Patria, aprilie 1921 (Anul 3, nr. 69-93)
1921-04-12 / nr. 78
tv an 12 ApRe 19H1 JÎ mm—— ABDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CLUJ, Str. REGINA MARIA II ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRIMEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGENȚIILE DE PUBLICITATE DIRECTOR: ION AGÂRBICEANU .iuh'S ' ' / Duplicitatea a pestei Noi am cuminut-o de mult și am cercat, încă pe vremea robiei noastre, să o arâtăm întegei Europe. Odată cu szbnguirea războiului mondial și mai alea după Inchcerea armistițiului pe frontul balvania și cel apusean, duplicitatea Budapestei a putut fi cunoscută de toată lumea Ceea ce s’a petrecut însă acum, cu ocazia încercării de a reintiona pe Habsburgi, cate o pildă clasici despre duplicitatea Budapestei. Abea a porÎsit exregele Carol teritorul Ungariei, sub energia și solidara presiune a Aliaților și a Statelor moștenitoare ale Austro- Ungariei, și numai decât ministrul de externe ungir dl Grätz a ținut să declare, pentru opinia publică mondială, că nici un factor răspunzător al politicei ungurești nu a fost amiste Ct în încercarea de revenire a Habsburgilor pe tronul Ungariei. Budapesta se spală, deci pe mână, ca Pilat din Pott, încercând să depărteze de pireaștiința națiunii și a guvernului maghiar învinuirea că, favorizând rev mirea lui Carol, Budapesta intențona crearea din nou a focarului de tulburare a păcii europeni. Duplicitatea Budapestei nu a fost disminatâ nici în vremea bolșevismului ungurist. Bel* Kun c’o mână „comunisa", cu ceealalti pregătea ofirnaiva roșie dela Tisa, d °și lumea întrepuă, cere nu-i cunoștea pe unguri cum îi cunoșteam nu, se temea ne comunismul Budapestei nn de imp halismul ei, pe vremea lui Bla Kun. Di când trupele românești au înfrânt imperialismul trupelor roșii — s'a sfârșit și cu comunismul d u Ungări*, și de-atunci factorii „legitimat'* ai Ungariei au dat nenumărate asigur*ri că ei vor si sa organizeze, si sa consolideze cu respectarea tratatelor de pace. Abea doborât un regm de duplicitate politică, și i-a urmat altul la Budapesta, sub ochi craciuli ai Aliațior și chiar a unor factori poltic din țările vecine. Regența lui Horthy nu era și nu este nici azi după ce Carol de Habsburg a părăsit Ungaria, decât mijlocul de a rezerva tronul Unginii familiei de Habsburg pe armea aceasta de la Budapesta să treacă și la Viena, înfintând din nou dualismul austro ung. Ce altă intențiune a putut și poate avea cultul regalității cu care sunt copleșiți zi de zi cetățenii Ungariei, din șccală până 11 armată ? Ce alt rost pot avea toate instituțiile regale pe care nime nu se gândește să le schimbe în Ungaria, unde și az ce aduc sentințele în „numele M. S regelui apostoli?“ însuși Hondy nu s’a considerat și nu se consideră nici azi decât ca un umil servitor al „rugelui său.“ Și când toată lumea era încurat cu tendințele ungurești, când s’a văzut limpede pănă la evidență, cu toată lovitura da stat dinn Budapesta a fost plănuită cu știrea și concursul tuturor factorilor politici maghiari, vine azi di Graz și declară că „ancheta* dsale a stabilit că factori responsabili ai politicei ungurești n’au fost implicați in aceasta aventură. Noi, și alăturea de noi, azi știe Europa întreagă că aventura n’a reușit, și se știe și pentru ce n’a reușit, opunerea categorică a tuturor puterilor interesate la menținerea tratatelor de pace. Atunci, pentru cine mai face anchete și declarații ministrul de externe al Ungariei? Pentru cetățenii din Marte ? După uneltiri, propaganda, conspirații de un an și jumătate, regaliștii din Budapesta au crezut sosit momentul restaurării Habsburgilor. Plebiscitul din Silezia, râsco tlele antibolșevice din Buda, tulburările din Iialia, trecerea armatei române pe picior de pace, și alte evenimente di n ultimul timp, ungurii le au crezut potrivite pentru a di lovitura. Nu le-a reușit, înșelânduse