Patria, noiembrie 1920 (Anul 2, nr. 234-256)
1920-11-21 / nr. 249
Duminecă 21 Noemvrie 1920 DIRECTOR: ION AGIARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str. REGINA MARIA ANUNŢURI DUPA PRIMEŞTE AD'MP O ŞI AGENŢIILE CITATE OM IN AL PARTIDULUI NAŢIOUAL BOttiX ABONAMENTUL : PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN . . . .60 LEI PE ’/ AN .... 30 LEI TFT FFOM (Redacţia 13—31 C,L,CrvJiN (TIPOGRAFIA 13—33 Problema Evreiască - In legătură cu congresul Zionist — Pentru primejdia evreiască nu aflăm o vindecare mai radicală decât depărtarea lor din sânul nostru şi naţionalizarea lor chiar şi cu forţa, egala lor îndreptăţire cu celelalte popoare. Nu asimilare dar nici pogrom sau sclavie, ci o luptă dreaptă cu el prin toate armele culturale economice. O luptă deschisâ, şi nu o prietenie făţarnică. Atât pentru evrei, cât şi pentru Statele naţionale din Europa este un mare neajuns, că evreii nu şi au Satul Ieri cu au fost siliţi să se împrăştie In lunea întreagă, atingând mereu, cu albia lui Damoriss deasupra spcutităţii creştineşti. Se impune deci de către Statul român o încurajare serioasă, sistematică şi permanentă a curentului Zionist Col mizarea elementului evreesc, care nu vrea sau nu şi poate gări un aşezământ stabil în ţari, la Palestina. Ajutorarea reorganizării Statului evreiesc şi dislocarea eroilor în organizaţiile naţionale, iată o supremă datorie a Statului. S’a încercat până acum prin rogromuri, sclavie, asimilare şi nu s’a putut rezolvi problema evreiască, pentruci lipsea baza morală a desiegirii. Dar nici când nu s’a zis lor: depărtaţi vă da noi, că prietenia voastră nu poate fi sinceră şi legătura voastră nu poate fi trainică. Nu s’a zis lor: Fiţi evrei! Nu avem nevoie Problema evreiască este întotdeauna actuală. Evreii s’au înfiorat atât de adânc şi intr’un mod atât de iscusit In viaţa noastră socială încât organizaţiile şi operaţiunii* ior prezintă un proces stabil nedeslegat, o rană vie pe trupul statalor europene. Poporul român din Transilvania nefiind In situaţie de a munci şi • cârmui la folosul propriei sale ţări, a văzut in evrei un popor conlocuitor, un factor strein de viaţa lui, un duşman pe rât de înverşunat, pe atât de şiret, şi a privit in consecinţă numai din acest punct de vedere rolul lor. In toate chestiunile, cari priveau Statul, educaţia culturală şi economia naţională a rămas dezinteresat. Este Insă nu mai puţin adevărat, cu toată duşmănia Ca exîstă in*ra ao «te popoare, unul subjugat, celalalt menajat de unguri, că poporul român nici odată n’a fost cuprins de ura de rasă, «i a fost încâlcit întotdeauna d* an larg liberal om politic şi social. Uaindu-se teritoriile româneşti cu vechiul Regat, românii din Transilvania au început să cerceteze problema evreiască mai de aproape şi astfel s’ar putea ajunge la o soluţie. Examinând trecutul suntem datori să constatăm, că raporturile dintre români şi evrei n’au fost tocmai amicale. Evreii au duşmănit întotdeauna poporul nostru şi aspiraţiunile româneşti, iar în Ungaria ei au format elementul puternic de opresiune, zidul,mnoi de inteligenţa, ntâi de banul, mei chinezesc al şovinismului orb şi al maghiarizării. Chiar astăzi evreii intelectuali şi bogătanii din oraşe, robi inconştienţi ai unei culturi evreomaghare sau simţind o pierdere ireparabilă prin romanizarea Ardealului, se vorbeşte cu oamenii, se ataşează ungurilor şi duc de lumea voastră. Folosiţi toate aceste pentru propriul vostru popor. Vorbiţi limba voastră şi faceţi literatura voastră ! Nu s’a vorbit cu