Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-01
<v j o u í. ANULU VII. VOIESOE HI VEI PUTE, Va e j in teleijileie afară <ioi,írnna și a dima-ii; dni»5 Serbătoriă. Abonarea pentru Bucureaci pe «nu . 128 lei >însa lune...................................64 — i t.I lune . 32 — i’e lună........................................11 — U iii esemplariű.........................24 par Iei intârite linia de 30 litere ... 1 lefi st lorțiuni și reclame linia .... 3 lei Mml în POLITICII, COMERCIALE, LITERARII. ................■ ^^Mvmmm&sm^mWmmlwmn Mui ■»— (ARTICOLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU ARDE.) Direptoriulu 4iariului: C. A. Rosetti. — Gerante respimatoriu: Anghelu Ioneacu. Pentru abonare și reclamări se vom adresa la Administratoriulu 4iariului D. C. D. Aricescu, Pos. Romănu No. 13. 1 AUGUSTU 1863. ANULU VII. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. , Alienarea pentru districtu pe anfl. . 152 lei Ș'ase lune.............................................76^— Trei lune.............................................38 — Abonamentele începuii la 1 și 16 ale fiecării lune Ele se fac și în districte la corespondinții țliariului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, nie de l’ancienne comédie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintii valută austriacă. «E5f jris W,tît;.rÂÂ..*.»»r -a oson x Moșie a Statului, care s’adatu de călugării străini unui om mare. Guvernul aptuale a recunoscută și recunosce prin tăcerea sa și spoliarea Statului de la moșiă a sa, și adusă ce constituă prin faptă pe călugării străini PROPRIETARI DE VEGE al averiior națiunii. 3SS REVISTA POLITICA BUCURESCI, 3,1 31/ Cuptoru 12 Augustu. Cu tóte silințele guvernului ș’ale operatorilor, seî d’a justifica purtarea sa cu Polonia, opiniunea publică în străinetate, pe care noi o credemu puterică și folositoriá causeloru ce sus-9ține, a condamnatu și condamnă guvernul ă actuale, judecă acósta cestiune însemnată astă-feliă cuină s‘a judecații de la începută în acésta fóiá, și ave mă mulțămirea d’a vedé că nu face respunsjetória națiunea română de urmarea tristă și retăcită a guvernului. Celă mai răspăndită triariu ală Poloniloră, Czas, din Cracovia, de la 28 iulie, reproduce tóta Revista politică a Românului de la 5 iulie, care protestă cu energie în contrar politicei guvernului șe asigură pe eroica Polontă despre simpatiele ce națiunea romănă are pentru causa cea săntă a libertății și independinței națiunii martire. In Francia, diariele forte însemnate: La France, La Patrie, Les Dolbats, Le Constitutionnel, La Presse, Le Courrier du Dimanche, Le Progres de Lyon, Le Messager du Midi, asemene și in Germania, Wanderer, Presa, Ost-Deutche-Post, Algemeine-Zeitung, Gazeta d'Augsburg, totelă condamnată în mai multe rănduri politica d. N. Cretzulescu s’aă făcută se triumfe dreptatea aprobărilor făcute de noi de la începută. Astăfelă, în triabiulu La France de la 6 Augustă d. A. Renauld mai vorbescearăși despre acésta cestiune și cea ce dice: „Saă că guvernulă romănu a promisă în taină trecerea Poloniloru, — după cum unii o susținu, — sau dacă, pentru aperarea sa, dice că cei trei sute de omeni ai lui Milkowski veni să se revoluționeze Principatele, acestui protestă este derisoriu, după ce se citesce frumósa adresă către Români a colonelului Milkowski, pe care am publicatu-o; afară de acestea, mersul micei polone polone este de ajunsu spre a dovedi că singurului seu scopu era se urmeze repede fruntaria moldavă spre a petrunde în Podolia. „Acesta intîmplare a făcută mare rea. .. (guvernului) arătă în întru câtă și in afară. Temerea ce a manifestată că uă mână de poloni va revoluționa țara ce guvernă, dovedesce apoi cătă de slabă se simte sprijinită de națiune. „Foile romăne, din ce în ce mai ostili, îi aducă aminte că neutralitatea teritoriului romănă, ce pretinde c’a voită se fiă respectată de Poloni, o lăsă se fiă violată anulă trecută căndă mii de care fuse trecea se ducă arme Slavitori dupe formulă dreptă ală Dunării. Organele seriose ale țarismului francesc sau germană vodă lucrurile totă luptă acestă puntă de vedere: corespondințe cari coprindă tóte amenuntele, adresate din Moldova diameloră, Le Progrès de Lyon, La Gazette du Midi, etc., se intindu asupra tristei direcțiuni date afacerilor romăne, asupra supunerii pasive a ... (guvernului) către guvernulu rusă , și făcu din . . . (guvernă) „unu concurinte ală lui Mutracheff.