Pentru Socialism, octombrie 1969 (Anul 19, nr. 4880-4906)

1969-10-09 / nr. 4887

2 cinema Joi 9 octombrie 1969 BAIA MARE — Dacia: La nord prin nord-vest (de ■ la ore­le 9, 12,30, 16, 19,30); Minerul: Neîmblînzita Angelică; Popu­lar: Cartierul veseliei; Tinere­tului: Ultimul miliardar: 1 Mai: D'ale carnavalului; BAIA SPRIE:. Adio Gringo; SIGHETUL MAR­­MAȚIEI — Muncitoresc: O chestiune de onoare; VIȘEUL DE SUS: Paradisul îndrăgostiți­lor; BORȘA: Cuba '58; BAIA BORȘA: Uraganul; CAVNIC : Minerul: Stolul captiv; Gutinul: Operațiunea Belgrad; TG. LA­­PUȘ: Taxian, omul junglei; ȘOMCUTA MARE: Dragoste la Las Vegas.• SEM­I: Boccaccio '70; CÎMPULUNG LA TISA: Heroina: BĂIUȚ: Viata începe la opt seara. BÂIȚA: Feld­­m­are s­ala. televiziune Joi 9 octombrie 1969 18.00 Buletin de­­ știri. 18.05 Studioul pionierilor... la Iași. 18.25 Criterii. 19.00 Avanpremie­ră. 19.15 Interpreți îndrăgiți de muzică populară. 19.30 Telejur­nalul de seară. 19.55 Actualita­tea economică. 20.10 Seară de teatru TV. 20.40 Pe teme mu­zicale. 21.05 „Chore­ Studio" — balet contemporan. 21.30 Con­vorbiri literare. 22.15 Jacqueline Micinette — film" muzicall'22.35 Telejurnalul de noapte. 22.45 Cronica ideilor. r Și dacă nu tăiam varză cu elicea avionului... ? înghit orice. Asta din ziua cînd tăind varză pentru iarnă cu elicea avionului m-am lovit puțin deasupra urechii stingi. E destul de curios, dar așa es­te. Am început a doua zi, în zori, cu ceasornicul deșteptă­tor. La citeva ore mi-a venit poftă de o valiză. Noroc că era bine închisă și avea culoarea gri. A mers strună. Dintr-o singură înghițitură. După două zile — timp in care am dat pe git și una și alta: bastoane, mese cu și fă­ră picioare, 13 stîlpi loviți de autoturisme (mi-au mai rămas 649 fiindcă timpul liber nu mi-a permis să-i înghit pe toți) — prind o rară ocazie: un autobuz. Un autobuz în toa­tă regula. Un autobuz ca cele­lalte autobuze ale Direcției re­gionale de transporturi auto: murdar, plin de praf, benzi­nă, ulei, fără cauciucuri de rezervă și așa mai departe... Acum, după mărturisirea că fiPION am înghițit chiar un autobuz să nu mă faceți halbă (pardon), țap ispășitor. Adresez această rugăminte mai ales celor 25 de sigheteni care, in ziua de 6 oc­tombrie, doreau să pornească din Baia Mare cu autobuzul de ora 16. Nu. Autobuzul dumnea­lor nu l-am înghițit eu! Vă certifică acest lucru și dispece­rul de serviciu, de la Autoba­za nr. 1 din Baia Mare. Poate s-o fi înghițit pămintul, fiindcă la Autogară a apărut abia du­pă două ore și ceva... Poftim, am găsit și cheia! Ce am să fac cu ea? închid paranteza asta cu autobuzul de Sighetul Marmației. Revin acum la autobuzul meu. Cel plin de praf și fără cauciucuri de rezervă. Așadar, l-am în­ghițit. Dar cum praful, chiar dacă îi îmbibat cu benzină tot colb rămîne, mi s-a făcut o sete strașnică. Să beau deci o bere. La restaurant nu! Mă tem că in așteptarea comenzii înghit un ospătar. Intru la Plă­cintăria din strada 17 Octom­brie. Lume puțină. Abia vreo doi-trei consumatori. Zic ce doresc. Prind sticla. Ofer ba­nii. Iau restul. Dar cu­? — Ei, pe asta n-o mai înghit! La care una din cele trei fe­mei în alb. — De ce? Aveți tot dreptul. Reținem automat pentru sticlă garanție de la fiecare consu­mator. Chiar dacă e singurul cumpărător și bea berea în fa­­­­ța noastră. Prin urmare, cu tot­­ curajul. Inghițiți-l fără tea­­­­mă...! ! — Tocmai acest sistem vînzare nu pot să-l înghit! de ! .. .Plec. Pe drum înghit o ? cisternă cu idei. Mare noroc! . Nu de alta dar pot veni în a­­­­jutorul tempeleului. Dacă , nu î­mil altceva măcar cu o idee. Ia­­t-o, garanție s-ar putea pretin­­­­e de și pentru scobitori. Mai a­­l­­es că unii consumatori au o­­­­biceiul ca după folosire să le­­ arunce.