grav in aprecierea situației politice din Europa, — și atuni vin și declară ca ei l-ar fi scos pe Carol de Ungaria și fără presiunea Aliaților mari și mici. Să-i creadă cine poate. Noi știm că de silă au dat dumul celui adus de ei cu atâtea nădejdi. Și știm că, nu toate declarațiile lor, încercarea vor repeta o îndată ce vor crede că va avea sorți de izbândire aceea față de politica de duplicitate a Budmest,, și la București, și la Belgrad și la Praga e nevoe de o continuă supraveghere a Budapestei, și mai ales de stabilirea de pe acum, a unei acțiuni viitoare, căreia să i se poată da curs de îndată ce Budapesta se crede că poate încerca din nou primejduirea păcii din centrul Europei. Partidul socialist din Transilvania este dator să răspundă — Plebiscitul propus de unguri în congresul de la Viena — După Informațiuniie noastre în congresul socialist care s’a ținut la Viena, reprezentanții lui Horthy, travestiți în „socialiști“, au cerut ca „socialiștii sa facă propagande pentru plebiscit în toate țările. Ei vânează plebiscitul în Ungaria. Cum știm că part. socialist din Transilvania a fost reprezentat la acel congres, punem următoarea întrebare: Ce atitudine au avut socialiștii din Transilvania la această propunere? Au primit-o sau au dessprobat-o? Opinia publică din Transilvania vrește să știe cu cine are atace? EFEMERIDE Căsătorii regale Micul Amor a inceput și colinde și pe Îscuri te orătești Od'n’oară ne fere» de ele. Vizita lui prin palatele ce lor încoronați nu-i totdeamna însă cu ochi buni v'zuți, cum e vizută în cuiscul muritorilor de rând. In Japonia, Amor a fost alungat și urgisit de toată țara, pentru că împotriva vechiului obicei l-a îndemmat pe prințul de coroană să-și așeze pe tron pe aleasa inimei sale, o prințesă și ea, dar care nu cobora din familie domnitoare. Sărmanul prinț n’a avut puțin de îndurat și ca să-și mai uite de intrigă,ela pornit la curte a luat lumea în o*, plecând în căsătorie ,de studiu" prin Europa. Domnitorul din Sam, regele Rama a VI, tot pe placul inimi, se căsătorește în Septemvrie. Au început dej* in Bangkok preparativele pentru nunta r*g*l*, care vi fi o nuntă ca în povești, înconjurată de tot fastul, de cel ma fintastic și chzar lux al depărtimuli Orient. Rama al VI, e acums unul dintre cei mai fericiți domnitori ai pământului. El se căsitorește o’o verișoară a sa, încântoarea prințesă Callapha. Pentru el, regele Siamului renunță la vechiul și frumosul drept al antecesurilor săi de a posede 100 femei și se mulțumești cu una singură cu frumoasa GaUajh» Nu știu, opera lui Amor va fi fost aceasta sau gândul primts ale lui cu 100 feme: tu împrejurările de azi ar fi o plăcere pre oostis,toate, și va f ținut de bine să renunțe la ele fcttwwn.pr« * novrtr 0 necuviință — In atenția dlui Rector și a întregei prese romanești Erl la Udversitate dl. Paul, profesor de estetică, a avut necuviința, dela care nu l’a oprit nici bătrânețea — „darul rar numai al unor bătrâni*— de a ataca, într’un ton trivial, presa românească și întreaga viață politică Dacă și-ar fi debutat Insultele la o întrunire de mahala, n’aveam nimic de zis; — dar la Universitate? Cel De când a ajuns Universitatea din Cluj, tribuna necuviințelor, la adresa unei instituții ca presa și la adresa lumei politice? One? Dl I Paul să insulte presa și partidele? Dl I. Paul, căruia i-a trebuit o jumătate de veac — cetiți bine, cincizeci de ani — ca să scrie o poveste? Dl Paul care a ocupat o catedră de estetică, fără ca să fi scris in viața lui, nici cel puțin o recenzie bună de zbor ? Din care nu are nici o broșură de i nagini, despre problemele estetice? One să atace presa și partidele politice? Dl Paul care nu a fost capabil, până la vârsta de peste 60 de ani, decât să facă manuale didactice și care și-a ... inaugurat cursul de ... estetică, la UnivestaUa din Cluj, cu o desertare de bacalaureat, scrisă