Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-09

MERCURI ANULÜ VII. VOIE8CE ȘI VEI PUTE. Va eși în tote dilele afară de Lunia și a <l­uu-o Ji după Serbătoriâ. Abonarea pentru Bucurescî pe $ose l­une....................................... Trei lune................................ Pe lună........................­................. Unu esemplariu...................... 1. • ființările linia de 30 litere.. 1 s­us țiunî și reclama linia......... anii ... 128 lei ............. 64 — .............. 32 — .......... H — .............. 24 par ...... 1 leu ............ 3 lei piARIU POLITICÜ, COMERCIALE, LITERAR1U. --------------------------------------------------------------------------­ (AHTICUELE TBÄMISE ȘI NE'.PIIBIJCaA.TE SE VOEŰ AEDE). Directoriulu Aiadului *'|C. A. Rosetti.— Gerante respungetoriă: Anghelo Ionescu. Pentru abonare și reclamări se voră adresa la Administratoriulu­c^iariului Gr. Seruri­e, Pas. Romanu No. 13.­9 OCTOMBRE 1863. ANUL­U VII. LUMINEZĂ-T­E ȘI VEI EI. Abonarea­ pentru districtu pe anü.........152 lei. Șase lune....................................................... 76 — Trei lune....................................................... 38 Abonamentele începu la 1 și 16 ale fie­carii tunel Ele se făcu în districte la corespondenții pia­nului și prin poște. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’anoienne comédie, 6, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali­ști la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorinii argint, va­lută austriacă. c v .i^———i [UNK]— OSOIU Violare de legi, spoliare a pro­prietății, mare compromitere a cestiu­­nii averilorfi Statului, scandalii, și prin urmare scădere­a Statului Roman­. A­­ceste sta­te faptele ministeriului N. Cret­­zulescu, mai adăugîndă că cine dă­ră m­oșiă a Statului pote da totulu. recea di. comemorativă a bătăliei de la Lipsca. ROMANIA DE PESTE CARP­AȚI. Sibiiu, 13 Octobre. Ședința die­tei. Președintele Grossz, publică resul­­tatul­ alegeriloră pentru diferitele sec­țiuni și-i invită a se constitui câtă mai curîndu. Doctorinț­ Rațiu motiveza cele trei propuneri ale sale atingatorie de explicarea și completarea mai multoru paragrafe ale patentei urbariale și ale „Siculica hereditas“. Se trămitu la secțiune pentru a 9-a proposițiune spre a se lua în deliberațiune prealabile. Domnu Lazleffy motivăză propunerea sa atingătorră de desființarea și des­păgubirea capețiilor, în țara săcu­­iănilor­. Se trimite la acea sec­țiune. După acesta președintele anu­­nță amânarea dietei. Urmeză rivaluri pentru Maiestatea sa, pentru constitu­­țiune, pentru Transilvania, pentru co­­misariul­ dietei și pentru președintele Grossz. REVISTA POLITICA. BUCURESCI, 8/20 Brumărelu La 17 Aprile 1863, d. ministru al­ Justiției, adresa­tă circulariă cu No. 8059, cătră instanțiele judecătoresc­, prin care le invita a nu înfățișia nici unu procesă, a nu legalisa nici unu actu privitoriu la averile Monastiriloru din țară, fiă chinovialî sau dise închi­nate, fără asistinția represintantelui mi­nisteriului Cultelorii. Acestei circulație i s’a dată de că­tră amicii guvernului că mare impor­­tanț­ă politică, i s’a­disă că insemneza chiară luarea Monastirilor­ închinate. Mai pe urmă vedurămu guvernulu ne­­goțindă cu străinii și d. Negri venind și în Bucuresci poliția făcu carte de vi­­sită spre a-i mulțumi c’aluată Monasti­­rile și spre a-i cere voturi universale. La 3 Octobre, Monitoriul­ publică oă nouă circulariă a ministeriului Jus­tiției, cu No. 20,485, 1 Octobre, prin care se face cunoscută instanțieloră ju­decătoresc­­că ministeriul. Cultei oru a regulată ca procesele monastirilorü­dise închinate se se pledeze de avocații ace­lor Monastirî, autorisațî de elă, prin asistința avocatului ministeriului, și le invită se araăta procesele în casă căndă vie unulă din superiorii