Pentru Socialism, august 1970 (Anul 20, nr. 5136-5160)

1970-08-08 / nr. 5142

4 I ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XX nr. 5142 Sîmbătă $ august 1970 4 pagini — 30 de bani ARATURILE DE VARĂ SE CER EXECUTATE ACUM, DAR UNDE SUNT TRACTOARELE? Vremea excelentă din ultimul timp favorizează fără rezerve desfășurarea normală a tuturor lu­crărilor agricole de sezon. Secerișul, de altfel, în unitățile agricole din județul nostru este pe terminate. Cu unele excepții și treierișul se desfășoară intr-un ritm alert, firesc. Ceea ce deran­jează la ora actuală este rămîne­­­rea în urmă, neașteptat de mare, a arăturilor de vară și a lucrări­lor de însămînțare a culturilor succesive. După datele centralizate la Di­recția agricolă județeană, joi di­mineața mai rămăsese de arat 4.805 hectare din 6.050 ha plan și de semănat cu culturi succesi­ve 272 hectare. Cauzele care ge­nerează o atare situație evident nu sunt identice în toate coopera­tivele agricole. In unele locuri (din fericire puține) vina pentru neexecutarea arăturilor aparține factorilor de răspundere din uni­tăți, a acelora care furaui de mul­titudinea sarcinilor, uită de exis­tența regulilor agrotehnice, de im­portanța acestor lucrări. Marea majoritate a neajunsuri­lor le provoacă însă mecanizato­rii, șefii de secții și conducerile I.M.A. care după părerea noastră au fost­­ surprinși mai puțin pre­gătiți. Exemplele de mai jos, con­firmă de fapt acest lucru. La cooperativa agricolă din Să­bișa, cooperatorii au și uitat de­­ cînd au terminat secerișul. Peste cel mult două zile ei vor încheia și treierișul. Vecinii lor, cei de la liba, sînt în aceeași situație. Cu toate acestea, nici unii și nici al­ții nu sînt liniștiți. Ii deranjează rămînerea în urmă cu arăturile de vară și însămînțarea culturilor succesive. La Săbișa bunăoară, pînă mier­curi dimineața, din 30 hectare cita s-au planificat a se­ara, plugurile au intrat doar pe 5 hectare iar din 15 ha destinate culturilor succesi­ve n-au fost însămînțate decit 5 ha. La liba, din 20 ha, destinate a­­răturilor de vară doar 2 ha au fost arate, iar din 10 ha pentru culturile succesive s-au însămîn­­țat numai 2 ha.­­ Nici nu mai știu unde să a­­pelez, ne-a spus specialistul coo­perativei din Săbișa, Gh. Ruștiuc. Cu șeful secției I.M.A. de la Seini am discuții în fiecare dimineață. Am solicitat, și sprijinul condu­cerii I.M.A., am trimis și o a­­dresă către Direcția agricolă, dar ecoul concret al acestor solicitări continuă să întîrzie. — Inginerul șef al I.M.A. Apa, ne spune ing. G. Pătrașcu de­ la MIRCEA POP (Continuare în pag. a 2-a| 1 PROBET­ARI DW WO ATE TARILE, USHTIVAI Drag mi-e jocul românesc. I \ In pagina a 3-a într-o după-amiază de vară Povestire de ȘTEFAN POP - TARNIȚA ANOMALII PE TRASEELE DIFUZĂRII PRESEI R­A­I A­N­D­H­O­T­E A Zeci de mii de maramu­reșeni, în dorința de a fi bine informați, s-au abonat la diverse ziare și reviste. Alții, în număr mare, pre­feră să cumpere ziarele de la chioșcuri sau de la ma­gazinele cooperației de consum. Dar, în ultima vre­me, așa cum reiese din scrisorile și reclamațiile a­­dresate redacției noastre, pe traseele difuzării presei intîlnești numeroase ano­malii. Iată de ce, în cola­borare cu Serviciul difuză­rii presei din cadrul Direc­ției județene de poștă și telecomunicații Maramureș, am organizat