și de-abia cetită ! Aceasta este prea mult, pentru prestigul Universităței. Mai bine s’ar aplică să învețe șolăriște, principiile de estetică elementara, de care habar nu are, decât să împroaște, dela înălțimea Universtăței, insa de la adresa partidelor politice și a presei. Pentru a velei și publicul cât de mare a fost necuviința dlui profesor când ai zultat toată presa românească cităm la întâmplare câteve nume de ziariști militanți, nu ocazionali: Gh. Asachi, Bade, Mihail Kogâlnciceanu, Gheorghi Burlciu, C. A. Risetti, Mihail Eminescu,Gheorghe Pana, Corngian, Aurel Popovia, Karle Chindt, /. Procopiu; Dr din cel în viață: M Iorga, Const. Mile, Vasile Goldiș, Valeria Braniște, — care în calitate de șef de resort a făcut și pe dl estrVcl m profesor la Cluj, — Const. Bacalbașa, I. G. Duca, fost președinte al sindicatului ziariștilor, Costaforu, Al. Ciurcu, Al. Cuza, Const. Bana, /. U. Sorbcu, G. Bogdan-Dulcă, /. Agârbiceanu, Ghiță Pop, redactor la „Patria”, Moța, Gheorghe paneltl etc. MU este nevoe de vreun argument? Am înregistrat de azi înainte un ramolit mai mult I 50 bani PIllRI LA PÜNOT „Viitorul“ vorbește de atitudinea dubioasă a guvernului în chestia agrară. Am vrea să știm și noi care este atitudinea part. liberal în această chestie : aceea a drului Creangă sau a lui Pietraru ? Ștampilarea rentei austro-ungare Modalitățile în care se va face ștampilata pentru efectele emise până la 28 iulie 1914 și pentru cele emise dela acea dată până la 31 Octomvrie 1918 Resortul de finanțe din Cluj a primit din partea ministerului de finanțe un comunicat prin care i se aduce la cunoștință ca dela 15 Aprilie cor. să înceapă în Ardeal, Banat și Bucovina ștampilarea tuturor creanțelor și efectelor Statului ungar, cari s’ar afla atât în posesia particularilor cât și a diverselor autorități Această hotărârea a ministerului de finanțe este luată în conformitate cu dispozițiile clauzelor financiare ale tratatelor de pace încheiate de Aliați cu Austria și Ungaria, cari prevăd că trebuesc ștampilate efectele de Stat auso-ungare ca: titluri de rentă, obligațiuni de Stat, bonuri de tezaur, etc. emise înainte de 28 iulie 1914. Operațiunea se va face prin directoratele financiare în Transilvania și prin perceptoratele de cărora li s-a trimis finanțe în Bucovina, materialul și instrucțiunile necesare pentru aceste operațiuni. Procedarea pentru ștampilarea efectelor datoriei publice austro-ungare, garantată și negarantată, compusă din titluri de rentă, obligațiuni de Stat, bonuri de tezaur emise până la 28 iulie 1914, se va face astfel: Toți deținătorii streini și naționali unor asemenea efecte, proprietari sau proai curatori vor complecta un dublu exemplar formularele model Noi, complectându-le conform indicațiilor. Declarațiile trebuesc făcute, cât se poate de clar și conform tabloului, pentru că numai astfel se poate intra în toate drepturile recunoscute de tratatele de pace. După ce se va trece declarația într-un registru special, se va aplica pe fiecare titlu, în stânga, sigiliul „Ministerul Finanțelor — Datoria Publică“ și în dreapta pecetea : Controlat, sigilat, făcut declarația Nr. . . . , se va aplica apoi sigiliul directoratului sau prefectoratului. Procedarea pentru ștampilarea și retrageea contra certificate a efectelor datoriei publice austro-ungare, emisă dela 28 Iulie 1914, până la 31 Octomvrie 1918, se va face, ca și la celelalte efecte. Certificatul care se va emite în schimb ■ va fi luat dintr'un registru special de certificate, va fi complectat atât pe față cât și pe verso, se va aplica sigiliul directoratului sau al perceptoratului precum și a casierului, trebuind să poarte cel puțin două ■i semnături. Declarațiile vor fi complectate apoi pe verso de declarant, originalul și titlurile , oprindu-se la oficiu, iar duplicatul Împreună cu certificatul se vor da persoanei care au depus titlurile. După terminarea operațiunilor de ștampilare, toate aceste efecte vor fi centralizate și apoi trimise la Paris, unde o comisiune specială va hotărî atât modul cât și valuta în care vor fi plătite. Anul ll. Numărul 78 ABONAMENTUL. PE UN AN ... 