aceloră mo­n­ istirî n’ară trămite nici ună avocată și la dilele fipsate, sev ară trămite unulă autorisată, ele. Acéstă nouă circulariă este de na­tură a reci­pucină entusiasmală amici­­loră guvernului, și a dovedi că inter­pretarea dată circulariei din Aprile era retăcită. In adeveră, prima circu­lariă, de­și mai intunecosa, nu zicea altu-ceva de­câtă ce zice și cea de la 4 Octobre, căci se radimă pe art. 364 din r­egulamentă, care vorbesce, ca și circularia d’astädi, de avocații monastirilor­ închinate. In acea­a ca și în cea d’astăzi, ministeriulă recunosce superioriloră monastirilor­ închinate una dreptă pe care ai monastirilor­ neînchinate nu­ lă au, prin urmare face­mă deosebire în­tre unele și altele, și prin acesta ara­­tă nu numai că n’a luată nici decumă monastirile închinate, dară încă pro­clamă oficiale dreptulă de proprietate ale câlugarilor­ greci, căci numai pro­prietariei are dreptul­ d’a trimite a­­vocați spre a apera proprietatea mea. Dară dacă ați luată Monastirile închinate, la ce mai servescă avocații călugărilor­ ? — Pentru ce le mai dați dreptă a se amesteca în proprietatea țerei? Căndă Regulamentulă le-a recu­noscută acestă dreptă, a făcutu-o fiindă că era uă lege lucrată suptă presiunea străinilor, cari nu consideraă mona­­stirile închinate ca deplina proprietate a țerei. Adunarea naționale, prin vo­tulü din 22 Decembre, a abrogată le­gea regulamentariă. Guvernul, însă re­­fusă d’a pune în lucrare acelă votă; și astăzî, prin circulariele de care e vorba, vine și declară și mai lămurită că se mănține în Regulamentu, că re­­cunosce pe călugări proprietari.— Unde este clară luarea Monastirilor­ închi­nate? Și aceste circularie nu se potă numi cre­uă a doua edițiune a 0- soiului ? Ifiamiele străine nu ne aducă ni­­micu nou din afară. Negocierile în pri­­vinția Poloniei urmază și se ascuptă ună resultată înainte de începutul­ lui Noembre. Cătă pentru preschimbările în ministerial­ de Stată ce ne anunțiă depeșia noastră de eri, ele sunt­ forte naturali. în urma morții d-lui Billault guvernul a avea nevoie de noul aperă­­torî înaintea Camereloră și a numită p’acei­a pe cari ea credută mai ageri în facia m­norü oratori ca d-niî Thiers, Berryer, Jules Favre, etc. Călătoria Imperătesei Franciei în Spania are asemene însemnetatea iei. Imperătesele și ori­ce principese dom­­nitorie nu călătorescă de bună plăcere mereu. Unele mergu sau sunt­ tri­­mise cu memoriarî sau lucrări cari potă ave diferite scopuri, de exemplu chiară acele­a de­sfășrări de constituțiuni, de proclamări de dictature, etc. Altele mergu spre a negoția, spre a căpeta alianție pentru libertatea popórelor­ și gloria națiunii loră. Fie­care după talia sea. C. Trieste, 12 Octobre- Poștia din India a adus­ navele de la Calcuta pi­nă la 8 Septembre, de la Singapore pînă la 5 Septembre și de la Hong- Kong pînă la 28 August­. Esportulu de arme de la Singapore s-a permisă numai pentru guvernuru Chinei. Jumă­­tatea flotei engleze a plecată de la Yokohama la Kiusin, spre a ataca cas­­telul­ principelui Satsuma. — Berlin, 13 Octobre. Gazeta na­ționale (Nationalzeitung) află de sor­ginte sigură, că Suedia n’a subscrisă ună tratată de alianț­ă cu Danemarca, fiindă că consiliul­ de stată de la Stock­holm n’a putut­ vede în acesta nici ună avantagiă, dară mari desavantagie pentru închiriarea împrumutului de 35 milione destinată la construcțiune de căi ferate.