Pentru Socialism, noiembrie 1969 (Anul 19, nr. 4907-4932)

1969-11-08 / nr. 4913

PROLETARI DI 13 TOATE ȚĂRILE, V23IȚI-VAI ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XIX nr. 4913 Sîmbătă 8 noiembrie 1969 | 4 pagini — 30 de bani Copalnic-Mănăștur: VERIGA ÎN LANȚUL ÎNTIRZIERILOR Timpul a stat parcă pe loc sau toamna n-a fost destul de lungă pentru cooperato­rii din comuna Copalnic Mănăștur. Livră­rile către stat, această acțiune de mare în­semnătate, în multe locuri deja terminată, aici se găsește încă în faza incipientă. Pătulele de la baza de recepție din loca­litate sînt aproape goale. Stînd de vorbă cu tovarășii din conducerea comunei, în­­cepînd cu secretarul comitetului de partid, cu toții caută să motiveze starea de fapt, cu însămînțările care, cică, s-au prelungit prea mult. S-a lucrat aici cu încetinitorul la însămînțări, la strîngerea recoltei și... pen­tru a menține în continuare acest „ritm" așa se întîmplă și la livrările către stat. Iată, de pildă, ne întîlnim cu briga­dierul Ioan Cozma, de la Berința, care ve­nise în ziua de 6 noiembrie cu primul tran­sport de porumb la bază. Aflăm de la dum­nealui că după recoltare, porumbul a fost transportat, urcat și depozitat pe podul grajdului, iar acum, altă muncă, coboară-1, încarcă-1 în căruțe și du-1 la bază... Cită cheltuială de muncă neratională. Și cînd te gîndești că indicațiile au fost clare: produ­sele datorate statului se livrează direct de pe cîmp la bază. Nu se manifestă nici o îngrijorare Pătulele sunt aproape goale în timp ce porumbul se usucă în • • • podul grajdului Conștiința cetățenească nu supli­nește esențialul Despre „sprijinul“ organelor loca­le — Am ținut să se usuce un pic — ne spune fără multă convingere brigadierul. Parcă în pătulele bazei nu s-ar fi putut usca cel puțin atît de bine. Dar nu este vorba numai de porumb. Da­toriile neonorate sînt destul de mari și la grîu. Producția a fost slabă, fără să disecăm prea mult problema, cauzele se cunosc, ma­joritatea fiind de ordin subiectiv. Dar ovă­zul? Responsabilul bazei, tovarășul Ioan Bob, ne arată că nici măcar uitimul nu a fost în întregime achitat. Ci­ despre can­titățile cuvenite pentru munci I.M.A.,­ din 4.701 kg s-au achitat... 38 kg (?!). Restul se găsește încă la Berința. De ce nu în magazia bazei, unde i-ar fi de mult locul? Cooperativa agricolă din Copalnic Mă­­năștur datorează statului 1.243 kg grîu și 370 kg ovăz, dar ele stau încă în magazia cooperativei. Nu este satisfăcătoare situa­ția nici la livrările de porumb. Tovarășul inginer Valer Perșa, președintele coopera­tivei, recunoaște rămînerea în urmă și ne asigură că acum au pornit din plin și că în cîteva zile datoriile vor intra în bază. Organizația de partid, ne spune tov. A­­lexandru Bistrițchi, secretarul comitetului comunal de partid, a inițiat o largă acțiu­ne de masă pentru suplimentarea livrărilor de produse agricole către stat. Douăspreze­ce colective se află pe teren și desfășoară o bi­uncă fructuoasă. Manifestînd o înaltă conștiință cetățenească, membrii coopera­tori oferă spre vînzare statului cantități în­semnate de porumb, cartofi, fasole, ouă, pă­sări. Firește că e un fapt pozitiv ce merită să fie evidențiat. Nu înseamnă însă ca or­ganele locale să piardă din vedere livra­rea obligațiilor, a cantităților mari de pro­duse datorate statului. La Baza de recepție trebuie să intre, așa cum ne-a informat Du­mitru Dragomir, șeful de depozit, 220 tone porumb dar pînă la data de 6 noiembrie n-a intrat mai mult de 15 la sută. Cu­ privește sprijinul concret al organe­lor locale, ne vom referi la un singur e­­xemplu. Tovarășul Dumitru Pop, președin­tele consiliului popular comunal, răspunde direct pentru Berinta, acolo se află și în prezent. Despre rezultate să nu mai vorbim. Am descris mai sus faptele privind livrări­le către stat, neajunsurile în organizarea muncii în cooperativa respectivă. Lăsăm ca tovarășul Pop să tragă singur conclu­ziile despre eficacitatea muncii sale. Conform indicațiilor date de Comitetul­udețean de partid, obligațiile către stat tre­buie să fie achitate în întregime pînă la data de 10 noiembrie. La Copalnic Mănăș­tur, ca și în alte comune, se cunoaște acest termen. Dar nu e suficient atît. Trebuie ac­ționat cu mai multă convingere și perseve­rență pentru ca această sarcină să fie înde­plinită întocmai. um Baia Mare, Car­tierul