Patria, aprilie 1921 (Anul 3, nr. 69-93)

1921-04-12 / nr. 78

tv an­ 12 Ap­­­Re 19H1 Jέ mm—— ABDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CLUJ, Str. REGINA MARIA II ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRIMEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGENȚIILE DE PUBLI­­CITATE DIRECTOR: ION AGÂRBICEANU .iuh'S ' ' / Duplicitatea a pestei Noi am cuminut-o de mult și am cercat, încă pe vremea robiei noastre,­­ să o arâtăm întegei Europe. O­dată­­ cu szbnguirea războiului mondial și­­ mai alea după Inchcerea armistițiului pe frontul balvania și cel apusean, duplicitatea Budapestei a putut fi cu­­noscută de toată lumea Ceea ce s’a petrecut însă acum­, cu ocazia încer­cării de­ a reintiona pe Habsburgi, c­ate o pildă clasici despre duplicitatea Budapestei. Abea a porÎsi­t exregele C­arol teri­torul Ungariei, sub ener­­g­ia și solidara presiune a Aliaților și a Statelor moștenitoare ale Austro- Ungariei, și numai decât ministrul d­e externe ungir dl Grätz a ținut să­ declare, pentru opinia publică mon­dială, că nici un factor răspunzător al politicei ungurești nu a fost amiste­ C­­t în încercarea de revenire a H­ab­­sburgilor pe tronul Ungariei. Buda­pesta se spală, deci pe mână, ca Pilat din Pot­t, încercând să depărteze de pi­reaștiința na­țiunii și a guvernului maghiar învinuirea că, favorizând re­­v mirea lui Carol, Budapesta inten­­ț­ona crearea din nou a focarului de tulburare a păcii europeni­. Duplicitatea Budapestei nu a fost dismin­atâ nici în vremea bolșevis­­mului ungurist. Bel* Kun c’o mână „com­unisa", cu ceealalti pregătea ofirnaiva roșie dela Tisa, d °și lumea î­ntrepuă, cere nu-i cunoștea pe un­guri cum îi cunoșteam nu, se temea ne comunismul Budapestei nn de im­­p h­alismul ei, pe vremea lui B­la Kun. Di când trupele românești au în­frânt imperialismul trupelor roșii — s'a sfârșit și cu comunismul d u U­n­gări*, și de-atunci factorii „legitimat'* ai Ungariei au dat nenumărate asi­­gur*ri că ei vor si sa organizeze, si sa consolideze cu respectarea tratate­lor de pace. Abea doborât un regm de duplici­tate politică, și i-a urmat altul la B­udapesta, sub och­i craciuli ai Alia­ți­or și chiar a unor factori poltic din țările vecine. Regența lui Horthy nu era și nu este nici azi după ce Carol de Hab­sburg a părăsit Ungaria, decât mijlo­cul de a rezerva tronul Unginii fa­miliei de Habsburg pe armea aceasta de la Bud­apesta să treacă și la Viena, înfi­ntând din nou dualismul austro ung­­. Ce altă intențiune a putut și poate avea cultul regalității cu ca­re sunt copleșiți zi de zi cetățenii Unga­riei, din șccală până 11 armată ? Ce alt rost pot avea toate instituțiile re­gale pe care nime nu se gândește să le schimbe în Ungaria, unde și az ce aduc sentințele în „numele M. S regelui apostoli?“ însuși Hondy nu s’a considerat și nu se consideră nici azi decât ca un umil servitor al „ru­gelui său.