Progresul, ianuarie-iunie 1866 (Anul 4, nr. 1-44)

1866-01-22 / nr. 5

No. 5. ANUL IY. FOAEA PUBLICATIUNILOR OFICIA­­­E DIN RESORTUL CU­RTI­I DE AEL DIN IASI. 5 IN IA­SI pren muera­ţi­unea se fa e la Tipografia H Goldner uliţa Chirui­igiel. piarul s publica de la 3 — 6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. Iaşii, Sâmbătă 22 Ianuar 1866. In *listru­­tele României, pr numeraţi nea se face la bib irourile postale Inserarea unui rând de 35 litere iv'stâ 'n len, cursul fls.-ulu Iaşi, 22 Ianuarie. ANUNCIU. Cu fin­rea anului trecutt, a mai mulţi din D-nii abonaţi a acestui Diar, au espirat abona­­meitul, inse, spre a se evita lipsa ce D-lor pot suferi de acest ţ)iar; p in aceasta cu onoare se anan­­saze D-lor, ca dacâ mai vora a priimi acest ţ)iaru, sâ bine vo­­ească asi re’noi abonamentele, trimeţind 1 galbân pe 4 luni, sau 3 galbeni pe an.— ţ)iarul se poa­te espeda în tot teritoriul Ro­mâniei^_______________ Revistă Politică. Gazeta de Berlin, de luni 21 Ianuarie elice, se spune în Berlin, cura ca guvernul Prusian ar fi în ple­care a da Ducelui de Augustenburg, una sumă de trei milioane taleri, ca pentru aceasta sumă să re­nunţe la drepturile ce le are asupra ducatelor de El­ba în favoarea regelui de Prusia, înse ducele au res­­pinsu toate acestea propuneri.­­ In mai multe adunârî publice a poporului din du­catele de la Elba, unde au luat parte un mare im­mer de cetăţeni din tote părţile ducatelor­, s’aîi pro­nunţatu cu toţii contra anecsiunel cu regatul Prusiei, au declarat în unanimitate libertatea lor, şi la casa contrariu se se lupte pănă la cea mai de pe urmă picătură de sânge. Tot­ lumea se află în linişte; despre insurecţiunea din Spania, cu trecerea generalului Primir peste frun­tarie în Portugalia, nu se mai vorbeşte nimica: dis­cursul Imperatorelui Napoleon, care, mal ’nainte de a fi rostita de cătră Imperatore în Camera, se aştep­ta cu cea mai mare impacienţa, în elu sperau ome­nii politici că vor gâsi cheia lucruriloru şi afaceriloru celor mai importante, în elu credeu că vor gâsi totu acea, ce are a se face în acestu anu. înse mal la urmă s’aîi vâzutu, câ Imperatorele în discursul seu a fostu forte pacificii, s’aîi mulțemitu a arăta mal în detailu starea actuală în raportu cu cea precedentă, a arâtatu progresulu ce s’a fâcutu­ cum și diferite al­te lucruri ce depindu de starea interiorâ a Imperiu­lui. Earâ cât priveşte pentru politica esteriorâ, el se resumâ în puţine cuvinte, se mulţemeşte a spune câ voeşte a se mânţinea neutralii cu Germania; spune cu o mulţemire bunele ralaţiunî ce esistîi între Fran­­ţia şi Anglia, câ chiar flotele acestorîi puteri, suntîi staţionate în unul şi acelaşi­ porţii. Singura cestiune de care se mai ocupă lumea politică, şi care încă nu se ştie ce va aduce cu sine, de­şi Imperatorele Napoleonii în discursul ei seci, arată că se afla în a­­miciţie cu statele unite aproape de un secol­, şi câ se înţelege cu Imperatorele Macsimilianti asupra e­­pocei, când sâ’șî retragă trupele sale din Mecsica. Precum se poate vedea din depeșa trimasâ la 30 Noemvrie de D. Bigelova cătră D. Sevard, D. Dru­­uin de Lhuys a trimesâ pe representantele statelor unite cu tânguirele sale nu la Imperatorele Macsimi­lianti, ci la Preşedintele Juareza, şi prin cuvintele: „D-vostre aveţi acolo aceleşî medii, pe care­ le avem­ şi noi, nu­ a voiţii a, ^ice alta, de câta puterea ar­melor şi resbelii. In^privinţa situaţiunel congresului în Wasingtonui sunt urmâtorele date interesante: Senatul a acceptaţii resoluţiunea, prin­ care preşedintele este rugata pen­­­tru lămurire asupra ordinului de oprire a esportaţiei­­ armelor la confintele Californiei, întrebăndu, daca prin asemenea ordinu nu se vatama neutralitatea