un raid-an­­chetă intr-o serie de loca­lități. Constatăm cu satisfacție că numeroase oficii poștale, printre care cele din Cav­­nic, Sălsig, Vima Mică și altele acordă o deosebită atenție răspîndirii presei în localitățile respective. Ofi­ciul poștal Vima Mică (di­riginte Gheorghe Cîndea), deși satele comunei sînt răspîndite la distanțe apre­ciabile și drumurile grele, totuși reușește sínt să distribuie ziarele operativ, în bune condițiuni, fără re­clamații. Ca urmare, în co­mună există 308 abonamen­te la 1.000 de locuitori, fapt pozitiv dacă ne gîndim la răspîndirea teritorială celor 7 sate. Factorii poș­a­tali loan Raț, Alexandru Marc și loan Roman distri­buie zilnic peste 200 de a­­bonamente fiecare. Aceeași activitate rodnică, bine or­ganizată, o constatăm și la Oficiul poștal Sălsig (diri­ginte Vasile Dulfu) avînd 301 abonați la 1.000 de lo­cuitori. Cei doi diriginți ION NAN ION VASIL­IU (Continuare în pag. a 2-a) 13 Peste 300 de abo­­nați la mia de locuitori . Cotidianul difuzat bi­lunar 8 Librarii de la sate nu-și fac datoria . Divergențe între poș­tă și I.T.A. înălțimi industriale. C­ITADINE ! sir I comercial ! Incercînd să judecăm comerțul ce­ de toate zilele ajungem la trei întrebări fun­damentale: ce, cum și unde vindem. Dacă,­­ în general, primele două întrebări sînt­­ într-o bună măsură bine reglementate —— ■ I în funcție de diferiți factori —, a treia întrebare rămîne însă în majoritatea ca­­­­zurilor un element neglijat.­­ Această realitate se evidențiază în mod­u­l deosebit parcurgînd centrul vechi al ora­­șului. Spre deosebire de spațiile comerciale­­ din noile cartiere ale orașului, gîndite te­­­­meinic, remarcabile prin spațiul larg a­­­­fectat, orașul vechi denotă haos, lipsă de­­ preocupare, semne ale unui comerciant mai­­ puțin priceput. Cum altfel se poate expli­­i­ca faptul că pe un spațiu redus există­­ patru ateliere de ceasornicărie, trei uni­tăți foto-pronosport, trei ateliere foto, etc. etc. Nu suntem­ împotriva existenței mai­­ multor magazine de același gen, dar în anumite cazuri, în anumite condiții, aceasta se face în dauna rentabilității, a unei bu­ne utilizări. Nu găsim de asemenea expli­cații pentru faptul de a menține maga­zine care ar putea fi folosite judicios pen­tru alte scopuri (exemplul cel mai frapant, magazinul de carne din str. 23 August, dar unde nu se desface carne pentru popu­lație, ci doar pentru cantine­). Aici ar pu­tea funcționa un alt magazin destinat ma­relui public iar pentru aprovizionarea can­tinelor s-ar putea găsi un alt spațiu si­tuat nu chiar într-un asemenea vad. Găsim totodată un magazin de produse lactate I care oferă în același timp produsele sale ■ pentru consum pe loc, scop pentru care­­ sunt afectate două tejghele înghesuite ■ printre stive de sticle goale. De ce nu i s-ar putea extinde acest magazin — care ■ nu înseamnă același lucru cu un restau­­­­rant lacto-vegetarian. Ne mai întrebăm ■ dacă nu și-ar putea găsi locul — prin re-­­ distribuirea spațiului — un magazin de ■ ziare și reviste unde cititorul să poată­­ consulta ziarele și revistele pe care vrea ■ să le cumpere. E adevărat, aceste pro­­b­lem­e nu se pot rezolva într-o zi, dar ■ trebuie să existe o zi cînd întreg spațiul­­ comercial trebuie regîndit — nu pe bu­ ■­cățele — replanificat, redimensionat in­­ funcție de noile