“ Și când toată lumea era în­curat cu tendințele ungurești, când s’a vă­­z­ut limpede pănă la evidență, cu toată lovitura da stat dinn Budapesta a fost plănuită cu știrea și concursul tuturor factorilor politici maghiari, vine azi di Graz și declară că „an­cheta* dsale a stabilit că factori res­ponsabili ai politicei ungurești n’au fost implicați in aceasta aventură. Noi, și alăturea de noi, azi știe E­uropa întreagă că aventura n’a reu­șit, și se știe și pentru ce n’a reușit, opunerea categorică a tuturor pute­rilor interesate la menținerea tratatelor de pace. Atunci, pentru cine mai face an­chete și declarații ministrul de ex­terne al Ungariei? Pentru cetățenii din Marte ? După uneltiri, propaganda, conspi­­­­rații de un an și jumătate, regaliștii din Budapesta au crezut sosit mo­mentul restaurării Habsburgilor. Ple­biscitul din Silezia, râsco­ tlele anti­­bolșevice din Buda, tulburările din Iialia, trecerea armatei române pe picior de pace, și alte evenimente di n ultimul timp, ungurii le au crezut po­trivite pentru a di lovitura. Nu le-a reușit, înșelându­se grav in aprecierea situației politice din Europa, — și atun­i vin și declară ca ei l-ar fi scos pe Carol d­e Un­garia și fără presiunea Aliaților mari și mici. Să-i creadă cine poate. Noi știm că de silă au dat d­um­ul celui adus de ei cu atâtea nădejdi. Și știm că, nu toate declarațiile lor, încercarea vor repeta­ o îndată ce vor crede că va avea sorți de izbândi­re aceea față de politica de duplicitate a Bu­­dmest,, și la București, și la Bel­grad și la Praga e nevoe de o con­­tinuă supraveghere a Budapestei, și mai ales de stabilirea de pe acum, a unei acțiuni viitoare, căreia să i­ se poată da curs de îndată ce Buda­pesta se crede că poate încerca din nou primejduirea păcii din centrul Europei. Partidul socialist din Transilvania este dator să răspundă — Plebiscitul propus de unguri în congresul de la Vie­na — După Inform­ațiuniie noastre în congresul socialist care s’a ținut la Viena, reprezentanții lui Horthy, travestiți în „socialiști“, au cerut ca „socialiștii sa facă propagande pentru plebiscit în toate țările. Ei vânează plebiscitul în Ungaria. Cum știm că part. socialist din Transilvania a fost reprezentat la acel congres, punem urmă­toarea întrebare: Ce atitudine au avut socialiștii din Transilvania la această pro­punere? Au primit-o sau au des­­sprobat-o? Opinia publică din Transilvania vrește să știe cu cine are atace? EFEMERIDE Căsătorii regale Micul Amor a inceput și colinde și pe Îs­curi­ te orătești Od'n’oară ne fere» de ele. Vizita lui prin palatele ce lor încoronați nu-i tot­deamna însă cu o­chi buni v'zuți, cum e vizută în cuiscul muritorilor de rând. In Ja­ponia, Amor a fost alungat și urgisit de toată țara, pentru că împotriva vechiului obicei l-a înde­mm­at pe prințul de coroană să-și așeze pe tron pe aleasa inimei sale, o prințesă și ea, dar care nu cobora din fa­­milie domnitoare. Sărmanul prinț n’a avut puțin de îndurat și ca să-și mai uite de intrigă­­,e­la pornit la curte a luat lumea în o*, plecând în căsă­torie ,de studiu" prin Eu­ropa. Domnitorul din S­am, regele Rama a­ VI, tot pe placul inim­i, se căsătorește în Septemvrie. Au început dej* in Bangkok preparativele pentru nunta r*g*l*, care vi fi o nuntă ca în povești, înconjurată de tot fastul, de cel ma fintastic și ch­zar lux al depărtimul­i Orient. Rama al VI, e acums unul dintre cei mai fericiți domnitori ai pă­mântului. El se căsitorește o’o veri­­șoară a sa, încânt­oarea prințesă Cal­lapha. Pentru el, regele Siamului renunță la vechiul și frumosul drept al antecesurilor săi de a posede 100 femei și se mulțumești cu una singură cu frum­oasa GaUaj­h» Nu știu, opera lui Amor va fi fost aceasta sau gândul prim­ts al­­­e lui cu 100 feme: tu împrejurările de azi ar fi o plăcere pre­ oostis,toate, și va f ținut de bine să re­nunțe la ele fcttwwn.pr« * novrtr 