România Liberă, iulie 1970 (Anul 28, nr. 7990-8016)
1970-07-15 / nr. 8002
b Proletari din toate ţările, tznifi-vd / EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE TURNURI PE CERUL BRAZILOR Nu mai fusesem pe la Brazi de multă vreme, din perioada cind se făcea organizarea de şantier pentru extinderea termocentralei. Trecusem însă des pe varianta care ocoleşte Ploieştiul şi de fiecare dată urmăream vrăjit dantelăria de oţel a platformei industriale. In zare se profilau chemîndu-mă parcă, turnurile de răcire ale termocentralei, aceşti uriaşi hiperboloizi, copia aidoma, la altă scară, insă, a figurilor din manualele de şcoală, implantaţie geometrică de inestimabilă frumuseţe In peisajul Brazilor. De data aceasta am regăsit şantierul în plin efort. Un efort ordonat, în care totul respiră o disciplină autentică, riguroasă, a unor oameni cu „lecţia" învăţată. Materialele frumos depozitate, platformele de lucru cu perimetre uşor sesizabile, obiectele în execuţie pe o mare întindere cu un colectiv de cca. 2 000 oameni, constructori şi montori, întăresc impresia de „uzină". Cineva se exprima plastic! „am încercat şi noi să facem să arate ca un şantier al anului 1970“ şi mi se pare deosebit de relevantă această dorinţă de autodepăşire. In faţa unui plan de situaţie ing. VLADISLAV MAZURCHIEVICI, şeful şantierului Brazi al întreprinderii „Energoconstrucţia" îmi descrie lucrările. Punctează stadiul actual (),fundaţia turbinei nr. 1 betonată şi predată la montaj încă din decembrie, la turbina nr. 2 radierul e turnat şi se lucrează la structura de rezistenţă a fundaţiei, cazanele sunt în montaj, se lucrează intens la transformatori"), neuitînd să menţioneze că „bătălia* cea mare se dă acum la lucrările hidrotehnice (canale de apă rece şi caldă, decantori, lucrări anexe etc.). Printre ultimele evenimente aflu că la turnul de răcire nr. 7 au început luna trecută săpăturile. Celelalte 3 turnuri, în notaţia proiectului numerotate cu 4,5 şi 6 sunt într-un stadiu mai avansat. Toate vor ajunge la cota 65, profilîndu-şi siluetele maiestuos pe cerul Brazilor. Sunt turnurile aferente primei etape de extindere a termocentralei. Este etapa celor două grupuri de 200 MW, o veritabilă probă a competenţei colectivului. Şi căreia oamenii îi fac faţă cu succes. Nici n-ar fi putut să fie altfel. Pentru că se cunosc demult, lucrează de ani de zile la aceeaşi întreprindere. Au acum o înaltă specializare, o maturitate care aduce cu sine experienţa, garanţia bunelor rezultate. Alături de ing. MazUrchievici (câteva repere biografice se impun ) Ovidiu II, primul reactor atomic românesc, termoficările de la Timişoara, Iaşi, Arad, Piteşti, repere care Înmănunchează In ele o respectabilă „vlrstă de şantier"), am reintilnit aici pe inginerul şef DINU GAVRILESCU („peste cinci zile, mai exact la 20 iulie împlinesc două decenii pe şantierele „Energoconstrucţiei") şi, alături de ei, maiştri, şefi de brigăzi, muncitori veniţi in grup compact de pe alte şantiere. Sunt oameni pentru care banala întrebare „Cîţi ani ai ?“ a căpiat o dublă semnificaţie, dovadă răspunsul pe care mi l-a dat unul din ei ! „De viaţă sau de şantier “* In această situaţie sunt şefii de echipă betonişti STOICA, TANASE, PUIU ( pe dulgheri nu-i menţionez nominal fiind mai mulţi şi aşa cum m-a rugat ing. GAVRILESCU „ori îi treceţi pe toţi, ori pe nici unul fiindcă sunt la fel de buni...