Patria, septembrie 1920 (Anul 2, nr. 187-209)

1920-09-16 / nr. 199

Joi 16 Septemvrie 1920 DIRECTOR: ION AGIARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str. REGT‘T A '**RIA 11 — « mily Numărul 50 bani Anul II. Numărul 199 Hi ANUNŢURI PRIMEŞTE AT ŞI AGENTIIL CU­­»AERIAI­- “vul Asoeiatiune! AL PARTII­ XILUI NAŢIONAL ROM!* Sibiiu H ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN ... . 60 LEI PE VL AN .... 30 LEI TELEFONI­C IFTOGRAFIA 15—33 Rolul social al studenţimei — Scrisoare adresată congresului — Bucureşti, 8 Semptemvrie 1920. Domnilor Studenţi, Invitat fiind, ca fost preşedinte al „Centrului Studenţesc Iaşi“ să iau parte la „Congres“, exprim regretul că nu pot fi printre d-voastră din pricini în afară de voinţa mea. Salut congresul dv. cu nădejdea că din el va eşi o nouă îndrumare pentru tineretul universitar. Am făcut parte din generaţia pe care mulţi din dv. o consideră ca „eroică“. Am luat parte efectivă la conducerea celor mai zbuciumate ac­ţiuni universitare şi am primit deplină satisfacţie a naivelor ambiţii de stu­dent. Apoi am luat parte la răsboiul general, unde am avut dese prilejuri să constat de aproape ce valoare au acţiunile omeneşti şi ce poate rămâne de pe urma lor. Astfel, judecând ac­tivitatea mea trecută şi a generaţiei mele, precum şi a precedentelor ge­neraţii de studenţi, am ajuns la unele conduşii pe cari cu tot dragul aş fi dorit să vi le comunic. 1. In învăţământ a fost introdus un cuvânt nefast „activitate extra­­şcolarâ“, şi cine s’a servit mai mult de el au fost studenţii. Relele în le­gătură cu această devisă sunt foar­e cunoscute. Enumăr câteva: neglijarea activităţii şcolare ; exagerarea rolului so­cial al studenţilor; politicianizarea ti­neretului înainte de­ a fi putut do­bândi puterea de critică a politicei; falsificarea spiritelor tinere, care nu porneau de la o realitate controlată. 2. Folosul unor activităţi, în afară de studii, ale studenţilor, a fost nul sau imperceptabil; numai iluzia şi auto­sugestia au fost mari. Am studiat miş­cările studenţeşti dela 1879 până azi şi am comparat modurile de manife­stare a peste 40 de generaţii. Din toate, n’am văzut un singur act, în societate care să râmâe. 3. întotdeauna, cu ştiinţa sau fără ştiinţa tinerilor, manifestările lor au fost târâte către interesele cluburilor şi stu­denţii au servit drept instrument, ade­sea nevinovat în mânile altora. Orice nume ar purta amestecul studenţesc în treburile sociale: „garda conştiinţei na­ţionale“, „garda demnităţii naţionale* „armata constructivă“, „ideal naţional“ — atâtea mari şi frumoase vorbe, rezultatul din urmă este întotdeauna deviarea către vre-o firmă politică de partid. 4. Ca dovadă a seriozităţii sociale studenţeşti, în felul acesta, este faptu că 99%/6 din acei cari au criticat cu vehemenţă înjghebările politice dela no imediat după isprăvirea studiilor uni­versitare, s’au înscris în cluburi po­litice. 