vis-a-vis­t­a­­ de republica raecskcană. Congresul­ a făcut înche­iere, prin care preşedintele este rugaţii a depune co­respondenţa relativă la luarea copilului unei ameri­cane în urbea Mecsica, de către „usurpatorele acelei republici,“ sub cuvăntu de a face din acela copil şi un Prinţu imperiala. Afară de asta preşedintele mai este rugata, a comunica congresului, dacă intervenţi­­unea statelor unite în acesta istorie a copilului, s’au­ ajunsi scopul­, de a se efectua darea înapoi a copi­­­­lului la părinţi, şi ce feb! de demarse s’au făcuţii în asta privinţă. Asta resoluţiune se relată la copilul. Domne! Iturbide. Iturbide este un copila a unei a­­­­mericane, pe care Imperatorele Macsimiliano în lip- I sa de unu eredetor propriu al seu, l’a adoptata pe acesta ca următorifi în tronul­ seu O adunare publicâ s’a ţinutii în institutul­ Cooper sub preşedinţa generalului Rosencranttt, pentru a pro­testa contra atacului Spaniei asupra Chili şi a pre­­senţei Francesilor, în Mecsico. Mai mulţi membri a congresului au ţinuţii oraţiuni şi s’au făcutii con­­clusiunea, ca după dece­nile să se adune din nou. Asupra unui discursu al­ representantelui de la Chili contra Spaniei, s’au făcutu conclusiunea, că prin susţinerea doctrinei Monroe, Statele Unite a luatui îndatorirea vis-a-vis de republici de a le susţinea, şi câ ar fi o înjosire şi o desenare, a neglija doctrina Monroe sau a o tâgâdui. Din Chihuahua se anunţă, că Juarezu ’şi continuă preşidenţa sa, fârâ ca să ’i se facă oposiţie. Gene­­ralul­ Mejia a pretinşit de la locuitorii de Matamo-A rosu ca se jure credinţă împăratului, şi opri toti­ co­­mercialii cu partea americană de peste Fluviu. După o telegramă sosită la New-yorca din New­­orleans din 5 Ianuarie se ajice câ s’a lăţită ştirea de­spre recrutarea generalului Crawford, pentru servi­­ţiulă republicei mecsicane, şi imperialii în Matamo­­rosa sub generalul­ Mejia baricadéela pana şi uliţele oraşului, fiind câ se temu de un atacu fără de veste a divisiunei americane a lui Crawford. Crawford se spune că are intenţiunea a se uni mai întâi cu Esco­bedo şi a lua oraşulu Monterey, pentru a face acest oraş îl basa operaţiunelor şi lor. Multe familii din Matamorosa pârǎsesc­ urbea şi trecu pe partea nor­­dicâ a Fluviului Rio Grande. Generalulu Mejia a puso o dare silnică asupra corporaţiunel negoţito­­rilor, pentru a da 10.000 de dolari. Publicâm­ aicea corespondenţa din Paris şi Wa­­sington asupra Mecsicului, ce sunt de o mare impor­tanţă şi care sunt estrase din corespodenţa data Se­natului americană. Corespondenţa Franceso-Americană asupra Mecsi­cului. JXet-gereit 10 Ianuarie. Corespondența diploma­tică relativă la Mecsica s’a supusă congresului. în luna Iulie din anul­ trecută, guvernul împăra­tului Macsimiliano a făcut prin mijlocirea Dlui Mon­­tolonă o încercare inutile cătră Statele Unite pentru recunoșterea Imperiului Mecsicană prin ele. La 16 Noemvrie scrie Seward câtra Bigelova, se constate, că presenţa şi operaţiunele armatei France­­se în Mecsica, cum­ şi susţinerea unei autorităţi în aceasta prin intervenirea" lor, nu este bine primită la Statele Unite. Numai puţină Statele Unite au a face încă mai multe obiecţiunî cinară contra autorităţei, care în as­tă situaţiune se susţine de autoritatea francesâ şi ca­re este cu totula contrarie cu politica guvernului şi principiului pe care se basază asta din urmâ. Experienţa făcută prin operaţiunele militare de tote filele, constată rectitudinea opiniunelor cunoscute de guvernul­ Uniune! din momentulu, cănd au primită încunoştiinţare despre proiectură, de a statornici acea autoritate. Statele Unite consideră încercarea înfiinţerei unui guvernă imperială în Mecsico iscată din afară ca un