Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)

1863-11-08

996 ROMANULU­I/ Noem­bre. __________­­ 2­0­ vernementulu constituționale mai cu sema acesta este cea mai de­capete­­ntă misiune a Tronului, și d’acea­a a-ți făcutu bine d’a-ți pusti cuvinte de înfrățire în discursul­ Tronului. Daru ș’aci, domni miniștrii, a-ți făcută uă alunecare de condeie. Negreșită c’aveți dreptate căndă­d­ice­ți că „bă­­nuelile în care se pună cugetările gu­vernului nu potă fi de natură a con­solida ținerile nostre instituțiuni dară întărise­ voră ele bănuindu-se actele și cugetările puterii legislative? Și cine a începută acuzările în anul­ acesta? Adunarea a­­ Jisă guvernului sau gu­­­vernulă Adunării că este „uă vatră de conspirațiuni ?“ Adunarea a fostă țlisă națiunii „c’a înlăturată puterea esecu­­tivă ș’a luată ea cârma în mănă“, sar miniștrii au fost ă pusă asemene cu­vinte resturnătorre, anarchice în gura Capului Statului? Adunarea a fostă calomniată de puterea esecutivă. Do­vadă că însa­și puterea esecutivă a recunoscută că calomnie a rostită ea, a­­vemă că nu numai n’a dată judecă­ții pe cei pe cari îi acuza că con­spiră ci încă că n’a trasű pe depu­tați ’naintea alegătorilor ă loră. Era clară bine, domni miniștii, căndă ați făcută acestă apelă, se fi sfișu că nu este bine ca guvernu să se pue în bă­nuială actele și cugetările Adunării; astă-felă ați fi mersă mai d’a drep­­tul ă la ținta ce trebue s’aveți, la res­pectarea și’ncrederea reciprocă a am­­belor­ puteri. „Organisați țera c’să oră mai înainte.“ etc. etc. Țintiți la fapte, domni miniștrii, eră nu la cuvinte. Ați scrisă, a­ți vorbită pentru națiune eră nu pen­tru străini, ați vorbită pentru că s’a­­duceți încrederea și frăția, eră nu pentru ca se face să se cred­ă, pe cei cari nu sc­ă totă ce s’a petrecută, că culpa este a puterii legislative, și pate a guvernemîntului constituționale. Pentru ce dară acea înfloritură de cuvinte? Ce felă? nu sciți dumneavostră că Adunarea n’are inițiativa și că prin urmare nu póte organisa de nu i se daă proiectele de legi și timpură cu­venită pentru a le vota? Și nu scrți c’ați începută prin a lua Adunării uă lună din timpul­ de lucru ce spera că va avea, stăruind și a țlice că este convocată acumă în sesiune ordinarie eră nu în stroordinarie, cumă flice Convențiunea ? Dacă nu’ntindeați acelă articlu ală Convențiunii, Adunarea ar fi avută ’naintei patru luni șicure de lucru, căndă acumă i-aț­ lăsată numai trei. Nu sciți că legile votate trebu­­escă și promulgate, și că puterea e­­secutivă le promulgă eră nu cea le­gislativă? De ce dacă n’ați țlisă; „se uitămă“ în loc­ de „se uitați;“ „se organisămă,“ în loc­ de „se organi­sați ?“ Unde a fostă uă bănuială, ță­rană, omulă umbla în juru-i cu multă de­licateță, și nu scimă dacă gingășia a fostă aci­asta cumă trebuia se fiă. Celă care este dreptă și prin urmare tare, este mai supusă, mai blîndă și nu scimă, dacă ca consilieri ai tronului n’au­ comisă greșiala a lăsa Adunării rolulă celui dreptă și tare. Ei i se cuvine acestă rolă, dară credemă că consi­­liării Tronului trebuia se pazescă eci­­librulă și se nu dea partea cea mai adeverată numai Adunării. S’a irisă, de mulți, domni miniștrii, că în discursul­ Tronului se ț­­cea: „ve facă m­ă solemnă apelă pentru cea de pe urmă oră“ Suntemă fericiți că nu vedemă aceste cuvinte în dis­cursul­ Tronului; fură-mă fericiți căndă vai jură-mă, a doua-țli c’căndă s’a recitită in Adunare de către secretariul ă iei, în faț­a dumnevósta, l’a­țî încuviințată, găsindu-lă scrisă și tipărită astăfelă precumă a fostă, adică făr’acea ne­norocită frase. Căci dasă ea ară fi fostă în adeveră, ori cine s’ară fi în­trebată atunci ce nume se cuvine unui apelă la înfrățire făcută prin amenin­țări? Ori cine atunci, ară fi combinată acea frase „ pentru cea dupe urmă oră“ cu cuvintele de mai susă „socotiți, uitați, organisați,“ cu pretinsa moște­­nire a financieloră struncinate, etc. etc. Ș’atunci nu numai că n’ară fi încetat bănuelile că puterea eșecutică voiesce se se sustragă legalului și bine­făcă­­toriului controlă ală puterii legislative, dară ar fi crescută acele bănucli, și putemă frice c’ar fi