5. Răul cel mai mare de care su­feră ţara noastră comparativ, pata cu care ni s’a acoperit orice pretenţie mai înaltă e o mare abundenţă de medio­crităţi şi lipsa, în genere, a unei ade­vărate culturi largi. De obicei, când se aude asemenea părere la noi se ridică cineva de protestează cu o tremură­toare indignare în ropote de aplauze nesfârşite cari acopăr orice nevoie de documentare şi de răspuns serios. Poate că obiceiul acesta ar trebui să tre­că. Mie nu-mi pare bine să vă spun acea­stă constatare, şi formularea ei, de că­tre foarte mulţi streini, mă doare şi pe mine. Dar să privim odată bărbăteşte realitatea în faţă şi să-i căutăm îndrep­tarea. Faptul că ai ajuns să constaţi un deficit e o garanţie că-l vei în­drepta. O constatare generală în tot cazul putem face, suntem aproape toţi cu mult mai prejos decât ar trebui să fim. Şi de această consideraţie leg cu activitatea studenţească din viitor. 6. Rolul studeţesc social, ca rol de asociaţie, de grup, nici­odată nu-i în prezent, ci în viitor. Pregătiţi-vă cât mai temeinic în câmpul ideilor, desvol­­taţi-vă modalitatea până la lărgimea ci­vilizaţiei, actuale, deprindeţi-vă cu spi­ritul critic, cu cercetarea conştiincioasă, amănunţită, nepărtinitoare a probleme­lor şi mai ales sporiţi-vă b­edefinit mul­ţimea cunoştinţelor, căci cu ele vă veţi prezenta lumii. 7. In acest scop, de educaţie in­telectuală, de educaţie fizică, de excurzii şi călătorii cât mai dese, sunt de admis oricâte asociaţii, şi oricât de variate manifestări. 8. Nu cheltuiţi din energia dv. — energie limitată ca a oricărei fiinţe vii — nici o fărâmă pentru alte scopuri decât acel destinat în mod natural stu­dentului, adecă formarea zonei perso­­nalitaţei bogate. Ori, din lunga mea experienţă, constat că nici un fel de a­­mestec a tinerilor în activităţile din a­fară, nu dă putinţa să se formeze per­sonalităţi, oameni reprezentativi ai nea­mului nostru, prin cari numai neamul poate trăi. 9. Lăsaţi generaţia de astăzi să-şi ndeplinească rolul cum înţelege ea, şi cum a fost pregătită să şi-l îndepli­nească ; amestecul dv. de altfel nu poate avea nici una dintre urmările pe cari doriţi. De vreţi o premenire cu a­­devărat în mersul trebilor din societa­­ea noastră, pregătiţi generaţia dv. pen­­ru aşa ceva. Pe cei de azi nu-i puteţi schimba, pe dumneavoastră însă vă pu­­eţi. Criticile pe cari le aduceţi celor din vremea noastră, le-au adus şi ce de azi înaintaşilor lor şi dacă nu vă îndrumaţi cum trebuie acum, peste douăzeci de ani vi­ se vor aduce de către cei cari vin, dumneavoastră. De aceea: Rupeţi-o cu obiceiurile de fânâ acum (v-o spun eu care le-am practicat de-a rândul, fiind răsfăţatul lor). Păstraţi „societatea“ în conturul ei de azi, dar daţi-i altă menire, o me­nire de formare mutuală a membrilor între ei, părăsind planurile formidabile, irealizibile pentru dvoastră, de-a face fericirea actuală a „poporului“. Cerce­tări de probleme, conferinţi dese, citiri comune, referate, discuţii în contradic­tor, abonări la reviste, schimb de cărţi, sport, excursii, călătorii, ajutor între dvoastră — nu-i de-ajuns ? Dacă prin­­tr’o asemenea activitate, continuaţi să aplicaţi între dvoastră perceptele atâtor ramuri de studiu din cari vă adăpaţi la Universitate, şi reuşiţi după un nu­măr de ani să vă ridicaţi la concepţii mai înalte de cultură şi morală decât s’au ridicat generaţiile de până la dv., aţi făcut tocmai ceea ce socotiţi că tre­buie de făcut prin amestecul în activi­tatea socială mare: premenirea socie­tăţii româneşti. — Şi toată nădejdea celor cari cugetă e asta, câ-şi va înţe­lege odată tinerimea adevăratul ei drum. Am socotit de-a mea datorie, să vă aduc la cunoştinţă, acum când des­­bate­ţi viitoarea dvoastră aşezare, cre­dinţele