“ Asemine, țamulă Dolbats de la 5 Augustă, îndată după scrisórea d-lui I. Alesandri tipărită în chipul ă despre care amu vorbită ieri, publică ca unu felu de desaprobare a celoră mai de susă, și cu atătă mai însemnată cu cătă o însocește ,p’acea-a cu căte-va rînduri din partea redacțiunii, o scrisoriu a unui june francese, socră ale lui Milkowski, și cunoscuții prin colaborarea sa la țamuiă Le Courrier du Dimanche, adresată din tabera Renzesci către mama sa. Acesta scrisoria a unui simplu particulariu este recomandată cititoriloră prin căteva rînduri ale redacțiunii, cea ce, camă țserăină, nu s’a făcută pentru scrisarea d-lui I. Alesandri, represintanta oficiosă alu politicei guvernului d-lui N. Cretzulescu. Acei cari judecă vor înțelege câtă însemnetate are în diabulă Dolbats acesta osebire în publicarea acestoră doue scrisori una dnpe alta. Jiabiulă La France mai vorbesce și despre deplorabilea istoriă întîmplată cu funcționarii numiți de d. Barbu Belu ministru alu justiției, și destituiți peste patru zile de d. N. Cretzulescu ministru din întru și însărcinată ad-interim, în lipsa d-lui B. Belu cu ministeriulu justiției. Acestă tariu se miră și deplânge, precumă ne amu mirată și amă deplânsă și noi, aceste triste și vetematorie inconsecințe, certe și încăiurărî între miniștri cari desconsiderézá astuferă cu totulă puterea într’adeveru, in care țară, în care epocă, în care guvernulă nu este amețită și n’a perdutu consecința faptelor sale, s’a putută vre uă dată vede asemene anomaliă, inconsecință, neînțelegere, care, pe cată este de tristă pentru pentru mini sus, pe htătu este de rîsu pentru publică? Cum d. B. Belu, miniștri, numesce funcționari cari atîrnă de sine, și abia se depărteză de la postulă scă în urma unui concediu, pentru căutarea sănetății care se dezapănă atătă de iute în ministeriulu d. N. Cretzulescu, și era că însuși președintele cabinetului, și ministru din întru, însărcinată ad-interim, cu ministeriulu justiției, destitue p’acel funcționar/ printr’unu raport către capula Statului și publicată în Monitoru! spre a fi cunoscută de tóta féra, în care d. Barbu Belu ancă ministru numită de capulă statului, este înfățișiată și tratată, de unu colegă alăscă și președinte alu consiliului, cu cea mai deplină derîdere. Acestă faptă singură este de ajunsu spre a dovedi țerei întregi ce autoritate pate se aibă unu guvernă în care miniștrii se atacă in publică și unulă strică ce altulă a făcută, în care președintele cabinetului declară cu Paulă se mulțămiâ a surîde fără se respundă. Cugetarea sea eră aiuré. Elu cugeta la D-ra de Guilbert. Unde era ea? ce făcea? li promisese sa-i scria. Dóue lune, dóue secie, de la plecarea sea, trecuseră fără ca ea se fiă dată semnă de vidță. Pentru ce acestă mutisma, și de unde provenia? Eea ce preocupă pe eroulu nostru și lu întrista. Pécoulette, cariia îî scrisese, nu putea a-i da nici uă informare în acesta privințiă. Totă ce sosea, țoea ea în responsulă seă cătră Paul», este că familia președintelui nu se întorsese încă de la țară, și că nimine nu putea sei bine loculă unde se află acuma. Personele mai bine informate— între cari D-na de Bezaure, — erezin că familia președintelui a eșua din Francia și s’adusă în Italia, pentru sănătatea D-nei de Guilbert. Pécoulette