0 necuviință — In atenția dlui Rector și a în­tregei prese romanești Erl la Udversitate dl­­. Paul, pro­fesor de estetică, a avut necuviința, dela care nu l’a oprit nici bătrânețea — „darul rar numai al unor bătrâni*­— de a ataca, într’un ton trivial, presa românească și întreaga viață politică Dacă și-ar fi debutat Insultele la o întrunire de mahala, n’aveam nimic de zis; — dar la Universitate? Cel De când a ajuns Universitatea din Cluj, tribuna necuviințelor, la adresa unei instituții ca presa și la adresa lumei politice? One? Dl I Paul să insulte presa și partidele? Dl I. Paul, căruia i-a trebuit o jumătate de veac — cetiți bine, cincizeci de ani — ca să scrie o poveste? Dl Paul care a ocupat o ca­tedră de estetică, fără ca să fi scris in viața lui, nici cel puțin o recenzie bună de zbor ? Din care nu are nici o broșură de i nagini, despre proble­mele estetice? One să atace presa și partidele politice? Dl Paul care nu a fost capabil, până la vârsta de peste 60 de ani, decât să facă manuale di­­dactice și care și-a ... inaugurat cur­sul de ... estetică, la Unives­taUa din Cluj, cu o desertar­e de bacalau­­reat, scrisă și de-abia cetită ! Ac­easta este prea mult, pentru pre­­stigul Universităței. Mai bine s’ar a­­plică să învețe ș­olăriște, principiile de estetică elementara, de care habar nu are, decât să împroaște, dela înăl­țimea U­nivers­tăței, insa de la adresa partidelor politice și a presei. Pentru a velei și publicul cât de mare a fost necuviința dlui profesor când ai zultat toată presa românească cităm la întâmplare câteve nume de ziariști militanți, nu ocazionali: Gh­. Asachi, B­ade, Mihail Kogâlnciceanu, Gheorghi Burlciu, C. A. Risetti, Mi­hail E­minescu,Gheorghe Pana, Corn­­gian­, Aurel Popovia, Karle Chindt, /. Procopiu; Dr din cel în viață: M Iorga, Const. Mile, Vasile Goldiș, Valeria Braniște, — care în calitate de șef de resort a făcut și pe­ dl es­­trVcl m profesor la Cluj, — Const. Bacalbașa, I. G. Duca, fost președinte al sindicatului ziariștilor, Costaforu, Al. Ciur­cu, A­l. Cuza, Const. Bana, /. U. Sorbcu, G. Bogdan-Dulcă, /. Agârbiceanu, Ghiță Pop, redactor la „Patria”,­­ Moța, Gheorghe paneltl etc. MU este nevoe de vre­un argument? Am înregistrat de azi înainte un ramolit mai mult I 50 bani PIllRI LA PÜNOT „Viitorul“ vorbește de atitudinea du­bioasă a guvernului în chestia agrară. Am vrea să știm și noi care este ati­tudinea part. liberal în această chestie : aceea a drului Creangă sau a lui Pietraru ? Ștampilarea rentei austro-ungare Modalitățile în care se va face ștampilata pentru efectele emise până la 28 iulie 1914 și pentru cele emise dela ace­a dată până la 31 Octomvrie 1918 Resortul de finanțe din Cluj a primit din partea ministerului de finanțe un co­municat prin care i se aduce la cuno­ștință ca dela 15 Aprilie cor. să înceapă în Ardeal, Banat și Bucovina ștampilarea tuturor creanțelor și efectelor Statului un­gar, cari s’ar afla atât în posesia parti­­cularilor cât și a diverselor autorități Această hotărârea a ministerului de fi­nanțe este luată în conformitate cu dispo­zițiile clauzelor financiare ale tratatelor de pace încheiate de Aliați cu Austria și Ungaria, cari prevăd că trebuesc ștampi­late efectele de Stat auso-ungare ca: titluri de rentă, obligațiuni de Stat, bo­nuri de tezaur, etc. emise înainte de 28 iulie 1914. Operațiunea se va face prin directora­tele financiare