răsărite după şase ani de expe­rienţă într’un câmp, pe care, e rândul dvoastră acum să vă manifestaţi. Regretul meu că am perdut atâţia ani în agitaţii sterpe, nu s’ar putea cumpăni decât prin gândul că exemplul meu poate servi de îndreptar celor cari m’au urmat. Căci dacă vieaţa unora cari au fost n’ar putea servi la îndrep­tarea altora cari vin, n’ar mai merita să fie trăită. Dr. Grigore T. Popa fost preşedinte al cen­trului Iaşi asist univ. generalul Lyantey în Maroc Lyon. — Generalul Lyantey a pleca Duminecă pe bordul yachtului Diana, pentru Maroc. Masele muncitorilor Mişcările maselor muncitoreşti, atât de largi şi vehemente de la încheierea armisti­ţiului, sunt departe de a se potoli. Criza muncii e cea mai primejdioasă dintre cri­zele rămase pe urma răsboiului; aceia, cari sunt factorii muncii, dându-şi seama de marea lor însemnătate în vieaţa statelor moderne, fac sforţări uriaşe pentru a pune bazele unei noui legiuiri a muncii, care să le asigure un trai mai omenesc. In faţa ameninţării capitalismului, care s’a întărit nespus de mult în timpul răsbo­­ului mondial şi după răsboi, muncitorii în­cearcă să-şi lărgească drepturile lor din bună vreme, până când nu-s încă aşezate nouile regulamentari dintre capital şi muncă prin putere de stat. Guvernele tuturor ţărilor din Europa întimpină cele mai­ mari dificultăţi în apla­narea grevelor, cari izbugnesc dese şi pu­ternice în toate ţările. Ori­cine îşi dă seama că din marile mişcări sociale de azi, cari opresc conso­lidarea tuturor statelor, trebuie să ese bi­ruitoare noi principii pe care să se razime dreptatea deplină a tuturor claselor sociale va nutri vie dorinţa ca, preîntâmpinând mişcările revoluţionare, destructive, să se aducă din bună vreme, pe cale legislativă, egile care să soluţioneze problema muncii în conformitate cu nevoile epocei noul ce se deschide în vieaţa popoarelor, chiar ei prin coborârea capitalismului de pe tronul lui de zeu atotputernic. Ştirile mai noul ne spun că în Italia stabilimentele de metalurgie au fost decla­rate socializate de către muncitori, fără ca guvernul sau armata să fi intervenit. Ştim că muncitorimea italiană simpatizează de mult cu regimul sovietic din Rusia, cu deo­sebirea că muncitorii italieni sunt cei mai buni patrioţi, care nu înţeleg să primej­duiască existenţa ţării cu mişcarea lor, ci, dimpotrivă să o consolideze. Ocuparea stabilimentelor de metalur­gie s’a făcut fără vărsare de sânge, şi Europa întreaga e în aşteptare să vadă cum se vor desvolta lucrurile în Italia. Poate că sora noastră latină să afle dru­mul cel mai potrivit pentru­ a ajunge la o nouă structură socială, spre care se îndreaptă azi omenirea. In aceeaşi vreme Anglia este în pra­­f­­ul unor mari sguduiri, provocate tot de­­ clasele muncitoreşti. Reprezentanţii mineri­lor cer urcare de salar şi reducerea preţu­lui cărbunelui. Cu ei se solidarizează lu­crătorii dela căile ferate Tratativele cu guvernul englez merg greu, şi s’ar putea ca azi să nu-i mai reuşească guvernului englez ceea ce i-a reuşit cu ocazia uriaşei greve a celor dela căile ferate şi trac­ţiuni. Guvernele Europei trebuie să se ho­tărască pentru a preîntâmpina primejdia soluţionând drept şi larg cererile muncito­­rimei. Mica Antantă Declaraţiile dlui Tache lonescu Intr’un interview acordat de către dl T. lonescu