Patria, august 1936 (Anul 18, nr. 171-193)

1936-08-01 / nr. 171

kmí a! XVIil-lea Na, 171 jg^J DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: Cluj, Strada Regina Maria No. 36 Telefon: 13—31 ABONAMENT: (Dela 1 Aprilie 1935). Abonament anual — — — — Lei Fracţiuni de an, lunar — — — Lei 60-Pentru funcţionari, anual — Lei 600.­­Fracţiuni de an, lunar — _ _ Lei 55.­Preoti, înv., stud., ţărani anual — Lei 500.­­Fractiuni de an, lunar — — — Lei 45.­Pentru autorităţi, inst. bănci, etc. Lei 1000.­­In străinătate dublu. 700. WXIX POSTATA PLĂTITĂ IN NUMERAR Nr. 11173/1935 S­âml1 August â®SM» Orsan al Partidului national țâr an carligatul român de când oamenii politici serioşi şi­­ o izolare a Fr­anţei şi o fărâmiţare a cu răspundere, se menţin pe urna in- I grupărei ' ' ’ tereseior capitale ale ţarii şi neamului nostru, păstrând, m politica externâ, legăturile şi prieteniile indicate chiar de condiţia de existenţă a ţârei, ga­rantată prin tratate, gălăgioşii naţio­­naii)isimul(Ui! integral incaii­jigat se tru­desc să ne împingă in braţele larg deschise şi portitoare ale hitlerismu­­lui n­omânid. îşi cum această operaţiu­ne, — echivalentă cu o trădare de neam şi ţară — nu ei pot face făţiş şi categoric, au adoptat drumul persua­siune­, nădăjduind­­că, după cursul ri­dicat al mărcei, vor putea marca, cel puţin în rândurile proştilor, o cărărie pe care să se strecoare uşurel şi ne­observat hitlerismul poftitor de petrol şi grâne, statelor democratice, pentru a-şi netezi drumul de cuceriri in O­­rient. După Danzig, Coridorul, Ceho­slovacia, România, Rusia şi... întreg mapamondul. E visul german! Incârligatul român, otrăvit cu co­cleala mărcei germane, tăgădueşte­­ aceste fapte evidente, — şi chiar recunoscute din patronii lui de peste fruntarii, — şi se spăimântă de neno­rocirea Franţei de-a avea un guvern Leon Blum şi născoceşte a­­­1 tendinţi de cuceriri teritoriale din partea Ru­siei sovietice. Incârligatul român, duşmanul idei­lor democratice şi inconştient apără­tor al capitalismului imperialist, cre­de că pu­ţin acest lanţ de negaţi­uni poate acoperi tendinţele evidente ale patronului de la Berlin. Se înşeală amarnic. Oamenii politici cu răspundere ştiu să apere­­inversele ţărei şi neamului nostru. A spus-o limpede şi hotărât d. I. Mihalache, şeful partidului naţio­­nal-ţărănesc. Iar flarianta critică pe care un anonim avocat de provincie a făcut-o dlui N. Titulescu, ministrul nostru de externe, nu poate fi decât dovada ridicolului la care se expune încârligatul român, când se opinteşte să emită idei şi păreri. „Ridicolul ucide“, dar încârligatului român, n’are ce să-i fa­că ! El rezistă grav, grijuliu şi suficient S *­I Dela cel mai mărunt şi analfabet scrib din oastea încârtigaţitori integrali şi până la purtătorii de doctrină şi fău­­ritorii de formun­e tâmpe şi... salva­toare toţi, dar absolut toţi se simt în­drituiţi şi datori să facă,­­cel puţin o­­dată pe zi, mo­rală Franţei, că... s’a dat cu comuniştii. Pentrucă una din­tre caracteristicile încârligatului ro­mân este să dea lecţii gratuite de pa­triotism nu numai în ţara lui, — pe care vrea s’o fericească potrivit întu­nericului din cutia sa craniană,­­ dar mai cu seamă celorlallte ţări cu demo­craţie înaintată şi afirmată puternic. Incârligatul român, care urlă la luna naţionalismului integral şi plânge cu lacrimi de crocodil amestecul iluzoriu al străinilor în gospodăria statului ro­mân, nu se ruşinează să se amestece în gospodăria altui stat, p. _ pH Această contradicţie, certată cu bu­nul simţ şi cu cele mai elementare no­ţiuni de logică, nu poate trăi decât în capuil încârligatului român, ameţit de fumul mărcei germane. De aceia el tă­gădueşte cu o