120 LEI PE Vi AN ... . 60 LEI PE V, AN .... 80 LEI ÎF.I.EFON 18». US Validarea mandatului dl C. Stere ales la Soroca este si azi mult comentată In scopul de a face cunoscut punctul de vedere oficial al partidului național la această chestiune, publicăm în întregime discursul dlui Iulia Maria care, in afară de precizarea punctatul de vedere al paridului, mai cuprinde în sine și înteaga gândire politică a poporului romă iese din Ardeal, din nainte de război precum unele detalii din decursul războiului, de importanță istorică și până acum necunoscute. Dl Duiliu Zamfirescu, președinte. Dl Maniu are cuvântul. Dl I. Maniu: (Este întâmpinat cu aplauze prelungite din partea opoziției). Onorată Cameră, referindu-se de Stere la o întâlnire pe care am avut-o cu dsa la Brașov, îmi țin de datorie să arăt împrejurările și conținutul acestei întâlniri, înainte de a face acest lucru, în scopul ca d voastre să vedeți și să cunoașteți în întregime situațiunea politică în care ne găseam la izbucnirea războiului mondial, găsesc necesar să arăt în liniamente principale și în contururi mari, gândirea noastră politică din Transilvania și Ungaria. De sine înțeles că mă voia sili ca să expun acest lucru cât se poate de scurt, pentru ca să fac și eu pe cât se poate economie cu timpul care s’a luat atât de mult în folosință în această chestiune. Soarele răsare la București Dior deputați, întreaga suflare românească din Transilvania și Ungaria era pătrunsă de marele adevăr, că soarele răsare pentru întreaga românime la București. (Aplauze). Acest adevăr, de care mai ales dela 1881 încoace răsună întreg Ardealul, și care pe față se referea la viața culturală, la viața sufletească, el întradevăr și în esență cuprindeau și crezul politic al întregului neam românesc. (Aplauze). Și sub puterea acestui crez, nouă ni s’a prezentat totdeauna ca o vedenie dureroasă ca honvédul care ne oprima, să meargă alături cu dorobanțul român. Dl N. Iorga. Foarte bine! (Aplauze). Așteptarea dorobanțului în Ardeal Dl I. Maria. Și între cele mai frumoase visuri ale fiecărui suflet românesc, cu care se culca și se trezea, era imaginea dorobanțului român, scoborând coastele vestice ale Carpaților și mergând pe câmpiile întinse ale Tisei. (Aplauze). Această imagine, această aspirațiune nu era însă onorată Cameră, la noi în Ardeal și în Ungaria, numai de domeniul unui sentiment vag, inconștient. Nu. Ea era ca urmare firească a unei adânci aprecieri a situațiunii întregi a întreg neamului românesc. Era firesc, nu se putea altfel ca de la principiul libertății naționale, care a ajuns dogmă politică din gura lui Simon Bărnuț de pe câmpia libertății dela Blaj, să se ajungă într’o ordine logică de gândire, la principiul independenții naționale și pe urmi la dorința și la principiul unității desăvârșite naționale.Aplauze. Dar, afară de aceasta, onorată Cameră, noi românii din Ardeal, cari eram în măsură să cunoaștem toate ascunzișurile și toate gândurie ascunse ale politicei Habsburgilor, a acelei politice în care punctul de gravitațiune rând pe rând devenise tot mai mult Ungaria, văzusem un lucru, că această monarhie habsburgică, fiind rând pe rând, gonită de apusul Europei, tinde tot mai mult spre Orient. Gurile Dunărei Vedeam, onorată Cameră, că conștiința națională a slavilor de sud, dar mai ales conștiința ri bcată a italienilor, astăzi, mâine, dacă nu mâine, poimâne, de bună seamă va scoate această monarhie habsburgică din marea Adriatică și în consecință va trebui să-și câștige în alte părți plămâni de respirație economică cari nu putea fi altceva decât gurile Dunărei, și prin gure Dunărei, marea