“), maiştri mecanici montori IVAŞCHESCU, MILEA, BALMUŞ, şi maiştri electricieni CUSTURA şi BREIT de la şantierul de montaj. O succesiune de nume, anonime poate pentru cititorul care a trecut peste ele In alte ziare, In alţi ani, dar atit de sonore astăzi pe şantierele termoenergetice. Adesea colectivul a fost pus In faţa rezolvării unor probleme de tehnicitate deosebită. Aici la Brazi s-au executat pentru prima dată deschideri de 9,50 m la scheletul de rezistenţă al clădirii centralei faţă de 6,00 m cit se executau înainte. S-a folosit cu deplin succes glisarea şi astăzi, „ei, bine, astăzi îmi spunea VALENTIN SAVU, adjunct al şefului de şantier, cofrajele noastre au plecat la Rogojelu, unde se vor reutiliza la viitoarea termocentrală". Interesant mi s-a părut faptul că, atit la constructor cit şl la montor, se practică cu deplin succes folosirea maiştrilor ca şefi de lot In locul inginerilor. Şi din cite Imi spunea ALEXANDRU LABUNŢEV, inginerul şef al şantierului de montaj, metoda dă bune rezultate, prezenţa unui CORNEL RAICA, maistru şef de lot la turbine, oferind garanţia unor lucrări de bună calitate. Pentru că am vorbit despre montaj, este cazul să arăt că în momentul de faţă se pregăteşte bătălia viitoarelor luni cînd vor trebui recuperată Intirzierile din cauza fumnisorilor de utilaje și echipamente, la lucrările aflate pe „dru Ing. C VRANCEANU (Continuare In pag. a 2-a) Termocentrala Brazi — vedere de ansamblu CEVA DESPRE MARE Octavian Paler af urile le-am descoperit totdeauna cu uimirea unui străin. „ Din sufletul unui dac melancolic, eu am moştenit munţii. Dar aceasta este o chestiune personală. Altceva aş vrea să spun aici. Marea şi munţii, cei doi poli magnetici ai vacanţelor şi ai dilemelor estivale, sînt, de fapt, două moduri de a visa. De a visa legănat de valuri sau statuar. De a redescoperi pe litoralul modern strigătul „Thalassa, Thalassa I“ al celor zece mii cîntari de Xenofon in „Anabasis" sau de a sui în aerul baladelor noastre. Dincolo de argumentele balneo-climatice, marea înseamnă o nevoie a plămînilor de-a se umple cu soare iodat şi cu albastru neverosimil. Şi dacă plouă naiv, marea păstrează în balansul ei o dulce beţie luminoasă. Iar cînd nisipul somnoros din adîncuri se aşează pe stele înecate, pregătind probabil în cochilii de linişte o categorie necunoscută de perle, umbra lui Eminescu meditează nu departe de noi pe un promontoriu... Pentru că, acolo, în faţa nemărginirii labile suntem în continuare noi înşine, cu sentimentele noastre, cu memoria noastră, cu istoria noastră, desfăşurată între vestigiile din Callatis şi Mamaia modernă, înnobilată de socialism. Marea are un timp abstract, indefinit şi, aş adăuga, indferent. Se prelinge silabic pe plajă şi se loveşte de stînci ca şi pe vremea lui Ovidiu. Firele de nisip ar putea fi clipe expulzate din acest timp albastru ce se reîntoarce continuu în sine. Pe ţărm, visurile noastre aparţin, însă, unui timp concret, al nostru, al pămîntului de unde privim marea. E al litoralului, veritabil festival de vară al soarelui românesc. E al pămîntului pe care strîngem recolte şi construim, desăvîrşindu-ne personalitatea în şi pentru acest timp. Lingă incertitudinea mării, ţărmul reprezintă, de aceea, nu numai geologic, o certitudine. De cîte ori — după ce m-am cufundat în apă — îl regăsesc sub paşi, mă simt, pînă în cele mai intime fibre ale fiinţei mele, solidar cu ei. Şi cu toţi cei ce vin să viseze legănaţi de valuri, indiferent din ce parte a ţării, chiar dacă nu-i cunosc şi chiar dacă, în fiecare fir de nisip de pe plajă, o nostalgie obscură caută un munte posibil... Anul XXVIII nr. 8002 • Miercuri 15 iulie 1970 6 pagini 30 bani NOI PRODUSE CU PERFORMANTE SUPERIOARE In întreprinderile constructoare de maşini au intrat in fabricatie noi produse menite să asigure dotarea economiei nationale cu maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice cu performante superioare. Astfel, Uzina mecanică din Sibiu a realizat o nouă presă automată de 16 t.I„ urmind ca în următorii doi ani să asimileze alte trei tipuri. Proiectat de Institutul de cercetări tehnologice pentru construcţia de maşini, noul utilaj are o productivitate cu circa 60 la sută mai mare decit maşinile similare. Uzina mecanică din Timişoara a trecut la fabricaţia de serie a noului tip de motoincărcător cu furci laterale avind o capacitate de lucru de 5 tone şi a unui motostivuitor de 1,5 