seninătate ’ ” nu numai lucrurile şi faptele perfect evi­dente dar inconştienţa lui merge mai departe şi tăgădueşte chiar afirmaţii­le clare ale patronilor de peste ho­tare. Dictatorul della Berlin, — zeul în­cârligatului român, — a declarat cato­­lic, că nu-şi face armată numai pen­tru defilări. Cu alte cuvinte urmăreşte înfăptuirea din­­Mein Kampf“, adecă războiul de cucerire. Totuşi încârliga­­tul român tăgăduieşte dorul de ciuce­­r­­iri teritoriale alle zeului tutelar, deşi chiar zilele trecute, un mare sfânt de la Berlin a spus limpede că Germania are nevoe de petrolul românesc. Dictatorul de la Berlin urmăreşte o grupare a statelior revizioniste, — ca­re sunt totodată şi crunt reacţionare, — deci o grupare diametral opusă in­tereselor noastre, care se sprijină pe respectarea tratatelor. Incârligatul român tăgădueşte în chipul cel mai nătâng acest adevăr. Dictatorul de la Berlin, prin toate e­­forturile poiliticei ex­terrta, urmăreşte VLADIMIR NICOARA Audienţa Patriarhului Miron la liege BUCUREŞTI, 31 (SIR).­­ Patriar-­hul Miron Cristea a fost primit Mier­curi intr’o audienţă de către Suveran care a durat două ore, înaltul Prelat a informat pe Suveran de rezultatul recentelor vizite făcute in streinatate şi mai ales în Anglia. Ieri după masă Suveranul a primit în audiență şi pe d. Ion Inculeţ, mi­nistrul internelor. ŞTIRI — Se anunţ­­i că serbările aniversării intrării României în războiu­­n cadrul căruia trebue să se inaugureze afe­tul de triumf au fost amânate pentru luna octomvrie. — Ministerul instrucţiunii a dat o decizie prin care nici un profesor­­se­cundar nu mai poate fi­ detaşat în tim­pul anului decât în interes de serviciu toţi profesorii fiind obligaţi să se pre­zinte la catedrele unde sunt, titulari.­­ La Ministerul Muncii, au început ori tratati­vele sub president!3 dim­ mi­nistru Ni­stor, pentru aplanarea con­flictului de muncă de la „Astra‘‘ din Arad. NOTE FUGARE Oda Oradea la Vâlcoi — Pe târâmiri moldovene Valea Trotuşului — Urmele rfisboiului — Ceva despre ciatigăi d­e: OH. VORNICII In creasta munţilor — trenul se o-­­­preşte mulţumit parcă — de a fi ajuns­­ aici — şi se dispensează de o lok­omo-­­ tivă. In timp ce lăcătuşii verifică frâ­nele cu toată atenţia cuvenită — scru­tez văile şi hăul munţilor albaştri, în vreme­ ce un pârâiaş, şopteşte în apro­piere cu umbia-i cristalină, trimiţân­­du-şi firul apei pe un şipot chiar în şanţul din marginea liniei ferate, îm­prejur vegetaţie extrem de bogată, iar din josul văii, adânci, vine la moi svon de tălăngi şi ecoul dulcilor melodii a unui fluer. Şi ce aie r­ezonat şi dătă­tor de sănătate! D­ar pentru cine, rând chiar şi în această arşiţă a lui Cuptor, cluburile cu atmosfera îmbâcsită de fum de tutun şi alte miasme — sunt pline de publicul, care ar avea cu ce să guste din măreţia şi sănătatea veş­nică a munţilor noştri. In curând trenul pleacă — nebun la vale iluân­du-şi chiar de la început o iuţeală, care la cotituri ne dă impresia că acuşi-acuşi, ne vom culca, sau pe dreapta sau pe stânga. Iarăşi câteva viaducte şi tunele mai mici şi iată-ne în­­valea Trotuşului, vale nespus de a­­vută în toate bogăţiile pământului, — iar dela războiul întregirei noastre şi istorică. . . De pe fiecare culme sau creastă — urmele de tranşee şi obuze — care se mai zăresc încă, — mai ales pentru ochiul lunuia care s‘a lu­ptat aici — cobor până în malul apei. Resturi de poduri şi podeţe de cale ferată arun­cate în aer şi mâncate din rugina vre­­mei, zac şi astăzi în unele locuri ca religue a unor vremuri de crâncenă luptă de desrobire­­a Neamului. Drumurile nespus de rele din vre­mea războiului, nici acuma nu s-au refăcut. Şi iată şi azi în turnul clo­potniţei