România literară, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 40-52)

1969-10-09 / nr. 41

Proletari din toate tarile, unifi­ra r­omânia literară . SĂPTĂMÎNAl DE LITERATURA $1 ARTĂ Anul II —Nr. 41 (53) Joi 9 octombrie 1969 32 pagini 2 lei GÎNDURI LA O ANIVERSARE Z­ilele acestea se împlineşte un an de la apariţia primului număr al revistei „ROMÂNIA LITERARĂ". Aflată în pragul unei toamne îmbelşugate în fructe, tînăra revistă îşi propunea cu avînt şi gravitate o serie de deziderate ce urmăreau, în totalitatea lor, cuprinderea unui front larg de probleme scriitori­ceşti. Extragem din acest program un citat mai amplu ce sintetizează întreg spiri­tul lui, precum şi al colectivului redacţional în momentul apariţiei noii publicaţii : „Sarcinile principale cu un caracter permanent ale „României literare“ rezidă în stimularea şi promovarea, prin toate mijloacele a creaţiei originale valoroase atît din Bucureşti cît şi din celelalte centre culturale ale ţării. Scriitorii, ca şi cei­lalţi oameni de artă, nutresc astăzi, mai mult ca niciodată în trecut, sentimente de fierbinte şi entuziastă adeziune şi solidaritate cu politica externă şi internă a partidului, cu preocupările continue de perfecţionare a relaţiilor noastre sociale, cu dezvoltarea înnoitoare a societăţii socialiste româneşti. Aceste rezerve uriaşe de însufleţire şi energie însumînd talentele din întreaga, ţară şi din toate generaţiile, indiferent de graiul naţional în care se exprimă şi de varietatea mijloacelor şi sti­lurilor artistice, trebuie atrase, polarizate în jurul „României literare”, orientate, cu grijă şi înţelepciune în spiritul exigenţelor unei literaturi angajate, de înaltă valoare şi cu adînc ecou social, pentru a sluji cît mai bine interesele poporului şi a asigura, prin calitatea competitivă pe plan internaţional a operelor, creşterea ne­încetată a prestigiului şi renumelui patriei în lume.’ Astăzi, la cel de-al 53-lea număr, după un an de activitate rodnică, „România li­terară" vine să-şi adauge, acestui alt anotimp bogat în fructe, roadele ei spirituale, întruchiparea concretă şi publică a eforturilor de zi cu zi, a unui larg colectiv de scriitori-redactori şi colaboratori, aşteptînd cu fireasca emoţie şi, poate mindrie, aprecierea judecătorului şi prietenului ei, publicul cititor. În paginile revistei şi-a găsit loc, cu precădere, poezia şi proza semnate de Cei mai prestigioşi condeieri ai ţării, articole şi eseuri de critică şi istorie literară, anchete cu caracter literar şi larg social, interviuri cu personalităţi din toate domeniile de creaţie culturală, traduceri ample şi exegeze ale literaturii minorităţilor naţionale din ţara noastră precum şi ale literaturii contemporane europene şi universale, materiale omagiale punctînd momente din istoria culturii noastre şi universale, un spaţiu larg acordat dialogului cu cititorii şi poştei redacţiei, celor mai tinere condeie, ştiinţei, artelor, etc, etc. în frontul Revistelor noastre literare precum şi al întregii noastre prese, „România literară“ şi-a cîştigat, credem, un loc de stimă prin efortul depus toc­mai de a îmbrăţişa o gamă cit mai variată de preocupări, unele chiar dincolo de ceea ce numim specificul creaţiei cultural-artistice, în dorinţa, legitimă, a scriitorului român de astăzi de a nu rămîne singur, izolat în cîmpul său propriu de investi­gaţie umană şi socială, deşi, prin paradox, aprofundarea reală, adîncă, a zonelor sale specifice, îl duce pe artist în contingenţă cu toate sferele importante de activitate umană. Profilul într-adevăr variat, multilateral, al revistei; a fost o sarcină grea pentru un colectiv redacţional, rutinat într-o „Gazetă literară" care ambiţiona să cuprindă cu precădere fenomene literare şi de creaţie, a fost un examen dificil pe care, trebuie s-o spunem cu toată francheţea, paginile revistei nu l-au trecut tot­deauna, suscitînd discuţii şi uneori critici principiale, preluate