Patria, noiembrie 1920 (Anul 2, nr. 234-256)

1920-11-25 / nr. 252

l ,V-v % CINECI* JJCE DEMOCRAŢIILE ? într’o ramură de activitate omenească nu sunt tocmai aceia, cari capătă locul lor graţie unor anumite avan­­tagii personale in lupta pentru exis­tenţă, ci mai curând cei ce au tăria morală să se stăpânească pe el tuşi şi pentru ca apoi să stăpânească pe cei mulţi. Aceştia sunt mai aproape de sufletul mulţimile, câştigate astfel prio­­r, s­­upt de partea lor. Prin ei se pregătesc, cu mare greutate dar defi­­nitiv, elitele democraţiilor actuale şi viitoare. Dintre aceştia a fost desigur şi Lincoln. Iar când dl Bărbat, învocând mo­delul Angliei, susţine, că tot ce poate avea mai bun un popor dat stă la clasele lui conducătoare tradiţionale, exemplul Angliei nu ni se pare destul de convingător. Dacă luăm ca popor dat poporul românesc, ar urma, că la clasele noastre conducătoare tradiţionala stă nădejdea lui de ridi-t­oare. Insă aceste clase conduce toate Sub acest titlu în ziarul „Tnfr­ăi­­rea" data 14 Noamvrie citim­ un ar­ticol al dlui Virgil Bărbat Autorul lui socoti­şte pe drept ci aceasta este întrebarea cea mai de­plin actuala. Si pentru a-i găsi ră­spunsul potrivit, dl Bărbat pornite tocmai delaLincoln, unui d­e osmanii, care au realizat mai adânc expe­rienţa democraţei triumfătoare a veacului trecut. — Acesta a fost un om simplu şi avea încredere In oamenii simpli; — de aceia el rămâne unul din cei mai mari făuritori ai democraţ­ei ameri­cane. El era un fiu al Vestului ame­rican şi vigoarea lui nativa a trecut la toată opera sa. Când deci Abra­ham La­ooln, In discursul său de 262 de cuvin­te — ceiace de sigur el taeus n’a putut număra — cere o guvernare a poporului prin popor şi pentru popor, a exprimat pur şi simplu ceiace a simţit. Cadi un po­por, care şi Laris e propria lui (nu există la noi decât Înjghebate ca soartă, ori face aceasta ori nu face partide politice, consacrate too-mai pria nimic durabl. (succesul, atât de lăudat de dl Bărbat intr’adevăr — să ne înțelegem — Ele n'au avut Iasă tăria morală să se formula lui Lincoln nu este o for­u­ă de interpretare ci este un ade­­văr de fapt pentru o democraţie. XL nu vrea să discute asupra drep­tului celor mulţi sau al celor puţini de a conduce un popor, — aceasta este lucru secundar pentru omul de acţiune. Da sigur că se poate favo­a exemplul tradiţionalei Anglii — cum Lee dl Bărbat — spre a arăta că se­­lecţinea valorilor se face dela sine în mijlocul unei democraţii. cu o sin­­gurâ condiţie numai — să nu mer­gem prea departe pe această cile. Să nu credem iarăş Că istoria se repetă întocmai şi deci că ceiace s’a întâmplat In Anglia se poate întâm­pla şi aiurea Apoi şi nu d­urăm e­­chivalentul meşteşugului de a guver­na — arta omenească prin excelenţă — în succes sau avere, care este tot o formă a succesului. Atunci expu­nem democraţiile să fie conduse de acei care au­ ştiut să dea mai bine cu coatele în viaţă spre a-şi asigura un joc sau de putern eii banului, cam­ odată cu capitalul mânuiesc şi viaţa publică. Aceştia au desigur mai mult putinţa să se ocupe de chestiunile publice decât acei cari muncesc din greu pentru existenţi, dar adesea chestiunile publice devin pentru ei un simplu paravan al afacerilor perso­nale. Că