ministru de externe ziarului francez „Excelsior“ dsa a spus că „mica înţelegere“ este o necesitate europeană care trebuie să cuprindă toate statele victorioase de la Marea Baltică până la Marea Egee. Bazele acestei înţelegeri au fost puse prin convorbirile urmate între dan­ Tache Io­­nvliu şi Venizelos, în decursul iernei 1913—1919. Pentru moment, spune mini­strul nostru de externe, s’a făcut alianţa între Iugoslavia şi Cehoslovacia pentru menţinerea tratatului de la Trianon. Toate tratatale însă vor forma un ansamblu. Ali­anţa dintre cele două ţâri slave şi concor­dia pio-română nu sunt decât începutu­­ile unei alianţe largi. Polonia şi Grecia nu vor întârzia să se apropie de această mică înţelegere. Cei învinşi se vor putea apropia de această viitoare „mică antantă“, începutul se va face poate cu Austria, care e cea mai calmă dintre ţările învinse. Cu Ungaria, spune dl Tache Ionescu, voim relaţii de bună vecinătate, cu condi­ţia să ne qua non de a fi respectat tratatul de la Trianon, care dacă a favorizat pe ci­neva în chestiunea frontierelor, a favorizat desigur pe Ungaria. In altă ordine de idei ministrul nostru de externe a mai spus, că regimul Dună­rii trebuie să fie identic cu acele al Rinu­lui. Iugoslavia și România sunt împotriva alegerei Budapestei ca sediu al «omisiunii interaliate a Dunării, cele două ţări sunt pentru Breslau (Brastislava) sau Viena. Dacă ar retaâne Budapesta ca sediu al comisiunii interaliate a Dunării, influenţa germană s’ar putea exercita de aici mai puternic decât din Ierlin. Prea curând se uită originile răsboiului mondial. Referitor la Bulgaria, dl Tache Io­noson a declarat, că această ţară nu poate Preoţii învăţători — Preoţii trebuie să ajute la răspândirea învăţământului Se apropia timpul pentru începerea anului şcolar 1920/21 şi cine nu şte, că şcoala are să pregătească sufletul genera­ţiilor viitoare şi să altoiască forţa morală pentru viitorul neamului nostru. Pentru ca prelegerile să poată urma regulat, aflăm de lipsă a dispune următoarele: îndatorăm pe preoţii noştrii, ca să se pună în înţelegere cu Epitropiile parohiale şi să dispună, ca localurile de şcoală să se cureţe, o provadă cu mobiliar­ul strict ne­cesar, iar directorul şcoalei, care la o şcoală cu un învăţător este parohul, să publice terminul pentru înscrierea elevilor, care are să se întâmple în zilele din 15—20 Septem­vrie a. c., după care termin­au să se în­ceapă prelegerile regulat. In parohiile unde nu este învăţător defi­nitiv, parohul să ţină însuşi prelegerile cu el­evii până la instituirea învăţătorului, care de regulă are să se facă prin alegere pa baza concursului, ce trebuie să se publice pentru cazul, că nu se afla concurenţi, parohul să intervină la oficiul protopopesc, ca să exonereze numirea provizorie a unui candidat cvalificat — iar in lipsa unui atare candidat, — parohul are să continue a ţinea prelegerile, fiindu-i garantată suma de 250 Lei lunar pe tot timpul, cât va ţinea prelegeri şi va da examen cu elevii. Schimbări în statul învăţătoresc — sunt a se înştiinţa la revizoratul şcolar cel mai târziu în 15 zile după începerea pre­­legilor — pentrucă fără de aceasta, cel aplicat, fie învăţător, fie preotul ca substi­tut, nu poate primi salariul, respective re­muneraţie.