în Transilvania și prin perceptoratele de cărora li s-a trimis finanțe în Bucovina, materialul și instruc­țiunile necesare pentru aceste operațiuni. Procedarea pentru ștampilarea efectelor datoriei publice austro-ungare, garantată și negarantată, compusă din titluri de rentă, obligațiuni de Stat, bonuri de te­zaur emise până la 28 iulie 1914, se va face astfel: Toți deținătorii streini și naționali unor asemenea efecte, proprietari sau pro­ai curatori vor complecta un dublu exemplar formularele model No­i, complectându-le conform indicațiilor. Declarațiile trebuesc făcute, cât se poate de clar și conform tabloului, pentru că nu­mai astfel se poate intra în toate drepturile recunoscute de tratatele de pace. După ce se va trece declarația într-un re­gistru special, se va aplica pe fiecare titlu, în stânga, sigiliul „Ministerul Finanțelor — Datoria Publică“ și în dreapta pecetea : Controlat, sigilat, făcut declarația Nr. . . . , se­ va aplica apoi sigiliul directoratului sau­­ prefectoratului. Procedarea pentru ștampilarea și retrage­­­­­ea contra certificate a efectelor datoriei­­ publice austro-ungare, emisă dela 28 Iulie­­ 1914, până la 31 Octomvrie 1918, se va­­­­ face, ca și la celelalte efecte. Certificatul care se va emite în schimb ■ va fi luat dintr'un registru special de certi­ficate, va fi complectat atât pe față cât și­­ pe verso, se va aplica sigiliul directoratu­­­­lui sau al perceptoratului precum și a ca­­­sierului, trebuind să poarte cel puțin două ■­i semnături. Declarațiile vor fi complectate apoi pe verso de declarant, originalul și titlurile , oprindu-se la oficiu, iar duplicatul Împreună cu certificatul se vor da persoanei care a­u depus titlurile. După terminarea operațiunilor de ștam­pilare, toate aceste efecte vor fi centralizate și apoi trimise la Paris, unde o comisiune specială va hotărî atât modul cât și valuta în care vor fi plătite. Anul­­ ll. Numărul 78 ABONAMENTUL. PE UN AN ... 120 LEI PE Vi AN ... . 60 LEI PE V, AN .... 80 LEI ÎF.I.EFON 18». U­S Validarea mandatului dl C. Stere ales la Soroca este si azi mult co­mentată In scopul de a face cunoscut punctul de vedere oficial al partidului național la această chestiune, publi­căm în întregime discursul dlui Iulia Maria care, in afară de precizarea punctatul de vedere al paridului, mai cuprinde în sine și înt­eaga gândire politică a poporului romă iese din Ardeal, din nainte de război precum unele detalii din decursul războiului, de importanță istorică și până acum necunoscute. Dl Duiliu Zamfirescu, președinte. Dl Maniu are cuvântul. Dl I. Maniu: (Este întâmpinat cu aplauze prelungite din partea opo­ziției). Onorată Cameră, referindu-se de Stere la o întâlnire pe care am avut-o cu dsa la Brașov, îmi țin de datorie să arăt împrejurările și conți­nutul acestei întâlniri, înainte de a face acest lucru, în scopul ca d voastre să vedeți și să cunoașteți în întregime situațiunea politică în care ne găseam la izbucnirea războiului mondial, gă­sesc­ necesar să arăt în liniamente principale și în contururi mari, gân­direa noastră politică din Transilvania și­ Ungaria. De sine înțeles că mă voia sili ca să expun acest lucru cât se poate de scurt, pentru ca să fac și eu pe cât se poate economie cu timpul care s’a luat atât de mult în folosință în această chestiune. Soarele răsare la București Dior deputați, întreaga suflare ro­mânească din