t, maşini destinate transporturilor uzinale, depozitelor de materiale etc. La uzina „Electromotor" din acelaşi oraş a intrat in fabricaţie o nouă grupă de motoare electrice de putere mică şi mijlocie, precum şi mai multe tipuri de ventilatoare, aspiratoare de praf şi alte articole electrotehnice. VIZITA PREŞEDINM! REPUBLICII AFRICA CENTRALĂ, GENERAL JEAN REBEL BUKASSA Trimişii Agerpres Mircea S. Ionescu şi Nicolae Creţu transmit i In cea de-a patra zi a vizitei în ţara noastră, generalul Jean Bedel Bokassa, preşedintele Republicii Africa Centrală, persoanele care-l însoţesc, precum şi Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, întreprind o călătorie prin ţară. Oaspeţii sunt însoţiţi de secretarul Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, de general locotenent Constantin Popa, adjunct al şefului Marelui Stat Major, de directorul protocolului din Ministerul Afacerilor Externe, Tudor Jianu Primul punct al itinerariului — oraşul Piteşti. Pe platforma unde se află amplasate un modern combinat petro-chimic, o fabrică de negru de fum şi una din cele mai mari rafinării petroliere, oaspeţii din Republica Africa Centrală sunt întîmpinaţi de Gheorghe Năstase, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş, de primarul municipiului Piteşti, Alexandru Popescu, şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Se vizitează mai mlt rafinăria de petrol, întreprindere intrată în funcţiune la sfirşitul anului trecut, însoţiţi de Gheorghe Pacoste, adjunct al ministrului industriei petrolului, şi de Victor Nica, directorul general al rafinăriei, oaspeţii vizitează principalele instalaţii. La tabloul de comandă al complexului de reformare catalitică, de extracţie, prefracţionare şi hidrofinare a benzinei, se dau explicaţii in legătură cu procesul tehnologic complet automatizat al rafinăriei. Sunt prezentate, apoi produsele principale care se realizează aici : benzine cu cifră octanică ridicată, motorine de calitate superioară şi unele semifabricate utilizate în industria petrochimică, printre care şi sulful extras prin procedee originale din petrolurile sulfuroase distilate aici în instalaţii adecvate. Gazdele oferă date în legătură cu noile obiective ce urmează a fi construite aici în etapa a doua de dezvoltare a întreprinderii — Complexul de cracare catalitică ale cărui instalaţii vor contribui la valorificarea superioară a bogăţiilor petrolifere argeşene. Străbătind apoi centrul Piteştiului, oaspeţii ajung în zona industrială din partea de nord a oraşului, unde se află numeroase unităţi ale industriei uşoare : Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, fabrica de bere şi fabricile textile. Se vizitează Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, unde oaspeţii iau cunoştinţă de procesele tehnologice în mare parte mecanizate şi automatizate. Aici, materialul lemnos provenit din exploatările forestiere ale judeţului este transformat in garnituri de mobilă, placaje, parchete, plăci fibrolemnoase şi alte produse. Face o plăcută impresie sala expoziţiei permanente a combinatului. Are loc aici o discuţie asupra posibilităţilor de cooperare ale României cu Republica Africa Centrală în domeniul prelucrării lemnului, lemnul fiind o mare bogăţie de care dispune tînărul stat din centrul continentului african. Produsele combinatului piteştean sunt cunoscute în peste 100 de ţări ale lumii. Tot în această zonă industrială a Piteştiului se face un scurt popas, la moderna fabrică de bere, unitate industrială dată în producţie în vara trecută. Urmează o degustare a deliciosului produs, realizat in 5 sortimente. După vizitarea platformei industriale piteştene, preşedintele Consiliului popular judeţean, Gheorghe Năstase, a oferit în cinstea generalului Jean Bedel Bokassa un dejun. In timpul dejunului, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş şi preşedintele Republicii Africa Centrală au toastat pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare, pe multiple planuri, între cele două ţări, pentru pace şi înţelegere între popoare. Apoi, străbătind pitoreasca şosea naţională Cîmpulung- Rucăr-Bran, oaspeţii s-au îndreptat spre Braşov. La sosirea în oraşul de la poalele Tîmpei, ei au fost salutaţi cordial de preşedintele Consiliului popular judeţean Braşov, Constantin Cîrţînă, şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Atit în judeţul Argeş cit şi la Braşov, pretutindeni în localităţile şi unităţile economice vizitate de preşedintele Jean Bedel Bokassa, cetăţenii au făcut o caldă primire solilor poporului Republicii Africa Centrală. Kifli ............................................................... ...................................... .........wmf**.................................................................................................ynj FAPTE SI OAMENI ffYR EMA" in picaj Şase oameni şi un elicopter încărcat cu preţioasă aparatură geologică salvaţi de calmul şi măiestria unui zburător „YREMA“ elicopter al aviaţiei utilitare efectua un zbor în zona munţilor Harghitei, pentru prospecţiuni geologice. Pe lingă echipajul format din piloţii Anton Olaru, Iancu Simu şi mecanicul navigant Nicolae Vicleu, la bordul aparatului se mai aflau trei geologi care îşi efectuau măsurătorile. Aparatele de bord indicau. Înălţimea de 1 500 m cind duduitul liniştit al motorului fu întrerupt brusc de o detunătură puternică, care răsună undeva deasupra rotorului marei elici purtătoare. In clipa următoare aparatul începu să trepideze. Ecoul detunăturii mai stăruia încă prin văile spre care se îndrepta acum elicopterul, intr-o alunecare care se accelera mereu. Reacția piloților a fost spontană — lungile ore de zbor din acele zile grele cind interveniseră salvator in zonele inundate lăsaseră o amprentă puternică pe fondul măiestriei lor. Cu calm şi siguranță era folosită fiecare frîntură de timp. Dar clipele fugeau mai repede ca niciodată parcă, aducind spre ei pămintul, ette şase metri In fiecare secundă. Motorul era oprit şi acum „VREMA“ — cobora intr-un picaj prelungit prin autorotaţia elicei. — Găsiţi teren de aterizare şi nu folosiţi motorul... Şi, in timp ce ochii celorlalţi scrutează cu atenţie întinderea nesfîrşită parcă a pădurii, in căutarea unui luminiş, pilotul Anton Olariu urmăreşte cu înfrigurare indicatorul de înălţime. Mai sunt 100 m... SO... 45.„ 15... — Acum ! Acum viaţa lor, a celor şase oameni şi a aparatului, era in minte lui. Nu va fi prea mare povara pentru ele ? Clteva acţionări ale manetelor şi manşei aveau să aducă răspunsul. ...15 metri... motorul pomi brute. In aceeaşi clipă trosni din nou reductorul şi reîncepu trepidaţia aceea capabilă să dezmembreze tot elicopterul. Dar aparatul atinse solul şi te aşeză ascutător pe roţi. Cind sătenii din Verşeag s-au apropiat de pasărea metalică aşezată pe o colină la marginea satului, şase oameni i-au intimpinat cu semne prieteneşti. Şase oameni vii şi un elicopter încărcat cu preţioasă aparatură geologică erau acolo, salvaţi de măiestria şi calmul unui zburător . PETRE MIHAI BACANU Sensul pe care l-au căpătat cuvintele: PĂMÎNT Reportaj anchetă în oraşul şi judeţul Satu Mare • Dr. Ing. BOERU IOAN — Directorul Staţiunii agricole experimentale „Livada" „...O părticică din trupul fertil şi darnic al farii" • BARTA ANDREI — Contabil şef al C.A.P. „Steagul lui Lenin" din comuna PĂULEŞTI • Ing. SURLEA VASILE — din Direcţia generală a industriei ceramice — Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii „...