Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)
1863-10-25
V A ► tr ■msmsas^Km VINERI. ANUL. XT UIT. VOIESGE ȘI VEI PUTE. Va p.și în lale Jilele afară de Linia și a doua zji după Serbătoria. Muonarea pentru Bucuresci pe anu... 128 Ici trem lune........... ...................................... 64 — trei lune....................................................... 32 — De lună.......................................................... O — Unu exemplariű........................................... 24par 1 ■ sciințările linia de 30 litere............... 1 renerțiuni și reclame linia...................... 3 lei .?xx pIARIU POLITICII, COMERCIALE, LITERARI II. -----—6= ~ i >-- ------------------------(AKTIQUELLE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORÜ ARDE), Directoriulă^iariuLui .* C. A. Rosetti. — Gerante reapuncț etoriă : Anghela Ionescu. Pentru abonare și reclamări se voru adresa la Administratoriulucsiarlului Gr. Serurie, Pas. Romanu No. 13. 25 OCTOMVRE 1860 ANULU VII. LUMII NAZATE ȘI VET FI. Abonarea pentru districtă pe anii.........1S2 lei. Șése lune....................................................... 76 — Trei lune........................................................ 38 — In Austria la direcțiile poștale și,la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argint- valută austriacă. Abonamentele începu la 1 și 16 ale frecării lunei Ele se face în districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’aneienue Comédie, 5, pe trimestru 20 franci. toll ftj&snia OSOIU Violare de legi, spoliare a proprietății, mare compromitere a cestiunii aventorii Statului, scandalii, și prin urmare scădere a Statului Romanii. Aceste suită faptele ministeriului N. Cretzulescuj mai adaugindit că cine dă uă moșia a Statului póte da totulu. REVISTA POLITICA București, 21 b ZSa Monitorială de ori publică unu raportă al d—lui ministru din Intru către Domnă. Prin acestă raportă, d. ministru dice că „din tóte orașiele Romăniei, nici unulă n’a făcută causei „naționale sacrificie mai mari decătă „Iașii, acestă logănă ală Unirii."• Domnulă ministru adaogă că: „de la 24 „Ianuariă 1862 incece, tóte orașiele au „căștigatu prin sevîrșirea marelui actă. „Numai Iașii, prinuă causă logică și în mare parte și neînlăturabile , era „menită a perde.“ Domnulă ministru cere apoi , și Domnulă aprobă, firesce , a se rîndui ,,uă înaltă comisiune compusă de represintanții tutorii claselor societății din Iași spre a proiecta măsurile de imbunătățire ce se cuvine a s’adopta , spre a desvolta buna stare morale și materiale a orașiului Iași, spre a-i reda , măcaru in parte, vechia sea splendore.“ Acestă comisiune se compune de Mitropolitulu, protoierii orașiului, membrii Municipalității, președinții Curților și Tribunaliloru, comandantele superioră ală garnisonei, capulă legiunii de gendarmerie, rectorele Universității, și membrii consiliului de Instrucțiune și ai Eforiei Spitaleloră, Ingineriulu, capă ală lucrărilor Publice, directorii Vamei, patru fabricanți și neguțetori, aleși de ministru, primulu Staroste (alesă acolo de ministru) șase capi de corporațiune, aleși aceștia de către ceilalți capi de corporațiune, Prefectura districtului și Prefectură de Policiă. Acesta comisiune va termina lucrarea iei pînă la 15 Noembre viitoriă, Scimu că s’aă disă multe, despre acestă comisiune, și că între altele s’adisă că, majoritatea celoră cari o compună, este totă oficiale, că este să reclamă electorale, etc. etc. Noi, nu cercetămă scopurile ci faptulu, și faptulă iă credemă buna. Ne pare reă, negreșită , că vedemă pe d. ministru arătă de multă înclinată spre oficialitate, in cătă compune oă comisiune de vre 40 de bărbați din cari cei mai mulți sunt