Republicii și bulevardul Bu­curești. Ne găsim la secția de noi născuți a Spitalului unificat din Sighetul Marmației și ră­­mânem plăcut impresionați de grija deosebită ce se micuțului cetățean care acordă vede aici pentru prima dată lumina zilei. — Buna dotare a secției, ne declară medicul pediatru, dr. Gheorghe Miron, ne dă putința să asigurăm noi­lor născuți ce­le mai bune con­diții de spitali­zare. Pentru co­piii născuți ima­turi dispunem de două saloane spe­ciale, o sală de reanimare cu in­cubatoare mo­derne Cu citeva cea­suri înainte, ti­­năra Elena Bo­­toș, funcționară la „Mara" cooperativa din Si­ghetul Marma­ției, născuse un flăcău dolofan. Racia de fe­ricire pe care numai o mamă o poate trăi, o poate înțelege. Iată, insă, că un alt pedia­tru, dr. Anton Wirtz, ne rela­tează niște fapte de-a dreptul cutremurătoare pentru care nici nu găsim calificative. Medicul Wirtz ne spune: — Este inutil să ilustrez u­­riașele eforturi materiale pe care statul nostru le face pen­tru ocrotirea copilului. In contextul acestor eforturi este revoltătoare atitudinea unor părinți care-și negli­jează, își batjocoresc sau pur și simplu tează proprii lor își înfumie­copii. Șo­cat că în aceste cazuri, con­siliile populare și procuratura trebuie să intervină în modul cel mai energic. Sprijiniți de organele procu­raturii și însoțiți de delegatul autorității tutelare, am pornit pe urmele faptelor comise de unii părinți lipsiți de omenie, dar care prin faptele lor re­probabile numai părinți nu pot fi numiți. Pe strada Sil­vestru Vodă (ca­sa e nouă și nu are încă număr), locuiesc soții Bu­­zura (Grigore și Ileana), el fre­zor la C.E.I.L. sec­ția a IlI-a, iar ea casnică. Au trei copii: Ange­lica de 3 ani și gemenii Steli­­că Samir, ca­re n-au împlinit încă doi ani. Ta­tăl, tate cu pronun­tendințe de filfizon, super­ficial și ușuratic a prins pur și simplu din senin o ură față de Stetică, pe care îl bate în mod repetat și cu sadism. In antreu există o groapă care dă în piv­niță. Copilul a căzut în ea de trei ori, s-a desfigurat, a leși­nat, a ajuns și pe la spital. Ta­tăl nu acoperă groapa, cu ce intenție oare? Stăm de vorbă cu acest „ta­tă". Ne privește cinic. Neagă totul. Dar Steiică are evidente urme de lovituri pe cap. Sten­­că 1l privește speriat, dintr-oda­­tă ochii i se umezesc, apoi fu­ge la maică-sa. Nici în fața a­­cestei dureroase scene obrazul VASILE OANȚA (Continuare în pag. a 2-a) Nu sunt simple neglijența Sondori în lucru la Vima Mică. al Combinatului minier Ba­ia Mare. I Í * Pagina a 3-a |­­­­► „Drumul“ poveste de V. Gaftone \ Aspecte ale poeziei­­ românești­­ contemporane }► Curier literar Cerințele crescînde de metale neferoase ale economiei naționa­le au impus accelerarea ritmului de cercetări geologice pentru pu­nerea în evidență de noi rezerve care să creeze baza de materii pri­me, condiția esențială a amplifi­cării extracției de minereuri. Ne­cesitatea creșterii producției de metale precum și măsurile care trebuie luate pe linie geologi­că pentru rezolvarea ei sunt foar­te clar și concis exprimate în Di­rectivele Congresului al X-lea al P.C.R. care precizează că este „necesar să asigurăm creșterea in ritmuri superioare ale producției de metale neferoase — cupru, plumb, zinc.. Colectivul nostru de muncă a cărui activitate se desfășoară pe întreaga suprafață a județului a obținut și pînă acum rezultate bu­ne pe linia descoperirii de noi ză­căminte, a pregătirii și a dării lor în exploatare . S­-a reușit să se descifreze în cea mai mare parte structura geologică a teritoriului, ceea ce ne-a înlesnit posibilita­tea ca lucrările de cercetare să fie amplasate în zonele cele mai favorabile existenței de minere­uri. Acest lucru, ca urmare a do­tării tehnice corespunzătoare, se realizează astăzi cu metode mo­derne de investigație: prospecțiuni geochimice, geofizice, explorare prin foraje etc. Dispunem astăzi de oameni cu experiență și o teh­nică bine pusă la punct, care ne ajută la înfăptuirea sarcinilor și obiectivelor ce ne revin. Spre a exemplifica cele de mai sus am să dau doar cîteva exemple. Pe baza dotării tehnice existente, cca 75 la sută din volumul întregului mate­rial excavat în anul 1970 este pre­văzut să fie încărcat mecanic, ceea ce se situează pe primele locuri între întreprinderile industriale miniere din țară. Pentru activita­tea de foraj, de asemenea, e pre­văzut