îmi place să bănuiesc un peretele fiecărei case noi boţul meu de pămînt“ • TIBERIU BADER — Directorul Muzeului municipal Satu Mare „...acum, cu încă zidarii..." poate, să fiţi agronom ca să vă daţi seama că ce am spus, nu e o figură de stil gratuită. Pămîntul acesta de care ne legăm amintirile copilăriei, căruia îi cîntăm frumuseţile, îşi trăieşte viaţa geologică milenară ca orice fiinţă, respiră, se mişcă, se îmbolnăveşte uneori. Intr-un cuvint... trăieşte. — Ştim asta cu toţii. — Cred. Numai că unii o simt ca pe o metaforă, nu ca pe o realitate concretă. De pildă . ,.o floare care respiră aerul dimineţii'", ar putea fi într-un context fericit, o figură de stil incintătoare , o rădăcină încărcată de pămînt insă, nu inspiră pe nimeni, ba, poate, indispune... Şi totuşi, acolo, in pămînt, este cel pufin jumătate din viaţa plantei. — Foarte adevărat. Atunci de ce să nu vorbim despre poezia ANTON NICU (Continuare In pag. a I-a) „...rodul pămîntului ăsta e al nostru“ Am întrebat un om ce înseamnă „pămînt“ şi mi-a răspuns că „pămîntul este o fiinţă“. Un altul a spus că pămîntul înseamnă „2.700 kg de grîu la hectar“. Al treilea m-a privit mirat de după o piramidă de cărămizi şi mi-a răspuns: „Nu se vede ? Pămîntul înseamnă case“. Iar un tînăr mi-a spus că pămîntul înseamnă „istorie“. Patru răspunsuri diferite ; patru răspunsuri adevărate. „...O părticică din trupul fertil și darnic al țării" Un bărbat între două vîrste, obosit, prăfuit, cu ochii roșii de nesomn, un om după care am alergat două zile in şir, pe care l-am prins abia acum intre două drumuri şi care, nu are la dispoziţie mai mult de zece minute. Este şeful Staţiunii experimentale „Livada“ şi se numeşte loan Boeru. întrebarea ii lasă, pentru un moment, descumpănit. Mă priveşte stăruitor. După un timp se linişteşte. — Pămîntul ? In primul rind, pentru mine, pămîntul e foarte mare şi foarte mic. Asta, aşa, ca dimensiune. Mic, atit cit încape intr-o eprubetă, într-un conteiner, intr-o răsadniţă experimentală şi... mare, dacă vă gîndiţi că rezultatele obţinute de noi se transformă în soluţii agrotehnice care se aplică pe mii şi zeci de mii de hectare. M-am obişnuit să văd în pămîntul de care mă ocup direct în cadrul laboratorului, o părticică dintr-un trup uriaş care nu e numai ţinutul Sătmarului în care trăiesc, ci trupul fertil şi darnic al ţării. — O metaforă ? — Nu, o realitate. Ar trebui, germinării, care se petrece acolo, în pămînt, şi care ne trimite la suprafaţă rezultatul împlinit, colorat, parfumat, comestibil... ? — In mai, cind au venit apele, s-a vorbit mult despre toate : despre case dărîmate — e drept, trebuia — despre holde şi livezi devastate... şi... despre multe altele. Despre tragedia pămîntului s-a vorbit mai puţin. Poate au bănuit-o mulţi, dar puţini o cunosc intr-adevăr. Vedeţi ? Dacă se dărimă o casă, gospodarul construieşte alta, mai trainică, mai frumoasă ; cînd un pom este distrus, omul sădeşte altul In loc. Daci pămîntul moare sau se îmbolnăveşte grav, iţi trebuie Insă mulţi ani ca să-l readuci la viaţă. Foto : NICU VASILE '"V' g S» «f. x Mb* Staţiunea Slânic Prahova dispune de numeroase locuri de recreare, pe cît de pitoreşti pe atit de inedite. Spre convingere vă prezentăm o imagine de la „Peştera miresei", unde cei mai temerari înotători îşi încearcă forţele Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Stimate Domnule Preşedinte, Poporul Statelor Unite mi se alătură în a vă transmite profundele noastre aprecieri pentru amabilul dv. mesaj transmis cu ocazia Zilei Independenţei ţării noastre. Cred în mod ferm că relaţiile, dintre cele două ţări ale noastre vor continua să se dezvolte favorabil şi vor fi un sprijin pentru aspiraţiile comune ale popoarelor noastre, pentru pacea lumii şi înţelegere internaţională. îmi amintesc cu multă plăcere de vizita mea în România şi doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a vă transmite călduroase salutări personale dumneavoastră şi Doamnei Ceauşescu. Cu sinceritate, RICHARD NIXON Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilul dumneavoastră mesaj de felicitare. Sunt foarte dornic de a menţine şi dezvolta prietenia şi cooperarea care există între ţările noastre. EDWARD HEATH Primul ministru al Marii Britanii 1