din Târgul Ocnei — găurile facute de obuzele duşmane, care in pornirea nebună de a ne distruge — nu ne cruţau mei bisericile. Dar nu au fost in stare, ca ei aici Nea­mul românesc a spus ,,Pe aice nu se trece" şi nu s a trecut, îşi dacă dat a­­ceasta Încleştare apocaliptică a răsărit „R­omânia Întregită“ nici după 17 ani, aceasta Românie nu a fost in stare să întoarcă nimic din marile pagube ale locuitorilor de arh­i­incii sate întregi au fost rase de pe suprafaţa pă­mântului. Nici drumarue nu lau re­făcut, mei satele decât din ce a putut truda şi hărnicia locuitorilor, — nici găurile obuzelor din bisericile locului. Fraţi ardeleni, veniţi de vedeţi opera negativă a guvernelor, — in regiunile devastate de război, — căci aceeaşi de­zinteresare se întinde şi în regiunea Mărăşeştilor a Mărăştilor şi a Munţilor Francei — şi veţi vedea că aceeaşi vi­novată dezinteresare pentru gospodă­­ria satelor — afară de excepţiuni — se întinde în tot cuprinsul ţării şi deci Ardealul nu se poate considera ne­dreptăţit, faţă de majoritatea regiuni­lor din Vechiul Regat şi Basarabia — tot Ardealul se vede mai gospodărit. O bună parte din satele dela origi­nea Văii Trotuşului sunt — Cengă­­eşti — acei secui primiţi atât de pome­neşte de vechii domni ai Moldovei, în­cepând cu Alexandru Vodă cel Bun, dela începutul secolului al XV-lea. Printre acestea notez vaioasa, Chi­­n­eş, Agaş, Asau şi altele, sunt sate cuprinse, de ceangăi harnici, cu limila maternă — ungurească — un dialect secuesc şi religia catolică. Secui de a­­cei, care şi-au păstrat şi astăzi intacte obiceiurile, limba şi religia — se bu­cură şi s'au bucurat întotdeauna în veceha Românie, de o perfectă egalita­te de drepturi cu Românii de baştină. De aceea — când după efemera pa­ce de la Bucureşti din 1918 — o parte din aceste sate de c­angăi, urma să treacă stăpânirei ungureşti. Cea mai mare parte dini locuitori — departe de a se bucura de stăpânirea neamului lor — şi-au vândut tot, scoborându-se mai la vale pentru a fi tot în România. Intrebâmdu-i răspundeau: „Noi deşi unguri­i ne-am obicinuit cu stăpâni­rea românească de sute de ani, căci am dus-o foarte bine. Nu a fost nici o deosebire de drepturi între noi şi ro­mâni şi nici o sală pentru limba şi credinţa noastră deosebită. De aceea, nu dăm noi vrabia din mână pe cioa­ra din gard. Rămânem în România, unde ne-am născut şi am trăit — neam de neamul nostru“. De abia acum în urmă după Unirea cea mare — aud că anumiţi propagan­dişti ai maghiar-portului şi în special o seamă de preoţi nou veniţi — zăpă­cesc mintea locuitorilor, făcându-i par­tizani ai partidului maghiar, cu coti­zaţii lunare plătite pentru reînvierea Ungariei milenare, iar din cele ce ni s'au spus se pare că organele de stat s­nt cu totul absente dela datoria lor în ce priveşte­­această propagandă dău­nătoare statului iranian, iar rezultatul s'a putut vedea într'un început de e­terimne în contra autorităţilor de stat mai anul treicut. Iak.L •• ’ i-îUiL ! i m-1 uH... . I Uni ■*’ I . I R.l ..«» Încolo, bogăţii în toate părţile ce es al iveală scurmând chiar pământul cu băţul şi care cu drept cuvânt lac din judeţul Bacău, — al 11-lea judeţ din ţa­ră ca bogăţie după judeţul Prahova. La intrare în Târgul Ocna, te întâm­pină pe stânga, priveliştea unui castel cu ziduri înalte. Neştiutorul i-ar putea atribui cine ştie cărui boer sau proprie­tar din partea locului. Când in reali­tate nu este decât castelul ocnaşilor, a criminalilor care ucizând oameni, au fost aduşi la săpat sare, ca să îndul­cească viaţa celor ce trăesc. La anu­mite­­ore din zi poţi vedea lungul şir al acestor nenorociţi în înfăţişarea lor lugubră cu lanţuri de picioare şi haine pestriţe în culoarea