adaugea că, de va afla ceva nou ce o pute interesa, se va grăbi alu insolințiă. Iată în publică că unu altă ministru colegă ală scă n’a sciută ce face și acelu ministru șî-astupă urechiele, tace și remăne în postură seă, lăsîndu pe alții se protesteze în interesulă armoniei ce trebue se esiste în guvernă, pe căndă singură ar fi trebuită se protesteze în interesulă autorității sale personali de ministru lovită de chiară președintele cabinetului. * Dară de ună ană de dile guvernală actuale a sevîrșitu fapte multă mai grave, inconsecințe multă mai deplorabili, retăciri mult mai vatematorie, despre cari am vorbită în acésta faia și vomă mai vorbiancă spre a se întipări bine în memoria tuturora. Dupe tote acestea, nu ne mai mirămă de nimică astă-ț. Guvernulă n’a voită s’asculte la timpu adevĕrulu și consiliele sincere cariar fi întărită și i-ară fi dată vidța și midulece d’a face bine. S’a lăsată mai bine a fi condusă de ómeni cari nu potă fi ceva de cătă plecându-se înaintea puterii fiă oricâtă de arbitrariă, și cari l’aă împinsă p’acésta clipă fatale pe care alunecă mereu și nu se mai póte opri. Arătă mai reu pentru guvernă care n’a scrută a se folosi la timpu, și care va dovedi încă uă dată acestă mare adeveră disu d’ună omă de Stată: „Oamenii cadă totădeuna în partea spre care se pleca.*1. In deșertu vom striga unii că guvernulă este tare, în deșertă guvernulu retăcită își închipuiescu că este tare. Ună guvernă este tare prin legalitate , prin justițiă și printe liberali și folositorie țerei, faprin nefericire faptele guvernului actuale, arătă de bine cunoscute nu dovedescă de cătă arbitrariă, și după cumă speranța ne spune, arbitrariul este slăbiciune, și slăbiciunea este totdeuna peste. Fiindăcă vorbimă de fapte s’aducemu aminte cele ce amă spusă de mai multe ori despre nefericitele întîmplări de peste altă. Monitoriulü nea dată mai ăntărără desmințire; apoi după ce noi amă publicată scrisorie în cari se cităză numele propic celor uciși și amil dovedită astăfeliu s’ad ce ■ » 5 * valoreză afirmările oficiali, Monitoraiă tăcută și tace. Spre cunoscinția cititorilor noștri dară publicămă mai la vale uă scrisoriu a fratelui unuia din morți din care pole eșt óre care lu-In locă d’a impucina temerile lui Paulă, astă scrisória nu făcu decătă a le mări. Peste pucinu eră se intorse la Aix. Patru lune trecuseră iară ca nici uă scrisoriá se viiă din partea Laurei. Astă negliginită din partea iei, după tóte promisiunile ce-î făcuse, înterîtă pe bielulă june. Unu scomptă ce nu însărciiă d’a se respăndi la palatulă justiției îndoai turmentele sele. Se zicea că 1. de Guilbert își dedese demisiunea de președinte. Era adeverată, însă demisiunea nu fusese primită, i se acordase numai ună congediă de șase lune. Paulă nu setea acesta, și aflăndă despre demisiune numai perduse orice speranțiă și privia pe Laura ca percuta pentru dînsulă. Cu tote astea oțărî se facă uă ultimă cercare. Pe suplă ferestrele sele trecea în lale dele la cârciumă betvănită servitoriă ală președintelui, Cambrelot. Paulă cieijucă, cu pucină îndemânatioă și câțiva bani îi va face să termină asupra aceloră întîmplări, nefericite din tóte ponturile de privire. Atragemă asemene atențiunea publicului asupra unui proces de imposite judecată de Tribunalele de Muscelă, și despre care ne vorbesce mai la vale d. E. Apostolescu. Procedura adoptată este în adeveră din cele mai curiose, și, dacă n’amă deplînge trista stare a unei justiție care ajunge până la acestă punză de arbitrariă, ar trebui se zidemă de judecătorii cari meigă pâ uă asemene cale, cari adusă altă feliă de puterea ce le dă dată legea. Din străinătate țariul francesc de la Petresburg din 6 Augusta publică oă depeștă a principelui Gotschakoff către baronul Budberg, prin care respunde la opiniunea d. Drouin de Lhuys din nota sa către Russia. Depeșia (pe care o vomă