Transilvania și Ungaria era pătrunsă de marele adevăr, că soarele răsare pentru întreaga româ­­nime la București. (Aplauze). Acest adevăr, de care mai ales dela 1881 încoace răsună întreg­ Ardealul, și care pe față se referea la viața culturală, la viața sufletească, el întradevăr și în esență cuprindeau și crezul politic al întregului neam românesc. (Aplauze). Și sub puterea acestui crez, nouă ni s’a prezentat totdeauna ca o vedenie dureroasă ca honvédul care ne oprima, să meargă alături cu dorobanțul ro­mân. Dl N. Iorga.­ Foarte bine! (A­­plauze). Așteptarea dorobanțului în Ardeal Dl I. Maria. Și între cele mai frumoase visuri ale fiecărui suflet ro­mânesc, cu care se culca și se trezea, era imaginea dorobanțului român, scoborând coastele vestice ale Carpa­­ților și mergând pe câmpiile întinse ale Tisei. (Aplauze). Această imagine, această aspirațiune nu era însă­ ono­rată Cameră, la noi în Ardeal și în Ungaria, numai de domeniul unui sentiment vag, inconștient. Nu. Ea era ca urmare firească a unei adânci apre­cieri a situațiunii întregi a întreg nea­mului românesc. Era firesc, nu se putea altfel ca de la principiul libertății naționale, care a ajuns dogmă politică din gura lui Simon Bărnuț de pe câmpia libertății dela Blaj, să se ajungă într’o ordine logică de gândire, la principiul independenții naționale și pe urmi la dorința și la principiul unității desăvârșite naționale.­­Aplauze. Dar, afară de aceasta, onorată Ca­meră, noi românii din Ardeal, cari eram în măsură să cunoaștem toate ascunzișurile și toate gânduri­e ascunse ale politicei Habsburgilor, a acelei po­litice în care punctul de gravitațiune rând pe rând devenise tot mai mult Ungaria, văzusem un lucru, că această monarhie habsburgică, fiind rând pe rând, gonită de apusul Europei, tinde tot mai mult spre Orient. Gurile Dunărei Vedeam, onorată Cameră, că con­știința națională a slavilor de sud, dar mai ales conștiința ri bcată a italienilor, astăzi, mâine, dacă nu mâine, poimâne, de bună seamă va scoate această mo­narhie habsburgică din marea Adria­­tică și în consecință va trebui să-și câștige în alte părți plămâni de respi­rație economică cari nu putea fi alt­ceva decât gurile Dunărei, și prin gu­­r­e Dunărei, marea Neagră. Prin urmare se prezintă înaintea su­­­fletelului nostru icoana clară ei lupta] mare între monarhia habsburgică re­prezentată prin maghiari și dintre poporul român se dă pentru gu­rile Dunărei. Ori gurile Dunărei, în concepțiunea de a domina în Orientul Europei, era și fie ale noastre și știam bine și un alt lucru, că lupta aceasta dintre poporul român și monarhia habsbu­gică pentru gurile Dunărei nu să dă la gurile Dunărei, ci se dă în­­ Ardeal. Aveam convingerea adâncă că acel popor dintre poporul maghiar și po­porul român care va rămâne definitiv stăpân și domn peste Ardeal acela va dobândi și va avea și va domina defi­nitiv gurile Dunărei, ceea ce e egal cu dom­națiunea de Stat, determinată în politica din Orientul Europei. Lupta Ardealului era pentru în­treg neamul românesc Astfel chlar, noi vedeam, noi simțeam că lupta care se dă în Transilvania între elementul maghiar și poporul ro­mân este numai un mic epizod în lupta mare care era să se dea între monarhia habsburgică, și in special intre Ungaria și între înteaga națiune română. In acest sens, onorata Cameră, noi , simțind adâncimea acestui lucru, știam­­ că lupta nu o