Patria, noiembrie 1920 (Anul 2, nr. 234-256)

1920-11-21 / nr. 249

Duminecă 21 Noemvrie 1920 DIRECTOR: ION AGIARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str. REGINA MARIA ANUNŢURI DUPA­ PRIMEŞTE AD'MP­ O ŞI AGENŢIILE CITATE OM IN AL PARTIDULUI NAŢIOUAL BOttiX ABONAMENTUL : PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN . . . .60 LEI PE ’/­ AN .... 30 LEI TFT FFOM (Redacţia 13—31­­ C,L,CrvJiN (TIPOGRAFIA 13—33 Problema Evreiască - In legătură cu congresul Zionist — Pentru primejdia evreiască nu aflăm o vindecare mai radicală decât de­părtarea lor din sânul nostru şi naţio­nalizarea lor chiar şi cu forţa, egala lor îndreptăţire cu celelalte popoare. Nu asimilare dar nici pogrom sau sclavie, ci o luptă dreaptă cu el prin toate armele culturale economice. O luptă deschisâ, şi nu o prietenie fă­ţarnică. Atât pentru evrei, cât şi pentru Statele naţionale din Europa este un mare neajuns, că evreii nu şi au S­atul Ier­i cu au fost siliţi să se împrăştie In lunea întreagă, atingând mereu, cu albia lui Damoriss dea­supra spcutităţii creştineşti. Se impune deci de către Statul român o încura­jare serioasă, sistematică şi perma­nentă a curentului Zionist Col mizarea elementului evre­esc, care nu vrea sau nu şi poate gări un aşezământ stabil în ţari, la Palestina. Ajutorarea reorganizării Statului evreiesc şi dis­locarea eroilor în organizaţiile naţio­nale, iată o supremă datorie a Sta­tului. S’a încercat până acum pr­in ro­­gromuri, sclavie, asimilare şi nu s’a putut rezolvi problema evreiască, pentruci lipsea baza morală a desie­­girii. Dar nici când nu s’a zis lor: depărtaţi vă da noi, că prietenia voa­stră nu poate fi sinceră şi legătura voastră nu poate fi trainică. Nu s’a zis lor: Fiţi evrei! Nu avem nevoie Problema evreiască este întotdea­una actuală. Evreii s’au înfi­orat atât de adânc şi intr’un mod atât de iscu­sit In viaţa noastră socială încât or­ganizaţiile şi operaţiunii* ior prezintă un proces stabil nedeslegat, o rană vie pe trupul statalor europene. Poporul român din Transilvania ne­fiind In situaţie de a munci şi • câr­­mui la folosul propriei sale ţări, a vă­zut in evrei un popor conlocuitor, un factor strein de viaţa lui, un duşman pe rât de înverşunat, pe atât de şiret, şi a privit in consecinţă numai din acest punct de vedere rolul lor. In toate chestiunile, cari priveau Statul, educaţia culturală şi economia naţio­nală a rămas dezinteresat. Este Insă nu mai puţin adevărat, cu toată duş­mănia Ca exîstă in*ra ao «te popoare, unul subjugat, celalalt menajat de unguri, că poporul român nici odată n’a fost cuprins de ura de­ rasă, «i a fost încâlcit întotdeauna d* an larg liberal om politic şi social. Uaindu-se teritoriile româneşti cu vechiul Re­gat, românii din Transilvania au început să cerceteze problema evre­iască mai de aproape şi astfel s’ar putea ajunge la o soluţie. Examinând trecutul suntem datori să constatăm, că raporturile dintre români şi evrei n’au fost tocmai ami­cale. Evreii au duşmănit întotdeauna poporul nostru şi aspiraţiunile româ­neşti, iar în Ungaria ei au format elementul puternic de opresiune, zidul,mnoi de inteligenţa, ntâi de banul, mei chinezesc al şovinismului orb şi al maghiarizării. Chiar astăzi evreii in­telectuali şi bogătanii din oraşe, robi inconştienţi ai unei culturi evreo­­maghare sau simţind o pierdere ire­parabilă prin romanizarea Ardealului, se vorbeşte cu oamenii, se ataşează ungurilor şi duc de lum­ea voastră. Folosiţi toate a­ceste pentru propriul vostru popor. Vorbiţi limba voastră şi faceţi litera­­tura voastră ! Nu s’a vorbit cu ei nici