România Liberă, iulie 1970 (Anul 28, nr. 7990-8016)

1970-07-15 / nr. 8002

b Proletari din toate ţările, tznifi-vd / EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE TURNURI PE CERUL BRAZILOR N­u mai fusesem pe la Brazi de multă vreme, din pe­rioada cind se făcea or­ganizarea de şantier pentru extinderea termocentralei. Tre­cusem însă des pe varianta care ocoleşte Ploieştiul şi de fiecare dată urmăream vrăjit dantelăria de oţel a platformei industriale. In zare se profilau chemîndu-mă parcă, turnurile de răcire ale termocentralei, aceşti uriaşi hiperboloizi, copia aidoma, la altă scară, insă, a figurilor din manualele de şcoală, implantaţie geometrică de inestimabilă frumuseţe In peisajul Brazilor. De data aceasta am regăsit şantierul în plin efort. Un e­­fort ordonat, în care totul res­piră o disciplină autentică, ri­guroasă, a unor oameni cu „lecţia" învăţată. Materialele frumos depozitate, platformele de lucru cu perimetre uşor se­sizabile, obiectele în execuţie pe o mare întindere cu un co­lectiv de cca. 2 000 oameni, constructori şi montori, întă­resc impresia de „uzină". Cine­va se exprima plastic! „am încercat şi noi să facem să a­­rate ca un şantier al anului 1970“ şi mi se pare deosebit de relevantă această dorinţă de autodepăşire. In faţa unui plan de situaţie ing. VLADISLAV MAZUR­­CHIEVICI, şeful şantierului Brazi al întreprinderii „Ener­­goconstrucţia" îmi descrie lu­crările. Punctează stadiul ac­tual (),fundaţia turbinei nr. 1 betonată şi predată la montaj încă din decembrie, la turbina nr. 2 radierul e turnat şi se lu­crează la structura de rezisten­ţă a fundaţiei, cazanele sunt în montaj, se lucrează intens la transformatori"), neuitînd să menţioneze că „bătălia* cea mare se dă acum la lucrările hidrotehnice (canale de apă rece şi caldă, decantori, lu­crări anexe etc.). Printre ulti­mele evenimente aflu că la turnul de răcire nr. 7 au înce­put luna trecută săpăturile. Celelalte 3 turnuri, în notaţia proiectului numerotate cu 4,5 şi 6 sunt într-un stadiu mai a­­vansat. Toate vor ajunge la cota 65, profilîndu-şi siluetele maiestuos pe cerul Brazilor. Sunt turnurile aferente primei etape de extindere a termocen­tralei. Este etapa celor două grupuri de 200 MW, o verita­bilă probă a competenţei co­lectivului. Şi căreia oamenii îi fac faţă cu succes. Nici n-ar fi putut să fie alt­fel. Pentru că se cunosc de­mult, lucrează de ani de zile la aceeaşi întreprindere. Au acum o înaltă specializare, o maturitate care aduce cu sine experienţa, garanţia bunelor rezultate. Alături de ing. MazUrchievici (câteva repere biografice se impun ) Ovidiu II, primul re­actor atomic românesc, termo­­ficările de la Timişoara, Iaşi, Arad, Piteşti, repere care În­mănunchează In ele o respec­tabilă „vlrstă de şantier"), am reintilnit aici pe inginerul şef DINU GAVRILESCU („peste cinci zile, mai exact la 20 iulie împlinesc două decenii pe şan­tierele „Energoconstrucţiei") şi, alături de ei, maiştri, şefi de brigăzi, muncitori veniţi in grup compact de pe alte şan­tiere. Sunt oameni pentru care banala întrebare „Cîţi ani ai ?“ a căpiat o dublă semnificaţie, dovadă răspunsul pe care mi l-a dat unul din ei ! „De viaţă sau de şantier “* In această si­tuaţie sunt şefii de echipă be­­tonişti STOICA, TANASE, PUIU ( pe dulgheri nu-i men­ţionez nominal fiind mai mulţi şi aşa cum m-a rugat ing. GA­VRILESCU „ori îi treceţi pe toţi, ori pe nici unul fiindcă sunt la fel de buni...