dăm numai pentru noi, pentru românii din Ardeal, lupta nu o dăm numai pentru existența noastră na­țională a românilor de acolo, ci dăm­­ lu­ptă pe viața și pe moarte pentru în­treg neamul românesc. (Aplauze una­nime). Și această idee ne dădea puteri, ne dădea forțe sufletești înzăcite în stră­duința care ne purta­­i Gândirea Ardealului In această concepțiune, onorată Ca­*­meră, am fost noi întotdeauna de pa­rera că între poporul român și între poporul maghiar nu poate să existe transacțiune , ori noi, ori ei. (Aplauze prelungite și unanime), pentru că era­ vorba de existent întregului neam ro­­­mânesc pe care trebuia să 1 apărăm "* față de imperialismul habsburgic. Erata­ cu toții încălziți de această idee și în­ consecină eram totdeauna pentru uni­­­t­atea neamului românesc, pentru că știam că această luptă mare pe viață și pe moarte, cu succes definitiv, numai uniți to­­i românii dor­ un singur Stat, putem să o dăm. Pentru aceasta am' fost totdeauna în contra politicei mici] de tâ'gueli, care era bună numai pentru a adormi conștiințele. Aceasta' era gândirea noastră politică, aceasta' era idealul nostru. ’ j Realitatea politicei era însă alta. Evi­dent că noi în Ardeal nu puteam­ să facem politică iredentistă pe față și nu puteam să o facem din două­ motive: întâia pentru că era im­­­posibil să o facem în fața organizațiunii formidabile de Stat a­ntregei monarhii­ Habsburgice; și al doilea pentru că po­­­­litica oficială a României era îndrumată în altă direcțiune și politica oficială a­ României nu putea se admită o politică­ iredentistă privitoare la Ardeal. Intre politica națională și poli­tica oficioasă cu adâncă satisfacțiune și gratitudi­ne țin însă să constat că opinia publică din vechiul Regat, că gândirea, că su­fletul românesc din vechiul Regat, fără excepție, a fost totdeauna pentru ideea întregirei neamului, pentru politica de desrobire a Ardealului. (Aplauze). De altă parte, onorată Cameră, n’am găsit în conversațiunile mele politice, nici un singur bărbat politic din vechiul Rega­t, care să nu fi afirmat imposibili­tatea de a face politica iredentistă și care să nu fi fost orientat spre politica triplei alianțe. Și mai cu seamă, ono­­­rată Cameră, după ce s-a alăturat ace­­­stei triple alianțe și Italia, îndrumarea* era clară în spre această triplă alianță,­ pentru că ea se prezenta și ca o garan­ție de pace și România avea lipsă de pace ca să-și refacă forțele și să se pregătească pentru o rezistență și pen­tru o acțiune în contra așa numitului colos de la nord, care amenință con­­itinuă. >1 Dar, onorată Cameră, să rra credeți că nouă ne plăcea politica de pace. Nu doar, întreg sufletul contra acestei păci, care nostru era în a păsa greu asupra ființei și asupra sufletelor noa­stre, căci ce însemna pacea pentru noi ardelenii cari cunoaștem situațiunea ? însemna o luptă lentă, o evoluțiune înceată spre realizarea desăvârșirei na­ționale. Ori, lucrul acesta era grozav de greu, pentru că tot ceea ce edificam noi, cu o muncă psihică, în zeci și sute de ani, guvernul unguresc și puterea care ne oprima sdrobea într’o singură noapte și o singură zi. Este destul să vă aduc aminte, onorată Cam mă, că noi cu trudă mare ne-am făcut licee și guver­nul unguresc cu o simplă trăsătură de pană unele le-a maghiarizat cu totul, altele se pregătea să le maghiarizeze. Am făcut mii de școli și guvernul un­guresc, ceea