Neagră. Prin urmare se prezintă înaintea sufletelului nostru icoana clară ei lupta] mare între monarhia habsburgică reprezentată prin maghiari și dintre poporul român se dă pentru gurile Dunărei. Ori gurile Dunărei, în concepțiunea de a domina în Orientul Europei, era și fie ale noastre și știam bine și un alt lucru, că lupta aceasta dintre poporul român și monarhia habsbugică pentru gurile Dunărei nu să dă la gurile Dunărei, ci se dă în Ardeal. Aveam convingerea adâncă că acel popor dintre poporul maghiar și poporul român care va rămâne definitiv stăpân și domn peste Ardeal acela va dobândi și va avea și va domina definitiv gurile Dunărei, ceea ce e egal cu domnațiunea de Stat, determinată în politica din Orientul Europei. Lupta Ardealului era pentru întreg neamul românesc Astfel chlar, noi vedeam, noi simțeam că lupta care se dă în Transilvania între elementul maghiar și poporul român este numai un mic epizod în lupta mare care era să se dea între monarhia habsburgică, și in special intre Ungaria și între înteaga națiune română. In acest sens, onorata Cameră, noi , simțind adâncimea acestui lucru, știam că lupta nu o dăm numai pentru noi, pentru românii din Ardeal, lupta nu o dăm numai pentru existența noastră națională a românilor de acolo, ci dăm luptă pe viața și pe moarte pentru întreg neamul românesc. (Aplauze unanime). Și această idee ne dădea puteri, ne dădea forțe sufletești înzăcite în străduința care ne purtai Gândirea Ardealului In această concepțiune, onorată Ca*meră, am fost noi întotdeauna de parera că între poporul român și între poporul maghiar nu poate să existe transacțiune , ori noi, ori ei. (Aplauze prelungite și unanime), pentru că era vorba de existent întregului neam românesc pe care trebuia să 1 apărăm "* față de imperialismul habsburgic. Erata cu toții încălziți de această idee și în consecină eram totdeauna pentru unitatea neamului românesc, pentru că știam că această luptă mare pe viață și pe moarte, cu succes definitiv, numai uniți toi românii dor un singur Stat, putem să o dăm. Pentru aceasta am' fost totdeauna în contra politicei mici] de tâ'gueli, care era bună numai pentru a adormi conștiințele. Aceasta' era gândirea noastră politică, aceasta' era idealul nostru. ’ j Realitatea politicei era însă alta. Evident că noi în Ardeal nu puteam să facem politică iredentistă pe față și nu puteam să o facem din două motive: întâia pentru că era imposibil să o facem în fața organizațiunii formidabile de Stat antregei monarhii Habsburgice; și al doilea pentru că politica oficială a României era îndrumată în altă direcțiune și politica oficială a României nu putea se admită o politică iredentistă privitoare la Ardeal. Intre politica națională și politica oficioasă cu adâncă satisfacțiune și gratitudine țin însă să constat că opinia publică din vechiul Regat, că gândirea, că sufletul românesc din vechiul Regat, fără excepție, a fost totdeauna pentru ideea întregirei neamului, pentru politica de desrobire a Ardealului. (Aplauze). De altă parte, onorată Cameră, n’am găsit în conversațiunile mele politice, nici un singur bărbat politic din vechiul Regat, care să nu fi afirmat imposibilitatea de a face politica iredentistă și care să nu fi fost orientat spre politica triplei alianțe. Și mai cu seamă, onorată Cameră, după ce s-a alăturat acestei triple alianțe și Italia, îndrumarea* era clară în spre această triplă alianță, pentru că ea se prezenta și ca o garanție de pace și România avea lipsă de pace ca să-și refacă forțele și să se pregătească pentru o rezistență și pentru o acțiune în contra așa numitului colos de la nord, care amenință conitinuă. >1 Dar, onorată Cameră, să rra credeți că nouă ne plăcea politica de pace. Nu doar, întreg sufletul contra acestei păci, care nostru era în a păsa greu asupra ființei și asupra sufletelor noastre, căci ce însemna pacea pentru noi