“), maiştri mecanici montori IVAŞCHES­­CU, MILEA, BALMUŞ, şi mai­ştri electricieni CUSTURA şi BREIT de la şantierul de mon­taj. O succesiune de nume, a­­nonime poate pentru cititorul care a trecut peste ele In alte ziare, In alţi ani, dar atit de sonore astăzi pe şantierele termoenergetice. Adesea colectivul a fost pus In faţa rezolvării unor proble­me de tehnicitate deosebită. Aici la Brazi s-au executat pentru prima dată deschideri de 9,50 m la scheletul de rezis­tenţă al clădirii centralei faţă de 6,00 m cit se executau îna­inte. S-a folosit cu deplin suc­ces glisarea şi astăzi, „ei, bine, astăzi îmi spunea VALENTIN SAVU, adjunct al şefului de şantier, cofrajele noastre au plecat la Rogojelu, unde se vor reutiliza la viitoarea termo­centrală". Interesant mi s-a părut faptul că, atit la con­structor cit şl la montor, se practică cu deplin succes folo­sirea maiştrilor ca şefi de lot In locul inginerilor. Şi din cite Imi spunea ALEXANDRU LABUNŢEV, inginerul şef al şantierului de montaj, metoda dă bune rezultate, prezenţa u­­nui CORNEL RAICA, maistru şef de lot la turbine, oferind garanţia unor lucrări de bună calitate. Pentru că am vorbit despre montaj, este cazul să arăt că în momentul de faţă se pregăteşte bătălia viitoarelor luni cînd vor trebui recupera­tă Intirzierile din cauza fumni­­sorilor de utilaje și echipamen­te, la lucrările aflate pe „dru­ Ing. C VRANCEANU (Continuare In pag. a 2-a) Termocentrala Brazi — vedere de ansamblu CEVA DESPRE MARE Octavian Paler­ a­f urile le-am descoperit totdeauna cu uimirea unui străin. „ Din sufletul unui dac melancolic, eu am moştenit­­ munţii. Dar aceasta este o chestiune personală. Alt­ceva aş vrea să spun aici. Marea şi munţii, cei doi poli mag­netici ai vacanţelor şi ai dilemelor estivale, sînt, de fapt, două moduri de a visa. De a visa legănat de valuri sau statuar. De a redescoperi pe litoralul modern strigătul „Thalassa, Thalassa I“ al celor zece mii cîntari de Xenofon in „Anabasis" sau de a sui în aerul baladelor noastre. Dincolo de argumentele balneo-climatice, marea înseamnă o nevoie a plămînilor de-a se umple cu soare iodat şi cu albastru neverosimil. Şi dacă plouă naiv, marea păstrează în balansul ei o dulce beţie luminoasă. Iar cînd nisipul som­noros din adîncuri se aşează pe stele înecate, pregătind pro­babil în cochilii de linişte o categorie necunoscută de perle, umbra lui Eminescu meditează nu departe de noi pe un promontoriu... Pentru că, acolo, în faţa nemărginirii labile suntem­ în continuare noi înşine, cu sentimentele noastre, cu memoria noastră, cu istoria noastră, desfăşurată între vesti­giile din Callatis şi Mamaia modernă, înnobilată de socialism. Marea are un timp abstract, indefinit şi, aş adăuga, ind­­ferent. Se prelinge silabic pe plajă şi se loveşte de stînci ca şi pe vremea lui Ovidiu. Firele de nisip ar putea fi clipe expulzate din acest timp albastru ce se reîntoarce continuu în sine. Pe ţărm, visurile noastre aparţin, însă, unui timp con­cret, al nostru, al pămîntului de unde privim marea. E al litoralului, veritabil festival de vară al soarelui românesc. E al pămîntului pe care strîngem recolte