şarpelui, cum sunt duşi de gardieni în perna din apropiere. Câte chipuri atâtea dra­me sociale... Aici tot pământul este căptuşit cu sare şi petrol, care se mai scoate de ţăranii din fântâni, rudimentare cu ocs nc g s» tii 53a ce _ — S5­ Co O «5­B p '­­+«6­3D5c Go Qc* Spialixereireai calogiigu­lloir Un Interview cu d. V. Madgearu ^____ ai se­creta o justificare a atentatului ce se urzeşte impotiriva mea# ••• · ai declarat secretarul general al Partidului #­ L­­v. Madgearu, fost ministru de fi­nanţe, reîntors d­in străinătate a făcut presei următoarele declaraţii: — Aţi putea să ne comunicaţi ceva despre călătoria av. în străinătate? — Am făcut o călătorie de informa­ţie la Piaris şi Londra. Fac parte din categoria oamenilor politici, cani so­­cot că o politică serioasă nu se poate realiza, fără o informaţie exactă. De­­aceea obişnuesc să călătoresc în fiecare an prin ţările străine, să cercetez o­­biectiv realităţile şi prin contractul cu personalităţile din lumea politică, cul­turală şi­ economică să aflu opiniile lor. — Sunteţi informat, că în lipsa dv. aţi fost atacat de unele ziare? Prieteni buni m­iau ţinut la curent. Nu sunt insă surprins pentru că nu mi se întâmplă prima oară. Răposatul Vintilă Brătianu m-a acuzat odinioară în Parlament şi „Viitorul­“, a repetat acuzaţia, că „am trădat ţara“ pentru­că luasem contact la Paris cu d. de Monzie care intrând curând după aceea în guvern, a primit scuze de la doi e­­m­isari ai partidului liberal. Acum doi ani ţinând o prelegere la Universita­tea din Berlin, iam fost supus criticei unnui ziar de stânga. Acum mă atacă ziarele de extremă dreaptă, pentru că în loc să mă duc la Berlin, am fost la Paris şi Londra şi în loc să văd pe d. Goering, von Neu­rat, etc., miniştri germani, h­­ am între­ţinut cu d. Leon Blum, Jean Deibos şi Paul Bastid, miniştri francezi, pe lân­gă numeroasele personalităţi de dreap­ta şi de stânga, pe cari le-am întâlnit în cele două capitale. Convins ferm, că un român nu are îndreptăţirea să se amestece în politi­ca internă a altor ţări, după cum la Berlin am luat contact cu membrii ca­binetului Cancelarului şi Preşedintelui Hitler, tot astfel la Paris am avut un schimb de păreri cu membrii cabinetu­lui Leon Blum şi este de prisos să a­­daog, că şi faţă de uniii şi faţă de alţii, am susţinut exact acelaş punct de ve­dere, care coincide cu linia generală a politicii externe naţionale, condusă de patru ani de d. N. Titulescu. — Vi se m­­ai reproşează că aţi fi în­făţişat, intrun interview, curentele naţionaliste extremiste, ca un reflex al unor influen­ţe străine­— Vu r­eferi­ţi probabil la singurele declaraţii publice, ce am făcut la Ran­s ziarului „Petit Parisien*". Declarând, că-mi însuşesc fondul ideilor expuse acolo, forma aparţine reporterului, care a rezumat conţinu­tul unei convorbiri. Ceea ce am spus, însă, corespunde e­­xact din nenorocire, unei tristte reali­tăţi. In loc ca tineretul naţionalist să creieze o doctrină naţionalistă româ­nească şi să caute soluţiile problem­ei lor româneşti ş­i să elaboreze me­tode de lucru adecvate, se lasă târât de o ideologie străină (fie hitlerista, fie fascistă, fie comunistă) şi o parte se­tele­ alianţelor, în mod natural, vorbind află sub nt­rajul lozincelor hitleriste. CALOMNII PROSTEŞTI — Vi s-a adus acuzaţia că aţi fi „de­nunţat“ străinătăţii unele manifestări din politica noastră internă. — Aceasta este o calomnie prostea­scă. Ce cred ei oare, că Parisul şi Lon­dra nu au ochi şi urechi la Bucureşti? Ce­ se petrece la noi de o bucată de vreme, se mai poate ascunde? E un secret pentru cineva? întrebat asupra unor fapte politice interne, cari nu cadrează cu legume n­eți prieteni ai României, cum