funcționari, și numai sese aleșî de neguțători. Ne pare reă vei dezidă că intervenirea guvernului merge pan’ a numi totüela, chinru pe cei patru fabricanți și neguțietori. Cu tote acestea, încă vă dată, faptulu, ori care i-ar fi scorută, este banu, dupe noi, și mulțumimă d-lui ministru, că voiește a pune în lucrare acestă cerință ce s’a făcută necontenită de noi toți, ce s’a făcută chiaru de d-lui, de d. Panu, Brătianu și alții, în Adunare. Raportul d lui ministru mai conține ceva despre care trebue se luămă adă, și totă d’uă dată se incomă are cari întimpinări. Tóte orașiele dice dumnealui, aă căscigată prin unire, de la 24 Ianuariă 1862, și numai Iașii aă perdută. Este pre sigură, d, ministru că nu se înșidlă ? Suntemu fericiți negreșită d’o asemenea fericită dechlar are făcută de Primul ă-Ministru, și care are și miciulecele și capacitatea spre a cunosce pe deplină situațiunea fietărui orașiă din Romănia de peste Milcovu. Suntemu fericiți d’acestă afirmare a d-lui ministru și luămă adă despre dînsa, naintea națiunii întrege. Se ne permită însă, d. ministru, nu a ne îndoai de afirmarea domnieisale! o! nu! ea este prea fericită, spre a n’o admite cu cea mai deplină credință, dară se ne permită a-i spune că, cu unirea sa, fără unirea Principatelor, nu credemă că va fi prin putință se fiă, dincolo sau dincolo de Milcovă și de Oltă, ună singură orașiă bine, pe cătă timpu vomă păstra sugrumatoria centralizare, ce ne ucide d’a- I tăia lungă timpă. Unde este centralisare, nu póte fi fericire, nu póte fi bine, nu póte fi vidtă. Nu este unirea care a adusă centralisarea , o scimă ș’amă demonstratu-o necontenită. Dară era și este datoria unirii a sdrobit acelă monstru ucidetoriă ală națiunii romăne. Făr’ acésta, și fără organisarea postilară și punerea în lucrare a căiloră ferate, avemă datoria a repeți, și d-ioră miniștri, și deputațiloră, și alegotoriloră, și națiunii întrege că unirea, și cu d nsa națiunea intrega, voră fi perdute. O scie acesta, d. primă ministru. Nu póte se n’o scie. Elfi dară de sigură, în clipa deschiderii Adunării, va depune pe biuroul ă iei, și de urgință, mă proieptă de lege pentru organisarea comunitară, și pentru deplina, înțelepta și dă tătăria de viață descentransare. De va face-o, îlă vomă binecuvînta. De nu va face-o, din sclință sau din neșciință, va contribui la cea mai grabnică și sigură perie a națiunii. Acesta este credința n0stră și o spunemă lămuritu, ca se nu se dică că nu ne amu împlinită datoria. Dară are avea vomă înăuniu acesta uă cameră? Acesta sesiune straordinariă dupe lege, și prefăcută ia contra legii, în ordinariă de d. ministru și du președintele de dreptă al Adunării, trăi va are cele 28 de <ine de vrea mai multă ce pare că ministerială a voită se-i dea de la 3 Novembre pănă Duminecă la 1 Decembre? Ne tememu că nu. De unde astă temere? Chiaru de la prefacerea sesiunii din straordinariă în ordinariă. Căndă mă guvernă convoca Admarea in sesiune straordinariă , este învederată,— și numele chiaru arată — că are trebuințe urgințî, straordinarie. Logica dară arată că guvernul a avendu trebuințe urgințî, straordinarie, nu póte se convoce Adunarea în sesiune straordinariă pentru ca s’o disolve. Dacă are trebuințe straordinarie, urgiți, este învederată că prin disolverea Ad unării acele trebuințe voră suferi, și națiunea va suferi. Ministerium dară , și cu dînsulă președintele de dreptă ală Adunării, mergândă pănă a viola legea ca se număscă ordinariă uă sesiune straordinariă, nu putemă da altă explicare acestui faptă de cătă c’o numesce astă felă pentru ca se pută s’o disolve îndată, făr’a s’areta naintea națiunii lipsită de logică, de bunulă simțu. Ș’apoi, nu mai suntă ș’alte temeiuri mai bune