şi construim, de­­săvîrşindu-ne personalitatea în şi pentru acest timp. Lingă incertitudinea mării, ţărmul reprezintă, de aceea, nu numai geologic, o certitudine. De cîte ori — după ce m-am cufundat în apă — îl regăsesc sub paşi, mă simt, pînă în cele mai intime fibre ale fiinţei mele, solidar cu ei. Şi cu toţi cei ce vin să viseze legănaţi de valuri, indiferent din ce parte a ţării, chiar dacă nu-i cunosc şi chiar dacă, în fiecare fir de nisip de pe plajă, o nostalgie obscură caută un munte posibil... Anul XXVIII nr. 8­002 • Miercuri 15 iulie 1970 6 pagini 30 bani NOI PRODUSE CU PERFORMANTE SUPERIOARE In întreprinderile con­structoare de maşini au in­trat in fabricatie noi produse menite să asigure dotarea e­­conomiei nationale cu ma­şini, utilaje şi instalaţii teh­nologice cu performante su­perioare. Astfel, Uzina mecanică din Sibiu a realizat o nouă pre­să automată de 16 t.I„ ur­mi­nd ca în următorii doi ani să asimileze alte trei tipuri. Proiectat de Institutul de cercetări tehnologice pentru construcţia de maşini, noul utilaj are o productivitate cu circa 60 la sută mai mare de­cit maşinile similare. Uzina mecanică din Timi­şoara a trecut la fabricaţia de serie a noului tip de mo­­toincărcător cu furci latera­le avind o capacitate de lu­cru de 5 tone şi a unui mo­­tostivuitor de 1,5 t, maşini destinate transporturilor u­­zinale, depozitelor de mate­riale etc. La uzina „Electro­motor" din acelaşi oraş a in­trat in fabricaţie o nouă gru­pă de motoare electrice de putere mică şi mijlocie, pre­cum şi mai multe tipuri de ventilatoare, aspiratoare de praf şi alte articole electro­tehnice. VIZITA PREŞEDINM! REPUBLICII AFRICA CENTRALĂ, GENERAL JEAN REBEL BUKASSA Trimişii Agerpres Mircea S. Ionescu şi Nicolae Creţu transmit i In cea de-a patra zi a vizitei în ţara noastră, gene­ralul Jean Bedel Bokassa, pre­şedintele Republicii Africa Centrală, persoanele care-l în­soţesc, precum şi Manea Mă­­nescu, vicepreşedinte al Consi­liului de Stat, întreprind o că­lătorie prin ţară. Oaspeţii sunt însoţiţi de secretarul Consiliu­lui de Stat, Constantin Stătes­­cu, de general locotenent Con­stantin Popa, adjunct al şefu­lui Marelui Stat Major, de di­rectorul protocolului din Mi­nisterul Afacerilor Externe, Tudor Jianu Primul punct al itinerariului — oraşul Piteşti. Pe platforma unde se află amplasate un modern combi­nat petro-chimic, o fabrică de negru de fum şi una din cele mai mari rafinării petroliere, oaspeţii din Republica Africa Centrală sunt întîmpinaţi de Gheorghe Năstase, preşedintele Consiliului popular judeţean Argeş, de primarul municipiu­lui Piteşti, Alexandru Popescu, şi de alţi reprezentanţi ai or­ganelor locale de stat. Se vizitează mai m­­lt rafi­năria de petrol, întreprindere intrată în funcţiune la sfirşi­­tul anului trecut, însoţiţi de Gheorghe Pacoste, adjunct al ministrului industriei petrolu­lui, şi de Victor Nica, directo­rul general al rafinăriei, oas­peţii vizitează principalele in­stalaţii. La tabloul de coman­dă al complexului de reforma­re catalitică, de extracţie, pre­­fracţionare şi hidrofinare a benzinei, se dau explicaţii in le­gătură cu procesul tehnologic complet automatizat al rafi­năriei. Sunt prezentate, apoi produ­sele principale care se reali­zează aici : benzine cu cifră octanică ridicată, motorine