aceasta nu s a întâmplat in Anglia — se poate, dar se întâmplă aiurea şi chiar undeva destul de aproape de noi. Succesul nu poate fi nicidecum un criteriu temeinic în astecţiunea valo­rilor politice, căci atunci ar urma, de pildă, ca democraţiile de astăzi, ca şi cea românească, să fie conduse numai de îmbogăţiţii de război, — dacă nu de cei dinainte. Şi aceştia formează o elită a succesului, cea mai aparenţă diatra toate... Dar tocmai aici stă iluzia ieşită din veşnica confuziune între calităţile, ce se impun la lupta pentru exi­ stenţă, ca atare şi acelea, cari deschid dru­mul spre o formă superioară a vieţii stăpânească — sau şefu­l lor n’au avut o — şi când a fost să se mă­soare cu aite condiţiuni decât acelea, ce pot asigura un succes aparent, ele au scăpat impenul mulţimilor. lată o învăţătură, pe care nu e ne­voie s'o căutăm departe la Anglia, ci aici aproape, foarte aproape de noi. C. Sudețeanu. In societăţile omeneşti. Adevăraţii şefii odată! Vineri 25 Noemvrie 1920 DIRECTOR : ION AGARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str. REGINA MARIA 11 ANUNŢURI DUPĂ TARIF PRIMEŞTE ADMINISTRAT ŞI AGENŢIILE DE­­ CITATE 0. ISU AL PARTIDULUI NAŢIONAL Anul II. NumărCrl 2F2 ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN .... 60 LEI PE V, AN .... 30 LEI TELEFON ffii !a Pentru cucerirea Banatului Partidul liberal, după ce a pregătit vreme îndelungată lupta pentru cuce­rirea... politică a banatului, îşi des­făşură azi steagul mântuitor în coloa­nele ziarului „banatul* din Timişoara. întreg numărul 104 din acest ziar e închinat partidului liberal, arătând mi­nunile săvârşite de acest partid, şi în­demnând lumea, prin fraze bombastice să se înscrie în organizaţia politică liberală, singura, ,nădejde a tuturor românilor Se ştie că la „ Banatul “ este dl Cosma, cel cu telegrama către dl Iuliu Maniu, în care-i cerea fuziunea cu singurul partid mântuitor. Ziarul , Banatul“ a fost pornit de aderenţii partidului naţional român şi a fost pus in slujba acestui partid, în slujba partidului liberal. E aproape acelaş caz ca şi cu „ Tri­buna‘ din Oradea-mare pe care cel ce era directorul ziarului naţional­­ a trecut, din proprie putere, partidului averescan. Sunt apariţii neobişnuite la noi înainte de unire, asupra cărora credem că nu e nevoe să stăruim. Poate, odată, în legătură cu alte apariţii de felul acesta vom reveni! Asurzitoare e reclama! „Ca la noi la nime“, acesta e refrenul ce se des­prinde de pe fiecare coloană! Marfă este desigur! Şi ieftină ! Lumea să poftească ! Acum ori nici­ 30 de ani de politică liberală de NECOLAE FILIPESCU Cum au cedat liberalii Dunărea — Ce erau să facă din România — Cum au trădat liberalii pe Transilvăneni - Esace s’a petrecut cu chestiunea belită» se reproduce identic, peste iau, la chestiunea Dunării, când ţara află despre afacerea Du­li, chest­unea era deja com­pro­­guvernul Brătianu cedase tot ,se ceruse. tr’adevâr, se declara­se în scris­ului Haymeile, ministrul de ex­al Austriei, că România pri­­a se trata chestiunea Dunării trei b­ze; înfiinţarea comisiei ,pârtie parca Austriei îa corni rezidenţia perpetuă a Austriei. Iul co­nservator, sprijinit şi de Vin­ceanu, dă iarăşi alarma ţării era de astă dată la joc. Cum zicea Kogălnicianu: „Fără Ba­sarabia, România însă poate să tră­iască. Nu poate însă fără Dunăre.