­­ Ei vedeți? Niciodată nu se­­ știe unde zace ideea. Dacă nu tăiam varză cu elicea avionu­­­­­­lui... ^ GH. MOLDOVAN^J Recent apărut în Editura Aca­demiei R.S.R., studiul „Sensuri ale frumosului în estetica româ­nească" de Grigore Smeu repre­zintă o vastă sinteză a eforturi­­lor și realizărilor esteticienilor români precursori sau contempo­rani (Tudor Vianu, Mihail Dra­­gomirescu, Lucian Blaga, Liviu Rusu, Eugen Lovinescu, Mihai Ralea și alții), eforturi grupate în jurul ideii de frumos, ca noțiune centrală și piatră de încercare a oricărei concepții estetice. Rațiunea lucrării o constituie, firește, evaluarea elementelor va­loroase ale gîndirii estetice ro­mânești dintr-o perspectivă știin­țifică marxistă și în raport cu gradul de contribuție pe care a­­ceastă gîndire a adus-o la mișca­rea estetică modernă europeană. Invingînd cu succes dificultăți­le ce se ridică inevitabil în ca­lea cercetătorului, prin vastitatea materialului de analizat și opo­ziția erorilor anterioare de inter­pretare, autorul a știut să gă­sească modalitatea de a grupa materialul pe teme, studiul său eșalonîndu-se pe capitole ca: fru­mosul ca izbutit estetic, frumo­sul psihofizic, legea nontranspo­­nibilității, sensul logodinamic al frumosului, frumos și saeculum, frumosul rom­anic etc. Un alt merit care ni­ se impune este raportarea permanentă a u­nei concepții sau a unui autor în discuție la mișcarea estetică europeană contemporană lui și la perspectiva istorică din care de­rivă. O astfel de localizare în spațiu și timp permite o mai bu­nă înțelegere a faptelor, defineș­te mai precis rolul și contribuția respectivului autor sau curent la spiritul estetic al vremii sale. Bogată în informații de primă mînă, lucrarea se adresează tu­turor iubitorilor­ de artă, doritori a stăpîni un material științific de mai strînsă specialitate estetică. Și tocmai de aceea ni se pare că după „Estetica" de Tudor Vianu, „Sensuri ale frumosului în esteti­ca românească" de Gr. Smeu con­stituie o lucrare fundamentală, strict necesară atît în înțelegerea problemelor generale ale esteti­cii, cît și în elucidarea acelui specific­­ românesc de gîndire es­­tetico-artistică. V. MARGINEANU I­ CARIE DESPRE FRUMOS Vremea Vremea rămîne în general frumoasă cu cerul variabil. Temperatura în creștere ușoa­ră. Minimele vor fi cuprinse între 0—8 grade, iar maximele între 16—22 de grade. Diminea­ța ceață și brumă locală. La munte vremea în general fru­moasă și răcoroasă. Competițiile elevilor FOTBAL Prima etapă a Campionatului mu­nicipal de fotbal rezervat școlilor ge­nerale, așa după cum era de aștep­tat, s-a desfășurat sub semnul unei lupte drize pentru cîștigarea celor două puncte puse în joc. Elevii s-au prezentat destul de bine pregătiți. Iată rezultatele înregistrate. Seria 1: Școala generală nr. 14 — Șc. generală nr. 3­0—4. Golurile au fost marcate de Erdei (3) și Patak­y pen­tru învingători. Școala generală nr. 1 — Școala generală nr. 4­1—3. Jocul a fost de bună factură tehnică. Ambe­le echipe au combinat frumos in cîmp și au șutat la poartă din numeroase poziții. Școala generală nr. 4 și-a ad­judecat victoria. Au marcat Siezinger (3) pentru Învingători, iar Bărbos pen­tru învinși. Școala generală nr. 12 — Școala generală nr. 10­3—6. Cel mai frumos joc al seriei. Au marcat A­­vram (2), Hofman, Coteț și Pintea (2 autogoluri de la Șc. gen. 12) pentru învingători, iar de la învinși Mezei (3). Școala generală nr. 6 — Școala generală nr. 5 4—5. Golurile au fost marcate de Molnar, Dragomirescu și Chifor (2). Seria a 11-a: Școala generală nr. 3 — Liceul de muzică 1—1. Au marcat Bizele și Vanciu. Școala generală nr. U — Liceul nr. 4, 2—1. Joc frumos, ciștigat la limită de cei de la 11. Deși se părea că vor cîștiga la scor, de­oarece în minutul 12 scorul era de 2—0, totuși