România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)

1971-01-13 / nr. 8155

Anul XXIX Nr. 8155 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE VIZITA DE LUCRU A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU LA ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE DIN JUDEŢUL PRAHOVA După cum este cunoscut, încă în primele zile de lucru ale anului în curs, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a întreprins o suită de vizite în întreprinderi industriale din judeţele Braşov şi Sibiu, întîlniri de lucru în cadrul cărora au avut loc largi schim­buri de opinii cu factorii de răspundere din unităţile vizitate, din ministerele de resort, de la judeţe. Marţi 12 ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşii Gheorghe Pană, Maxim Berghianu, Manea Mănes­­cu, Petre Blajovici şi Vasile Patilineţ, s-a întîlnit din nou cu fac­torii de conducere şi colectivele de salariaţi, la locul lor de pro­ducţie, la Uzina de mecanică fină din Sinaia, Uzina mecanică „Neptun“, întreprinderea pentru reparaţii de utilaj electric (I.R.U.E.) şi Uzina mecanică din Cîmpina, Uzina mecanică-Plo­­peni, Uzina de utilaj chimic şi uzina „1 Mai" din Ploieşti. ÎNTÎLNIRE RODNICĂ, PLINĂ DE­­ ALIM­BA­ CI MUNCITORII DIN SINAIA Este un adevăr ce multora le-a rămas necunoscut : Sinaia, perla turismului montan al ţării se face cunoscută nu nu­mai prin vilele sale cochete, prin împrejurimile cu un pei­saj neasemuit de frumos, prin aerul ozonat, ci şi prin unia dintre cele mai importante în­treprinderi constructoare de maşini — Uzina de mecanică fină, producătoare de pompe de injecţie. Este o zi însorită, încărcată de farmec şi generatoare de optimism. Locuitorii Sinaiei au venit cu mic cu mare în întîm­­pinarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi con­ducători de partid şi de stat. Este, de altfel, în clocotul pe care-l întîlnim de-a lungul ar­terei principale a oraşului Si­naia, o prelungire a atmosfe­rei însufleţite ce a domnit pe întreg traseul de la Predeal spre Sinaia, o prelungire şi o încununare a vibrantei pri­miri făcute secretarului gene­ral al partidului la Azuga, Buş­teni, Poiana Ţapului şi în care cetăţenii l-au salutat cu căl­dură şi entuziasm cu flori, cu steaguri, cu urări de bun venit. Sosirea conducătorilor de partid şi de stat în faţa noului pavilion tehnico-administrativ al Uzinei de mecanică, fină din Sinaia a fost înfimţ­mată cu ropote de aplauze. Se scanda „P.C.R. — P.C.R.“, „Ceauşescu şi poporul“, „P.C.R. — Ceauşescu“. Se fluturau stegu­­leţe roşii şi tricolore. Pe o mare pancartă era înscrisă u­­rarea „Bine aţi venit, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu !“ Primul secretar al Comitetului judeţean­ Prahova al P.C.R., preşedintele Consiliului popu­lar judeţean, Ilie Cîşi, rosteş­te un cuvînt de bun sosit. Sunt de faţă ministrul indus­triei costrucţiilor de maşini, Ioan Avram, secretarul Comi­tetului orăşenesc-Sinaia al P.C.R. şi primar al oraşului, Constantin Neagu, membrii Co­mitetului de conducere a în­treprinderii. Directorul uzi­nei, inginerul Aurel Boghici, prezintă oaspeţilor o expoziţie unde sunt înfăţişate principa­lele produse ale întreprinderii , aproximativ 30 de pompe de injecţie necesare echipării tuturor tipurilor de motoare Diesel fabricate în ţara noas­tră. Specialiştii uzinei infor­mează despre performanţele tehnice ale produselor, despre activitatea prezentă şi viitoa­re a acestei uzine. S-a arătat că nici se produc şi pompe de ulei şi distribuitoare hidrau­lice pentru instalaţii de meca­nizări şi automatizări. Referin­­du-se la evoluţia uzinei, di­rectorul a menţionat, printre altele, că, faţă de anul 1960, producţia globală a fost, în 1970, de 4,2 ori mai mare şi că în lotă va fi de 6,5 ori mai mare. Se citează o serie de alte date importante. Produc­tivitatea muncii a crescut in aceeaşi perioadă cu 256 la su­tă. Aici se uzinează circa 2 mi­lioane de piese pe lună. Sunt relevate inventivitatea, spi­ritul creator al colectivului. Astfel, o pompă de injecţie ca­re cîntărea 73 kg. reproiec­­tată succesiv a ajuns să cîn­­tărească doar 13 kg. A fost în­făţişată pompa pentru loco­motivele Diesel hidraulice de 1250 CP., de concepţie ori­ginală, pompă rotativă cu performanţe superioare. Uzi­na produce exclusiv piese de mecanică fină. Prin reproiec­­tare, la numai un singur reper, s-au realizat economii în va­loare de 880 000 lei. Viitoare­le autocamioane grele, după li­cenţă MAN în curs