“ Curentul se ridică atât de uriaş în contra guvernului, încât acesta e ne­voit încă odată să dea înapoi. Rezistența noastră triumfă. Guver­nul fă­cu tacă «dată apel la un con­servator, la di Carp, ca si-i scape. Intr’o cuvântare rostită la 25 Mar­tie 1881, M. Cogătarisanu ne destăi­nui împotrivirile ce preturindeni în­tâmpin», pe când era ministru la Pa­ris, de câte ori cerea sprijin în che­stiunea Dunării: „Ori unde mai duceam, ori la ce uşă băteam, mi se răspundea : aceasta Austriei in 1886, ţara se găseşte iarăşi îna­intea unui fapt îndeplinit, pri iscă­­lirea convenpunei consulare cu Ger­mania. IPrin această convenţiune, se sus­trag cetăţenii români de la instanţele judecătoreşti ale ţării, spre a-i face­­justiţiabili ai tribunalelor, consulilor­­şi chiar funcţionarilor consulatelor streine; se hotâreşte că, la privinţa imobilelor ce se vor găsi în succesi­unea unui cupus german, se aplică leghe germane şi se înlătură astfel dispoziţiunile art. 7 din Constituţie.­­ Din norocire şi această primejdie a putut fi înlăturată, convenţia consu­lară a fost retrasă, graţie energicei împotriviri a ţării. Dacă dar, înainte de a ne ocupa de ultima fază a politicii liberata, care priveşte chestiunea naţională, recapitulăm faptele liberalilor de 30 de ani îneoare, suntem îndreptăţiţi, a spune că, de lu întimpinau împotri­viri, liberalii ar fi adus ţara în această situaţie. O Românie, cu teritorul ştirbit prin dezlipirea Basarabiei, fără viitor şi fără însemnătate europeană prin pler-Padini istorice­­estfx°Pinlaneci dtale personală•, con- derea Dunării, lipsită, în aceste ho­--------------------------------cedăm chiar că aşa ar trebui să fie­­ tare restrânse, de suveranitatea ci, prin dar noi tratăm cu guvernul dtale şi [convenţianl consulare, ca cea ca Ger­­guvernul dtale a consimţit la cererile­­mania, transformată într’o adevărată Palestină prin încetâţenirea evreilor şi prin imigraţiunea evreiască, pe care ar fi determinat-o împământenirea în masă a izraeliţilor. Acum putem aborda chestiunea na­­ţională, care ni se înfăţişează ca ur­mare a unei politici patemm tradiţio­nală la liberali. Aci, ca şi în toate chestiunile, ce au fost chemaţi liberalii să rezolve, constatăm aceleaşi umilinţe la putere, succedând aceloraşi scandaluri şi pro­­vocaţ­uni la opoziţie. Procesul de înaltă trădare, intentic în 1893 de guvernul regal ungar co­mitetului partidului naţional român din Transilvania şi Ungaria, pentru ducerea Memorandului la Viena, şi condamnarea la temniţă a membrlor comitetului, ascuţise până la ultimul grad conflictul româno-maghiar. Valurile amărăciunii şi iritării, ce cuprinseseră pe românii de peste munţi, trecuseră Carpaţii şi nn­veau adâns pe românii din Regatul României. Situaţi­un­ea, ce rezulta din aceasta era foarte grea şi foarte delicată, «i ei trebuiau împăcate supreme interese naţionale şi de uitat cu indatoririle internaţionale şi cu mari interese eu­ropene. Guvernul conservator, prezidat de dl Lascar Catargiu şi având pe ne­uitatul Lahovari la departamentul afacerilor streine, a ştiut să domineze aceste împrejurări extrem de gingaşe. România a işit cu cinste de greaua a­tua­iuce, ce i se