cari ne facă a bănui că Adunarea va fi disolvată? Nu scie ministerială că ea are cea mai imperiósa datoria, a căuta îndată socotelile ș’a regula financiele ? Insuși ministru celă cu bugetele decretate, spuse națiunii, prin referatură seă dela 20 Sept. că este ună deficită mai de 11 milione. Și ministru n’a publicată și tabela litera B, ca se scimă, creditele disponibile remase fiă dirui ministeriu, creditele cerute de năcare pînă la finitură anului, sumele ce mai are a încasa. Nu ne a spusă ce s’a făcută cu banii arendiloră moșieloră monastiresci, cisse închinate, cu banii păduriloră, ilegale vindute, și de căle milióne va fi deficitură pentru acoperirea cheltuieliloră a patru luni încă, ce mai era atunci pănă la 31 Decembre, pentru plata de dobîndi, de mandate, de lefuri etc, etc. Ne a spusă că „creditul statului se compromite în ’n întru și ’n afară“ și dupe cele ce putemu întrevedea din socotelile cea publicată, deficitulă este nu de 11 milione ci de uă sumă îndouită. Cădemă dară în falimentă dacă Adunarea nu va lua socotelele. Și de le va lua, Statulă, națiunea, scapă de falimentă, dară cadă in falimentîi și morale și materiale Miniștrii cari au adusă lucrurile în starea acesta. Deci, diferănmeri, și repetimă astăzi, că nu scimă dacă d. Cogălnicianu va voi și mai cu semn de va putea merge nainte pe calea socoteliloru și a regulării financieloru. Adunarea va cere se voteze îndată proiectură de reformă rurale. Acesta o pate face într’u singură ședință, căci nu este ministru, nu este deputată care mai pute dice, făr’a se face ridiculu, că nu cunosce pe deplină acésta mare cestiune. Votîndu-se acea lege, partitele guvernământului personale voră perde uă mare armă din mână, și n’avemă nici ună faptă dupe care se deducem« cu temeiii că ministeriu să va voi și va putea asculta voința camerei și a națiunii. Adunarea va cere descentralizarea și reforma comunale. Acestă lege ce este temelia Libertății s’ar putea face în 1one, iă în trei ședințe. Nepromulgarea legii de necompatibilitatea deputaților cu funcțiunele salariate, și chiară raportulă prin care se numesce înalta comisiune din iași și in care nu se vorbesce nimică de desceniiare — uitare neînțeleasă din partea unoră ministru ca d. d. Cogălniceanu, I’opiu, Stege și Bolintineanu — ne face a bănui că Ministeriul nu va voi și nu va putea se sfărâme centralisarea, ce este părghia guvernământului personale. Adunarea va cere gardă naționale și reformă electorale. Nu póte fi libertate până ce omulă nu va avea într’uă mănă arma și în cealaltă buleti nulă de votu. Acastă lege se póte face, în trei, in patru ședințe, ceaa ce ne face peste totu 7—8,oile de lucrare a Adunării. Oricine vede că cererile nóstre, și de Ia Ministeriă și de la Adunare, sunt forte reali și forte practice. Voi-va și pute va ministeriului se dea Adunării aceste proiecte? Aci este cestiunea. Astăfelă națiunea póte judeca, asupra faptului, sinceritatea, patriotismul și inteligința majorității și minorității Adunării. De le va da, și Adunarea le va refusa, atunci se va dovedi că coalițiunea voiesce despotismul și peirea ferei, de nu le va da, se va dovedi că Ministerial și partisan sei voiescă guvernământală personale, despotismulă, perirea națiunei Române. Sperămă că neamă espijcată lămurită pentru toți, și acuma, se jndice națiunea pe fiecare dupe faptele sale. C. A. R. PERIOLELE STĂRII ACTUALI. I. (Programa noului ministeriu. Necesitatea unei programe. Fapta era un vorbe). In facia unui nou ministeriu, și inaintea dechiderii Adunării, credemă că este că datoriă a espune, cu linușce și nepărtinire, adevărata stare critică în care țara se află aruncată prin ilegalitățile și arbitrariile ministeriului căzuta. Reulaesiste