unele de colectivul redacţional, alteori ignorate, lucru care a dus la diminuarea prestigiului publica­ţiei. Dorinţa expresă de a „înviora“ cu orice preţ revista, de a atrage toate cate­goriile de cititori — lucru pe care şi-l poate propune cu mai mult succes un ziar de largă informaţie sau o revistă-magazin —a făcut ca, uneori, alegerea mij­loacelor în atingerea acestui scop discutabil literar să nu fie făcută cu toată atenţia, cu toată grija şi gravitatea necesară unei reviste care trebuia şi trebuie să fie prima publicaţie literară a ţării. Nici în ceea ce priveşte sarcinile ei politice şi sociale, revista nu a fost totdeauna la înălţime. O spectaculozitate forţată uneori a materialelor conţinînd dezbateri la zi a fenomenului de creaţie de la noi, e prea căutată şi excesiv de nerăbdătoare dorinţă de lărgire a numărului de citi­tori a făcut ca „România literară" să uite sau să îndeplinească accidental, şi superficial, unele din sarcinile importante, politice şi de propagandă socială care-i reveneau atît din propriul ei program cît şi din directivele trasate în documentele de partid în ceea ce priveşte creaţia cultural-artisticâ. Aceasta face ca şi revista „România literară“ să se considere profund vizată atunci cînd secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la apa­riţia primului număr legal al ziarului „Scînteia", spunea, printre altele : „Publicaţiile, în special cele de specialitate, nu manifestă încă destulă combativi­tate faţă de unele tendinţe negative care mai există în domeniul culturii şi creaţiei de artă, nu iau­ întotdeauna atitudine hotărîtă faţă de operele slabe, confuze, faţă de" modele" şi curentele care nu au nimic comun cu realităţile româneşti, cu spiritul şi cultura poporului nostru. Unele din revistele noastre literare şi de artă se fac uneori ele vnsele ecoul unor puncte de vedere confuze, greşite despre artă, care nu au ce căuta în presa din ţara noastră, publică lucrări rupte de viaţă, de preocupările societăţii noastre socialiste...“ şi mai departe : „Nu se poate admite sub nici un motiv publicarea unor lucrări sau opin­ii — indiferent din partea cui ar veni — care contravin ideologiei partidului nostru, concepţiilor societăţii noastre, idealurilor şi intereselor poporului nostru, construc­tor al socialismului." Făcînd bilanţul unor reale succese pe care urmează să le fructifice într-o formă superioară, colectivul redacţional al revistei, învăţînd de la partid, trebuie să aibă puterea de a-şi face o reală şi realistă trecere în revistă a scăderilor şi lipsurilor importante pe care le-a avut în activitatea mai ales a ultimelor luni. Stă în tradiţiile şi în activitatea practică, curentă, a partidului nostru, o ase­menea atitudine chiar şi faţă de propriile greşeli, izvor de vitalitate şi garanţie a legăturii indestructibile între partid şi popor, legătură consfinţită şi verificată mai mult ca oricînd în zilele de sărbătoare ale Congresului X al partidului. Noi, scrii­torii, nu sîntem scriitorii unei limbi şi ai unui pămînt oarecare, pierdut in pata albă a vreunui continent nedescoperit, pe un sol ingenuu şi anistoric, ci sîntem scriitorii comunişti ai acestui sol, românesc, îmbibaţi de istoria­ şi tradiţiile sale cele mai sfinte pe care ne străduim şi avem datoria — cea mai sfîntă dintre datorii ! — de a le duce mai departe, trecîndu-le urmaşilor noştri. Oameni ai artei şi ai condeiului, strîns uniţi în jurul partidului şi aplicînd în viaţă în mod creator învăţătura marxist-leninistă despre lume, viaţă şi artă, vom cinsti aşa cum se cuvine apelativul înalt, pe care ni l-am asumat prin vocaţie şi profesiune, de scriitor. Cu aceste gînduri, păşim în cel de-al doilea an de activitate a revistei, în această toamnă bogată, grea de roade, toamnă veche, plină de melancolie şi veselă totodată, clipă de meditaţie şi de proiecte înalte, curajoase şi grave. ROMANIA LITERARA ION MICLEA : ROMANIA ANTIQUA DIONYSOS

Next