lucrurile nu s-au desfășu­rat așa. Școala generală nr. 2 — Li­ceul nr. 2, 1—1. Rezultatul reflectă just situația de pe teren. HANDBAL Masculin seria 1 : Școala generală nr. 10 — Școala generală nr. 8, 0—6: Școala generală nr. 14 — Școala ge­nerală nr. 6, 1—6: Școala generală nr. 1 Școala generală nr. 7, 5—2. Seria a II-a: Școala generală nr. 11 — Școala generală nr. 5 14—12: Li­ceul nr. 2 — Școala generală nr. 3, 4—6, Școala generală nr. 2 — Școala generală Baia Sprie 1—10. Feminin: Școala generală nr. 11 — Școala generală nr. 8, nedisputat; Li­ceul nr. 2 — Școala generală nr. 6—0 și Școala generală nr. 2 — Școa­­­­la generală Baia Sprie 1—6. ION SOMEȘAN PENTRU SOCIALISM ) t Herghelia unor birocrați (Urmare din pag. 1) După cercetări destul de com­plicate aflăm că cele sesizate sînt întemeiate. De unde și pî­­nă unde a ajuns Vasile Pop proprietar de cai și mînzi ? Con­sultăm mai întîi registrul agri­col, actul legal de stabilire impozitelor agricole La poziția a lui Vasile Pop nu găsim nici ur­mă de cai. O fi vorba de vreo... potcoavă ? — Stați, nu vă grăbiți, încear­că să ne convingă Nicolae Ho­­bleanu, funcționar la acest ser­viciu. Registrul model I.G.A. este un alt act pe baza căruia se pot stabili impozitele. Noi îl respectăm cu regularitate. — Bine, dar omul spune că a fost impus pe nedrept, că nu po­sedă cai și nici mînzi. — Tot ce se poate, dar pe mi­­­­ne, adică pe noi, nu ne intere­sează asta. Ce stă scris aici e lite­ră de lege. Verificările sunt trea­ba inspectorului. Inspectorul Ilie Năsui care asistă la discu­ție se scuza: — La urma urmei, se mai pot face erori. Nu suntem­ nici­ noi Mafalda. Sînt atîtea sesizări de acest fel încît nu le mai poți da de capăt. Ii răspund: Acum redacția vrea să facă lumină numai în cazul lui Vasile Pop. Ne puteți furniza ceva lămuriri ? —îmi amintesc, da,­că omul­­ a fost pe aici mai de multe ori și că se plîngea mereu că nu are cai, dar eu nu m-am ocupat de treaba asta. Am considerat că este o restanță ce nu îmi apar­ține direct. Să-și spună părerea alții, care au această funcție de dinaintea mea. Discutăm apoi cu Vasile Hap­­ca, șeful serviciului financiar al Consiliului popular orășenesc. Știe de investigația noastră. Dar... ce-i pasă? La dosarul său există totuși o hîrtie care, pen­tru dînsul, prezintă o acoperire. O reclamație sosită de undeva spune că Vasile Pop posedă to­tuși o pereche de cai și se cere impunerea proprietarului. Fi­rește, e posibil ca o asemenea reclamație să fie adevărată, dar poate fi făcută și din rea inten­ție. Datoria salariaților de la ser­viciul financiar era de a elu­cida problema și a se convinge care este adevărata stare de fapte. Insă, din nenumăratele cereri, adrese și memorii ale lui Vasile Pop reiese că nimeni din serviciul amintit nu a întreprins vreo cercetare care să consfiin­­țească pe bază­ de dovezi actul legal de impunere la impozit, încă din 1965, omul depune petiție la fostul Sfat popular ra­ț­ional Vișeu, prin care cere cercetare amănunțită la fața lo­o­cului. Cererea stă multă vreme prin dosare, după care se răs­punde omului: „Vă facem cu­noscut că și în prezent posedați cai, deci impunerea a fost le­gal efectuată". Semnează Al. Chiuzbăian și Fr. Török, gur, Vasile Pop continuă Deși­să-și caute dreptatea prin alte și alte dovezi, bate mereu drumurile la serviciul financiar. Cităm o a­­dresă eliberată de I.F. Jiblea pentru anul 1965: „Se adevereș­te de noi, că Vasile Pop, mais­tru la exploatarea noastră, nu posedă cai și nici alte mijloace de trai, proprietate personală..." In anul 1966, după ce achită su­ma de 802 lei impozit pe cai,­­ face un memoriu către aceleași foruri competente, dar nici a­­cesta nu este luat în seamă. Ac­tul s-a pierdut la serviciul fi­nanciar. Omul aduce mereu ac­te justificative, se prezintă din nou, iar dintr-o adresă a I.F.Lu­­goj rezultă că Vasile Pop este maistrul forestier și că nu are cai. ’ Credem că este de prisos să mai prezentăm și alte argumen­te. Un fapt este de reținut­ mo­dul cum a urcat și coborît pe scara anilor „herghelia" de cai din poiata lui Vasile Pop. Pe 1965 în registrul „Model I.G.H.