ce am făcut noi zeci de ani de a rândul, le ștergea cu o trăsă­tură de pană când impunea limba un­gurească ca limbă de propunere. Noi, onorată ,Camieră, am lucrat în biserică ca să mântuim spiritul național, ca să facem o tărie din această biserică, am făcut o românească, ne-am luptat cu bisericile calvine și sârbești, ne-am luptat cu biserica catolică, pentru că biserica or­todoxă romin! și unită română să fie în dependet­e. (Aplauze.) Guvernele ungare $s­pre ețimea română Și după lupte de sute de ani ce­­ am ajuns, onorată C­urmrä? Ca gu­vernul unguresc cu o simplă trăsătură de pană a făcut biserica de la Hajdu­­dorog și era gata procesul să ne încor­poreze în autonomia bisericii ungurești, iar privitor la biserica catolice­doxă să pregătea lo­vitura grozavă e­t«­­ca să facă o biserică ortodoxă maghiară j la Hódmezővásárhely. Noi cu o stră­­] du’nfl extraordinară, din sacrificiile po­porului românesc, am reușit să facem o preoțime română, cum spre fața noa­stră, să fie zis nu se mai găsea aria de nobilă, curată, naționalistă, demo­cratică în monarhia în care trăiam. (A­­plauze.) Și guvernul unguresc a venit­­ cu legea congruei prin care voia ca în­­­treagă această p­rosiue să cadă pradă în brațele intențiunilor sale de maghia­rizare și de cotropire a neamului ro­­­­mânesc. Era evident ca aceste lupte date pe terenul evoluțiunii lente nu pu­teau să ducă decât cu mari sacr­ficii și­­ cu mari pierderi la rezultatul dorit. ] Nu politica păcei, ci a războiului Prin urm­are, ni s’a p­efăcut în con­­­­vingere că tendința de cotropire a nea­­­­mului românesc nu poate să­-și găsească ‘finele și «liberarea poporului românesc si nu sa poate întâmpla numai prin o ca­­­­tastrofă, catastrofă care să zdrobească­­ din temelie puterea de Stat care ținea încătușată deodată cu poporul româ­­jnesc și democrația și libertățile națio­nale a tuturor neamurilor din cari se­­ compunea. (Aplauze prelungite.) Prin urmare, onorată Cameră, noi nu­­ preconizam în sufletele noastre această­­ politică de pace; nouă nu trebuia răz­­­­boiul mondial de la care speram totul. 1 Dar interesele mari, vitale, ale Româ­niei, a vechiului Regat pretindeau acea­stă politică, de pace. Nouă ni se spu­nea: „suferiți, va veni și vremea voa­­s­ta“ și noi sufeream pentru că politica românească se îndruma în contra ace­lui colos de la nord, în contra Rusiei țariste zdrobirea căreia devenise un fel de dogmă în gândirea politică ofi­cială din vechiul Regat. Nu avem de ce să tăgăduim, este un adevăr, care dacă nu l’ași recunoa­ște eu, s’ar putea dovedi atât de ușor că dl S­ere are dreptul să susț­nă că în a­­semenea împrejurări, în adevăr politica­­ României era îndrumată în această di­recțiune și că politica oficială a popo­rului românesc din Transilvania și Un­garia preconiza, din consideraț­uni su­­perioare de Stat ale Regatului vechi și ale întregului românism, preconizam această pol­tică. Dovada despre­­ aceasta, dlor, sunt chiar hotărârile conferinței naționale de la 1893 și din anii următori. Este un adevăr, care nu se­ poate tăgădui. Dar, clor, deodată cu acest lucru era în gândirea politică a neamului româ­­­nesc sDtorit, «ă înainte de eruper­ea ! Faaini istorice Ardealul în timpul războiului — Discursul dlui Iuliu Maniu la validarea mandatului de la Soroca — — Gândirea, tratativele și acțiunea poporului românesc din Ardeal și a dlui Iuliu Maniu —

Next