România literară, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 27-39)

1970-07-15 / nr. 29

Consideraţii metodologice şi istorice (Urmare din pagina 1) Limba romanică a poporului român a exprimat oare numai cultura dacică, nu şi pe cea superioară a roma­nilor ? Istoricii şi filozofii marxişti, fără a subestima niciodată importanţa culturii dacilor — dindu-i doar explicaţia ştiin­ţifică pe care o merită — au discutat şi atunci şi com­bat şi astăzi valabilitatea ştiinţifică a acestor interpretări unilaterale şi nereale. Mircea Eliade afirmă că poporul român s-ar fi născut sub semnul lupului, întreaga evoluţie istorică reală ar fi fost determinată de întilnirea dintre prezenţele mitico­­totemice ale lupului, de numele totemic al dacilor care ar fi izvorît din daci — lup, de mitul genealogic roman al lupoaicei (de aici explicaţia fantezistă că romanii ar fi putut birui lupul dac, graţie faptului că reprezentau lupul roman) şi, în fine, de lupul cenuşiu al strămoşului a­sia­­tic, Gingis­ tian. Această teorie nu se întemeiază pe nici un fapt istoric real, ci pe presupuneri şi asocieri arbi­trare ale unor elemente de reflectare răsturnată a reali­tăţii, asociere de legende, „romane mitologice“, cum le-a botezat Constantin Daicoviciu. Cred că nici un istoric serios din România de astăzi, chiar şi din România de ieri, nu ar putea accepta o ex­plicaţie de acest gen asupra etnogenezei poporului ro­mân. Ultimul studiu din volum se referă la „Mioriţa" („L’ag­­nelie voyante") , Mircea Eliade, folosind atît lucrările in­terpretative devenite clasice (V. Alecsandri, O. Densu­­sianu, D. Caracostea, I. Muşlea, Diaconui etc.), cit și recentele studii și monografii (dintre care se reliefează în mod deo­sebit lucrarea lui A. Fochi) realizează o amplă trecere in revistă a principalelor moduri de tălmăcire a celebrei balade. Deşi recunoaşte intr-un larg paragraf (pp 229—230) valabilitatea interpretării ştiinţifice date „Mioriţei" de C. Brăiloiu, de H. H. Stahl, acum peste două decenii, re­luată recent pe un plan mai nuanţat de A. Fochi, după ce avansează unele păreri interesante in această direcţie, face cale întoarsă spre stabilirea unor semnificaţii meta­fizice şi mistice ale „Mioriţei" de mister sacramental. Autorul consideră că toţi românii «sentaient une affi­nită secrete entre le destin du pâtre et celui du peuple roumain. Le héros mioritique a réussi à trouver un sens­­ son malheur en l’assumant non en tant qu’événement „historique" personnel, mais en tant que mystére sacra­mental. Il a donc imposé un sens à l’absurde mêm­e, en répondant par une féerie nuptiale au malheur et à la mort. Ce n’est pas autrement que Ies Roumains, comme d'autres peuples de l’Europe orientale, ont réagi devant les invasions et les catastrophes historiques. Ce que j’ai appelé ailleurs „la terreur de­shistoire“, c’est justement la prise de conscience de ce fait , que nonobstant tout ce qu'on était pret­­ accomplir, malgré tous Ies sacrifices et toute espéce d'héroisme on est condamné par l’histoire, puisqu’on se trouve au carrefour des invasions... Il n’y a pas de défense militaire ou politique efficace devant la „terreur de­shistoire“ par le simple fait de l’inégalité écrasante entre les envahisseurs et les peuples envahis. Ceci ne veut pas dire, cartes, que ce derniers ne se sont pas défendus, militairement et pollitiquement, et maints