România literară, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 1-13)

1970-01-29 / nr. 5

Proletari din toate tărite, unifi-rSet mânia literară SĂPTĂMÎNAL DE LITERATURĂ ȘI ARTĂ 32 pagini 2 lei Joi 29 ianuarie 1970 Anul III­­ nr. 5 (69) 1/ La realizarea politicii noastre externe îşi aduce contribuţia întregul popor român De vorbă cu tovarăşul CORNELIU MĂNESCU ministrul Afacerilor externe Un ministru de externe în concediu pare o contradicţie in termeni, dacă e­­valuăm exact nevoia de continuitate a muncii, mai ales într-un asemenea do­meniu. Afacerile străine pot fi ase­muite, la rigoare, cu o flacără ce nu se stinge. Astfel gindeam noi cînd, la vechile şi repetatele solicitări ale ..României lite­rare“, ministrul nostru de externe, to­varăşul Corneliu Mănescu, ne-a primit intr-una din zilele concediului domniei sale şi formula „un ministru de ex­terne în concediu“ nu ni s-a mai pă­­rut o contradicţie in termeni. Ne-a deschis uşa casei sale acelaşi bărbat înalt, impunător, pe care îl ştim cu toţii. Şi iată, acum, şi unul din pa­radoxurile situaţiei, refuzind categoric să ne acorde un interviu, tovarăşul Corneliu Mănescu ne-a acordat încet, încet, interviul care urmează şi pentru care revista noastră îi mulţumeşte. — Tovarăşe ministru, politica exter­nă a României constituie unul d­in a­­cele capitole limpezi ale istoriei, asupra cărora părerile sunt într-o asemenea măsură identice, incit am comite real­mente un pleonasm, întrebindu-vă a­­cum, de pildă, care sunt principiile acestei politici. Evenimentul de căpete­nie al vieţii naţiunii noastre, Congresul X al P.C.R., şi nenumăratele prilejuri ale vieţii internaţionale au dat o cla­ritate excepţională acestei politici de prietenie şi colaborare cu ţările so­cialiste, cu toate ţările lumii, pe baza suveranităţii, respectului reciproc, coo­perării, neamestecului în treburile in­terne, constituind un adevărat model al dorinţei de pace şi înţelegere între popoare. De aceea vă voi solicita părerea, to­varăşe Corneliu Mănescu, nu asupra acestor chestiuni, ci asupra altora, a­­flate — s-o recunoaştem ! — în contro­­v­ersă : IN CE MĂSURĂ POLITICA EXTERNA A UNUI STAT ESTE RE­FLECTAREA FIDELĂ A POLITICII LUI INTERNE ? — Nu sînt atît de surprins de între­barea dumitale, cum iţi închipui. Sper să răspund precis şi fără a schematiza: dacă o aceeaşi forţă conduce şi politica internă şi politica externă, e firesc să existe un echilibru de şanse, de ne­şanse, de succese şi de insuccese. E fi­resc să existe un echilibru al rezultate­lor. Faptul că şi politica internă şi po­litica externă a României sunt determi­nate de forţa conducătoare a societăţii noastre — Partidul Comunist Român — este garanţia unei identităţi de re­zultate, în amîndouă privinţele. Iar îm­prejurarea că partidul nostru, prin cei mai înzestraţi dintre membrii săi, prin munca, pasiunea şi priceperea — in­tr-adevăr neobişnuite —, unite într-un fierbinte patriotism în fiinţa Secreta­rului General al Partidului nostru, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, are astăzi o politică externă atît de stimată, este, trebuie să fie, reflectarea politicii sale interne. Reflectarea legăturii organice, indisolubile, dintre politica internă şi externă. — Dar, îngăduiţi-mi! Chiar dacă o aceeaşi forţă le mişcă şi le dirijează pe toate, realităţile asupra cărora acţio­nează această forţă sint totuşi altele. După cite pot gîndi eu, rezultatele sint d­in funcţie nu numai de forţa care le conduce pe toate, ci şi de raportul din­tre această forţă şi realitatea respecti­vă. Nu credeţi ? — Ţin mult să mă exprim limpede în această privinţă. Politica internă nu poate fi alta decit o presupune ecuaţia care arată că şi politica externă ,şi poli­tica internă sunt aspecte ale politicii ge­nerale ale ţării noastre, politică pe care partidul o concepe ca pe o unitate. — Insă realizarea acestei politici de­pinde de oameni. — Da, depinde de oameni. Nimic mai adevărat. Nu poate fi înţeleasă politi­ca, nu pot fi înţelese rezultatele ei în afara oamenilor care fac politica. Nu putem defini funcţionalitatea acestei politici, direcţia ei, fară a avea oameni care să facă această politică, fără a a­­vea — în altă ordine de idei — un cli­mat politic intern favorabil. Fără a avea credinţa şi confirmarea că e aceeaşi concepţie,­concepţia partidului nostru. Adrian PAUNESCU IVAN MESTROVIC „GÂNDITORUL’ Nimicnicie Cu vorbe mari umplînd neîmplinitul Destin, pe scurta vieţii sale, Noi măsurăm distanţele astrale, Geneza, timpul, spaţiile, mitul. Heralzi ai epopeei triumfale, Ne credem veşnici, tari cum e granitul. Sondăm necunoscutul, infinitul, în cele patru puncte cardinale. Gîngănii înfruntînd nemărginirea Negăm sau afirmăm dumnezeirea ! Eternitatea care ne precedă, Eternitatea care ne urmează, Noi vrem să le străbatem ca o rază Cu biata noastră minte patrupedă. Victor Eftimiu Nu te gîndi la clipele supreme Nu te gîndi la clipele supreme ! Apropiată sau îndepărtată Solemna oră va veni odată, Un înger negru tot o să te cheme ! Nici fruntea sus, nici inima plecată Nu-i închina nici r­ugă nici blesteme. E veşnic viu acel ce nu se teme N-o pomeni în gînd şi nu s-arată ! Coranul, Biblia, Mahabharata înţelepciunea cărţilor aflat-a De mult, că nimeni nu ne schimbă sorţii. Vorbind de ea, o vezi în pragul porţii... Tot aşteptînd să vie ne-ndurata, Murim în fiecare zi de frica morţii.

Next