—Ambasadorii Rusiei și Fran­ței la Kopenhagen au consiliată cu dina­­dinsulă pacea. — Berlin, 12 Octobre. Gazeta Ger­maniei Nordului anunț­ă, că regele nu va asiste la serbarea construcțiunii ca­tedralei de la Colonia, ci se va intor­­ce la 14 dimindța la Berlin. — De la fruntaria polonă aflăm­­ cu data de as­­tăzi că eri s’a sevîrșitu în Warszawa, în palatulu Grabowski, uă cercetare do­­micilianiă. S’a găsită arme, patrone și uniforme. Proprietariulă casei și toți locuitorii s’aă arestată și palatură a fostă ocupată de trupe. — Berlin, 13 Octobre. Anunț­ă­­toriul­ statului de astă­zi publică dă ordine regesca, stipulăndă că ziua de 18 Octobre se se serbeze în tóte biseri­­cele țeren cu solemnitate ca a cinci­ ADEVERAȚIÎ CULPOȘI. Toți, fără escepțiune, au recunos­cuții și declaramii că ne afirm­ într’uă stare deplorabile, luptă tóte punturile de vedere, și ruinătorii pentru tóte in­­­teresele publice și private, morali și materiali. Nu stăruimă mai multă a­­supra acestui tristă adeveră care a­­runcă cele mai dureróse îngrijiri în tóte spiritele prevejetorie. Nu mai este nimeni astă­zi care se fiă pînă într’a­­tătă lipsită de bunulă simțu și pînă într’atătă orbită de servilismulă degră­­dătoriă, în­cătă se aibă cinismulă a fice că suntemă bine, că ne aflămă într’uă stare regulată, că trebuințele țerei sunt­ îndestulate, că legile sunt­ observate și aplicate, că țera se or­­ganisă, înfloresce și este fericită și pli­nă de recunoscință pentru înaltele ca­pacități ale guvernului actuale. Astă­zi, vomă stărui se dovedi că cine este causa acestei deplorabili stări de lucruri, cine este și trebuie se fiă respinsetoriă, cine suntă în fine ade­vărații culpoși. Partizanii guvernului, ne mai cu­­tezăndă astă­zi a zice că țera este mulțiămilă, nu înceteză s’arunce, în totu chipurile, asupră Adunării, asupra oposițiunii constituționali, sau coalițiu­­nii, cumă o numescu el, tóta respun­­derea greutăților­ și suferințeloră stării de faptă. Retăcire și calomnia, ca tóte cu­vintele acestoră servitori ai arbitrariu­lui cari se silescă prin cele mai ne­demne acuzări a înșela buna credință a publicului, a adormi mania ce ară deștepta într’însulă cunoșcința adeve­­rului, și a­ să împinge astofelă, suptă ariciasa domniă a despotismului. Dară se spune că lucrurile pro­­cumă s’aă întîm­plată, s’prezămă fap­tele precumă suntă, și se numimă pe adeverații culpoși, pe singurii autori ai stării actuali de lucruri, pe acei cari trebuie urmăriți și pedepsiți, în nu­mele legilor­, pentru tată reală ce aă făcută. Singurii și adeverații culpoși sunt­ miniștrii, și vom­ dovedi acesta prin fapte cunoscute. De la 23 Decembre trecută, de la nesocotita împrotivire la votulă na­ționale ală Adunării pentru luarea mo­­nastirilor­ închinate, ministerială, dacă voia se fie ună ministeriă constituțio­­­­nale, trebuia sa ’nțelegă că nu mai­­ pate fi sprijinită d’uă Adunare a că­­rea­a voință a nesocotitu-o; și în ca­­sul și acesta, spre a nu pune nici uă pedică mersului regulată ală lucruri­­lor­, trebuia se se retragă de la pu­tere, din momentul­ căndă a decla­rată că nu pute lua asupră-i respun­­derea de a pune în lucrare voința Adu­nării, sau dacă era încredințată că îm­­prot­virea sa la votulă Adunării, era celă mai bună mij­locă d’a nu com­promite cestiunea, trebu să se disolve Adunarea și se facă apelă la țară, care dacă ar fi aprobată purtarea mi­nisteriului, ar fi numită uă Adunare favorabile politicei urmate de ministeriă. Dacă ministerială nici nu s’a re­trasă, nici n’a disolvată Adunarea, și d’atunci s’a putută vede ș’ințelege că ministerială era­otărîtă a nu mai o­­serva regimele constituționale, a neso­­­coti ș’a lovi drepturile recunoscute A­­dunării, a călca Convențiunea ș’a în­temeia guvernulă personale. Intr’adevĕrű, peste căte~va zlile , ministrul­ de Culte declară dupe tri­bună că guvernul­ din care face parte n’a venită se cerșescă încrederea Adu­­­nării și că Adunarea este uă vatră de conspirațiune. Aceste cuvinte nu putea decătă se lumineze pe deplină Adunarea des­pre adevăratele intervnni ale ministe­riului de a spulbera basile regimelui constituționale întemeiată de Conven­­țiune, și prin urmare era că datoria pentru Adunare, datoriă impusă de respectulă sex pentru legile țerei și