ei nici odată cum uneori chiar o luptă de rezistenţă pasivă, drept urmare a iredentismului maghiar. Şi o fac asta în ciuda evenimentelor din Ungaria şi acreştinătăţii“ de acolo. Să admitem, că starea prezentă este un atavism viţios, totuşi ea este o împrejurare de care trebuie să ţinem seamă. Ne întrebăm deci, există astăzi şi va putea exista în viitor primejdia evreiască ? Poporul românesc dezbinat în mai multe părţi şi subjugat de veacuri, a dus o luptă de emancipare naţională şi unire politică. Pentru noi n’au existat deci alţi duşmani, decât opresorii, stăpânii, tiranii noştri. Astăzi suntem scăpaţi de ei. Oare azi nu avem şi nu vom mai avea duşmani? Evreii aşa cum sunt ei astăzi trataţi, reprezintă o primejdie permanentă pentru oricare Stat naţional din Europa. Motivul este a se căuta în deosebirile de rasă şi în modalităţile, cum se rezolva problma evreiască. Primejdia evreiască nu este clar inevitabilă, mai ales pentru noi românii. Paralizarea ei nu se face insă cu orice mijloace şi nu se face in mod inconştient, cum se încearcă în unele locuri. Evreii fiind de altă rasă, având altă cultură, mentalitate şi caracter, diferă în mod fatal de credinţa şi morala creştină şi nu se pot armoniza cu idealul nostru naţional şi cu individualitatea noastră românească, pentru care formează un pericol detrugător. Evreii având alte întocmiri familiare şi sociale, nu se pot încadra în nici o societate creştineasca ca element productiv, închegator şi edificator. Având organizaţi întinse, tari, cari trec peste frontiere politice şi aspiraţii economice largi, ei sunt o primejdie pentru economia naţională a oricărui SU. Nu se poate o deslegare mai naivă, mai superficială şi mai dstactuoasă, decât asimilarea şi romanizarea lor. A vorbi de un evreu roman zat sau asimilat, e un paradox. In aparenţă ei se pot debarasa de naţionalitatea, de ontinţa şi chiar de mentalitatea lor, dar în realitate ei rămân areaşi şi nu sunt decât corcituri, iar cultura, care o fac ei pe socoteala altui popor, este un product bolnav, un gaumatias hibrid şi nu poate fi naţional. A primi evreii în sânul nostru, a i împărtăşi de drepturile noaste naţionale, a-i privi, ca element ce se poate contopi, este o mare greşală. A stârpi prin progromuri, cum se încearcă in Ungaria, a-i subjuga, a-l prvoca mereu, a le impune lor o forţă silma, este tot atât de mare greşală. Bolşevismul din Ungaria a fost o dovada strălucită a primejdiei evreieşti şi iată ungurilor le-au succes să întunece păcatul evreilor, dovedind, că Evreii, ca un popor de sine stătător, nu pot fi primejdoşi, ci din contră pot fi bine utilizaţi în folosul ţării Dacă vor avea limba lor, şcolile lor, aşezămintele lor, se vor depărta de viaţa noastră culturală-naţională, ca un vis urât şi nu vor forma alt pericol, decât o concurenţă economică, ca şi orioara alt Stat sau firmă comercială stricsă. In definitiv, această primejdie nu poate fi înlăturată decât în folosul ţării. Statul român are posibilitatea să dezlege problema evreiască în modul cel mai util şi drept. Nici o consideraţie politică, internaţonală sau militară nu-l împiedică, că toate interesele în întreg raţionamentul său indică singura cale postilă. Dr Zaharia Boila. primită punct A U41UIU ua AUUV 4 Liberalul Înfrăţirea vorbeşte de o frază a la Caragiale, rostită în adunarea comitetului executiv al partidului naţional. înfrăţirea o presupune, pentru că nu a luat parte la adunare ! O adevărată frază carageliană a rostit dl I. I. C. Brătianu ca o adunare din Lugoj şi publicată în