de asimi­lare la „Steagul roşu"-Braşov, vor fi echipate cu pompe de injecţie produse la Sinaia. Se vizitează mai întîi hala de automate şi semifabricate pentru aparatura de precizie. Secretarul general al partidu­lui se interesează de desfă­şurarea procesului de produc­ţie, de modul de organizare a fluxului tehnologic. Apoi, în hala prelucrărilor mecanice, se urm­ăreşte faza în care pompele de injecţie dobîndesc profilul lor defini­tiv. Se vizitează primele trei nivele, din cele cinci cite are această impunătoare construc­ţie industrială. La fiecare loc de muncă se desfăşoară o ac­tivitate complexă, sugerînd în­deaproape migala bijutierului. Mecanica fină înseamnă o luptă asiduă, cotidiană, cu micronii, cu sutele de piese miniaturale care intră în componenţa unei pompe de injecţie. Specialiştii arată că în prezent aici se pro­duc peste 200 000 pompe de injecţie, măsurate în unităţi convenţionale, şi că în 1975, a­­dică la sfîrşitul actualului plan cincinal, se prevede să se producă peste o jumătate de milion de asemenea produse de înalte performanţe tehnice. La locurile de muncă ale lă­cătuşului Stan Mihălcioiu, care lucrează de aproximativ 32 de ani în această uzină, controlo­rului tehnic de calitate Ion Monta, lăcătuşului ajustor Georgeta Voiculescu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se opreşte şi discută cu muncitorii despre preocupările lor pentru creşte­rea producţiei şi productivităţii muncii, se interesează de con­diţiile de lucru şi de viaţă ale acestora. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii, întreg colectivul uzinei aflat la acea oră la locu­rile de producţie, întrerup cî­­teva clipe activitatea şi fac oaspeţilor o caldă primire. „Bine aţi venit in mijlocul nostru, tovarăşe Nicolae Ceauşescu !“, „Să ne trăiţi ani mulţi, tovarăşe secretar gene­ral al partidului !“ — sunt u­­rări ce se fac pretutindeni auzite, expresie a sentimente­lor de preţuire şi dragoste (Continuare in past a 2-a) In timpul vizitei la Uzina „1 Mai" din Ploieşti .ţ.v.. . ■ ;:ţ.­ a * -v - V /s/u H i - • · ’ †­: : ' I« Uzina de mecanici fină din Sinaia Miercuri 13 ianuarie 1971 STAREA VREMII Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pag. a 5-a iCherminia Zbicit rants $ mss vi­n­nout . * mm’ s ciori emit* ! LEGENDĂ NA­VE­I ROMÂNEŞTI DE MARE TONAJ DE CE CUM ClND S­ ituaţia se prezintă diferit in traficul de pasageri aerian şi naval. După o palpitantă întrecere, desfăşurată de-a lungul a citeva decenii, statisti­cile internaţionale consemnau, de cu­­rind, victoria definitivă a traficului ae­rian de pasageri asupra celui naval. In­tr-un secol în care minutele şi-au dilatat considerabil importanţa, durata unei călă­torii devine argumentul hotăritor al opţiu­nii, sfidînd confortul şi „romantismul“ unei lungi călătorii pe apă. Cu totul altfel se înfăţişează lucrurile in traficul de mărfuri, unde, cel puţin pentru mileniul nostru, supremaţia transportului naval rămine nezdruncinată. In condiţiile în care orice ţară, de la cele în curs de Argumente la care, intr-o re­centă discuţie, un specialist în acest domeniu, directorul gene­ral adjunct al „In­dustrial-expor­­tului“, O. Rotaru, adăuga faptul că cerinţele foarte mari de transport naval pe plan interna­ţional au dus la creşterea conti­nuă a navlurilor (chiriile plătite pentru efectuarea acestei presta­ţii), şi, implicit, a preţurilor de vînzare a navelor. Industria construcţiilor de nave devine deci, în actuala conjunctură mondială, una dintre cele mai rentabile. Paralel cu posibilita­tea de a acoperi într-o măsură tot mai mare nevoile proprii de transport ale ţării noastre (şi ale traficului de tranzit), dezvolta­rea construcţiilor de nave româ­neşti creează posibilităţi pentru exportul unor produse de va­loare mare, cu un preţ de reve­nire avantajos, în care este în­magazinată inteligenţă tehnică, forţă de muncă, o gamă largă de utilaje şi diverse alte pro­duse româneşti. Faptul că în fruntea probleme­lor privind dezvoltarea construc­ţiilor de maşini în actualul cin­cinal, citate în Expunerea tova­răşului Nicolae Ceauşescu fă­cută la şedinţa Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R. şi a gu­vernului din 25 noiembrie 1970 a fost pusă necesitatea creşterii simţitoare a producţiei de nave, arată cum nu se poate mai lim­pede importanţa pe care condu­cerea partidului o acordă acestei ramuri a economi­ei naţionale. Pe măsura creşte­rii atit de dinamice a economiei noastre, România