criterii care stau la ba­­­­za unui comerț modern, civilizat. MIRCEA MARIAN • Reducerea consumului de cocs, sursă de economii văzut prin prisma eficienței în producție, consumul specific reprezintă un element de primă mînă. La scara de producție U.M.M.M. Baia Mare, capitolul a consumurilor specifice implică interese și de alt ordin — cel al cointeresării materiale al salaria­ților. In primele 6 luni ale anului la U.M.M.M. Baia Mare au fost e­­vidențiate 110 categorii de mate­riale și materii prime cu consu­muri specifice. Dintre acestea la 16 s-au înregistrat, la finele se­mestrului, cu depășiri. In ciuda acestui fapt pe ansamblul uzinei au fost obținute economii la cheltuielile de materiale și mate­rii prime normate de peste 1,3 milioane lei. Fără îndoială, cifra amintită subliniază eforturi din cele mai mari, realizate prin îmbunătăți­rea tehnologiilor de fabricație, prin disciplina tehnologică, prin gospodărirea judicioasă a mate­rialelor și, în fine, prin reduce­rea la minimum a pierderilor teh­nologice. Așadar, este vorba de tehnică, tehnologie și inteligență. Dar cum omul este acela care hotărăște­ și tehnologiile, încercăm să evidențiem acest aspect ca un prim și important izvor al eco­nomiilor de materiale. Din valoarea totală de econo­mii realizate la U.M.MM. la ma­teriale și materii prime, peste 1 milion de lei reprezintă economia de cocs metalurgic la platforma Firiza. Pentru a scoate mai bine în evidentă importanta acestui milion de lei economisit trebuie să arătăm că este rezultatul ma­terializat al concepției, al gîn­­dirii creatoare. Iată ce ne-a spus inginerul șef al platformei Firi­za, tovarășul Milian Băban. C. ARNĂUTU (Continuare în p­ag. a 2-a) Privind această imagine Privesc fotografia asta. Cîtă mîndrie în privirile acestor mi­neri. Ai acestor mineri care mîine, împreună cu toți aceia care smulg bogățiile subterane ale pămîntului vor sărbători ziua lor. Ziua minerului. Acum câteva zile am văzut o foto­­grafie-document. O fotografie peste care s-a așternut patina vremii Un cutremurător docu­ment. Un om, un om numai în zdrențe, cu fața sfîrșită de cele 16 ore petrecute în pîntecele păm­întului cu plămînul otrăvit și ciuruit de galeriile neaeri­site și pline de praful ucigător. Am văzut acea fotografie și l-am rugat pe fotoreporterul Ioan Deac, autorul fotografiei alăturate să nu-mi scrie nici o explicație. Indiferent unde e fă­cută fotografia. Indiferent la ce exploatare minieră maramure­șeană, imaginea este veridică. Doi mineri cu fețe zîmbitoare. Poate sunt copiii minerilor care servindu-se de cai și ciocan smulgeau din stîncă cu prețul vieții lor valorosul metal pen­tru cerceii, inelele, brățările sau celelalte podoabe ale aven­turierilor aurului maramureșean Poate sunt fiii minerilor din Va­lea Borcutului, satul care în numai cîțiva ani a rămas în 1938 fără soți, fără părinți, fără fii. L-am rugat pe I. Deac să nu-mi indice de unde este fo­tografia alăturată fiindcă ști­am că nu voi greși cu explica­ția. Priviți imaginea. Sînt doi mineri obișnuiți. Doi mineri ca toți minerii maramureșeni: mîn­­dri, faluiéi, hotărîți și încreză­tori în ziua de mîine. GH. MOLDOVAN — E un om de cuvînt. Poți să ai toată încrederea iu el... Ce ne spun aceste vorbe- Că omul, cu care avem de a fa­ce, și-a dobîndit prestigiu, tocmai prin reputație faptul, verificat de practică, de viată, că el știe să-și onoreze, față de partener, in mod co­rect, toate obligațiile asumate. Onoarea cu­­vîntului dat — și, bineînțeles, înfăptuit întocmai, in cele mai mărunte și mai ne­semnificative detalii bine negrăit de mare să vă pot spune că angajamentele asuma­te de colectivele ma­ramureșene sînt în cea mai mare parte înfăptuite. 