odată cum uneori chiar o luptă de rezistenţă pasivă, drept urmare a iredentismului ma­ghiar. Şi o fac asta în ciuda eveni­mentelor din Ungaria şi a­­creştină­tăţii“ de acolo. Să­ admitem, că sta­rea prezentă este un atavism viţios, totuşi ea este o împr­ejurare de care trebuie să ţinem seamă. Ne întrebăm deci, există astăzi şi va putea exista în viitor primejdia evreiască ? Poporul românesc dezbinat în mai multe părţi şi subjugat de veacuri, a dus o luptă de emancipare naţională şi unire politică. Pentru noi n’au existat deci alţi duşmani, decât opresorii, stăpânii, tiranii noştri. Astăzi suntem scăpaţi de ei. Oare azi nu avem şi nu vom mai avea duşmani? Evreii aşa cum sunt ei astăzi tra­taţi, reprezintă o primejdie permanentă pentru oricare Stat naţional din Eu­ropa. Motivul este a se căuta în deo­sebirile de rasă şi în modalităţile, cum se rezo­lva prob­lm­a evreiască. Pri­mejdia evreiască nu este clar inevita­bilă, mai ales pentru noi românii. Paralizarea ei nu se face insă cu orice mijloace şi nu se face in mod inconştient, cum se încearcă în unele locuri. Evreii fiind de altă rasă, având altă cultură, mentalitate şi caracter, diferă în mod fatal de credinţa şi morala creştină şi nu se pot armoniza cu idealul nostru naţional şi cu indivi­dualitatea noastră românească, pentru care formează un pericol d­etrugător. Evreii având alte întocmiri famili­are şi sociale, nu se pot încadra în nici o societate creştineasca ca ele­ment productiv, închegator şi edi­ficator. Având organizaţ­i întinse, tari, cari trec peste frontiere politice şi aspiraţii economice largi, ei sunt o primejdie pentru economia naţională a oricărui S­U. Nu se poate o deslegare mai naivă, mai superficială şi mai dstactuoasă, decât asimilarea şi romanizarea lor. A vorbi de un evreu roman zat sau asimilat, e un paradox. In aparenţă ei se pot debarasa de naţionalitatea, de on­tinţa şi chiar de mental­itatea lor, dar în realitate ei rămân are­aşi şi nu sunt decât corcituri, iar cultura, care o fac ei pe socoteala altui po­p­or, este un product bolnav, un ga­­umatias hibrid şi nu poate fi na­ţional. A primi evreii în sânul nostru, a i împărtăşi de drepturile noaste naţio­nale, a-i privi, ca element ce se poate contopi, este o mare greşală. A­­ stârpi prin progromuri, cum se încearcă in Ungaria, a-i subjuga, a-l prvoca mereu, a­ le impune lor o forţă silma, este tot atât de mare greşală. Bolşevismul din Ungaria a fost o do­vada strălucită a primejdiei evreieşti şi iată ungurilor le-au succes să în­tunece păcatul evreilor, dovedind, că Evreii, ca un popor de sine stătător, nu pot fi primejdoşi, ci din contră pot fi bine utilizaţi în folosul ţării Dacă vor avea limba lor, şcolile lor, aşezămintele lor, se vor depărta de viaţa noastră culturală-naţională, ca un vis urât şi nu vor forma alt pe­ricol, decât o concurenţă economică, ca şi ori­oara alt Stat sau firmă co­mercială stricsă. In definitiv, această primejdie nu poate fi înlăturată de­cât în folosul ţării. Statul român are posibilitatea să dezlege problema evreiască în modul cel mai util şi drept. Nici o consi­deraţie politică, internaţ­onală sau militară nu-l împiedică, că toate in­teresele în întreg raţionamentul său indică singura cale pos­tilă. Dr Zaharia Boila. primită punct A U41UIU ua A­UUV 4 Liberalul Înfrăţirea vorbeşte de o frază a la Caragiale, rostită în adu­narea comitetului executiv al parti­dului naţional. înfrăţirea o presupune, pentru că nu a luat parte la adunare ! O adevărată frază carageliană a rostit dl I. I. C. Brătianu ca o adu­­nare din Lugoj şi publicată în ziarul Viitorul