“ el este trecut la impozit pentru 3 cai. In 1966, fără o altă dova­dă, același număr de cai se ra­portează „din oficiu". In 1967, din nou dispare întreaga herghe­lie, pentru ca în 1968 să apară un număr de doi cai. In sfirșit pentru 1969, a rămas doar... mînzul. — Și cum rămîne cu mînzul?, îl întrebăm pe șeful serviciului, Vasile Hapca. Există sau ba ? — Nu, nu există, zice șeful. Este o greșeală a noastră, o e­­roare a salariaților noștri. Deci, o greșeală. Și încă una de crasă birocrație. Se recu­noaște pe față. Numai că ea îl costă pe cetățean, purtat de atî­­tea ori pe cărări, eforturi, chel­tuieli și necazuri. In concluzie punem întreba­rea : Cu ce se ocupă salariații serviciului financiar Vișeul de Sus ? Nu cumva umblă prea mult după potcoave de cai morți ? Joi 9 octombrie 1969 Baza de aprovizionare și desfacere a Centralei industriale electronică și automatizare București) bd. Miciurin nr. 7/A Sectorul I vinde din stoc disponibil, fără repartiție, a­­parataj electrotehnic de joasă tensiune. Listele cu specificația acestui aparataj se pot consulta zilnic la sediul bazei precum și la Serviciul aprovizionării al întreprinde­rii poligrafice Baia Mare, bd. București nr. 25, intre orele II—15. I. I. L CRIȘANA Oradea CAL­ CLUJULUI NR. 202. ANGAJEAZĂ Muncitori necalificați PENTRU A LUCRA LA FABRICILE DE CĂRĂMIZI ȘI LA SECȚIA DE PREFABRICATE A ÎNTREPRINDERII. CEI INTERESAȚI SĂ SE ADRE­SEZE CONDUCERII ÎNTREPRIN­DERII TELEFON 18772, 18773. UIL METALUL Salonta STR. MUNCII NR. 37 caută spre angajare: - FORJORI­I - STRUNGARI­I - FREZORI. CEI INTERESAȚI SA SE ADRE­SEZE BIROULUI PERSONAL. IN­FORMAȚII LA TELEFON NR. 302. r jp&BSOL STR. MOFTINULUI NR 13. LIVREAZA DIN SPOQURI DISPONIBILE FARA REPARTIȚIE URMĂTOARELE MATERI­ALE: ' a* Mute ambalaj, un colb — balamale bands pian: C­ote: miand 040—100 mim tablit' neagră **20—*60 m­jfr. L­. șuruburii b­ecanice» LISTA SE POATE consulta la SER.Vlpl.UU APROVIZIONARE. TELEFON 26A esna PROSPECTAREA PERSONALITĂȚII (Urmare din pag. 1) Teodor Dobrovolschi (Liceul­­ Baia Sprie): „Diagnosticarea psihi­că a elevului prezintă o însemnă­tate deosebită în procesul in­­structiv-educativ, atît pentru ob­ținerea unor rezultate bune la în­vățătură cît și pentru potențarea laturii educative. Există posibili­tatea constituirii unui sistem de diagnosticare pe baza elaborării de fișe psihopedagogice care să fie introduse începînd cu clasa I chiar". Alexandrina Lăpușan (Școala ge­nerală nr. 11 — Baia Mare): „Nu consider că este posibilă consti­tuirea unui sistem eficient de diagnosticare psihică (în procent de 100 la sută). Dar pentru o prognoză mă pronunț afirmativ". Katalin Lina (Școala generală liba): „Deocamdată nu. Avem ne­voie de date sigure, căutări și cercetări, studiu foarte mult. E necesar acest sistem care să in­cludă procedee și metode de cu­noaștere psihopedagogică cu un cît mai înalt procent de veridici­tate, dar e foarte grea elaborarea lui. Rezolvarea depinde de cadre­le didactice dintre care — de ce să nu recunoaștem — prea puține sunt care se preocupă de această problemă. Antrenarea cadrelor la cercetarea științifică, sub îndru­marea unui specialist, ar putea avea rezultate pozitive. înființarea posturilor de psihologi școlari va impulsiona — sper — orientarea spre temele esențiale ale psiho­logiei personalității". Cunoașterea elevului este un proces dificil în Maria Szabó (Liceul­­ Baia Sprie): „Mijloacele și