91 la su­tă din angajamentul anual s-a realizat în cinstea zilei de 23 August. Pe luna iu­lie, toate unitățile in­dustriale și-au reali­zat planul producției globale, dînd o pro­ducție suplimentară de 110.200.000 lei. N-am mai reținut alte cifre, date. Le-am considerat de grăitoare suficient pentru Motive de reflecție ONOAREA CUVÎNTULUI DAT­ A devine astfel trăsătură caracteristi­c­că a personalității, a profilului etic, moral al individului. Firesc, astfel de oameni sînt prețuiți, stimați de cercul mai mare sau mai restrîns de cu­noștințe — colegi de muncă, prieteni, ru­de și alții. Onoarea cuvîntului dat are o valoare cu atît mai mare cu cît este asumată de un colectiv de muncă, în acest caz ea dobîn­­dind semnificații de­osebite, mult mai largi, tipice în zile­le noastre. Ne amin­tim de efervescenta, de emulația intensă, care au cuprins co­lectivele de muncă din unitățile econo­mice ale județului, o dată cu luarea an­gajamentelor în în­trecerea socialistă. Fiecare om — mun­citor, inginer, tehni­cian — și-a spus cu­­vîntul, a venit cu o părere, cu o propune­re, observație judi­cioasă. Cuvîntul fie­căruia, ca un fir de apă limpede, s-a în­dreptat și a intrat în marea albie a anga­jamentului colectiv, totalizat pe Cuvîntul, așadar, județ. fost pronunțat; el a a sintetizat — în ci­fre, în măsuri tehni­ce, organizatorice — înțelepciunea colectivă, încărcătura afectivă, substanța de simțire și cuget a fiecăruia și a tuturor. Priveam și ascultam zilele trecute niște cifre, pe care ni le înfățișa un statisti­cian. La u­n moment dat, omul eif»***,n»­ «1 sintezelor semnificati­ve, ne mărturisi: — E o bucurie pentru mine, o­m în­ceea ce ele reflectă, pentru „haina de lu­cru"" pe care o îm­bracă zi de zi. Ce o­­glindesc ele? Ce alt­ceva decît marea răs­pundere cu care au privit colectivele de muncă, dinamizate de organizațiile de par­tid, realizarea sarci­­nilor de plan, a an­gajamentelor. Marea răspundere cu care au abordat chestiu­nea politică, etică a cuvîntului dat în fa­ța colectivității. Onoarea cuvîntului dat a fost respectată E un motiv de bu­curie, de mîndrie? Firește că da* Un motiv de plenară și justificată mîndrie, care, acum, în preaj­ma marii sărbători naționale a națiunii noastre, dormiceaște valențe multiple pe care oricine poate să le descifreze în an­grenajul colectivului în care muncește și creează, la care ori­care om al muncii se simte părtaș cu tru­pul și cu sufletul. Fi­indcă datele de mai sus nu sunt numai niște simple cifre, ci ele înglobează în e**' adevărata dăruire, pa­siunea autentică, <mi­­rotul de de abnegație, sacrific» mentul respansab**’ tătîî oamenilor mun­cii în învrunii­­ea «o­liticii științifice, in­spirată din visele, nă­zuințele națiunii noastre. Onoarea cu­vîntului dat, cînd es­te vorba de intere­sele generale, se in­tegrează armonios în substanța de frum­­­u­sețe etică și moi ,la omulu’ zile î­n runoc*ve Dovezile sînt la îndemîna oricui. EMIL GRIGORIUJ

Next