publica-o mai pe largă), susține că mișcarea este resultatulă uneltiriloru unei minorități turburatorie, constată că Rusia posede două jumătate de secru Polonia, aduce aminte mesujele luate de guvernul rusă cari diferă puțini de principiele recomandate de cele trei curți, și dovedesce înrîurirea străină. Mănține oservațiunile sale în privința încetării ostilităților, adică că rebelii trebue cei d’ănte să se depuie armele; altă felă guvernulă ar trebui se renunde la orice autoritate; arată că este cu neputință a înțelege altă felă să cestiune de demnitate și de ordine publică. In fine, menține opiniunea sa, că cestiunea ar trebui să se lamurescä întelă printr’uă conferință prealabile intre cele trei curți cari să aslădî în posesiune Polonia și protestă despre simțimîntele sale pacifice și despre dorința d’a deslega cestiunea într’ună după amicale. Gazeta officiale din Viena anunțță că Imperatură Austriei a invitată pe toți suveranii confederațiunii germane, precum și senaturile celor patru orașie libere, se asiste la uă adunare, unde se vor uni aliații împeratului spre a lua in considerațiune cestiunea unei reorganisări a confederațiunii conformă cu timpulă presiune. Loculă propusă de imperatură pentru Adunare este orașială liberă Fransfortă și timpul deschiderii acestei adunări s’hotărîtă la 16 August. Radion. FORȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. PARTEA A PATRA I.XIX. Pe la 2 ore după aniul săi, eroulu nostru era întinsă pe una pată mare și dormța profundă, cu surîsură pe bucle, fără se-și aducă măcar aminte de ce se petrecuse. Dóue femeie veghină lingă dînsulă, mamă-sea și d-na Damnos, femeia notariului, în a căruia cassă se afla. După ce se deșteptă din somnulă se află spuse mamei-sele acidiutere ce i se întimplase; apoi ceru de mâncare. D-ra Daumas îi servină bucată de clapouu, și mnă pacbară de celă mai bună vină, apoi frupte confite, și altele. Acestua fu regimele la care fu supusă Paulă in timpu de mai multe Re* Banele lui cari nu erau deloca grave nu întărciară a se vindecă, între acestea, vinatoria, pe care eroulu nostru o iubia cu pasiune, se deschisese, elă se ocupa cu dînsa. Dară ori cătă de violinți fură esercițiele la carie e da elă, ele deveniră îndată neîndestulatóri, spre a alină ardorile imaginării sele ferbinți. Simpția in anima seamă deșertă pe care nemica nu-lă pute împle, deveniâ tristă, posomorită. Uneori, cu tóta asprimea timpului, i se intîmpla de se de la rădecinea unui arbure și visă acolo ore întrege. Mai adeseori nu se deștepta din acésta uităre decătu nóptea. Atunci, membrele sele îndurerite de frigă, se rădică și mergea încetă spre locuinția sea. Bravuru notară, venndu-lu venindu totă de una cu tosca desérta, petrecea luăndu-lu uneori în rîsu. — Adară, soii, băiățele, îi dicea, că medicii spună că vînatură este uă mâncare periclosă și că dacă ne vei aduce asia de multă avemă se cădemă voinavi totă măncăndu? bosca. Se inséla. Cambrelot nu soiea nimică, dară și d’ar fi soiută n’ar fi spusă nimică. Cambrelot nu era omă c care se lase a se corupe și sĕ trădeze pe bine-făcetorii sei. D’acea-a la primele cuvinte ce-i adresă, Paulă vedu că nu avea nici uă ștansă de sucesa. Junele nostru căută dară ună altă miciă-locă. Lord Bottwell, tatăl D-nei de Guilbert trebuia se saă de sicură locală unde se află ginerușcă. Paulă oțărî dară a se introduce în casa lui lord Bottnell. Nu-î fi greu. Lord Bottnell iubia cu pasiune vînatură. Paulă reuși îndată, mulțămilă cătoră-va potîrnichie, găinușie, fasanî, dropie și alte vinaluri rare, a se face amicală Lordului Bottnell. Dară nici acestă mulu-locă nu-i dede nici ună resultatu satisfăcătoriă. Paulă nu putu afla nimică. Ori de căte ori cerca a pronunția numele d-lui de Guilbert, lord Bottnell îlu privia că uă odră pre puitoriu și sshimba vorba. Soiea are cele petrecute între Paulă și Laura ? ,,, §e