înfăţişa. Intre al­tele, dorcând răm, ca membrii comite­tului astonal de leite munţi să fie graţiaţi fie M. S. împăratul Eege In ce priveşte soarta românilor din Transilvania « Ungaria, se pusese îa perspectivă oarecari îmbunătăţiri, pentru cari avem probe ce la un mo­ment dat vor fi scoase la lumină. Ce făcea partidul liberal-naţional la această vreme da grea cumpănă? Tocmai fiindcă erau în joc interese mari, tocmai pentru c­ă chestiunea na­ţională forma punctul cel mai gingaş al unei situaţiuni periculoase, partidul liberal, credincios politicei sale, se aruncă lacom asupra acestei chestiuni şi o expirată la chipul cel mai de­magogis. După o campanie din cele mai în­flăcărate la presă, dl Sturdza, şeful partidului liberal, luând cuvântul la şedinţa Senatului de la 27 Noemvrie 1893 cu prilejul discuţiunei răspun­sului la mesajul Tronului, ceru gu­vernului se intervie în conflictul ro­mâno-maghiar spre a obţine realizarea programului naţional român, afară de un singur punct, autonomia Transil­vaniei, asupra căruia a făcut oarecari rezerve. Nici obiecţiunea ministrului de ex­terne Lahovari, că o asemmea in­tervenţie e imposibilă, căci ar echi­vala cu o declarare de război, nici proorocia — împlinită a­lia zi! — a aceluiaşi ministru, că dl Sturdza va fi silit la putere să­ ceară umilite scuze pentru purtarea,'sa la opoziţ­e, n’au putut opri partidul liberal pe calea pe care pornise. După toate arearea partidul­­­beral convocă la 26 Septemvrie 1894 o mare întrunire publică la C,feu şi şeful partidului, domnul Dimitie Sturdza, rosti un fulgerător discurs, în care susţinea că un pericol mai mare decât dinspre Rusia şi mai iminent ameninţă Regatul român din­spre Austro-Ungaria, ci nu mai e posibil guvern la România, care să nu intervie pentru realizarea progra­mului românilor de poete Carpaţi şi că partidul naţional-liberal nu râvneşte puterea şi nu va veni la cârmă decât cu aseară condiţiune. Ia acelaş timp, dl Sturdza făcea odioară înaintea publicului nostru tri­pla alianță, denunțând că la umbra ei ungurii apasă pe români spre a-i mai Urmează pe pagina 2-a. Sunt multe lucruri mari ce se pe­trece zilnic In cuprinsul Marei Bri­tanii. Aproape toate au o caracteri­stică ce este engleză: calmul. A ajunge la rezultate înalt apreciabile, prin activitate asiduă, prin lipsa aşa ziselor salturi, cu tact şi gălăgie cât mai puţină, e profund englezesc. Sunt Şiruri de fapte, cari să afirme sau mai curând să nu-i desmintă. A încerca să spun că o acţiune lipsită de aceasta caracteristică, o campanie plină de sgomot, cu ieşiri şi brutali­tăţi, pierde extraordinar neavând cu­loarea simpatică, neatrăgând şi res­pingând. Rezolvarea conflictului muncitoresc giunile industriale. Cu dibăcie au iz­butit să fie întotdeauna delegaţi la consfătuirile organizaţiilor muncitoare. Sunt temuţi şi şefii decunoscuţi nu odată au arătat opiaiile lor în această privinţă. Chiar recent, acţiunea dlui Smiln­e şi Hodge, şefii mineri şi Tho­mas de la C. F. îa directă opoziţia cu hotărârile luate da mul­ţim­­a insti­gată, arată ţi părerile şi autori­tatea lor actuală. Abuzând de avantajul condiţiilor economice, extremiştii ajung a­­ pomi grevei capitate, a dat greş. Inedera­­rea i-a dus la evidenţe opuse. In nu­măr şi tărie negreşit