și este mare. Constituțiunea este călcată , controlul Adunării desființată, voința țerei de pprețuită, drepturile cetăținilor lovite, libertățile publice năbușite, bugetele nevotate și puse în lucrare prin ordinanță ilegale, impositele strînse prin mésuje silnice și arbitrarie, socotelile baniloră publici încurcate și necercetate pe mai mulți ani, în financieză desordine splimentatoria și ună delicită de mai multe milióne, justiția și administrațiunea venale, prevaricatorie și declarate ună scandală publică, creditula țerei perdută și lovită de morte prin neplata lefiloră și mandateloră guvernului de către tesiură, comercială căzută, lipsită de orice încuragiare Ț chiară insultată, instrucțiunea publică desorganisată și părăsită în cea mai mare neîngrijire, tóte reformele făgăduite de Convențiune cu desevîrșire uitate, cele mai însemnate interese morale și materiale cu totulă perdute din vedere, tote cestiunile mari și vitale amânate și compromise, viitoriului țerei espusă la cele mai mari nefericiri și adeverate pericle. A Înainte de a da tóte desvoltările cuvenite acestei mărginite expuneri și de a dovedi prin fapte adevăratele cause ale stării pline de desordine și de pericle în care ne aflămă, se țiicem căteva cuvinte despre noulă ministeriă. Arnă declarată de la începută că nu vomă combate acestă ministeriă pînă nu vomă vede care este calea ce voiește a urma, cari suntă faptele prin cari voesce a se mânjine la putere. Situațiunea este atătă de critică și de amenințătăriă pentru pacea fericirea și însăși esistența țerei, în cătă ori ce romănă, cu simptiminte de romănă, trebuie se dorescă, se ceră, se lucreze, în numele viitoriului țere sale, a înceta cătă mai curîndă acestă situațiune arătă de încurcată și ruinătorie pentru cele mai mari interese. Dacă noulă ministeriă ară înțelege biamarea sea în aceste grave împrejurări, dacă ar intra cu sinceritate pe adevărata cale constituționale, dacă ar stărui să reparese ilegalitățile sevîrșite de ministerială căzută, dacă s’art sili , a merita încrederea și concursul Adunării prin recunoscerea drepturilor sale constituționale și prin punerea îndată în lucrare a reformelor liberale cerute în Adresa către Tronă, mai cu semă acelea ce dau chieijieștă națiunii, cumă reforma legii rurale, reforma comunelară, garda naționale, reforma electorale, socote ile și organisarea financielară — ș’acestea se potă face într’uă lună de iunie,—atunci noi vomă susțină ace.Mă ministeriă cu aceași tăriă cu care amă combătută ministerială ilegale care s’a retrasă dupe cea împinsă țara pe marginea prepastiei. Singura oservare ce neamă crezută datoria fajo asupra noului ministeriu, în numele principielor constituționali , pentru cari luptămă și pe cari însuși d. Cogălnicianu le a recunoscută și le a proclamată în Adunare, a fostă că venirea sa la putere este contraria acestora principie, Hindu că ministerial ăscă este luată sfară din Adunare, afară din majoritate. Și este soltită de toți acei cari înțelegă sincera aplicare a regimelui constituționale, este declarată chiară de d. Cogălnicianu in Adunare, că Tronulă alege obicinuită miniștrii sei în Adunare, prin prudință, și căndăună ministeriă se retrage, majoritatea care lua combătută este datoriă de îndată se să inlocuescă. Pentru ce, in virtutea acestui principiu constituționale, nu s’a luată ministerială, prin prudință, din majoritate? Și d. Cogălnicianu, din minoritate, viindă la putere cu miniștri luați afară din Adunare, după retragerea unui ministeriu care trebuia de îndată înlocuită de majoritate, nu s’a pusă ore în chipulă celă mai vederată, de la începută, în contradicțiune cu acestă principiă constituționale? Facendă acesta observare, inÎdiție * r v