fois avec succés. Mais en fin de compte, la situation ne pouvait être changée . De modestes groupes politiques de paysans ne pouvaient pas résister longtemps aux masses des envahisseurs» (pp 244—245). Balada „Mioriţei" capătă astfel în tălmăcirea (sau răs­tălmăcirea) lui Mircea Eliade semnificaţie de destin pen­tru poporul român. Negindu-şi propriile păreri despre aşe­zarea noastră la răscruce de culturi şi civilizaţii (pp 157—158) şi ca factor de autentică sinteză, Mircea Eliade elaborează o interpretare a istoriei României care este contrazisă de faptele istorice, de luptele eroice din tre­cut şi de dezvoltarea strălucită de astăzi. Ceea ce caracterizează istoria poporului român este lupta necontenită împotriva forţelor oprimatoare, perse­verenţa demnă de cea mai înaltă admiraţie, arta de a manevra în împrejurări grele (uneori tragice), stăruinţa care a adus biruinţa. Aceasta­ apare pe baza studierii faptelor istorice ca tră­sătura principală a istoriei poporului nostru, şi nu accep­tarea morţii, distrugerii, cu consolarea transpunerii prin imaginaţie într-o feerie, intr-un „mister sacramental" al „nupţiei“ sau „nunţii mioritice" *). Toate marile victorii ale poporului nostru în transfor­marea statelor româneşti, care nu erau simple „grupe de ţărani" în rezistenţa antiotomană, in făurirea statului modern român, în revoluţiile burgheze din secolul XIX sau in revoluţia socialistă din secolul XX, precum şi în­săşi construirea socialismului în România, au fost rezul­tatele unei lupte pline de sacrificii, dar in acelaşi timp, de optimism şi încredere in viitorul său. În felul acesta s-a cucerit libertatea şi neatirnarea poporului nostru. De aceea ni se pare ciudată teza că „acceptarea cu bărbăţie a morţii devine un circumstanţele date in mod al liber­tăţii" (Dumitru Micu). Iar referinţa la necesarul înţeles din dialectica libertăţii şi necesităţii la Marx şi Engels, nu este de loc înţeleasă corespunzător. Este adevărat că păstorii români nu s-au abandonat disperării în istoria de acum un mileniu a poporului nostru, dar nici nu au transformat moartea „intr-un mo­ment al liturghiei cosmice“, într-un „mister sacramental“ maiestuos şi feeric. „Mioriţa“ este fără îndoială una din cele mai înalte creaţii artistice ale poporului nostru. Ea întruneşte nu numai admiraţia, dar şi emoţia tuturor ci­titorilor faţă de sfirşitul tragic al tinărului cioban, dar ea nu poate explica orientarea istorică a poporului român. Nu-mi pot încheia consideraţiile fără a exprima nă­dejdea că aceste cîteva observaţii pe marginea recenziei lui Dumitru Micu şi după lectura cărţii lui Mircea Eliade „De Zamolxis a Gengis Khan“ ar putea constitui un în­demn pentru eminenţii noştri specialişti în problemele de etnografie, filozofie şi istorie a religiilor spre a lua parte la dezbatere. *) Menţionez pentru eventualii pasionaţi ai „mio­riticului“ că în ,­,Frumosul românesc“ şi un „Un­duire şi moarte“ Dan Botta, cu câţiva ani înaintea lui Lucian Blaga, a emis formula „mioritismului“. Doar că rezonanţa eseului lui Dan Botta a fost mai redusă, în timp ce studiul lui Lucian Blaga a fost larg răspîndit şi amplu popularizat de presa de dreapta a epocii. Deşi Blaga pune accentul pe „­spaţiu“ iar Dan Botta pe „ritm", fondul de gîndire era comun, întemeiat pe intuiţie şi ancorat la misticism şi iraţionalism. 