sunt în special francezii, am recunoscut că e­­xistă o discordanţă între politica ex­ternă şi politica internă. Fără firul care a transmis ultimul discurs de la Iaşi a dlui A. C. Cuza, prin care se pronunţa pentru o nouă politică e­xternă, pe care nu o poate de­veni — spune ui-ss — din cauza cen­­zurei, avea să aducă o confirmare a ti­midei mele recunoaşterii Tot fără fur avea să transmtă ziare­lor străine demisiumea dlui N. Titu­­lescu, pe motivul divergenţii între­ po­litica externă şi internă şi comunitea­­tul anunţând stabilirea unui acord, dădea o nouă confirmare. In ce constă prin urmare acţiunea mea de „denunţare“ în străinătate a vreunei netehne secrete a situaţiunii tragice în care ne aflăm? pe care încearcă să le transplanteze şi să ii î­mipuna cu forţa şi violenţa. Este aceasta o atingere a onoarei ti­­neretului? Poate însă, că se consideră ca atare, chestiunea anunţării unei anume miş­cări politice? m­­m ridicat cu această chestiune cel­­Rulai. Ziarul „Capitala * al dlui E. liteanu, când acesta era încă subsecretar de stat la interne, a publicat informaţia, că ministerul de înterna posedă indi­ciile unei conrupţii germane, după ce presa engleză dăduse alarma. Dacă e vorba de­­ calomnie, dece nu s‘au sesizat cei vizaţi? Şi ce să zică partidul naţional ţără­nesc, care ani dearândul a suportat ca­lomnia, că este finanţat de evrei, deşi în atâtea rânduri s‘a arătat gata să admită publicitatea fondurilor din ca­re se întreţin toate partidele politice? Prin urmare tot ce s-a scris în unele ziare contra acţiunei mele la Paris şi Londra sunt calomnii şi ponegriri cu care am fost obişnuit în cariera mea politică. De data aceasta însă, au alt sub­strat şi urmăresc un scop precis. Se încearcă a se creia o justificare a atentatului ce se urzeşte contra mea. Fac parte di­n proscrişii de la Tg.­Mu­reş. Echipa e formata. D. î. inculeţ, po­seda lista. Echipa trebue să fie anima­tă. Deci cutare ziar condus de un indi­vid, dat afară din aprtid de mine, pen­tru fapte incorecte, poate să scrie un articol de­ aţâţare la asasinat, — sub cenzură d-le Inculeţ! Alţii pot creia le­­cenda, că sunt „omul străinilor1* şi aşa mai departe, pentru ca atmosfera de crimă să fie formată. Acum aştept ca echipa de tineri să-şi execute „jurământul“. După douăzeci de ani de activitate profesorală,­­ ca­re de la catedră şi prin scrieri, am lu­crat în numele 3­­le varul­ui şi al ştiiin­­ţei pentru ridicarea tineretului inte­lectual şi după douăzeci de ani de nică patriotică închinată binelui public în România nouă, constat că cu­­vântului nu li se mai răspunde prin cuvânt, ci prin asasinarea adversa­rului. Şi se prea poate ca în „echipă“ să se strecoare şi vieunl din cei 3000 de tineri pe cari i-am numit prin concurs la ministerul de finanţe, din convin­gerea că trebuie să întinerim cadrele administraţiei de stat, sau din cei pa cari i-am introdus în întreprinderile particulare în ultimii douăzeci­, de ani. Să se ştie lasă un lucru — a sfârşit d. Madgearu declaraţiile sale — cunosc pe autorii morali ai „echipei“. Şi nu cu rătăciţii ce o compun, ci cu ei, mă voi răfui eu ,dacă voi scăpa cu Viaţă, sau prietenii mei, cari mă vor răzbuna. INFLUENŢE STRĂINE D. VIRGIL MADGEARU ­ D. MIHALACHE la Câmpulung Ţara care munceşte, care suferă, care speră, ţara care a lăsat fiii ei buni deal­ungul şi dealatul hotarelor. Ţara care vrea pace şi munca constructivă ţara aceasta şi-a rostit verdictul îm­potriva acestui guvern. Să plece! Ardelenii la Marea Neagră La Constanţa şi la Mamaia, la Efo­rie, iu c,armen silva şi la l­ekirginol, la Mangaua şi la Halcic, nu toate sta­­ţiunile litoralului Mari Negre, dar azi pretutindeni de cunoscuţi din oraşele