procedeele sunt cele stabilite deja de psiho­logie și pedagogie și sunt multi­ple și variate. Voi aminti pe cele mai importante: observația, expe­rimentul (natural și de labora­tor), metoda convorbirii­, a ches­tionarului, analiza psihologică a produselor activității elevilor. Sunt cunoscute și nu le voi des­crie. Chestiunea nu este de a fi neapărat originali prin înmulțirea metodelor de studiu, ci de a le folosi și adopta pe cele existen­te la scopul propus". Mioara Lăpușan (Școala gene­rală — Tăuții de Sus): „Un punct de vedere de care trebuie ținut seama este considerarea elevului ca obiect individual de cercetare. Ceea ce noi ne propunem să cu­ Katalin Sina: „Obișnuit se sus­ține — și este adevărat — că personalitatea elevului este re­zultatul final al procesului de în­­vățămînt pe parcursul anilor de studii. Numai că acest lucru in care avem nevoie de un instru­mentar capabil să ne ofere o i­­magine cît mai fidelă, se realizează de la sine, spontan, abandonînd pur și simplu elevul, lăsîndu-l să se confrunte singur. Este nevoie de ajutorul profeso­rului prin care elevul ajunge treptat la cunoașterea de sine și la împlinirea personalității sale. Personalitatea nu ni se descoperă singură, cunoașterea ei se reali­zează în strînsă dependență de influențele și solicitările la care o supunem". Mioara Lăpușan: „Elevul este un recept­acol sensibil și deschis. Depinde de pedagog dacă acest recept­acol va înregistra și fixa cunoștințele, ideile pe care i le predăm. Felul influențelor și so­licitărilor instructiv-educative, in­tensitatea și calitatea lor sunt de­cisive în declanșarea reacțiilor e­­levului. Numai pe baza provocă­rii acestor reacții, intr-un sistem Maria Szabó: „Este absolut ne­cesar să prelungim luneta obser­vației și după ce elevul a ieșit pe poarta școlii, îndeosebi pentru de­tectarea intereselor sale. Lăsat li­ber, el își va manifesta opțiunile sale conform înclinațiilor intr-o măsură mult mai mare decit îi permite programa școlară la cursuri. Modul cum își împarte timpul liber între diferitele acti­vități — prioritatea acordată u­­nora, neglijarea altora —­­nemai­­fiind sub supravegherea profeso­rului nu mai este obligat, uneori, să simuleze interes) poate să fur­nizeze date valoroase pentru completarea fișei psihopedagogi­ce. Există elevi care citesc in­tens literatură beletristică, alții au acasă improvizate micro-labo­multilateral de solicitări, putem a­­junge la stabilirea portretului in­terior, la cunoașterea gradului de inteligență a înclinațiilor, aptitu­dinilor și vocației, a concepției despre viață. Nu de puține ori a­­titudinea activă sau pasivă a e­­levu­lui față de lecție înseamnă nu lipsă de interes față de faptele expuse, ci nepriceperea­­ profesoru­lui de a le prezenta de așa ma­nieră încît să trezească interesul. Cunoaștere­a elevului permite schițarea profilului personalității în perspectivă și ne dă posibili­tatea să stabilim coordonatele pe care vom orienta întreaga activi­tate de influențare pedagogică". fatobre, ateliere foto, fără ca pro­fesorii­ de specialitate să fie in­formați și, în consecință, să-i so­licite pe linia acestor preocupări". Alexandrina Lăpușan: „Se știe că familia creează biografia edu­cativă a­ copiilor. Aflîndu-se cea mai mare parte a timpului în ambianța familială, elevul se află sub observația directă a părinți­lor. Aceștia pot veni în ajutorul școlii pentru o mai completă cu­noaștere a profilului Dar întrucît nu toate școlarului, familiile pot realiza o colaborare la nive­lul exigentelor pedagogice, se im­pun comparări, selectări, verifi­cări riguroase ale informațiilor primite. Preluarea fără discernă­­mînt derutează și mistifică". Teodor Dobrovolschi: „In fond, ceea ce numim aici prospectarea personalității are drept scop