că n’au slştigat. Viitoarele acţiuni politice vor arăta, dimpotrivă, cât de mult a pierdut acţiunea bolşevică din acest atac s- a indignat intr’atât. Şi eu cred că nici va putea să fie. Chîar războiul cel mare nu i-a putut sih­mba pe en­glezi. îşi vor schimba încă o piele, dar tactiotos, liniştit, fără salturi. Sal­tul­­ ar conduce rău. Bolşevismul, au văzut ce a însemnat în cele câteva zile ra soldare extremă şi au posibi­litatea să ştie şi mai mult din cartea admirabilă a dlui H. G. Wells, cunos­cutul scriitor englez, care a publicat acum 10 lune sau două „Despre Ru­­sia şi ce am văzut acolo“. Partea­ practică a „afacerei“ nefiind de loc atrăgătoare, neguţătorii ca şi cei de la alte munci, se vor depărta tot mai mult de bolşevizi. V. Georgescu Un lucru mare, mare prin gravi­tatea lui şi consecinţele-i probabile, greva ce şi a luat sfârşitul teoretic, a fost cu totul lipsită de acest calm englezesc, a foat de o brutalitate ne­­aiauz tâ, a pus ca posibilităţi ex­treme, ca ţiatt un ca imposobil ş; ca atare a sguduit. A fost un „shock“ care a pus la pericol economia şi „­­ __ viitorul Angliei, aşa că cu drept cu-?asa hotărâtei »datum line“­ta aface-î^18- Discuțiii a­u mat atâta timp cât vâat s au temut liniştiţii .John Bn'l*-i rea cărbunilor, respingere cu aşa de,, a *nteles o* profesorii pot face sau de revoluţie, de o isbâcdire a cauzei bol- violentă majoritate pentru o soluţie |EU Pot face Politică în afară de şcoală, şevice, pentru care lucrează distal de atât da raţională arată spiritele agi-[Dacă In această privinţă părerile au intens o anumită secţiune a târmui­ tata dar mai denotă şi nepăsare ca şi nu*ut fi împărţite, nu s’a admis nici tarilor muncitorimii Un guvern energic a făcut să se simtă că este stăpân. Organizarea con­tra mu­li stopplig adânc dăunător a dat dovada de iuţeală şi precizie şi tact „Naţia“ — spuse dl Churchill vor­bind la o întrunire deunăzi — „a fost adânc ofensată“ de aceia nu stau au­zit c­râcneli la vestea raţionărilor tu­turor zilnicelor, la cunoaşterea noui­­lor privări, de cari au cam fost scu­­tiţi chiar în zile aspre de război. Se decisese toţi să lupte contra am­i­ce, ce nu avea nici umbră de dreptate. Greva minerilor a avut caracter politic Nevoia unei îmbunătăţiri materiale a fost doar un paravan. A fi precis, muncitorul englez e bine plătit. Ne­­voile-i sunt mai mici decât câştigul. Eu cred că mai mult ca ori­unde, le Dl Cosma, fără să mai consulte pe , şi prisoseşte. Aşa se şi explică faptul cei ce au contribuit cu mijloace mare-­ cunoscut de atâţi, ca un muncitor cu b­ale la înfiinţarea ziarului la trecut ,ziua adesea nu se duce la lucru mai mult de 4 zile din 7 şi cinematogra­fele cum şi barurile au câştigurile cele mai mari în apropierea regiuni­lor miniere şi industriale. Greva tre­cută a fost o grevă politică. „E un simţământ mereu crescând în interiorul fiecăruia“ — spune dl Churchill cu aceiaşi ocazie menţio­nată — „că o secţie a Muncei orga­nizate a încercat să tiranizeze întreaga comunitate şi s­a încătuşeze voin­ţei sale nu prin argumente, nu prin arme politice recunoscute ci prin forţa bru­tală“. „Naţiunea se simte insultată în în­tregul ei prin batjocura ce a caracteri­zat manevrele acestei fracţiuni, ma­Elena. — Departamentul afacerilor streine a adresat secretarului general al Societăţei Naţiunilor o notă, din care extragem următoarele pose la . ..Fondată pe principiul democraţiei şi inspirată de sentimente paşnice, . . ... .... Republica Austriacă a considerat, încă „TM;°!?