partidele politice care imbie favoruri, nu poate fi decât şi rândurile partidelor de­mocratice, care singure voiesc cu adevărat ridicarea clasei ţărăneşti şi muncitoreşti, şi, bine înţeles, şi ridicarea muncitorilor inte­lectuali care sunt învăţători noştri, torilor români de dincoace de Carpaţi, s’a ţinut în Cluj, în zilele de 1 şi 2 August. Am publicat raport amănunţit asupra con­­gresului. De data asta voim să pomenim u­­nele chestiuni asupra cărora s’a discutat în congres, şi asupra altora care n’au fost puse la ordinea de zi, învăţătorii noştri au cerut, încă odată cu inzistenţă statificarea tuturor şcoalelor primare. Cererea aceasta e în legătură cu salarizarea învăţătorilor, şi aici trebue să le dăm deplină dreptate: sunt şi azi în­văţători la ,şcoli confesionale, cari n’au fost încă încadraţi în salarele cele nouă, pe când învăţători români, cari au fost aplicaţi sub Unguri la şcoli de Stat ungu­reşti, deodată cu venirea stăpâniei româ­neşti, au beneficiat de întregul salar. Astfel unii dintre cei mai naţionalişti învăţători, fiind aplicaţi la şcoale confe­sionale române, nu se bucură nici azi de salarul celor ce a servit sub unguri la şcoli ungureşti. Nouă ni se pare însă că regulându­­se odată pentru totdeauna, şi cât mai în grabă, salarele învăţătoreşti — fără deose­­bire că servesc la şcoli de Stat sau con­fesionale, învăţătorii noştri n’ar avea mo­tive să mai ceară cu atâta inzistenţă sta­tificarea. E o chestiune asupra căreia vom reveni altădată mai pe larg. După cum am aprobat mişcările tu­turor funcţionarilor publici făcute în ve­derea ameliorării situaţiei lor materiale, nu putem nici acum decât să aprobăm iizuinţa învăţătorilor noştri de a-şi îmbu­nătăţii soarta, în scumpetea extraordinară ce stăpâneşte azi, la noi. Dar n’am văzut ridicându-se o cerere dreaptă a învăţătorilor, anume de-a fi consideraţi şi ei ca cultivatori de pământ Nu suntem noi pentru presa independentă ? — O­lămurire ziarelor liberale — Ziarul liberal „înfrăţire­a“ îşi mani-J facere, când poate trăi un ziar în afară de festă dorinţa de a întră în polemică cu­ partid, însă aceia care distrug ziarele li­ziarul nostru, uitând că noi nu polemizăm cu un ziar aparte, care ne este indife­rent, ci cu un partid din vechiul regat, a că­rui acţiune de înfiltrare la noi, nu ne poate fi indiferentă, când ştim ce operă a înfăptuit dincolo. Acest ziar liberal, vine în discuţia, noastră numai întrucât răsfrânge mentali­tatea ocultei liberale şi în privinţa aceasta noul organ din Cluj, o restrânge cu pri­sosinţă. Căci pe de o parte spune că este presă liberă iar pe de­ altă parte, că este organul unui partid. Ori, din partea noastră, tocmai acest fapt lam înregistrat, arătând că partidul liberal atrage „­după el oprobriul istoriei şi al vechiului regat, în­cât nu mai are curajul să-şi arate ziarele lui ca fiind ale lui, ascunzându-le în dosul anonimatului, cum face Avântul, Izbânda, România Nouă şi în Cluj, înfrăţirea. Totuşi, organul liberal din Cluj, ne învinueşte pe noi că nu admitem presa in­dependentă, presa liberă, presa în afară de partid. De unde învinuirea aceasta ? Am stat noi vreodată la îndoială de a recu­noaște acest caracter, pe care-l are un ziar ca Dacia ? Sau un ziar ca Luptătorul? Din partea noastră considerăm ca o bine­bere, sunt tocmai liberalii, care îi anul acesta au cumpărat la Bucureşti ziarele Avântul şi Izbânda, care erau indepen­dente şi pe care le-au pus în serviciul partidului lor. De-atunci încoace este e­­vident că nu am mai putut recunoaşte cele două ziare ca independente. Dar a spune, că eşti ziar independent şi totuşi al unui partid, cum face înfrăţi­rea, înseamnă a cădea în păcatul pe care l-am arătat noi că-l are presa liberală şi înseamnă că serveşti opinia publică, nu cu cultură, ci cu minciuni şi falsuri. Dovada acestor constatări o face tocmai noul ziar. Pe de-o parte afirmă: noi nu suntem organ de partid, noi suntem „o presă liberă“, iar pe de altă parte spune în acelaşi articol, că partidul, cu care are „o legătură“ este „acel , partid, care în vremuri de vrajbă“, etc., etc. “ (urmează apologia partidului liberal). „ Apoi noi ce am spus? Noi nici nu am spus atât, cât spune înfrăţirea şi totuşi se răsboieşte contra noastră. Lipsa de logică a confratelui clujan, trădează tocmai păcatul presei liberale de a fi presa unui partid, dar totuşi pretinsă independenţă, „presă liberă.