Ardealului, h­a Clujeni, Sibieni, Făgărăşeni, Gra­dari, sanitareni, mrasoveni, Sighişo­­reni, se întâlnesc şi se regăsesc la pla­je, la glud­, la restaurant, in pensiuni, in­­excursiile pline de pitoresc şi ve­selie, ce se organizează zilnic. Români mulţi,­­ minoritari ia­şM, căci vilegiatura la mare, in familie şi compan­aie, este încă in mare măsură apanagiul celor cu mijloace. Babiloniei de graiuri şi neamuri ale Dobrogei, — unde amestecul rasselor este completat de amestecul firesc, al limbilor, şi unde cuvintele turceşti, is­­turăşti, Dudgăreşti, greceşti şi arme­neşti, isuesc m urechea vizitatorului ca mazărea m peretele proverbului, n­i s au alăturat şi notele aspre aie limbi­lor: ungureşti, poloneze, cehoslovace, şi germane. Aşa meat azi aproape fie­care staţiune a Mării negre e tin fel de Geneva a popoarelor am centrul şi Sua-estul Europei. siuaţia aceasta na fost insă tot­deauna aşa. Căci dacă dintre ardeleni au fost li­nii cari şi-au­­achiziţionat sau şi-au clădit voie şi case cochete la Eforie sau Mangalia, îndeosebi dintre aceia cari şi-au mutat centrul activităţii la Bucu­reşti, apoi antrenarea publicului ar­­delean spre Marea Neagră, in grupuri compacte şi în mod constant in fiecare vară, s-a făcut abia de vre­o câţiva ani încoace. In această antrenare, sau mai de­grabă împrietenire a Ardelenilor cu Marea Neagră, rolul de frunte La avut şi-l are Campamentul .Voluntarilor, care a adus de altfel la marea româ­nească, an de an, mii şi mii de vizita­tori cehoslovaci, în special dintre foş­tii legionari şi familiile lor. Stăruitor, Întreprinzător­, fără a se descuraja de piedecile şi drumul ane­voios şi intortochiat al unuui birocra­tism înăcrit şi dezolant, d. M. Guiu, secretarul genral al Foştilor, Voluntari Români şi organizatorul şi directorul Campamentului din Carmen Silva, nu a cruţat şi nu cruţă oboseală şi timp, pentru a realiza condiţiile de partici­pare ale Ardelenilor cari nu-şi pot permite vilegiaturi de zeci şi zeci de mii,­­ la binefacerile şi frumuseţile reconfortante ale Mării Negre. Mai comod din fire şi mai puţin sprinten atunci când e vorba de în­grijirea şi înviorarea — în alte re­giuni, — a propriei sale fiinţe, îngro­zit cu anticipaţie de greutăţile şi neplă­cerile unui drum în necunoscut, la ca­pătul căruia vine însă nesiguranţa şi grija aflării unei camere sau a unei pensiuni, — ardeleanul porneşte t­u greu de-acasă. Campamentul Volunta­rilor a avut rolul de-a dispensa pe vi­zitatorii ardeleni de aceste griji, ei re­nin­d aici ca acasă, la cameră curată, la masă aşternută. l'in instituţia ce conduce. 4. M. GLIU, a reuşit, cum s'ar spune, să spargă ghiaţa, — deşi e vorba de ni­sipul fierbinte al plăjii. Ca şi odinioară pentru Mocanii, cari au populat cu turmele lor de oi câm­piile întinse ale Dobrogei, — urmaşii lor fiind fruntaşii bineinstăriţi ai so­­cietăţii româneşti de-aici, — ardelenii cunosc bine azi drumul spre Marea Neagră, insirându-se intre prietenii ei cei n­ai credi­n.dio-r. Carmen-Silva. ION BRUMARU­ încă o victimă a cercetărilor­ A mugit profesorul universitar 1. Borcea CON­STANŢAI 31 (SIR).­­ Ieri a încetat din viaţă la spitalul „Sion” din localitate, profesorul universitar 1. Borcea care fusese internat in urma unei infecţii căpătate la un deget prin înţeparea de către o vietate rară pe­ care profesorul o găsise în Marea Nea­gră. Se ştie că profesorul Borcea a în­fiinţat institutul bioceano­grafic şi in­stitutul de cercetări marine de la Agi­­gea. El desvolta o activitate intensă pentru a studia fauna şi flora Mării Negre. Moartea i-a provenit tocmai din aceste cercetări, ea lăsând unani­me regrete în toate cercurile şi un gol mare în rândurile savanţilor români.

Next