din 29 Maiu 1920, p. 3 col. 3, după note stenografia: „ Un popor, care lâncezeşte şi stă pe foc, este un popor, care stă înapoi şi care moare* Corespondentă din Atena evenimentele din grecia Cum se prevedea rezultatul luptei electorale pantru constituantă Declaraţiile lui Venizelos făcute cores­­pondului nostru , JEAN VIGNAUD sunt puţine ţări în Europa, trude pentru că prinţul George este logod­­pasiunile politice să fie stat de puter­­nicul principesei El sabota­ ni*e, ca îa Gresii. _ 1 Iată părerea exactă oare predomină ..a ?rfZU‘, cu uşurinţă, că vemzc-|8jci fu această chestie; în cele două listii şi constantiniştii au sfârşit prin babere, — constantini­şti şi venizelişti, a se îoţeifga. E suficient de a trâi­ — un număr mare de moderaţi si cât ftva zis aei, spre a te convinge, 1 dori întoarcerea principelui George, că sentimentele de ură sunt veşnic vii. (fo felul acesta s ar puta a »junge la Fără. să ţină seamă d^ ■«•»!»,-n» 5 _ « -• ^ • ' *• , *® r vi 0”*ei o!iniştire îa Grecia;dar infra fidia(în­imor­g», pe cari dl Venizelos ia-a făcut...................... patriei sale, inamicii di ieri şi de totdeauna nu au încetat să­­ combată şi ad­stantiniştii nu se sfiesa să ducă o luptă înverşunată împotriva prezi­dentului de Consiliu. fit din ambele partida se opun ace­stei reîntoarceri. A SiAdeplin,^rTr- SiSABT"a C0,ill’“18P0' stantiniştilor şi asupra liberalilor a avut un efect cu totul deosebit, decât asupr­a ex regelui Constantin, inspira­torul fiului său, care a scris de a nu se mai aştepta Acest răspuns a încurajat şi pe grecii, cari doresc că stabilească Re­publica. „Acest r­ăpuns —spun ei — dovedeşte ideile și ura tatălui s’u; o iată ajuns pe tron, tânărul rege de 19 ani, va servi interesele de la Lu­cerna; pentru ce nu ne vom debarasa dintr’odatâ de o dinastie, at­ăzi ne­fastă pentru Cred­a, stabilind Repu­blica ? Atena, 31 Oct. 1920. Chestiunea unui principe strein Acesta este un vis prematur după părerea noastră, căci Grecia nu este aşa de coaptă pentru o schimbare riidicală de regim. Mi-a f­ost deajuns să văd interred și ducerea, cu care poporul urmărea țigania regelui Ale­xandru, pentru a mă convinge, că în G­ecia toţi sunt regal­ati prin senti­ment şi prin tradiţe. Itar dacă, prin absurd, se va face apel la un alt prinţ? Inaltele personalităţi politice pe care eu le am consultat în privinţa acestei chest­uni, mi-au răspuns, că un prinţ strein nu ar fi primit în Grec­a Rămâne deci chestiunea dia­­docului, care interesează România. Limfa între venizelişti şi constantinîşti Campania electorală s’a desc­his: va fi o luptă îndârj­tă latre liberali şi neţ­onalişti. Dar se poate da pa acum prezice triumful lui Venizeloa, ilustrul pretan, care nu sa îndoieşte de încre­derea partizanilor săi. De la sosirea mea în Athena, în timpul unei lungi convorbiri, ce am avut cu dsa, mi-a spus: „Partidul meu va ieşi din luptă cu mare majo­ritate; chestiunea dinastică va fi supusă înaintea poporului grec cu toată amploarea; rezultatul va face pe ex-regele Constantin, să reflecteze mai adânc.“ Răspunsul principelui Paul şi republicanii Când am văzut pe dl Ventueles, Toate aceste incidente au a­­vut de rezultat că au pus chestiu­nea dinastiei în faţa naţiunii. Pe a­­ceastă temă se vor face şi ale­gente, la camera deputaţilor, în şedinţa memorabilă în care s’a procedat la numirea regentului, di Venizelos a declarat hotărât că guvernul său nu va tolera niciodată reapariţia politi­cei c­a susţinere a lui Constantin în Grecia; căci el vede­­a ea semnul unor tulburări interne şi al unor di­ficultăţi externe din cele mai g­ave