■xfu«epeste, mod­Vtt^e PoLtic şi dela inceput, ca una din cele mai semipolitic* Manevrele bolşevicilor Se reciunoaşte tendinţele acestei părţi, direct latsrerate la a aduce bolşevismul şi'n cuprinsul ţărei. Ei cearcă sâ pună mâna pe frânele or­ganizaţiilor cu intenţiile mărturisite de-a strica sistemul de conducere al SCRISORI DIN ANGLIA Conflictele muncitoreşti Greva minerilor a avut un caracter politic şi a fost în­­frântă de fermitatea guvernului şi reacţiunea populaţiei — De la corespondentul nostru permanent — inerţie PIU U PDHCT SOCIETATEA NAŢIUNILOR — Cererea Austriei şi Bulgariei pentru a Intra In Atitudinea Germaniei — importante datorii, ca ea să fie ad­misă In Societatea Naţiunilor im­itat ce va fi constituită. Susţinut prin încrederea Adunării Naţionale, aleasă In baza sufragiului universal, guvernul austriac a dat numeroase dovezi, că urmăreşte ca Austria să-şi execute, pe cât va­i posibil toate datoriile internaţionale.­­ Guvernul austriac crede deci, că poate înregei societăţi, pun orice mijloace,­­ M XT 4. Sunt grozav de activi, mai ales în re- oPerar °* membrii Societăţii Natram­­ifiumile industriala. Du Hih*TM« a» ir. J lor o vor admite în această societate.“ In ceease priveşte atitudinea Ger­maniei „Journal de Grneva* publică Societate declaraţiile dlui Müller, ministru Ger­maniei la Berna, care a răspuns In sensul că, crede că Germania nu va puha solicita adunării de la Geneva— deocamdată — Intrarea ei v la Soc. Naţiunilor, deoarece această cerere ar provoca discuţii vii la sânul adunării ţinând seamă că foarte multe state se opun la aceasta. Germania îşi im­pune deocamdată rezervă şi aşta­pră o eventuală Invitaţie pe care nu ar refuza-o Paris. —■ Ziarele franceze anunţă că secretariatul general al Ligii Na­ţiunilor a primit o notă din partea ministrului president bulgar In care cerea admiterea Bulgariei In Liga po­poarelor. In notă se făcea pomenire, că poporul bulgar nu poate fi făcut răspunzător de hotărârile aduse la anii 1914 și 1916 de exregele Con­stantin și ga versul său. Politica în şcoală - Cazurile de la diferite şcoli — Periclitarea învăţământului Trebuesc măsuri de îndreptare — Uine ştiut oi de mul­ţi vreme chiar ! sunt hotărâţi din acr­astă cauză să nu profesorii fac politică, politică d-­i se mai prezinte la cursuri. Vechiul pe cei mulţi. Şi pornesc des și devin/oat# auaatele și lucrul aprs a a fos* Idirector destituit nu mai g­reacă di­­tot mai greu de oprit. Respingerea • un^ condamnat, iar de a ții ad-j rectoratul, iar noul director insă nu i ____ 1*___« # . £* _ - yyita niortnfio a irmot afOta iimrv npoDaintS văvâinfS stasaa rm­ ants­­se prezintă văzând starea de spirit a corpului profesoral. Iată o şcoală superioară fără direc­tor şi cu un corp profesoral In plină agitaţie. Aceasta graţie amestecului politicei în şcoală. Vestea ce ne trimite zia­rul „Dacia“­­odată şi de către nimeni că profe­sorul poate face politică în însăşi Reacţiunea marelui public, şcoala. Iar când luirul s’a întâmplat,'este