2 România literara Cronica Uniunii Scriitorilor Consiliul Uniunii Scriitorilor a ascultat, în dimineaţa zilei de 14 iulie a.c., informarea Acad. Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, cu privire la activitatea pe care Uniunea Scriitorilor a desfăşurat-o în pe­rioada dintre cele două plenare. ★ Participările active la diver­sele colocvii sau conferinţe in­ternaţionale organizate în Iu­goslavia, ca delegat al Uniunii Scriitorilor din R.S. România sau ca invitat personal, au pri­lejuit criticului Ovidiu Cotruş posibilitatea unor contacte de durată şi prestigiu cu oamenii de litere şi publicaţiile de spe­cialitate din ţara prietenă. El a făcut să apară în revista „Kri­tika“, în numărul dedicat în în­tregime expresionismului în cul­turile Europei centrale şi sud-est europene, studiul „Elemente ex­presioniste în poezia română“ ,­ în revista „Dometi“ , „Despre problema specificului naţional“) iar l­n revista „Forum“ : „Uni­versalitatea poeziei lui Lucian Blaga“, eseu urmat de 12 poe­zii reprezentative din opera a­­cestuia în traducerea lui Au­gust Kovacec. De asemenea, la editura „Nolii din Belgrad ur­mează să apară „Craii de Curtea Veche“ de Mateiu Ca­­ragiale, în traducerea scriitoa­rei Vukosava Karanowicz, cu un studiu introductiv aparţi­nînd tot criticului Ovidiu Co­truş. ★ în cadrul acţiunilor pentru ajutorarea familiilor sinistrate, un grup de scriitori s-a depla­sat în oraşele Satu-Mare şi Cărei, unde au fost organizate două şezători, ale căror bene­ficii au fost depuse la C.E.C.— cont 2­000.­­ ★ Participant la lucrările con­gresului mondial al Confede­raţiei internaţionale a societăţi­lor de autori şi compozitori (C.I.S.A.C.), care a avut loc în­tre 21—28 iunie la Las Palmas (Spania), poetul Traian Iancu, în calitatea sa de director al Fondului Literar al Scriitorilor din R.S. România, a fost ales membru al Biroului consiliului internaţional al autorilor lite­rari al acestei organizaţii. ★ Ultima şedinţă de lucru a Cenaclului de dramaturgie de pe lîngă Uniunea Scriitorilor, din suita de 13 şedinţe ale pri­mei sesiuni de activitate, a fost dedicată unui colocviu de este­tică. Au prezentat comunicări ştiinţifice următorii esteticieni şi profesori de literatură : Ti­tus Mocanu , „Dramaturgie şi ambiant“ ; Paul Caravia : „Dra­maturgicul — situaţie socioin­­formaţională“ ; Silvia Ungurea­­nu : „Ambiguitate şi bivalenţă“; Cătălin Zamfir : „Angajarea artei“ ; Teodor Mân­escu : „Re­­dramatizarea dramaturgiei“ şi Ion Zamfirescu : „Regenerarea teatrului“. Dezbaterile au fost conduse de dramaturgul Paul Everac. ★ în cadrul seminarului de ro­manistică al Universităţii din München (R.F. a Germaniei), a avut loc o seară consacrată marilor noştri scriitori Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi. A luat cuvintul conf. dr. Gavril Scridon de la Universitatea din Cluj. Studente şi studenţi de la Universitatea din München au recitat, apoi, din creaţia celor doi poeţi. ★ Colectivul Teatrului de stat din Galaţi a prezentat, în seara zilei de 11­ iulie a.c., în sala Teatrului „Lucia Sturdza Bu­­landra“, piesa „Procurorul“ de Gheorghi Djagarov, preşedinte­le U­niunii Scriitorilor din Bul­garia. Cu acest prilej, repre­­zentîndu-l pe autor şi pentru a se informa asupra mişcării tea­trale româneşti, a sosit în ţară criticul Dimitr Kanuşev, care a avut, în acest sens, discuţii la Uniunea Scriitorilor şi la re­dacţia revistei „Teatrul“. ★ Potrivit