România literară, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 27-39)
1970-07-15 / nr. 29
Consideraţii metodologice şi istorice (Urmare din pagina 1) Limba romanică a poporului român a exprimat oare numai cultura dacică, nu şi pe cea superioară a romanilor ? Istoricii şi filozofii marxişti, fără a subestima niciodată importanţa culturii dacilor — dindu-i doar explicaţia ştiinţifică pe care o merită — au discutat şi atunci şi combat şi astăzi valabilitatea ştiinţifică a acestor interpretări unilaterale şi nereale. Mircea Eliade afirmă că poporul român s-ar fi născut sub semnul lupului, întreaga evoluţie istorică reală ar fi fost determinată de întilnirea dintre prezenţele miticototemice ale lupului, de numele totemic al dacilor care ar fi izvorît din daci — lup, de mitul genealogic roman al lupoaicei (de aici explicaţia fantezistă că romanii ar fi putut birui lupul dac, graţie faptului că reprezentau lupul roman) şi, în fine, de lupul cenuşiu al strămoşului asiatic, Gingis tian. Această teorie nu se întemeiază pe nici un fapt istoric real, ci pe presupuneri şi asocieri arbitrare ale unor elemente de reflectare răsturnată a realităţii, asociere de legende, „romane mitologice“, cum le-a botezat Constantin Daicoviciu. Cred că nici un istoric serios din România de astăzi, chiar şi din România de ieri, nu ar putea accepta o explicaţie de acest gen asupra etnogenezei poporului român. Ultimul studiu din volum se referă la „Mioriţa" („L’agnelie voyante") , Mircea Eliade, folosind atît lucrările interpretative devenite clasice (V. Alecsandri, O. Densusianu, D. Caracostea, I. Muşlea, Diaconui etc.), cit și recentele studii și monografii (dintre care se reliefează în mod deosebit lucrarea lui A. Fochi) realizează o amplă trecere in revistă a principalelor moduri de tălmăcire a celebrei balade. Deşi recunoaşte intr-un larg paragraf (pp 229—230) valabilitatea interpretării ştiinţifice date „Mioriţei" de C. Brăiloiu, de H. H. Stahl, acum peste două decenii, reluată recent pe un plan mai nuanţat de A. Fochi, după ce avansează unele păreri interesante in această direcţie, face cale întoarsă spre stabilirea unor semnificaţii metafizice şi mistice ale „Mioriţei" de mister sacramental. Autorul consideră că toţi românii «sentaient une affinită secrete entre le destin du pâtre et celui du peuple roumain. Le héros mioritique a réussi à trouver un sens son malheur en l’assumant non en tant qu’événement „historique" personnel, mais en tant que mystére sacramental. Il a donc imposé un sens à l’absurde même, en répondant par une féerie nuptiale au malheur et à la mort. Ce n’est pas autrement que Ies Roumains, comme d'autres peuples de l’Europe orientale, ont réagi devant les invasions et les catastrophes historiques. Ce que j’ai appelé ailleurs „la terreur deshistoire“, c’est justement la prise de conscience de ce fait , que nonobstant tout ce qu'on était pret accomplir, malgré tous Ies sacrifices et toute espéce d'héroisme on est condamné par l’histoire, puisqu’on se trouve au carrefour des invasions... Il n’y a pas de défense militaire ou politique efficace devant la „terreur deshistoire“ par le simple fait de l’inégalité écrasante entre les envahisseurs et les peuples envahis. Ceci ne veut pas dire, cartes, que ce derniers ne se sont pas défendus, militairement et pollitiquement, et maints fois avec succés. Mais en fin de compte, la situation ne pouvait être changée . De modestes groupes politiques de paysans ne pouvaient pas résister longtemps aux masses des envahisseurs» (pp 244—245). Balada „Mioriţei" capătă astfel în tălmăcirea (sau răstălmăcirea) lui Mircea Eliade semnificaţie de destin pentru poporul român. Negindu-şi propriile păreri despre aşezarea noastră la răscruce de culturi şi civilizaţii (pp 157—158) şi ca factor de autentică sinteză, Mircea Eliade elaborează o interpretare a istoriei României care este contrazisă de faptele istorice, de luptele eroice din trecut şi de dezvoltarea strălucită de astăzi. Ceea ce caracterizează istoria poporului român este lupta necontenită împotriva forţelor oprimatoare, perseverenţa demnă de cea mai înaltă admiraţie, arta de a manevra în împrejurări grele (uneori tragice), stăruinţa care a adus biruinţa. Aceasta apare pe baza studierii faptelor istorice ca trăsătura principală a istoriei poporului nostru, şi nu acceptarea morţii, distrugerii, cu consolarea transpunerii prin imaginaţie într-o feerie, intr-un „mister sacramental" al „nupţiei“ sau „nunţii mioritice" *). Toate marile victorii ale poporului nostru în transformarea statelor româneşti, care nu erau simple „grupe de ţărani" în rezistenţa antiotomană, in făurirea statului modern român, în revoluţiile burgheze din secolul XIX sau in revoluţia socialistă din secolul XX, precum şi însăşi construirea socialismului în România, au fost rezultatele unei lupte pline de sacrificii, dar in acelaşi timp, de optimism şi încredere in viitorul său. În felul acesta s-a cucerit libertatea şi neatirnarea poporului nostru. De aceea ni se pare ciudată teza că „acceptarea cu bărbăţie a morţii devine un circumstanţele date in mod al libertăţii" (Dumitru Micu). Iar referinţa la necesarul înţeles din dialectica libertăţii şi necesităţii la Marx şi Engels, nu este de loc înţeleasă corespunzător. Este adevărat că păstorii români nu s-au abandonat disperării în istoria de acum un mileniu a poporului nostru, dar nici nu au transformat moartea „intr-un moment al liturghiei cosmice“, într-un „mister sacramental“ maiestuos şi feeric. „Mioriţa“ este fără îndoială una din cele mai înalte creaţii artistice ale poporului nostru. Ea întruneşte nu numai admiraţia, dar şi emoţia tuturor cititorilor faţă de sfirşitul tragic al tinărului cioban, dar ea nu poate explica orientarea istorică a poporului român. Nu-mi pot încheia consideraţiile fără a exprima nădejdea că aceste cîteva observaţii pe marginea recenziei lui Dumitru Micu şi după lectura cărţii lui Mircea Eliade „De Zamolxis a Gengis Khan“ ar putea constitui un îndemn pentru eminenţii noştri specialişti în problemele de etnografie, filozofie şi istorie a religiilor spre a lua parte la dezbatere. *) Menţionez pentru eventualii pasionaţi ai „mioriticului“ că în ,,Frumosul românesc“ şi un „Unduire şi moarte“ Dan Botta, cu câţiva ani înaintea lui Lucian Blaga, a emis formula „mioritismului“. Doar că rezonanţa eseului lui Dan Botta a fost mai redusă, în timp ce studiul lui Lucian Blaga a fost larg răspîndit şi amplu popularizat de presa de dreapta a epocii. Deşi Blaga pune accentul pe „spaţiu“ iar Dan Botta pe „ritm", fondul de gîndire era comun, întemeiat pe intuiţie şi ancorat la misticism şi iraţionalism. 2 România literara Cronica Uniunii Scriitorilor Consiliul Uniunii Scriitorilor a ascultat, în dimineaţa zilei de 14 iulie a.c., informarea Acad. Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, cu privire la activitatea pe care Uniunea Scriitorilor a desfăşurat-o în perioada dintre cele două plenare. ★ Participările active la diversele colocvii sau conferinţe internaţionale organizate în Iugoslavia, ca delegat al Uniunii Scriitorilor din R.S. România sau ca invitat personal, au prilejuit criticului Ovidiu Cotruş posibilitatea unor contacte de durată şi prestigiu cu oamenii de litere şi publicaţiile de specialitate din ţara prietenă. El a făcut să apară în revista „Kritika“, în numărul dedicat în întregime expresionismului în culturile Europei centrale şi sud-est europene, studiul „Elemente expresioniste în poezia română“ , în revista „Dometi“ , „Despre problema specificului naţional“) iar ln revista „Forum“ : „Universalitatea poeziei lui Lucian Blaga“, eseu urmat de 12 poezii reprezentative din opera acestuia în traducerea lui August Kovacec. De asemenea, la editura „Nolii din Belgrad urmează să apară „Craii de Curtea Veche“ de Mateiu Caragiale, în traducerea scriitoarei Vukosava Karanowicz, cu un studiu introductiv aparţinînd tot criticului Ovidiu Cotruş. ★ în cadrul acţiunilor pentru ajutorarea familiilor sinistrate, un grup de scriitori s-a deplasat în oraşele Satu-Mare şi Cărei, unde au fost organizate două şezători, ale căror beneficii au fost depuse la C.E.C.— cont 2000. ★ Participant la lucrările congresului mondial al Confederaţiei internaţionale a societăţilor de autori şi compozitori (C.I.S.A.C.), care a avut loc între 21—28 iunie la Las Palmas (Spania), poetul Traian Iancu, în calitatea sa de director al Fondului Literar al Scriitorilor din R.S. România, a fost ales membru al Biroului consiliului internaţional al autorilor literari al acestei organizaţii. ★ Ultima şedinţă de lucru a Cenaclului de dramaturgie de pe lîngă Uniunea Scriitorilor, din suita de 13 şedinţe ale primei sesiuni de activitate, a fost dedicată unui colocviu de estetică. Au prezentat comunicări ştiinţifice următorii esteticieni şi profesori de literatură : Titus Mocanu , „Dramaturgie şi ambiant“ ; Paul Caravia : „Dramaturgicul — situaţie socioinformaţională“ ; Silvia Ungureanu : „Ambiguitate şi bivalenţă“; Cătălin Zamfir : „Angajarea artei“ ; Teodor Mânescu : „Redramatizarea dramaturgiei“ şi Ion Zamfirescu : „Regenerarea teatrului“. Dezbaterile au fost conduse de dramaturgul Paul Everac. ★ în cadrul seminarului de romanistică al Universităţii din München (R.F. a Germaniei), a avut loc o seară consacrată marilor noştri scriitori Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi. A luat cuvintul conf. dr. Gavril Scridon de la Universitatea din Cluj. Studente şi studenţi de la Universitatea din München au recitat, apoi, din creaţia celor doi poeţi. ★ Colectivul Teatrului de stat din Galaţi a prezentat, în seara zilei de 11 iulie a.c., în sala Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“, piesa „Procurorul“ de Gheorghi Djagarov, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Bulgaria. Cu acest prilej, reprezentîndu-l pe autor şi pentru a se informa asupra mişcării teatrale româneşti, a sosit în ţară criticul Dimitr Kanuşev, care a avut, în acest sens, discuţii la Uniunea Scriitorilor şi la redacţia revistei „Teatrul“. ★ Potrivit unei înţelegeri, pentru anul acesta, privind un schimb de scriitori între R.S. România şi Danemarca, în scopul documentării reciproce despre culturile noastră a plecat la Copenhaga criticul Eugen Simion. ★ Se face cunoscut membrilor Uniunii Scriitorilor că, la 1 august 1970, se deschide Casa de creaţie de la Valea Vinului, judeţul Bistriţa-Năsăud Desen de I. BENCSIK Noutăţi Ion Barbu : POEZII (Editura Albatros) Ediţie îngrijită de Romulus Vulpescu (552 pagini, lei 19.50) Pompiliu Constantinescu : SCRIERI, vol. IV (Editura Minerva) Ediţie îngrijită de Constanţa Constantinescu, prefaţă de Victor Felea (712 pagini, lei 19.50) Ioana Postelnicu : BEZNA (Editura Mihai Eminescu) Roman. Cuvint înainte de Constantin Crişan (328 pagini, lei 8,50) George Demetru Pan : ULTIMA THULE (Editura Mihai Eminescu) Poezii (152 pagini, lei 7,50) Al. Marian Marinescu : NOVACEŞTII (Editura Minerva) Fragment de epopee naţională, adunat şi organizat din poezii poporale române. Ediţie îngrijită de Eugen Blăjan (200 pagini, lei 8) Victor Sivetidis : OGLINZILE VRĂJITE (Editura Ion Creangă) Povestiri (88 pagini, lei 6.50) • * * FOLCLOR DIN OLTENIA ŞI MUNTENIA, vol. V (Editura Minerva) Texte alese din colecţii inedite (764 pagini, lei 36) in librării Constantin Mateescu : NOAPTEA ŞI ZIUA (Editura Mihai Eminescu) Roman (160 pagini, lei 4) Ana Delea : CEAS MIRAT (Editura Mihai Eminescu) Povestiri (112 pagini, lei 2,75) Constantin Cuza : INOROGUL NU MOARE (Editura Mihai Eminescu) Roman (204 pagini, lei 4,75) Ion Ţugui : LAVA INTERMEDIARA (Editura Albatros) Poeme (84 pagini, lei 4,25) L G. Bibicescu : POEZII POPULARE DIN TRANSILVANIA (416 pagini, lei 27) Menelaos Ludemis : EROII DORM NELINIŞTIŢI (Editura Mihai Eminescu) Roman (224 pagini, lei 5,50) Alexandru Ştefanopol : HANGIŢA TUDORA — MARIASA BURDUJA-VODA (Editura Mihai Eminescu) Roman (492 pagini, lei 13,50) Oltea Alexandru : RADUL (Editura Mihai Eminescu) Microroman (184 pagini, lei 4) Iordan Chimet : ÎNCHIDE OCHII ŞI VEI VEDEA ORAŞUL (Editura Ion Creangă) Roman pentru copii (316 pagini, lei 7,25) ★ Prezenţe Sub auspiciile Editurii de stat din Varşovia (P.I.W.), a apărut lucrarea Dacii de Hadrian Daicoviciu (condiţii grafice excelente, tiraj : 15 000 exemplare). Transpunerea din limba română în limba polonă aparţine eminentei traducătoare Danuta Bienkowska. Istoricii polonezi : Krystyna Paulo de Silva, Jan Pazdur şi Jan Trynkowski au asigurat o consultaţie ştiinţifică competentă. Grafica ediţiei e semnată de Danuta Staszewska. ★ Cunoscuta revistă literară poloneză Wspolczesnosc (nr. din luna iunie a.c.) a publicat un articol semnat de Eugen Luca (Tînăra literatură română), nuvelele Păpuşa spînzurată de D.R. Popescu şi Ceasul româneşti vechi de Iosif Petran, traduse de Rajmund Florans, precum şi versuri de Toma George Maiorescu în traducerea lui Krzysztof Gaiinski. ★ Publicaţia de limbă franceză Lunatique care apare în Republica Federală a Germaniei a publicat în numărul din aprilie povestirea Sirena de Vladimir Colin. Intre 15 şi 26 iulie va avea loc cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului internaţional al filmului de la Karlovy-Vary, numărîndu-se printre cele 39 de ţări invitate să participe la Festival, ţara noastră va fi prezentă cu ultima peliculă semnată de Mihai Iacob — Castelul condamnaţilor.