final asigurarea pregătirii optime a e­­levului, prin școală, pentru desfă­șurarea ulterioară a unei activi­tăți sociale. O maximă spune că forma unei sculpturi se află în în­Și la această întrebare răspun­surile sunt diferit. Se pare că există dificultăți și neclarități în însuși modul de abordare a pro­blemei. Alexandrina Lăpușan: „Apre­ciez că, în prezent, dezideratul prospectării personalității elevu­lui constituie o preocupare și un interes activ din partea majorită­ții cadrelor didactice. Ideal ar fi ca locul termenului majoritate să fie luat de totalitate". Maria Szabó: „Interesul există întotdeauna, dar trebuie să exis­te cerințe unitare din partea tu­turor cadrelor". Teodor Dobrovolschi: „Lipsește orientarea clară și precisă în re­zolvarea acestei probleme — prea mult se dibuiește, sunt prea mul­te păreri și prea­­ puține precizări". Mioara Lăpușan:" „Cred că fe­lul în care se acționează este de­terminat în bună parte de facto­rul întîmplare". suși blocul de marmură. Depinde numai de ochiul artistului ca să nu se dezvăluie. Analog, trăsătu­rile personalității elevului există în formă incipientă. Depinde de pedagog ca ele să se dezvolte conform și tendințelor lor natu­rale dar și scopurilor educative". Prin caracterul său, azi virtual, mîine funcțional, problema per­sonalității elevului trebuie situa­tă pe primul plan în ordinea prio­rităților profesionale ale cadrelor didactice. Considerăm că s-a a­­cumulat un volum suficient de date experimentale, furnizate de cercetările de specialitate, pentru a se proceda și în județul nostru la o sintetizare a principiilor, teo­riilor, metodelor în legătură cu formarea și dezvoltarea persona­lității elevului. Trebuie să se re­nunțe la cunoașterea intuitivă a elevului și să se adopte cunoaș­terea științifică — metodică continuă, bazată pe teoriile și ex­­i­periența pedagogiei contempora­ne. Se impune din partea cadre­lor didactice o mai strînsă ade­rență la probleme esențiale ale procesului de învățămint. Perfec­ționarea profesională este un im­perativ permanent care se justi­fică prin rolul sporit al șco­li noastre în societatea socialistă. — Care sunt mijloacele și procedeele de cunoaștere o­­biectivă a elevului și de stabilire a premiselor personalității acestuia? noaștem nu este o personalitate în general, ci personalitatea — realitate vie, concretă a lui A sau B. Și A se deosebește de B prin interesele și aptitudinile sale, temperamentul și caracterul său, nivelul și modul său propriu de dezvoltare intelectuală și morală. In caracterizarea psihologică a e­­levului să fie luate în considera­re particularitățile individuale. Un alt punct de vedere îl consti­tuie mobilitatea, permutările di­namice și variabilitatea psihică a elevului. A omite acest adevăr înseamnă a comite eroarea de a lua drept esențial ceea ce este nesemnificativ, a considera trăsă­tură stabilă ceea ce este inci­dental. Caracterizarea trebuie să ofere trăsăturile de bază ale per­sonalității și perspectivele ei de dezvoltare". — Ce însemnătate au influențele și solicitările pe linia procesului instructiv-educativ în relevarea, descoperirea și dezvoltarea trăsăturilor principale ale personalității elevului? — întrucît școala nu este cadrul unic de manifestare a personalității elevului, apare necesitatea prelungirii investi­gației și dincolo de perimetrul strict școlar. Ce contribuție pot aduce factorii extrașcolari la completarea observațiilor? — Școala are un rol decisiv în formarea premiselor inte­grării sociale a tineretului. V-am ruga să vă referiți din acest unghi de vedere la importanța temei in discuție? — Apreciați că, în prezent, dezideratul prospectării per­sonalității elevului constituie o preocupare și un interes ac­tiv din partea cadrelor didactice?

Next