ce nerealisabili, fiind ca Statele Unite nici gândesc­ a încuviinţa aceasta, căci atuncea s’ar compromite si­­tuaţiunea, pe care au adoptat’o mai ’nainte. Ele nu sunt preparate a recunóşte sau a se înda­tora, a reuneşte mal târtfiu, ori şi ce feliu de în orân­duire politică în Mecskco, care stă în contrazicere cu guvernul­ republicană, cu care ele au susţinută ună timpă atât de lungă relaţiunî amicale. Seward mai spune, că pentru acea face aste ob­­servaţiunî politice, cu atâta energie, fiind­că ele în present, formezâ punctul de purcedere tuturor aface­rilor comerciale în spiritul poporului american. La 30 Noemvrie scrie Bigelow, că el a cetit depe­şa lui Sevard D-lui Drouin de Lhuys. tst din urma s’a mulțemit, înse cu toate acestea s’a crezut îndatorat, a’i spune, că aceasta comunicare nu ar fi dispusă, a’l mulțemi. La 16 Decemvrie scrie Seward cătră Bigelowa, că preşedintele doreşte, ca Franţia să fie cu tota supu­nerea încunoştiinţată : 1. Câ Statele­ Unite doresc din totâ inima a ţinea cu Franţia o adevărată amiciţie. 2. Că acestă politică ar fi ameninţată de un peri­col apropiat, de cum­va Franţia nu va voi a recu­noaşte, că interesele şi onoarea sa î i permit, a interve­ni cu armată în Mecsk­a, şi a nimici guvernul repu­blican staţionariă, şi pe ruinele lui a râdica o monar­hie din ţară streină. D. Sevard face conclusiunea cu declaraţie, ca Sta­tele­ Unite şi după retragerea trupelor­ Francese din Mecsic nu vor recunoşte pe imperatorele Macsimilian. O scrisoare confidenţială a Ministrului Drouin de Lhnys cătră D. Montholon din 18 Octomvrie re’noeşte siguranţa mare! dorinţî a guvernului francesă, a’şî retrage trupele din Mecsic, cât s’ar putea mai curând. Guvernul frances este preparat a priimi fără perdere de timpii proposiţiele unei înţelegeri cu guvernul de la Wasington. El cere de la Statele­ Unite o garanţie nu­mai pentru acea, că ele nu au în vedere, a prepara piedici no de, ordine întărite, şi garanţia cea mai do­rita ar fi recunoşterea imperatorului Macsimilian prin guvernul uniune!. La 6 Decemvrie scrie D. Seward cătră Montholon : După ce Preşedintele a luat în consideraţie propu­nerile făcute de D-vostre, s’a esprimat mulţemirea sa asupra încredinţărilor împărtăşite de D-vostre relative la bunele disposiţiunî a­le imperatorului, înse cu pă­rere de rea se ved silit a ve spune, că cerinţele es­­puse de imperatorele au'î sunt acceptibile.­ Independinţa Belgicâ din 25 Ianuarie spune despre situaţiunea actuală a Bavariei : Junele Rege Ludwig se părea dintr’untâiu a urma esemplului Părintelui seu atâta de memorabil şi de iubit de poporul bavaresct, se încungiură de consilierii părintelui seu Macsimilian, acela care puse capât lungelor conflicte dintre ţarâ şi coronă prin cuvintele memorabile: „Voia sâ trăescu în pace cu poporul meu­;“ succesorele seu înse din nenorocire încungiurat şi înşelat de o camerita chiar dintre membrii familiei sale, carii abuzind de juneţa şi confienţa sa, l’au obligat a se separa nu numai de Miniştrii Tatălui seu, dar chiar şi de persoanele cele mai intime ale sale, pentru care avea o afecţiune, şi al cărora merit era o adevărată barieră intereselor­ partidului reacţionari­i. Presenţa I). Cocii la Ministe­rial de Interne asigură cu toate acestea opiniunea pu­blică ; ea avea încredere în sentimentele cele chiare şi în tactul politic al acestui bărbat eminent, înse el mare, și perderea sa a pus îîi cestiune toate afacerile. Astă perdere este considerată ca o nenorocire publică. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Dicasteria Sf. Mitropolit. No. 4228. Se publică perderea și ne­validitatea actului de desfacere eliberat. D-lui Ștefan Gordianu,, sub No. 2281, la 22 Iunie anul trecut.

Next