ziarul Viitorul din 29 Maiu 1920, p. 3 col. 3, după note stenografia: „ Un popor, care lâncezeşte şi stă pe foc, este un popor, care stă înapoi şi care moare* Corespondentă din Atena evenimentele din grecia Cum se prevedea rezultatul luptei electorale pantru constituantă Declaraţiile lui Venizelos făcute corespondului nostru , JEAN VIGNAUD sunt puţine ţări în Europa, trude pentru că prinţul George este logodpasiunile politice să fie stat de puternicul principesei El sabota ni*e, ca îa Gresii. _ 1 Iată părerea exactă oare predomină ..a ?rfZU‘, cu uşurinţă, că vemzc-|8jci fu această chestie; în cele două listii şi constantiniştii au sfârşit prin babere, — constantinişti şi venizelişti, a se îoţeifga. E suficient de a trâi — un număr mare de moderaţi si cât ftva zis aei, spre a te convinge, 1 dori întoarcerea principelui George, că sentimentele de ură sunt veşnic vii. (fo felul acesta s ar puta a »junge la Fără. să ţină seamă d^ ■«•»!»,-n» 5 _ « -• ^ • ' *• , *® r vi 0”*ei o!iniştire îa Grecia;dar infra fidia(înimorg», pe cari dl Venizelos ia-a făcut...................... patriei sale, inamicii di ieri şi de totdeauna nu au încetat să combată şi adstantiniştii nu se sfiesa să ducă o luptă înverşunată împotriva prezidentului de Consiliu. fit din ambele partida se opun acestei reîntoarceri. A SiAdeplin,^rTr- SiSABT"a C0,ill’“18P0' stantiniştilor şi asupra liberalilor a avut un efect cu totul deosebit, decât asupra ex regelui Constantin, inspiratorul fiului său, care a scris de a nu se mai aştepta Acest răspuns a încurajat şi pe grecii, cari doresc că stabilească Republica. „Acest răpuns —spun ei — dovedeşte ideile și ura tatălui s’u; o iată ajuns pe tron, tânărul rege de 19 ani, va servi interesele de la Lucerna; pentru ce nu ne vom debarasa dintr’odatâ de o dinastie, atăzi nefastă pentru Creda, stabilind Republica ? Atena, 31 Oct. 1920. Chestiunea unui principe strein Acesta este un vis prematur după părerea noastră, căci Grecia nu este aşa de coaptă pentru o schimbare riidicală de regim. Mi-a fost deajuns să văd interred și ducerea, cu care poporul urmărea țigania regelui Alexandru, pentru a mă convinge, că în Gecia toţi sunt regalati prin sentiment şi prin tradiţe. Itar dacă, prin absurd, se va face apel la un alt prinţ? Inaltele personalităţi politice pe care eu le am consultat în privinţa acestei chestuni, mi-au răspuns, că un prinţ strein nu ar fi primit în Greca Rămâne deci chestiunea diadocului, care interesează România. Limfa între venizelişti şi constantinîşti Campania electorală s’a deschis: va fi o luptă îndârjtă latre liberali şi neţonalişti. Dar se poate da pa acum prezice triumful lui Venizeloa, ilustrul pretan, care nu sa îndoieşte de încrederea partizanilor săi. De la sosirea mea în Athena, în timpul unei lungi convorbiri, ce am avut cu dsa, mi-a spus: „Partidul meu va ieşi din luptă cu mare majoritate; chestiunea dinastică va fi supusă înaintea poporului grec cu toată amploarea; rezultatul va face pe ex-regele Constantin, să reflecteze mai adânc.