­­ Dela slujba de învăţător în parohiile unde nu s’a aflat învăţător, nu poate fi dispensat preotul, decât dacă e bolnăvicios, trecut în vârsta de 65 ani,­­ şi neapt de a împlini acest oficiu. In cazul de sub­­ organele parohiale în conţelegere cu protopopul convenient ca inspector districtual de şcoală, pot angaja pe un an şcolar şi învăţători toleraţi, fără c calificaţie normală, ori învăţători cu cursul de la Sălişte şi Deva — cărora ministerul cultelor le va da întregirea la salar, — dacă vor ţinea prelegeri în regulă, vor face examen şi vor fi anunţaţi la revizoratul şcolar, ca atari. In parohiile vacante unde nu este paroh, care se substitue pe învăţătorul, — protopopul să caute cu orice preţ ca să instituie de învăţător suplinitor chiar şi numai un cantor, care va avea să fie re­munerat de la biserică şi credincioşi — pen­­tru serviciile sale, — redusă la învăţatul cetit — scris — coruput, rug ciu­ni şi cântări bisericeşti­ Şi fiindcă, durere, mai sunt şi câteva parohii In cari nu este de loc edificiu şco- 8r — comitetul să caute să închirieze o casă bună şi corespunzătoare şi să o adap­teze ca locul de şcoală. — Nu este permis să mai rămână nici o parohie şi nici un cătun, fără să se ţină prelegeri cu elevii. Pân’acum ni s’au pus piedeei din altă parte, acum, acele au încetat şi toată răs­punderea pentru remânerea g­neraţiilor viitoare în întunerec, şi analfabeţi­i este a noastră a tuturor. Drept că faţă de calia nu vor observa cele dispuse vom fi siliţi să luăm măsuri excepţionale, întrevenind la ministerul cultelor pentru detrigarea congruei, îndatorăm pe domnii protopopi ca la 15 octomvrie a. c. să ne prezenteze un raport detailat despre funcţionarea şcoale­­lor, despre personalul aplicat la fiecare şcoală şi despre eventualele p­edepi, cari au întimpinat în executarea acestui ordin, care să se comunice cu toţi preoţii şi învăţătorii de sub jurisdicţia acestui Con­­sistor. Nicolae Ivan arhimandrit, preşedintele Consistorului diecezan. înfometarea Clujului — Marea întrunire de protestare a funcţionarilor publici — Marţi 14 Septemvrie­­. la ora 6 seara s-a ţinut în sala Nr. 4 dela Universitatea din Cluj o mare întrunire a tuturor func­ţionarilor români, cărora autorităţile locale — prin incapacitatea lor — le-a dat ultima şi cea mai mare lovitură prin suprimarea panei şi a tuturor alimentelor de pe piaţa Clujului, întrunirea e prezidată de dl V. Di­­mitriu, rectorul universităţii locale. Dl prof. universitar BANESCU ţinând seamă de experienţa făcută până acuma, de pe timpul când se mai putea crede în concursul autorităţilor civile locale, cere să se întervie energic la autorităţile superioare din Capitală spre a se ordona sancţiuni contra celor ce aveau răspunderea eficaci­tăţii aplicării ordonanţei preţurilor maxi­male. Dl BOLCAŞ crede că schimbarea au­torităţilor locale, care se impune — ar putea fi o soluţie, dar nu cu efect imediat pentru remedierea crizei alimentare. Pro­pune să se circumscrie o regiune în jurul Clujului, rezervată pentru alimentarea nu­mai a acestei regiuni. In al doilea rând propune ca mijloc practic de luptă contra forţei organizate a speculatorilor, formarea unei Ligi a consumatorilor, bine orga-ul prof. BANESCU crede că în si­tuaţia actuală, rechiziţiile nu pot fi făcute în mod eficace, decât prin intervenţia di­rectă a autorităţilor militare, deoarece au­torităţile civile locale