unei­­ înţelegeri, pen­tru anul acesta, privind un schimb de scriitori între R.S. România şi Danemarca,­ în sco­pul documentării reciproce des­pre culturile noastră­ a plecat la Copenhaga criticul Eugen Simion. ★ Se face cunoscut membrilor Uniunii Scriitorilor că, la 1 au­gust 1970, se deschide Casa de creaţie de la Valea Vinului, ju­deţul Bistriţa-Năsăud Desen de I. BENCSIK Noutăţi Ion Barbu : POEZII (Editura Al­batros) Ediţie îngrijită de Romulus Vulpescu (552 pagini, lei 19.50) Pompiliu Constantinescu : SCRI­ERI, vol. IV (Editura Mi­nerva) Ediţie îngrijită de Constanţa Constantinescu, prefaţă de Victor Felea (712 pagini, lei 19.50) Ioana Postelnicu : BEZNA (E­­ditura Mihai Eminescu) Roman. Cuvint înainte de Constantin Crişan (328 pa­gini, lei 8,50) George Demetru Pan : ULTIMA THULE (Editura Mihai Emi­nescu) Poezii (152 pagini, lei 7,50) Al. Marian Marinescu : NOVA­­CEŞTII (Editura Minerva) Fragment de epopee naţio­nală, adunat şi organizat din poezii poporale române. Edi­ţie îngrijită de Eugen Blăjan (200 pagini, lei 8) Victor Sivetidis : OGLINZILE VRĂJITE (Editura Ion Crean­gă) Povestiri (88 pagini, lei 6.50) • * * FOLCLOR DIN OLTENIA ŞI MUNTENIA, vol. V (Edi­tura Minerva) Texte alese din colecţii ine­dite (764 pagini, lei 36) in librării Constantin Mateescu : NOAP­TEA ŞI ZIUA (Editura Mihai Eminescu) Roman (160 pagini, lei 4) Ana Delea : CEAS MIRAT (E­­ditura Mihai Eminescu) Povestiri (112 pagini, lei 2,75) Constantin Cuza : INOROGUL NU MOARE (Editura Mihai Eminescu) Roman (204 pagini, lei 4,75) Ion Ţugui : LAVA INTERME­DIARA (Editura Albatros) Poeme (84 pagini, lei 4,25) L G. Bibicescu : POEZII POPU­LARE DIN TRANSILVANIA (416 pagini, lei 27) Menelaos Ludemis : EROII DORM NELINIŞTIŢI (Edi­tura Mihai Eminescu) Roman (224 pagini, lei 5,50) Alexandru Ştefanopol : HAN­GIŢA TUDORA — MARIA­SA BURDUJA-VODA (Edi­tura Mihai Eminescu) Roman (492 pagini, lei 13,50) Oltea Alexandru : RADUL (Edi­tura Mihai Eminescu) Microroman (184 pagini, lei 4) Iordan Chimet : ÎNCHIDE O­­CHII ŞI VEI VEDEA ORA­ŞUL (Editura Ion Creangă) Roman pentru copii (316 pa­gini, lei 7,25) ★ Prezenţe Sub auspiciile Editurii de stat din Varşovia (P.I.W.), a apărut lucrarea Dacii de Ha­drian Daicoviciu (condiţii gra­fice excelente, tiraj : 15 000 exemplare). Transpunerea din limba română în limba polo­nă aparţine eminentei traducă­toare Danuta Bienkowska. Is­toricii polonezi : Krystyna Pa­ulo de Silva, Jan Pazdur şi Jan Trynkowski au asigurat o consultaţie ştiinţifică compe­tentă. Grafica ediţiei e semna­tă de Danuta Staszewska. ★ Cunoscuta revistă literară poloneză Wspolczesnosc (nr. din luna iunie a.c.) a publicat un articol semnat de Eugen Luca (Tînăra literatură româ­nă), nuvelele Păpuşa spînzura­­tă de D.R. Popescu şi Ceasul româneşti vechi de Iosif Petran, traduse de Rajmund Florans, precum şi versuri de Tom­a George Maiorescu în traducerea lui Krzysztof Gaiinski. ★ Publicaţia de limbă france­ză Lunatique care apare în Republica Federală a Germa­niei a publicat în numărul din aprilie povestirea Sirena de Vladimir Colin. Intre 15 şi 26 iulie va avea loc cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului internaţional al fil­mului de la Karlovy-Vary, nu­­mărîndu-se printre cele 39 de ţări invitate să participe la Fes­tival, ţara noastră va fi prezen­tă cu ultima peliculă semnată de Mihai Iacob — Castelul con­damnaţilor.

Next