pentru anul viitor ca 70 la sută din metrajul fizic să se exe­cute cu coroane cu diamant și carotiere introductibile, metodă modernă, care pe lângă crește­rea vitezelor de săpare, permită reducerea costurilor cu cca. 50 la sută față de cele ale forajului cla­sic. Acestea, pe lângă măsurile lu­ate pe linia mecanizării, au dus la creșterea vitezelor de avansare în galerii și suitori, astfel că în anul 1969 acestea sunt cu 10 la su­tă mai mari decât în anul 1968, iar cele de foraj cu 10,9 la sută. Factorii de mai sus, creșterea cali­ficării profesionale a personalu­lui geologic și de execuție și îm­bunătățirea dotării tehnice, au cre­at cadrul corespunzător de a pu­tea răspunde măsurilor din Direc­tivele Congresului al X-lea al P.C.R. cu două noi și importante realizări și anume: minele Gura Băii — Baia Borșa și Valea Col­bului — linia, care vor aduce un aport important, la bilanțul de metale al Combinatului minier Ba­ia Mare. Inițial aceste zăcăminte au fost prinse planurile de per­spectivă, pentru a fi pregătite să in­­tre în exploatare în anul 1974, res­pectiv, 1972. Se înțelege de la si­ne că scurtarea termenelor de da­re în exploatare cu 2—4 ani este o realizare excepțională și s-a fă­cut posibilă datorită eforturilor deosebite din partea întregului personal de execuție ca și a co­laborării între beneficiar, proiec­tant, executant. Pe linia colaborării între facto­rii de răspundere, spre regretul Ing CORNEL GRAMA directorul întreprinderii de explo­rări miniere Maramureș (Continuare în pag. a 2-a) Ritm intens în deschiderea noilor capacitați miniere Aparataj de înaltă tehnici­tate la Laboratorul central INTEGRAREA­ RITMICĂ ! Nici o generație poa­te nu a avut nevoie de o capacitate de adap­­are la condițiile și itmul vieții atît de ri­­dicată ca a noastră. "Iacă bunicii și strabu­­nicii noștri trăiau nață întreagă din bru­c­ea ce învățau la școa­lă, dacă viața lor curgea oarecum lin, in­­tr-o progresie aritmeti­că lentă și dinainte știută, ritmul noastre moderne vieții este trepidant, viața curge în progresie geometri­că de necrezut și inte­grarea in ritmul pe pulsul vieții contempo­rane este una din pro­blemele majore ale ge­nerației noastre. Și ce reprezintă la urma ur­mei această integrare? Ea reprezintă necesita­tea de a fi la zi cu toa­te cuceririle omenirii, de a participa viu viața politică și socia­la­lă, de a-ți îmbogăți ne­încetat cunoștințele de specialitate și cele de cultură generală, căci o societate modernă și cu atît mai mult socialis­tă nu se poate ridica decit pe fundamentul științei și culturii, mai concret, a celei mai înaintate științe și cul­turi. Sub acest raport, școala de azi este doar o poartă spre știință și cultură și nu știința și cultura însăși. A trăi înseamnă a munci, munci înseamnă a des­a­coperi viața, natura, pe tine însuți, înseamnă a învăța. Iar învățătura se face atît asupra o­­biectului muncii, prin experiență directă, cit și prin preluarea te­zaurului de cunoștințe pe care ni le-au lăsat generațiile de pînă la noi. De acest aspect, al raportului dintre omul modern și litera scrisă vreau să mă ocup azi. și orașul nostru, ca și-n toate orașele și satele țării, setea de știință, cultură și artă reprezintă un numitor comun. Dar cum se potolește această sete, la noi, în Baia Mare? Prin librării? Biblio­teci? Conferințe? Tea­tru? Ziare? Bineînțeles că da, mijloacele mo­derne de informare s-au înmulțit și diver­sificat, ele se află pre­tutindeni în calea noas­tră, însă... cu urmă­toarele precizări: — Dacă vreți o car­te nouă, adresați-vă ex­clusiv librăriei din centrul nou; celelalte sunt aprovizionate cu noutăți... îmbătrînite. — Dacă vreți o carte mai veche, cercetați cu de-amănuntul rafturile secției anticariat, ale librăriei din centrul vechi. S-ar putea să o găsiți. In orice caz nu apelați la vînzători. Nu îi privește... In alte o­ V. MARGINEANU (Continuare în pag. a 2-a) Panou de onoare: Tricotoarea Elena Pipaș, de la „Unitatea“ — Si­ghetul Marmației. Actualitatea internațională » Ü Declarația guvernului R. D.­­ Vietnam cu privire la discursul din 3 noiembrie a președintelui Nixon B Dezbaterile Adunării Generale a O.N.U. - Intervenția reprezentantului român B Michael Stewart s-a pronunțat în favoarea organizării unei conferințe în problema securității europene B Anglia nu va bate porțile Pieței comune . Din lumea largă

Next