de mandatură cu care era însărcinată de țeră, d’a protesta cu tăriă contra cuvinteloră amenințătorie ale ministe­riului și contra purtării sale anti­con­stituționali. In adresa către Troiță, Adunarea și-a împlinită ac­estă datoriă. Majori­­tate și minoritate, oposițiune și abți­­­nuți­ aă condamnată de uă­potrivă pe ministeriă, fâcîndu-i aspre imputări pen­tru cuvintele ministrului de Culte și aretăndă starea critică și plină de în­grijiri în care arunca țara și o espu­­nea la cele mai mari pericle. Nu este exemplu ca ună minis­teriă , suptă regimele constituționale, in urma acestoră unanime nemurită ■ miri, în urma adresei majorității, vo­tate și primite de Domnitori­ , se nu se fi retrasă îndată de la putere, saă se nu fi disolută Adunarea, dacă are convingerea că Adunarea este nedrept în acuzările ce-i face , și că țera con­sultată se va­ pronunța prin nouă a­­legeri contra Adunării disolute. Ministerial, însă remasă la pu­tere ș’a urmată a se presinta înaintea Adunării care i-a făcută cele mai grave acuzări. In facia unei atitudini arătă de a­­menințiătorie și desprețuitorie pentru libertățile publice și pentru drepturile sale, Adunarea spre a nu fi acuzată c’a suferită ș’a înlesnită a remăne la putere u­ă asemine ministeriă, apusă în lucrare dreptul ă scă de a’i da ună votă de neîncredere și de a’i refusa bugetele pe cari a declarată că nu se va vota de câtă unui ministerii con­stituționale. Otărîre legale, logică, provocată de purtarea ministeriului și absolută necesariă pentru aperarea drepturilor­ și libertăților­ constituționale prescrise și garantate de Convențiune. Ministerială, nici astă dată, nu s’a retrasă de la putere, nici n’a di­solută Adunarea, pe care a declaratu-o închisă cu sfîrșitulă sesiunii, la 4 Marte, dovedindă în chipulă celă mai vederată, prin acestă procedere ile­gale, de a remănă la putere, fără a di­solve Adunarea, în urma unui votă categorică de neîncredere, și d’a de­creta prin ordinanță bugete nevotate, că ela este­otărîtă a remăne la gu­vernă, cu ori­ce preb­ă, contra voin­țeî țereî și chiară cu sfișiărea Con­­vențiunii, puindă in loculă legii arbi­­trarială, în loculă dreptului sila, cu alte cuvinte, întem­eindă guvernulă personale, guvernulă fără controlă și respundere, guvernulă bunei plăceri. Acestea sunt­ faptele petrecute. Se vedemü acuma consecințele sorii, și prin acesta vomă înțelege în chipulă cela mai positivă că tata de­­sordinea, anarh­ia și peirea de cari­­era este bîntuită și ruinată sunt­ pro­duse de miniștrii actuali cari sunt­ singurii și adeverații culpabili. Se priimimă pentru un­ momentu că ministeriulű d. N. Crețulescu este celă mai bună ministeriă ce se póte găsi în țeră, și că Adunarea a făcută reu se să acuse cu atâta tăriă în A­­dresa către Tronă, și mai tărziu, se’i de­țină votă de neîncredere și se’i refuse bugetele. Ministeriulă era în totă dreptulă s­ă se disolve Adunarea, și fiindu­că cea d’ănteiă tondițiune a unui mini­steriu inteliginte, este de a fi preve­­jetoriă, ministerială trebuia se pre­­veră disposițiunile forte naturale ale Adunării în u­­ma împrotivirii făcute votului seu naționale pentru luarea monastirilor­ închinate, și prin urma­re trebuia s’o disolve dupe 23 De­­­cembre trecută, sau îndata dupe vo­­ti­rea Adresei, și negreșită dupe vo­­tul­ de neîncredere însoțită de refu­­sulă bugeteloră. Dupe trei luni, la Maiu, că nouă Adunare ar fi venită se se pronunțe între ministeriă și A­­dunarea disolută, și administrațiunea in­­tereselor­ publice n’ară fi suferită nici să intrerumpere ruinătorii. Dacă ministeriul­, avínd­ consciin­­ța despre retăcirile și ilegalitățile sale, și prevezîndă că nouele alegeri nu voră fi nici de cumă favo­abili poli­­­­ticei sale, atunci ar fi trebuită a se retrage și a lăsa loculă unui altă mi­­nisteriă care se aibă încrederea Adu-

Next