pentru ţara sa. Astfel Grecia a fost chematată să se pronunţe în re două politici şi tot astfel între doi oameni; este vorba de a şti pe cine doreşte ca să-i con­ducă destinele Până astăzi, majori­tatea ţării se grupează în jurul omu­lui de stat, care prin geniul său po­litic a întreit teritoriul patriei sale, între Sm­ari ş şi V­ts­zelos jeaza într’o luptă. Primul său mare discurs a decepţionat pe cei mai buni amici ai săi; şeful partidului naţio­nal şi a preferat idei comuniste şi a făcut apel la toţi factorii dezordine­ pentru a câştiga victoria. Când un part­d face uz de asemenea arme, în loc să susţină un proprem şi să a­pere idei, înseamnă că se simte a­­proape pierdut. Poporul şi Dinastia Starea de asediu Tn Ungaria Budapesta. — (Damian). In adunarea naţională s’a acceptat a r­eia citire a proiectului despre ex­tinderea stărei de asediu. Depu­tatul Fruehwirt a făcut o propu­nere referitoare la înfiinţarea unei comisiuni care va rezolva toate plângerile cari s’au născut între lucrători şi patroni. Deputatul Or­­bok a interpelat în privința resti­­tuirei flotei comerciale. , /­ 30 de ani de politică Pagini istorice liberată de NECOLAE FILIPESCU — După pierderea Basarabiei — Cum au dat liberalii drep­turi Evreilor — Demagogia liberală — Din partea unor oameni, cari n’ar fi cunoscut hotărârea Rusiei dea lua Basarabia, o atare politie* n’ar putaa fi privită, decât ca o neghiobie fără pereche. Din parte însă a acelora, ce ştiau, că Basarabia nu se va lua, ase­menea atitudine constitue o adevărată trădare a intereselor ţârii. Am expus până aci fap­tale privi­toare la pierderea Basarab­ei, să ară­tăm acum atitudinea demagogilor în anumite situaţiuni şi creştinii pot noştri în aceste triste împrejurări, ci atât, dshuligani,imorali şi imbecili. Se va vedea că, întocmai, ca la afacerea Strasberg, în afacer­a con­venţiei cu Austro-Ungaria, in chesti­­unea naţională de azi, se uti­zează aceleaşi procedeuri demagogice, cari trag după ele aceleaşi roade funeste pentru ţară. Când se află, că Basarabia e pier­dută, Brătianu, pentru a se pune la adăpostul curentului de exasperaţie din ţară şi să păstreze puterea, are cutezanţa să afirme, că nu ştia nimic despre intenţiunile Rusiei şi porneşte o campanie nebună in contra impe­riului vecin. Fiind dat că nu putea scăpa Basa­rabia, nu-i rămânea dacât să obţie în schim­b foloase cât mai întinse. Rusia eferia, pe preţul tăcerei noa­stre, Dobrogea până la Varna, şi Si­­listra şi nu fagiduia şi Vidinul. Dar pierderea Basarabiei ar fi atras căde­rea cabinetului Brătianu. Pierderea puterii era singura te­mere a Ruşilor şi de aceea i-am vă­zut atunci prefacânda sa că luptă pen­tru păstrarea celor trei judeţe cerute de Rusia, prin pantahuze acoperita cu iscălituri, cu declamaţ uni de strada, su insulta îa presă la adresa Rusiei. Cu bătăuşii şi masalagii vor pretin­deau liberalii că vor recuceri Ba­sarabia. După înstreinarea Basarabiei de către liberali, în 1878, guvernul lui Ion Brătianu a mai fost pus la în­cerc­ae, în timpul cârmu­irei sale ce sa sfârşeşte la 1888, asupra tr­i­ce­­stiuni externe da căpetenie: dreptu­rile evreilor, eaaţiunea Dunării şi con­­venţ­a consulară cu Germania. In câteşi trele cestinunile, guver­nul român acordase dala început tot r­e­­­se carusa şi ţara n’a fost ferită de-o sumă de nenorociri, decât mul­ţumită îm­potrivirei opoziţiei conser­­vatoare. întrucât priveşte cestiunea izraelită, trebuie să amin­im mai întâi că libe­ralii, pentru a şi justifica titulatura de naţionali pe larg* uree* de libe­­ralii au făcut veşnic paradă ~ anti­semitism. Pe câtă