“ Răspunsul principelui Paul şi republicanii Când am văzut pe dl Ventueles, Toate aceste incidente au avut de rezultat că au pus chestiunea dinastiei în faţa naţiunii. Pe această temă se vor face şi alegente, la camera deputaţilor, în şedinţa memorabilă în care s’a procedat la numirea regentului, di Venizelos a declarat hotărât că guvernul său nu va tolera niciodată reapariţia politicei ca susţinere a lui Constantin în Grecia; căci el vedea ea semnul unor tulburări interne şi al unor dificultăţi externe din cele mai gave pentru ţara sa. Astfel Grecia a fost chematată să se pronunţe în re două politici şi tot astfel între doi oameni; este vorba de a şti pe cine doreşte ca să-i conducă destinele Până astăzi, majoritatea ţării se grupează în jurul omului de stat, care prin geniul său politic a întreit teritoriul patriei sale, între Smari ş şi Vtszelos jeaza într’o luptă. Primul său mare discurs a decepţionat pe cei mai buni amici ai săi; şeful partidului naţional şi a preferat idei comuniste şi a făcut apel la toţi factorii dezordine pentru a câştiga victoria. Când un partd face uz de asemenea arme, în loc să susţină un proprem şi să apere idei, înseamnă că se simte aproape pierdut. Poporul şi Dinastia Starea de asediu Tn Ungaria Budapesta. — (Damian). In adunarea naţională s’a acceptat a reia citire a proiectului despre extinderea stărei de asediu. Deputatul Fruehwirt a făcut o propunere referitoare la înfiinţarea unei comisiuni care va rezolva toate plângerile cari s’au născut între lucrători şi patroni. Deputatul Orbok a interpelat în privința restituirei flotei comerciale. , / 30 de ani de politică Pagini istorice liberată de NECOLAE FILIPESCU — După pierderea Basarabiei — Cum au dat liberalii drepturi Evreilor — Demagogia liberală — Din partea unor oameni, cari n’ar fi cunoscut hotărârea Rusiei dea lua Basarabia, o atare politie* n’ar putaa fi privită, decât ca o neghiobie fără pereche. Din parte însă a acelora, ce ştiau, că Basarabia nu se va lua, asemenea atitudine constitue o adevărată trădare a intereselor ţârii. Am expus până aci faptale privitoare la pierderea Basarabei, să arătăm acum atitudinea demagogilor în anumite situaţiuni şi creştinii pot noştri în aceste triste împrejurări, ci atât, dshuligani,imorali şi imbecili. Se va vedea că, întocmai, ca la afacerea Strasberg, în afacera convenţiei cu Austro-Ungaria, in chestiunea naţională de azi, se utizează aceleaşi procedeuri demagogice, cari trag după ele aceleaşi roade funeste pentru ţară. Când se află, că Basarabia e pierdută, Brătianu, pentru a se pune la adăpostul curentului de exasperaţie din ţară şi să păstreze puterea, are cutezanţa să afirme, că nu ştia nimic despre intenţiunile Rusiei şi porneşte o campanie nebună in contra imperiului vecin. Fiind dat că nu putea scăpa Basarabia, nu-i rămânea dacât să obţie în schimb foloase cât mai întinse. Rusia eferia, pe preţul tăcerei noastre, Dobrogea până la Varna, şi Silistra şi nu fagiduia şi Vidinul. Dar pierderea Basarabiei ar fi atras căderea cabinetului Brătianu. Pierderea puterii era singura temere a Ruşilor şi de aceea i-am văzut atunci prefacânda sa că luptă pentru păstrarea celor trei judeţe cerute de Rusia, prin pantahuze acoperita cu iscălituri, cu declamaţ uni de strada, su insulta îa presă la adresa Rusiei. Cu bătăuşii şi masalagii vor pretindeau liberalii că vor recuceri Basarabia. După înstreinarea Basarabiei de către liberali, în 1878, guvernul lui Ion Brătianu a mai fost pus la încercae, în timpul cârmuirei sale ce sa sfârşeşte la 1888, asupra tricestiuni externe da căpetenie: drepturile evreilor, eaaţiunea Dunării şi convenţa consulară cu Germania. In câteşi trele cestinunile, guvernul român acordase dala început tot rese carusa şi ţara n’a fost ferită de-o sumă de nenorociri, decât mulţumită împotrivirei opoziţiei conservatoare. întrucât priveşte cestiunea izraelită, trebuie să aminim mai întâi că liberalii, pentru a şi justifica titulatura de naţionali pe larg* uree* de liberalii au făcut veşnic paradă ~ antisemitism. Pe câtă