într'adevăr de-o dureroasă sur­a ... , , ^ , ' 1 măsurile riguroase ale autorităţii su­­priză pentru noi cari ştim câtairah-Spui.ul englez, nearaatar de luc­uni per.0r,re s00 care au venit la timp şi tea ministerului se găseşte un prefa­­violente sa opus însă. Iluzia lor de-a au împiedecat pericolul, sor de fiiosofie la Universitate, iaee­forraa vrăşmaşi având da lături ne-1 j^u tot aceiaş constatare se poate erotariatul general al aceluiaş mini- 061, la lucru 1Q urma fase şi astăzi/ Este suficient sărea­­ster un profesor secundar de limba­j* minţim cazul Seminarului centra­ dia română, la direcţia învăţământului Bucureşti, care multă vreme a su- secundar, idem, ferit In conducerea sa, din cauză că: Profesori toţi, deci oameni crescuţi politica, vârâtă de cei interesaţi, a la cultul şcoalei şi ei înşişi apostoli creat o atmosferă de suspactare unui diriguitori ai şapatui, director vechiu şi ouno cut profesor. Ba ceva mai mult, cei doi din urmă al instituţiunii, pentru aducerea unui,au pretenţiunea da a fi venit la b­i­­etrein instituţiunii, dar amie politia nisîer prin buna ta deîegere şi alegere lr eu!firai partid. ’a asociaţiunii corpului d dactia. Dacă Să nu şi în­hipuiască cineva că iaste adevărat lucrul acesta, s­i per­­şcoala nu a pierdut ţi nu pierde dia­­mite Asociaţianea corpului didactia, această cauză. Elevii, viitori preoţi, la­(ca lapreacutanţii săi ,sâ nu vegheze ruinătorii de mâine ai poporului nu­­ia paza Lniştei, care trebuie se dera­­rămân streini de vicisitudinele triste­­nească în sânul aeriei instituţii, ai cari se periadeeză pe deasupra pape-i cărei conducători direct răspunzători telor lor şi dacă la azul cel mai bun­­sunt toţi membrii acelei Asociaţi? nu-i Indignează rx mp’ul, atunci de-i Şi peatru ca să fim p­obani peotm sigur îi molipseşte şi ie stă pildă de­­cele afirmate, este suficien , predent, păuundere în viaţa socială,de mâine,‘să cităm da la depărtarea în care no Din această cauză, Statul, Şcoala­ găsim un singur caz: pasul hoţului Societatea pierd.­­ Regele Ferdinand, tocm­ai din R -Sărat. Acelaş caz, de aceiaş gravitate secunde, de peste o jumătate de an nu repetă la o şcoala de aceaşi impor-­ există un dires­or legal, ştie care mi­­anunţă ziarul „Dacia“ nisterul instrucţiului la orul aceasta r tanţă, după cum din ziua de 22 Noemvrie­­. „Un grav conflict a izbucnit între cornul profesoral de la şcoala normală din Craiova, în frunte cu dl Lică­­ Georgescu, deputat şi profesor şi dl . ministru P. Negulescu, este a­cale­ să­­ fii director. Iar dacă este un director, acela este neleg­al, fiindcă n’a e nimic comun cu şcoala, adecă legea nici ca­nd eu l-ar îndreptăţi pe un nelicenţi»t în vreuna din materiile, care se predau la n­eea. Rămânem la acesta exemple depăr­tate împrejurimilor noastre şi ne ru-Un ziar bucureştean anunţă că difcuit pe directorul Costache Marinescu Tăslauanu va demisiona din nou.­ prin dl Balaban, fost candidat libe-_____, ,______ ...___, , Credem şi noi ştiind că „permisele“ Iral susţinut dealRomimescu,senator­găm la Dumnezeu şi la Resortul dela lucrări publice nu au acelaşva­f Din această cauză indignarea e­ nostru pentru a ne feri de asemenea leara cu cele dela Industrie,­­ mare în rândurile profesorilor, d­in plagă.

Next