vreme dee’smaţiuniie lor patriotice nu­­ expuneau să piardâ puterea, liberalii, mai ales în opoziţie, erau neîntrecuţi în manifestaţiuni anti­­evreieşti. Când însă, graţie nedibăciei diplo­maţiei l­r, victoriile noastre pe câm­pul de război fură răsplătite cu pier­derea Basarabiei şi cu cererea de îm­pământenire a evre­lor, liberalii de la început să învoim­ la concedarea dreptu­rilor evreilor. Sp­re amintire, reproducem aci pro­iectul p­unitiv al guvernului liberal. Prin aplicarea art. 7, sunt pumniţi a se bucura îndată de drepturile ci­vile şi politice izraeliţii, cari sunt născuţi şi crescuţi în România, au îndeplinit obligaţiile legii mili­tare şi au slujit sub drapel. Ieri s a prezentat la redacţia noastră un domn Profesor universitar, oara venea în numele a şase colegi să se plângă, că nu au unde locui, că de nn»nirtoi nn on onnf trooninî ard­inifo. upu wunv uu uu di'U» »v^iuwi wvnv*»» tori la serviciul de cartiruire, fără să poată obţine decât bilete şi promisiuni vagi. Şi-mai spunea dl Profesor ci simt surprinşi şi adânc mâhniţi de lipsa totală de solicitudine a autorităţilor locale şi ei sunt hotărâţi să demi­sioneze. In numele celor şase profesori — între cari sunt doi savanţi cu reluma european ne ruga pe noi si facem ultima înstreare, fără să ştia dl Pro­fesor că, nici noi nu putem striga atât de tare ca să putem fi auziţi şi că pentru cinii di la „gubernia“ lo­cuinţelor, campania noastră esra un argument prea slab ca să-i poată convinge,­m obţinut în România diploma de bacalaureat sau cinci clase gimnaziale; au făcut do­raţiuni statului sau sta­bilimentelor publice; au publicat opere nenea româ­neasca; posedă stali-­mente impor­tante de comerţ şi industrie. Daca acest proiect de lege, prin care se împământenit­­ toţi cei ca în­­truniau fie numai una dia aceste con­­diţiuni, ar fi trecut, aproape nici un izraelit n’ar fi rămas neimpâmânteait. ""Trebuie să amintim că, pentru a obţine votarea acestui proiect de lege, Brătianu a mers până a ameninţi în­ şedinţă secretă, pe deputaţi şi pe se­natori cu ocupaţiunea streină. Mulţumită lasă energiei partidului conservator, oare nu e’a lisat afiin­­tiarditat da aaaste amanunţiri şi gra­ţie dispoziţiunei Constituţiei noastre, oare cera ea orice mod floare a ei să întrunească cel puţin l/* a Camerei şi a Senatului, guvernul liberal n’a pu­tut smulge votul de para avea nevoe. Ţara a scăpat de înaetâ­mirea e­­vrei­or în masă, graţie luptei susţi­nută în ţara de conservatori şi graţie acţiunii în afară a lui Vasile Bae­­rescu. Anul II. Numărul 249 Conferinţa Dunărei Amânarea lucrărilor — Ziarele maghiare şi Angliei — interesele tru a-şi asigura drepturile de cari au nevoie în chestia navigărei dună­rene. Lyon. — Conferinţa internaţională »sunt stăpânii Dunărei în Ungaria şi Dunării s’a întrunit în ziua de 161în prezent au intenţia să ia tratati- Noemvrie. Ea a adoptat propunere» I vele cu Austria şi cu Iugoslavia pen­­pub omisiunii însărcinată să detsr- " * ' A * A~ mi'o reţeaua fluvială de internat­o­­nalizare. După ce a trecut în revistă textul adoptat în prima lectură, con­ferinţa şi-a amânat lucrările pentru Aprilie 1921 pentru a pro­eda la a doua citire a proiectului convenţiei. Dl Legrand delegatul l'• - jţei şi preşedinte de conferinţă internei onak a Dunării a dat îa ziua de 16 Noem­­vr­e la cercul interaliat un dejun da- Irgaţiunilor reprezentate la conferinţă. Acest dejun a fost prez­dat de dl Rribel, subsecretarul de Stat la pre­­şidenţia consiliului. Au participat plenipotenţiarii experţii tehnici şi se­cretarii tuturor de­gaţiunilor. Viena. — Z­arele