de calitate superioară şi unele se­mifabricate utilizate în indus­tria petrochimică, printre care şi sulful extras prin procedee originale din petrolurile sulfu­roase distilate aici în instala­ţii adecvate. Gazdele oferă date în legă­tură cu noile obiective ce ur­mează a fi construite aici în etapa a doua de dezvoltare a întreprinderii — Complexul de cracare catalitică ale cărui in­stalaţii vor contribui la valori­ficarea superioară a bogăţiilor petrolifere argeşene. Străbătind apoi centrul Pi­­teştiului, oaspeţii ajung în zo­na industrială din partea de nord a oraşului, unde se află numeroase unităţi ale indus­triei uşoare : Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, fabrica de bere şi fabricile textile. Se vizitează Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului, unde oaspeţii iau cu­noştinţă de procesele tehnolo­gice în mare parte mecaniza­te şi automatizate. Aici, ma­terialul lemnos provenit din exploatările forestiere ale ju­deţului este transformat in garnituri de mobilă, placaje, parchete, plăci fibrolemnoase şi alte produse. Face o plăcută impresie sala expoziţiei permanente a com­binatului. Are loc aici o dis­cuţie asupra posibilităţilor de cooperare ale României cu Re­publica Africa Centrală în do­meniul prelucrării lemnului, lemnul fiind o mare bogăţie de care dispune tînărul stat din centrul continentului african. Produsele combinatului pi­­teştean sunt cunoscute în pes­te 100 de ţări ale lumii. Tot în această zonă indus­trială a Piteştiului se face un scurt popas, la moderna fabri­că de bere, unitate industrială dată în producţie în vara tre­cută. Urmează o degustare a deliciosului produs, realizat in 5 sortimente. După vizitarea platformei industriale piteştene, preşedin­tele Consiliului popular jude­ţean, Gheorghe Năstase, a ofe­rit în cinstea generalului Jean Bedel Bokassa un dejun. In timpul dejunului, preşe­dintele Consiliului popular ju­deţean Argeş şi preşedintele Republicii Africa Centrală au toastat pentru dezvoltarea re­laţiilor­ de prietenie şi colabo­rare, pe multiple planuri, între cele două ţări, pentru pace şi înţelegere între popoare. Apoi, străbătind pitoreasca şosea naţională Cîmpulung- Rucăr-Bran, oaspeţii s-au în­dreptat spre Braşov. La sosirea în oraşul de l­a poalele Tîmpei, ei au fost sa­lutaţi cordial de preşedintele Consiliului popular judeţean Braşov, Constantin Cîrţînă, şi de alţi reprezentanţi ai organe­lor locale de stat. Atit în judeţul Argeş cit şi la Braşov, pretutindeni în loca­lităţile şi unităţile economice vizitate de preşedintele Jean Bedel Bokassa, cetăţenii au fă­cut o caldă primire solilor po­porului Republicii Africa Cen­trală. Kifli ............................................................... ...................................... .........wmf**.................................................................................................ynj FAPTE SI OAMENI ffYR­ EMA" in picaj Şase oameni şi un elicopter încărcat cu preţioasă aparatură geolo­gică salvaţi de calmul şi măiestria unui zburător „YR­EMA“ elicopter al aviaţiei utilitare efectua un zbor în zona munţilor Harghitei, pentru prospecţiuni geologice. Pe lingă echi­pajul format din piloţii Anton Olaru, Iancu Simu şi mecanicul navigant Nicolae Vicleu, la bordul aparatului se mai