importă tot mai mari cantităţi de materii prime, în special pentru indus­tria siderurgică şi petrochimică, livrind totodată in tot mai multe ţări produse dintre cele mai va­riate. Transportarea acestor pro­duse cu ajutorul unei flote na­ţionale permite economisirea u­­nor mari fonduri valutare, evi­tarea neajunsurilor provocate de fluctuaţiile conjuncturale ale costului navlurilor, amortizarea într-un număr relativ redus de ani a investiţiei. PAUL MARIAN (Continuare in pag. a 2-a) dezvoltare pînă la cele mai puternic in­dustrializate, îşi dezvoltă necontenit co­merţul exterior, importînd şi exportînd cantităţi tot mai mari de produse, in con­diţiile in care schimburile de mărfuri se efectuează mereu mai intens intre state situate la multe mii de kilometri una de alta, am putea spune între continente, ponderea transportului oceanic, cu nave specializate — rămas pînă astăzi cel mai ieftin şi mai eficient — sporeşte conside­rabil, de la un an la altul. Această reali­tate explică marile eforturi ce se fac in numeroase ţări pentru dezvoltarea cons­trucţiilor navale, pentru construirea de vase cit mai puternice şi cu o viteză cit mai mare. Stabilirea relaţiilor diplomatice intre Republica Socialistă România şi Republica Togo In vederea dezvoltării rela­ţiilor de prietenie şi a colabo­rării dintre Republica Socia­listă România şi Republica To­go, guvernele celor două ţări au hotărit să stabilească rela­ţii diplomatice la nivel de am­basadă. Cele două guverne au căzut, de asemenea, de acord să acre­diteze ambasadori la București și la Lomn. Tovarăşului MEHMET SHEHU Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Albania TIRANA In legătură cu recentele inundaţii care au afectat unele zone ale Republicii Populare Albania, vă transmit dumneavoastră şi poporului frate albanez, în numele guvernului şi al poporului român, sentimente de compasiune şi îmi exprim convingerea că urmările acestor calamităţi vor fi grabnic înlăturate. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România PREMIERĂ ALPINĂ­ veniment unic. Alpiniştii Tania Duţescu şi Emil Coliban (prima echipă mixtă de la noi) şi-au propus să escaladeze ,,fisura speran­ţei“ din peretele Văii Albe, traseu din Bucegi, cu cel mai mare grad de dificultate gradul VI... Dimineaţa, pe întuneric, sunt la refugiul Coştila. Era o primă izbindă asupra stin­­cilor. La ora 13 începe esca­ladarea. Sacii sunt lăsaţi în jos împreună cu un bilet : „Am intrat în „Fisura Spe­ranţei...". Vor avea de parcurs 22 lungimi de coardă. In prima zi nu se pot face mai mult de cinci. Seara dau, totuşi, de un loc bun de dormit. Bun în accepţia alpiniştilor. Dimi­neaţa au tras o spaimă. Nin­gea. Drumul devenea pericu­los. Nu se mai vedeau pri­zele. Pe la ora zece încetează ninsoarea. E totuşi ger mare. Alpiniştii işi dezgheaţă sub pufoaice cutiile cu suc de portocale... Dumitru Chivu din Buş­teni, as al căţăratului pe stinci, află de prezenţa aces­tei echipe pe traseu şi se în­dreaptă şi el către Coştila. Ajunge cu greu din cauza ză­pezii transformată un sloi de gheaţă. E îngrijorat de soar­ta celor care sunt acum sus­pendaţi paralel cu peretele. Aceştia insă înaintează me­reu. Alţi doi alpinişti, Sandu Slăvoacă şi Vlad Sergiescu, veniţi să escaladeze un tra­seu din jurul refugiului, re­nunţă la programul lor şi ur­măresc toată ziua, travaliul căţărătorilor de pe stincă. Sus, cei doi, cu mâinile înghe­ţate pot fi oricind in pericol, încă o noapte de somn, le­­gaţi fedeleş în corzi. Aprind un primus, aşa, suspendaţi. Topesc bulgării de gheaţă gă­siţi pe stinci. A patra zi parcurg jumătate din traseu. Este cel mai greu. Muntele nu se mai termină. Zece me­tri înaintează fără pitoane. Se înserează. Sunt în hornul final, plin de gheaţă, dar ies din el prin ceea ce se chea­mă un ramonaj. Coliban — primul. Urma Tanna Duţescu, cind întunericul,, căzut brusc, nu le permite să mai comu­nice decit prin coardă. Alpi­nista urcă cu ajutorul pitoa­­nelor bătute pe bijbi­te me­tru cu metru. Trece cu scă­riţa. Escaladarea reuşise. Fusese biruit, pe vreme de iarnă, unul dintre cele mai grele trasee din Carpaţi. Taina Duţescu a mai parcurs şi alte trasee difici­le : „Fisura artei". ..Fisura albastră“. Nici o femeie nu s-a încumetat să se gîndeas­­că la o asemenea premieră alpină pe vreme de iarnă. In încheiere un amănunt. Tanna Duţescu este asistentă la Facultatea de limbă engle­ză a Universităţii din Bucu­reşti. PETRE MIHAI BACANU .

Next