vreme dee’smaţiuniie lor patriotice nu expuneau să piardâ puterea, liberalii, mai ales în opoziţie, erau neîntrecuţi în manifestaţiuni antievreieşti. Când însă, graţie nedibăciei diplomaţiei lr, victoriile noastre pe câmpul de război fură răsplătite cu pierderea Basarabiei şi cu cererea de împământenire a evrelor, liberalii de la început să învoim la concedarea drepturilor evreilor. Spre amintire, reproducem aci proiectul punitiv al guvernului liberal. Prin aplicarea art. 7, sunt pumniţi a se bucura îndată de drepturile civile şi politice izraeliţii, cari sunt născuţi şi crescuţi în România, au îndeplinit obligaţiile legii militare şi au slujit sub drapel. Ieri s a prezentat la redacţia noastră un domn Profesor universitar, oara venea în numele a şase colegi să se plângă, că nu au unde locui, că de nn»nirtoi nn on onnf trooninî ardinifo. upu wunv uu uu di'U» »v^iuwi wvnv*»» tori la serviciul de cartiruire, fără să poată obţine decât bilete şi promisiuni vagi. Şi-mai spunea dl Profesor ci simt surprinşi şi adânc mâhniţi de lipsa totală de solicitudine a autorităţilor locale şi ei sunt hotărâţi să demisioneze. In numele celor şase profesori — între cari sunt doi savanţi cu reluma european ne ruga pe noi si facem ultima înstreare, fără să ştia dl Profesor că, nici noi nu putem striga atât de tare ca să putem fi auziţi şi că pentru cinii di la „gubernia“ locuinţelor, campania noastră esra un argument prea slab ca să-i poată convinge,m obţinut în România diploma de bacalaureat sau cinci clase gimnaziale; au făcut doraţiuni statului sau stabilimentelor publice; au publicat opere nenea româneasca; posedă stali-mente importante de comerţ şi industrie. Daca acest proiect de lege, prin care se împământenit toţi cei ca întruniau fie numai una dia aceste condiţiuni, ar fi trecut, aproape nici un izraelit n’ar fi rămas neimpâmânteait. ""Trebuie să amintim că, pentru a obţine votarea acestui proiect de lege, Brătianu a mers până a ameninţi în şedinţă secretă, pe deputaţi şi pe senatori cu ocupaţiunea streină. Mulţumită lasă energiei partidului conservator, oare nu e’a lisat afiintiarditat da aaaste amanunţiri şi graţie dispoziţiunei Constituţiei noastre, oare cera ea orice mod floare a ei să întrunească cel puţin l/* a Camerei şi a Senatului, guvernul liberal n’a putut smulge votul de para avea nevoe. Ţara a scăpat de înaetâmirea evreior în masă, graţie luptei susţinută în ţara de conservatori şi graţie acţiunii în afară a lui Vasile Baerescu. Anul II. Numărul 249 Conferinţa Dunărei Amânarea lucrărilor — Ziarele maghiare şi Angliei — interesele tru a-şi asigura drepturile de cari au nevoie în chestia navigărei dunărene. Lyon. — Conferinţa internaţională »sunt stăpânii Dunărei în Ungaria şi Dunării s’a întrunit în ziua de 161în prezent au intenţia să ia tratati- Noemvrie. Ea a adoptat propunere» I vele cu Austria şi cu Iugoslavia penpub omisiunii însărcinată să detsr- " * ' A * A~ mi'o reţeaua fluvială de internatonalizare. După ce a trecut în revistă textul adoptat în prima lectură, conferinţa şi-a amânat lucrările pentru Aprilie 1921 pentru a proeda la a doua citire a proiectului convenţiei. Dl Legrand delegatul l'• - jţei şi preşedinte de conferinţă internei onak a Dunării a dat îa ziua de 16 Noemvre la cercul interaliat un dejun da- Irgaţiunilor reprezentate la conferinţă. Acest dejun a fost prezdat de dl Rribel, subsecretarul de Stat la preşidenţia consiliului. Au participat plenipotenţiarii experţii tehnici şi secretarii tuturor degaţiunilor. Viena. — Zarele din