aflau trei geologi care îşi efectuau măsurătorile. Aparatele de bord indicau. Înălţimea de 1 500 m cind duduitul liniştit al motorului fu întrerupt brusc de o detunătură puternică, care răsună undeva deasupra rotorului marei elici purtătoare. In clipa următoare aparatul începu să trepideze. Ecoul detunăturii mai stăruia încă prin văile spre care se îndrepta acum elicopterul, intr-o alunecare care se accelera mereu. Re­acția piloților a fost spontană — lungile ore de zbor din acele zile grele cind interveniseră salvator in zonele inundate lăsaseră o am­prentă puternică pe fondul măiestriei lor. Cu calm şi siguranță era folosită fiecare frîn­­tură de timp. Dar clipele fugeau mai repede ca niciodată parcă, aducind spre ei pămintul, ette şase metri In fiecare secundă. Motorul era oprit şi acum „VR­EMA“ — cobora in­­tr-un picaj prelungit prin autorotaţia elicei. — Găsiţi teren de aterizare şi nu folosiţi motorul... Şi, in timp ce ochii celorlalţi scru­tează cu atenţie întinderea nesfîrşită parcă a pădurii, in căutarea unui luminiş, pilotul Anton Olariu urmăreşte cu înfrigurare indicatorul de înălţime. Mai sunt 100 m... SO... 45.„ 15... — Acum ! Acum viaţa lor, a celor şase oameni şi a aparatului, era in m­inte lui. Nu va fi prea mare povara pentru ele ? Clteva acţion­ări ale manetelor şi manşei aveau să aducă răspun­sul. ...15 metri... motorul pomi brute. In aceeaşi clipă trosni din nou reductorul şi reîncepu trepidaţia aceea capabilă să dezmembreze tot elicopterul. Dar aparatul atinse solul şi te a­­şeză ascutător pe roţi. Cind sătenii din Verşeag s-au apropiat de pasărea metalică aşezată pe o colină la mar­ginea satului, şase oameni i-au intimpinat cu semne prieteneşti. Şase oameni vii şi un elicopter încărcat cu preţioasă aparatură ge­ologică erau acolo, salvaţi de măiestria şi cal­mul unui zburător . PETRE MIHAI BACANU Sensul pe care l-au căpătat cuvintele: PĂMÎNT Reportaj anchetă în oraşul şi judeţul Satu Mare • Dr. Ing. BOERU IOAN — Directorul Sta­ţiunii agricole experimentale „Livada" „...O părticică din trupul fertil şi darnic al farii" • BARTA ANDREI — Contabil şef al C.A.P. „Steagul lui Lenin" din comuna PĂULEŞTI • Ing. SURLEA VASILE — din Direcţia gene­rală a industriei ceramice — Ministerul In­dustriei Materialelor de Construcţii „...îmi place să bănuiesc un peretele fiecărei case noi boţul meu de pămînt“ • TIBERIU BADER — Directorul Muzeului municipal Satu Mare „...acum, cu­ încă zidarii..." poate, să fiţi agronom ca să vă daţi seama că ce am spus, nu e o figură de stil gratuită. Pămîntul acesta de care ne le­găm amintirile copilăriei, căruia îi cîntăm frumuseţile, îşi tră­­ieşte viaţa geologică milenară ca orice fiinţă, respiră, se mişcă, se îmbolnăveşte uneori. Intr-un cuvint... trăieşte. — Ştim asta cu toţii. — Cred. Numai că unii o simt ca pe o metaforă, nu ca pe o realitate concretă. De pildă . ,.o floare care respiră aerul dimi­neţii'", ar putea fi într-un con­text fericit, o figură de stil in­­cintătoare , o rădăcină încărca­tă de pămînt insă, nu inspiră pe nimeni, ba, poate, indispune... Şi totuşi, acolo, in pămînt, este cel pufin jumătate din viaţa plantei. — Foarte adevărat. A­tunci de ce să nu vorbim despre poezia ANTON NICU (Continuare In pag. a I-a) „...rodul pămîntului ăsta e al nostru“ A­m