ardelenii cari cunoaștem situațiunea ? însemna o luptă lentă, o evoluțiune înceată spre realizarea desăvârșirei naționale. Ori, lucrul acesta era grozav de greu, pentru că tot ceea ce edificam noi, cu o muncă psihică, în zeci și sute de ani, guvernul unguresc și puterea care ne oprima sdrobea într’o singură noapte și o singură zi. Este destul să vă aduc aminte, onorată Cam mă, că noi cu trudă mare ne-am făcut licee și guvernul unguresc cu o simplă trăsătură de pană unele le-a maghiarizat cu totul, altele se pregătea să le maghiarizeze. Am făcut mii de școli și guvernul unguresc, ceea ce am făcut noi zeci de ani de a rândul, le ștergea cu o trăsătură de pană când impunea limba ungurească ca limbă de propunere. Noi, onorată ,Camieră, am lucrat în biserică ca să mântuim spiritul național, ca să facem o tărie din această biserică, am făcut o românească, ne-am luptat cu bisericile calvine și sârbești, ne-am luptat cu biserica catolică, pentru că biserica ortodoxă romin! și unită română să fie în dependete. (Aplauze.) Guvernele ungare $spre ețimea română Și după lupte de sute de ani ce am ajuns, onorată Curmrä? Ca guvernul unguresc cu o simplă trăsătură de pană a făcut biserica de la Hajdudorog și era gata procesul să ne încorporeze în autonomia bisericii ungurești, iar privitor la biserica catolicedoxă să pregătea lovitura grozavă et«ca să facă o biserică ortodoxă maghiară j la Hódmezővásárhely. Noi cu o stră] du’nfl extraordinară, din sacrificiile poporului românesc, am reușit să facem o preoțime română, cum spre fața noastră, să fie zis nu se mai găsea aria de nobilă, curată, naționalistă, democratică în monarhia în care trăiam. (Aplauze.) Și guvernul unguresc a venit cu legea congruei prin care voia ca întreagă această prosiue să cadă pradă în brațele intențiunilor sale de maghiarizare și de cotropire a neamului românesc. Era evident ca aceste lupte date pe terenul evoluțiunii lente nu puteau să ducă decât cu mari sacrficii și cu mari pierderi la rezultatul dorit. ] Nu politica păcei, ci a războiului Prin urmare, ni s’a pefăcut în convingere că tendința de cotropire a neamului românesc nu poate să-și găsească ‘finele și «liberarea poporului românesc si nu sa poate întâmpla numai prin o catastrofă, catastrofă care să zdrobească din temelie puterea de Stat care ținea încătușată deodată cu poporul româjnesc și democrația și libertățile naționale a tuturor neamurilor din cari se compunea. (Aplauze prelungite.) Prin urmare, onorată Cameră, noi nu preconizam în sufletele noastre această politică de pace; nouă nu trebuia războiul mondial de la care speram totul. 1 Dar interesele mari, vitale, ale României, a vechiului Regat pretindeau această politică, de pace. Nouă ni se spunea: „suferiți, va veni și vremea voasta“ și noi sufeream pentru că politica românească se îndruma în contra acelui colos de la nord, în contra Rusiei țariste zdrobirea căreia devenise un fel de dogmă în gândirea politică oficială din vechiul Regat. Nu avem de ce să tăgăduim, este un adevăr, care dacă nu l’ași recunoaște eu, s’ar putea dovedi atât de ușor că dl Sere are dreptul să susțnă că în asemenea împrejurări, în adevăr politica României era îndrumată în această direcțiune și că politica oficială a poporului românesc din Transilvania și Ungaria preconiza, din considerațuni superioare de Stat ale Regatului vechi și ale întregului românism, preconizam această poltică. Dovada despre aceasta, dlor, sunt chiar hotărârile conferinței naționale de la 1893 și din anii următori. Este un adevăr, care nu se poate tăgădui. Dar, clor, deodată cu acest lucru era în gândirea politică a neamului românesc sDtorit, «ă înainte de eruperea ! Faaini istorice Ardealul în timpul războiului — Discursul dlui Iuliu Maniu la validarea mandatului de la Soroca — — Gândirea, tratativele și acțiunea poporului românesc din Ardeal și a dlui Iuliu Maniu —