Budapesta anunţă că englezii ar fi interesaţi în toate întraprinderile in legătură cu navigaţia dunăreană. Astfel englezi Jugoslavia şi ^ît'jiJfoea marilor notari Belgrad. — Toate cercurile politice din Jugoslavia Îşa arată nemulţumirea că marile puteri, Anglia şi Franţa, urmărene să domineze viaţa economică a Dunărei, prin înlăturarea Sutelor riverane. Aceste nemulţumiri se secuntuează cu atât mai mult cu cât Anglia sprijină în aceasta chestiune pretenţiile ungureşti. Se crede că la lucrările din primăvară ale conferinţei dunărene Statele interesate vor lua de comun acord o atitudine hotărâtă. CONTRA DINASTIEI ? — Uneltirile criminale ale partidului poporului — Desbaterile procesului din Bucureşti al socialiştilor, are un crescendo zilnic. Dela mărturisirea martorilor P. P. Negulescu şi Al. Averescu, că au oferit socialiştilor locuri un guvern şi că i-au îndemnat la grevă politică sub guvernul Văicoianu, s’a ajuns la mărturisirea că In casa dlul Megulesni, actualul ministru de Instrucţie, în prezenţa dlul Averescu, s’a uneltit detronarea dinestiei în folosul unei dinastii engleze, Iar dl Argetoianu, actualul ministru de Imerne, s’a declarat pentru republică. Şi pentru că să nu se lase nici un fel de bănuială asupra comentariilor noastre, pentru a nu se crede că facem o interpretare greşită de la Cluj, asupra depoziţiilor făcute la Bucureşti, iată ce scrie ziarul , Dacia, în articolul de fond, aiaşa este un abil advocat dar care nu are aerul să creadă în succesul psrtidri sale, ceea ce constitue o lipsă psihologică pentru cel ce sa anga- c?rul redactori au luat parte la procesium»* m4.ivA TU.:«..! ' ______ c7 fnra vlnr nu nnmrfi^o nici unui si care ziar, nu aparţire nici. unui part d: „In primul rând reţinem, cu acest prilej destăinuirea că din nou s’a vorbit la noi de unii oameni politici cu greutate şi cu răspundere — cel puţin aşa cum se presupuneau că erau — despre posibilitatea răsturnării Dinastiei pentru a se Introduce republica ori a se aduce la tron un prinţ strein Şi de ce toate aceste gânduri cu adevărat subversive, de ce intenţiuni revoluţionare faţă de Coroană? „Pentru că un partid politic de formaţiune nouă, în nerăbdarea de a veni la putere, vedea schibarea Dinastiei posibilitatea satisfacerii ambiţiilor sale.“ Va să zică este clar, după însuşi „ Dacia“, partidul poporului, în nerăbdarea de-a veni la putere, a uneltit detronarea dinastiei, adică înlăturarea viteazului nostru Rege, căruia guvernul i-a depus jurământ de încredere mai târziu. Cazul este de-o gravitate zdrobitoare. Dnii Averescu, Negulescu şi Argetoianu, actualii miniştri ai M. S. Regilui, uneltiri la detronarea Dinastiei — nu toate râmâne fără urmări, nici de sus nici de jos. Dar nu numai atât. In ţara românească sânt şi alţi oameni cari pot mărturisi uneltirile actualului guvern, pentru detronarea Dinastiei. Ar fi bine să se facă odată lumină, pentru a scoate odată pentru totdeauna. Coroana din luptele politice Relativ la aceste uneltiri, dl dl Lupu, iard o şedinţă a Camerei, a spus că „dl Averescu a vrut să meargă sus, sus, foarte sus!‘ şi la care guvernul împreună cu şeful, au tăcut chitic. De altfel, ca amănunt istoric, până vom reveni, amintim că în discursul său ţinut la Cameră după venirea dlui Averescu la putere, dl Mihalache a semnalat antidinasticismul noului guvern. Dnii Averescu şi I. Brătianu au rămas profund indignaţi şi au alergat la palat, de unde au venit cu dizolvarea parlamentului Vaida. Stâlpii Tronului!--- Chestia locuinţelor Profesorii hotărâţi sa demisioneze