“ Astfel, nici nu putem pretinde mai mult. Tăslăuanu redivivus Amestecul dlui Tăslăuanu la Aprovizionare, unde dă Grâul intreprinderei de lemne flTârnăveanaH­­ordine tate a fost expediată în vagoanele nr. 715235, 3078, 10616 și 31239, care după confirmarea delegatului în curând vor sosi la Cluj, de unde se vor distribui după Vpp­­sele lor. Fiind această cantitate plătită de firma numită şi în consecinţă cu ordinul dlui ministru, vă rugăm a nu le rechizi­ţiona şi a-i da libertate de­ a dispune asupra acestei cantităţi. Directorul aprovizionăm Transilvaniei (ss) Mohan Dacă sistemul de permisa liberal, din timpul neutralităţei, a dat naştere la afaceri scandaloase, sistemul inaugurat de guvernul Averescu, prin reprezentantul lui tipic, dl O. Tăslăuanu, a depăşit marginea scandalului ajungând o monstruozitate. Maeştri ca dl Constantinescu & Comp. cari au lucrat ani întregi, au fost întrecuţi cu mult de elevii lor, dl Tăslăuanu & Comp, cari nu au experienţă decât numai de câteva luni de zile. Se ştie dansul sutelor de milioane jucat în jurul ministrului de industrie şi comerţ, dans care păgubeşte Statul cu aproape jumătate de miliard, înbogăţind pe unul şi pe altul. Este cunoscut cântecul parfumnurilor şi al şampaniei, al roşului de buze şi al pudrei, aduse în ţară prin specularea per­miselor date de dl Tăslăuanu. Nimeni nu se mai îndoieşte de zecile de milioane câştigate de celebrul Schuller cu ajutorul permisului de export de ce­reale, în timp ce o parte din populaţia ţărei suferă de foame. Delegatul aprovizionărei Transilvaniei (ss) N. Costea Aşadar dl O. Tăslăuanu dă ordin expres la Aprovizionare, în folosul firmei „Târnăveana“ care ar fi cumpărat­­grâul de la o federală „Dacia“. De ce însă vagoanele de grâu nu s’au trimis pe adresa firmei, ci pe aceia a di­­recţiunei regionale din Cluj? Pentru a masca interesele ascunse, va rămâne celebru execuţia pe care­ făcând din această direcţiune un paravan i-a făcut-o un parlament de Madgearu prin şi un complice în această afacere interpelarea sa cât şi aceia pe care i-a ad­ministrat-o dl N. Iorga, atunci când a fost solicitat să-şi spună părerea. Din răspunsul său lamentabil prin care nu s’a putut desvinovaţi de nimic, am putut reţine un singur lucru: Dl Tăslăuanu, asemeni vinovatului prins a­­supra faptului, a demarat că nu va mai face Dar, nu a trebuit să treacă mult şi a căzut în recidivă. Se ştie că la Bucureşti există o di­recţie a aprovizionărei Ardealului care, este pusă la ordinul ministrului delegat sau a Subsecretariatului Aprovizionărei, de care trebuie să depindă şi direcţiunea regională a aprovizionărei din Cluj. Nu ştim dacă direcţiunea aprovizio­nărei Ardealului poate da ordine direc­­ţiunei regionale din Cluj, dar, ştim precis că ministrul de industrie şi comerţ nu are căderea a da ordine la aprovizionare, că­reia i s’a creiat un Subsecretariat de Stat sub conducerea dlui I. Atanasiu. Nu ştim de existenţa vreunei între­­prinder­i de lemne, numită „Târnăveana“d­in Ardeal, dar că între această întreprin­dere, reală sau fictivă, şi dl O. Tăslăuanu există strânse legături de afaceri, o ştim precis. Această afirmaţie a noastră o dove­dim prin publicarea adresei emanată de la direcţia aprovizionărei Transilvaniei către direcţiunea regională a aprovizionărei din Cluj. Publicăm în copie adresa: Către direcţia regională a aprovi­­zionărei Cluj Avem onoare a vă încunoştiinţa că în urma ordinului expres al dlui ministru Tăslăuanu am asemnat întreprinderea de lemne „Târnăveana“ 5 (cinci vagoane grâu, care s’au expediat din partea fede­ralei „Dacia“ la adresa dv. Această canti-Dar, ceia ce întrece totul, este ordinul de­ a nu se rechiziţiona acest grâu, rămâ­nând ca „Târnăveana“ să di­spue cum vrea de el, sau mai bine zis, să-l speculeze cum vrea. Ce interes a avut dl Tăslăuanu ca să intervin atât de expres în favoarea Armei suscitate, când cererile populaţiei lipsite rămân fără răspuns. Când judeţe întregi din Ardeal şi mai ales Maramureşul suferă cumplit de lipsa pâinei, ministrul de industrie şi co­merţ se face părtaş şi înlesneşte specula. Până când însă? Până când dl Averescu se va solida­riza şi va acoperi cu mantia sa de gene­ral pe dl O. Tăslăuanu? Transporturi misterioase Viena. „ Sub titlul acesta ziarul Vossiche Zeitung“ scrie următoarele: In camera saxonă, deputatul indepen­dent Sipinsky a atras atenţiunea camerei asupra faptului că din Apus trec mereu prin Lipsea şi Saxonia transporturi de sol­daţi, cari se dau drept prizionieri cehoslo­vaci întorşi din Siberia. In realitate aceste transporturi de oameni îmbrăcaţi în uni­formă nouă şi înarmaţi din creştet până în tălpi sun trupe trimise de Alantă prin Cehoslovacia spre Polonia. Ministrul pre­zident a declarat că pe lângă toate sem­nele acestea suspecte nu crede de necesar să ia măsuri deoarece i s’a adus la cunoş­tinţă oficios că sunt transporturi de prizo­nieri cehoslovaci. Propunerea prezidentului saxon a fost primită. Se crede însă că o încercare de­ a trece în ascuns trupe prin Saxonia în Po­lonia ar stârni proteste energice la Berlin.

Next