sunt conduse de un primar incapabil, un prefect inexistent şi un secretar general iluzoriu. Dl ŞTEFANESCU GOANGA, prof. universitar, arată că acum două luni aso­ciaţia funcţionarilor publici propusese auto­rităţilor să se impue comercianţilor preţuri maximale, dar autorităţile s’au opus, zicând că acest sistem suprimă numai alimentele de pe piaţă, fără nici un alt rezultat • Totuşi, dl Ştefănescu­ Goangă, luase următoarele măsuri preventive: Dela Resortul de Agricultură i sa re­zervase un stoc de vite, ce ar fi putut a­sigura aprovizionarea în care pe timp de o lună. Ducându se la București a constatat că Clujul avea asigurată pâinea pe mai multe luni, de­oarece la 21 Iunie c. s-au expediat 60 de vagoane de grâu plătindu-se 15000.000 cor., drept 750 000 lei; la 25 Iunie un al 2-lea transport de 28 vagoane porumb și 37 vagoane grâu cu 714 000 lei, grâul a sosit în iulie, dar deşi astfel a­­veam făină în abundenţă şi pe preţ redus, preţul pâinei pe piaţa Clujului a fost ne­număra mult, deoarece foarte uşor poate fi în­ treu în creştere. |___________ curjurată de 17 milioane de duşmani." I­ona General Apastasiu vizitând îmâ­narilor publici, prejurimile Clujului, a constatat o canti­tate suficientă de zarzavat. Dacă am fi avut şi concursul autori­tăţilor civile locale, ordonanţa preţurilor maximale s’ar fi putut aplica şi alimentele de pe piaţă n’ar fi lipsit. Insă autorităţile civile în loc să ne dea nouă concurs, s’au crezut datoare să apere pe comercianţii speculatori. Azi, s’au pus preţurile maximale, dar nu s’a luat nici-o măsură care să privie lipsa de alimente de pe piaţă, aşa că po­pulaţia din Cluj e ameninţată să moară de foame. Dl LEPADATU cere să sa citească următoarea moţiune, care e primită în aplauzele unanime : Dlui prim-ministru general Averescu Bucureşti. Criza de alimente, pricinuită aici de retragerea din circulaţie a coroanelor, a a­­tins astăzi marginile sale externe. Neguţă­torii au încetat aproape de a mai vinde. Piaţa de zarzavaturi e pustie. Măcelăriile mai toate închise. Brutăriile asaltate de public. Populaţia românească a Clujului e ameninţată să piară de foame. Autorităţile incapabile a pune capăt răului. Nici o măsură de a se aproviziona oraşul, nici o constrângere împotriva spe­culatorilor nemernici, cari, mai toţi streini, terorizează cu intenţie lumea, spre a stârni nemulţumiri şi a compromite aici noua or­dine de lucruri­ Convinşi că autoritatea civilă e absolut neputincioasă a aplica vre­o măsură, funcţionarii publici, întruniţi astăzi 14 Septemvrie în număr covârşitor, se în­dreaptă deznădăjduiţi către domnia-voastră rugăndu-vă să binevoiţi a ordona măsuri de îndreptare radicale şi repezi, chiar cu concursul autorităţilor militare. Această moţiune a fost expediată te­legrafic la Bucureşti şi s a ales următoarea comisiune, care să se prezinte dlui mi­nistru Argetoianu, ce va sosi joi la Cluj, spre a-i expune situaţia critică în care ne găsim. Comisia de a se prezenta Prof. universitari: I. Paul, N Bá­noson, FI. Ştefânescu-Goangă, V. Ghidio­nescu, Marin Ştefânescu, dl Alexandru Bugnariu (posta), N. Bogdan (Cfr ), in­giner lonescu (regia M­S ), lonescu (fi­nanţe), Val. Poruţiu (secr. gen. agricul­­tură). Azi la ora 6 în sala nr 4 de la Uni­versitate are loc o a doua întrunire de protestare în chestia locuinţelor funcţio-

Next