din Budapesta anunţă că englezii ar fi interesaţi în toate întraprinderile in legătură cu navigaţia dunăreană. Astfel englez­i Jugoslavia şi ^ît'jiJfoea marilor notari Belgrad. — Toate cercurile poli­tice din Jugoslavia Îşa arată nemul­ţumirea că marile puteri, Anglia şi Franţa, urmărene să domineze viaţa economică a Dunărei, prin înlătura­rea Sutelor riverane. Aceste nemulţumiri se secuntuează cu atât mai mult cu cât Anglia spri­jină în aceasta chestiune pretenţiile ungureşti. Se crede că la lucrările din primă­vară ale conferinţei dunărene Statele interesate vor lua de comun acord o atitudine hotărâtă. CONTRA DINASTIEI ? — Uneltirile criminale ale partidului poporului — Desbaterile procesului din Bucureşti al socialiştilor, are un crescendo zilnic. Dela mărturisirea martorilor P. P. Negul­escu şi Al. Av­erescu, că au oferit socialiştilor locuri un guvern şi că i-au îndemnat la grevă politică sub guvernul Văicoianu, s’a ajuns la mărturisirea că In casa dlul Megu­lesni, actualul ministru de In­strucţie, în prezenţa dlul Averescu, s’a uneltit detronarea dine­stiei în folosul unei dinastii engleze, Iar dl Argetoianu, actualul ministru de Imerne, s’a declarat pentru republică. Şi pentru că să nu se lase nici un fel de bănuială asupra comenta­riilor noastre, pentru a nu se crede că facem o interpretare greşită de la Cluj, asupra depoziţiilor făcute la Bucureşti, iată ce scrie ziarul , Dacia­, în articolul de fond, ai­aşa este un abil advocat dar care nu are aerul să creadă în succesul psrtidri sale, ceea ce constitue o lipsă psihologică pentru cel ce sa anga- c?rul redactori au luat parte la proces­­ium»* m­4.ivA TU.:«..! ' ______ c7 fnra vlnr nu nnmrfi^o nici unui si care ziar, nu aparţir­e nici. unui part d: „In primul rând reţinem, cu acest prilej destăinuirea că din nou s’a vorbit la noi de unii oameni politici cu greutate şi cu răspundere — cel puţin aşa cum se presupuneau că erau — despre posibilitatea răsturnării Di­nastiei pentru a se Introduce republica ori a se aduce la tron un prinţ strein Şi de ce toate aceste gânduri cu ade­vărat subversive, de ce intenţiuni revo­luţionare faţă de Coroană? „Pentru că un partid politic de formaţiune nouă, în nerăbdarea de a veni la putere, vedea sch­ib­area Di­nastiei posibilitatea satisfacerii ambi­ţiilor sale.“ Va să zică es­te clar, după însuşi „ Dacia“, partidul poporului, în nerăb­darea de-a veni la putere, a uneltit detronarea dinastiei, adică înlăturarea viteazului nostru Rege, căruia guver­nul i-a depus jurământ de încredere mai târziu. Cazul este de-o gravitate zdrobi­toare. Dnii Averescu, Negulescu şi Argetoianu, actualii miniştri ai M. S. Regilui, uneltiri la detronarea Di­nastiei — nu toate r­âmâne fără ur­mări, nici de sus nici de jos. Dar nu numai atât. In ţara românească sânt şi alţi oa­meni cari pot mărturisi uneltirile ac­tualului guvern, pentru detronarea Di­nastiei. Ar fi bine să se facă odată lumină, pentru a scoate odată pentru totdea­una. Coroana din luptele politice­ Relativ la aceste uneltiri, dl dl Lupu, iard o şedinţă a Camerei, a spus că „dl Averescu a vrut să meargă sus, sus, foarte sus!‘ şi la care gu­vernul împreună cu şeful, au tăcut chitic. De altfel, ca amănunt istoric, până vom reveni, amintim că în discursul său ţinut la Cameră după venirea dlui Averescu la putere, dl Mihalache a semnalat antidinasticismul noului gu­vern. Dnii Averescu şi I. Brătianu au ră­mas profund indignaţi şi au alergat la palat, de unde au venit cu dizol­varea parlamentului Vaida. Stâlpii Tronului!---­ Chestia locuinţelor Profesorii hotărâţi sa demisioneze

Next