întrebat un om ce în­seamnă „pămînt“ şi mi-a răspuns că „pămîntul este o fiinţă“. Un altul a spus că pămîntul înseamnă „2.700 kg de grîu la hectar“. Al treilea m-a privit mirat de după o piramidă de cărămizi şi mi-a răspuns: „Nu se vede ? Pămîntul înseamnă case“. Iar un tînăr mi-a spus că pămîntul înseamnă „istorie“. Patru răspunsuri diferite ; patru răspunsuri adevărate. „...O părticică din trupul fertil și darnic al țării" Un bărbat între două vîrste, obosit, prăfuit, cu ochii roșii de nesomn, un om după care am alergat două zile in şir, pe care l-am prins abia acum intre două drumuri şi care, nu are la dispoziţie mai mult de zece mi­nute. Este şeful Staţiunii experi­mentale „Livada“ şi se numeşte loan Boeru. întrebarea ii lasă, pentru un moment, descumpănit. Mă priveşte stăruitor. După un timp se linişteşte. — Pămîntul ? In primul rind, pentru mine, pămîntul e foarte mare şi foarte mic. Asta, aşa, ca dimensiune. Mic, atit cit în­cape intr-o eprubetă, într-un conteiner, intr-o răsadniţă expe­rimentală şi... mare, dacă vă gîndiţi că rezultatele obţinute de noi se transformă în soluţii agrotehnice care se aplică pe mii şi zeci de mii de hectare. M-am obişnuit să văd în pămîntul de care mă ocup direct în cadrul laboratorului, o părticică din­­tr-un trup uriaş care nu e nu­mai ţinutul Sătmarului în care trăiesc, ci trupul fertil şi darnic al ţării. — O metaforă ? — Nu, o realitate. Ar trebui, germinării, care se petrece aco­lo, în pămînt, şi care ne tri­mite la suprafaţă rezultatul îm­plinit, colorat, parfumat, co­mestibil... ? — In mai, cind au venit apele, s-a vorbit mult despre toate : despre case dărîmate — e drept, trebuia — despre holde şi livezi devastate... şi... despre multe altele. Despre tragedia pămîntu­lui s-a vorbit mai puţin. Poate au bănuit-o mulţi, dar puţini o cunosc intr-adevăr. Vedeţi ? Dacă se dărimă o casă, gospodarul construieşte al­ta, mai trainică, mai frumoasă ; cînd un pom este distrus, omul sădeşte altul In loc. Daci pămîn­tul moare sau se îmbolnăveşte grav, iţi trebuie Insă mulţi ani ca să-l readuci la viaţă. Foto : NICU VASILE '"V' g S» «f. x Mb­* Staţiunea Slânic Prahova dispune de numeroase locuri de recreare, pe cît de pitoreşti pe atit de inedite. Spre convingere vă prezentăm o imagine de la „Peştera miresei", unde cei mai temerari înotători îşi încearcă forţele Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Stimate Domnule Preşedinte, Poporul Statelor Unite mi se alătură în a vă transmite pro­fundele noastre aprecieri pentru amabilul dv. mesaj transmis cu ocazia Zilei Independenţei ţării noastre. Cred în mod ferm că relaţiile, dintre cele două ţări ale noastre vor continua să se dez­volte favorabil şi vor fi un sprijin pentru aspiraţiile comune ale popoarelor noastre, pentru pacea lumii şi înţelegere internaţio­nală. îmi amintesc cu multă plăcere de vizita mea în România şi doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a vă transmite căl­duroase salutări personale dumneavoastră şi Doamnei Ceauşescu. Cu sinceritate, RICHARD NIXON Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilul dumneavoastră mesaj de felicitare. Sunt foarte dornic de a menţine şi dezvolta prietenia şi coope­rarea care există între ţările noastre. EDWARD HEATH Primul ministru al Marii Britanii 1

Next