trebuită se crescă. Din norocire însă nu este în cu­­vîntulă Tronului acea nenorocită tra­se, și prin urmare, domni Miniștrii, credincioși apelului ce faceți, ca ’n­­facia eveniminteloră serióse ce se pre­­gătescă, „se înlăturămă ori ce desbi­­nări, pentru ca se organisămă țâra c’uă oră mai nainte“, priimimă de bună, și ’n tóte, programa ce ați dată, și dechiarămă c’o susținemă cu celă mai deplină devotamentă. Pentru acesta însă trebuescă fapte eră nu vorbe. Omenii nu uită desbinările căndă stau cu brad­ele încrucișiate. O-­menii nu ’nceteză d’a bănui căndă nu suntă tare înhămați la lucru. A-ți înțelesă-o acésta fiindă c’a-ți dlisă că „Timpulă faptelor’ a sosită.“ Se vie dară faptele. Sciți, domni miniștrii, că și Ministeriulă d-lui Manolaki Ko­­stachi, a fostă pusă aceste mari cuvin­te în discursul­ Tronului, și că fap­­tulă a dovedită că ele n’au fostă de cătă o suflare, și nimică mai multă. Nu ne acuzați dară dacă, ca toți cei pățiți, stămă încă în îndouială. Mai multă ăncă, nu lăsați se stea lumea în îndouială căci d’aci pănă la bănuială este ună sin­gură pasă. Și calea dumnevóstra este netedă, și misiunea d-vostră de și forte mare este fórte lesne: împrejurările din afară și din întru v’ajută forte. La lu­cru dară. Adunarea n’are de cătă trei luni, căci una i-ați luatu-o, prefăcêndă în ordinarii chiară cele straordinarii. Merge-­ți dară în toto totă astăfelă; arătați că sorți­a face din lucrurile ce­le ce păreau mai straordinarii, lucr­ trî­ordinarie. Nu face­ți ca Adunarea se-și poitimpulă, ci dare-i îndata proiectele de organisare. Adunarea nu se póte ocupa încă de financie, căci, cu dreptă curentă, d. ministru de fi­nancie a mai cerută căte­va z­ile pănă se se potă uita în acea desordine spăi­­mântătorie în care suntă. Aduce­ți dară proieptul­ legii rurale, ală legii comunelor­, ală legă electorale, și le­gile pentru desvoltarea și consolidarea libertăților­ publice și individuale; și spre mai multă înlesnire și chie^ește aduceți proieptulă de constituțiune, vo­tată de Centrala. Acolo intră aceste libertăți, și numai astăfelă vomă pu­tea aștețta regimele constituționale, cur­­mîndă, domniloră miniștrii, mitjăloculă d’a totă tălmăci și sub­ articlele Con­­vențiunii. Cereți, și cu dreptă cuvîntă, ca puterea executivă se nu mai fiă bănu­ită c­ă tinde la sugrumarea libertăți­i loră publice. Cumă óre se póte curma ori ce bănuiele, cumă se póte tăia mai bine limba calomniei de cătă dăndă Adunării acele proiecte de legi și constituțiunea, cari voră așed­a totulă pe temelie trainice? Dacă Adunarea le va vota le promulgați îndată și e că frăția stabilită prin faptă. De nu le va vota, națiunea va vedea că depu­tații actuali nu voră fericirea țerei, și—i va înlocui cu alții mai inteligenți și mai patrioți. E! Domnii miniștrii! Sciți bine c’obicinuită nu puterea legislativă ci cea executivă sugrumă libertățile pu­blice și tinde la guvernemîntă perso­nale. Sciți bine că mai mulți despoți suntă mai lesne de ’nvinsă căci nu este unitate în acțiune, căci lumea se ’nclină lesne naintea unui­a, ș’a­­nevoie naintea multora Politeismulă a fostă lesne învinsă de Mono­teismă, și sciți bine c’acumă nu se mai póte res­turna cultulă unui singurii Dumnezeu­, de către ună cultă în care ar fi mai mulți. Scăpați-ne dară d’aceste temeri, prin legi, întăriți națiunea contra pu­terii esecutive, prin legile și consti­tuțiunea ce veți da Adunării spre a le vota; și ’ntăriți puterea esecutivă prin amórea și respectulă ce va ave națiunea pentru dînsa, căndă o va ve­dea că merge pe calea legale, că face și face bine. Cestiunea este lămurită. Națiune, uitere, judecă pe fie­care dupe fapte, și apoi, de nu voră înțelege mandatarii tei din guvernă și din Ca­meră, înțelege tu. C. A. R. SFATURILE INDEPENDINȚE ALE EUROPEI ORIENTALE. SERBIA. Scrisore adresată directorului di­­ariului Per­sever­anza din Milan. Domnule, Amu citită însemnata scriere din numerile 1415 și 1417 din „Perseve­­ranza“ privitoria la condițiunile de e­­sistență și de desvoltare a tutoră sta­­turiloră peninsulei orientali menite, du­pă tota aparițța, a lua loculă într’ună viitoriă apropiată dominațiunii otomane în Europa, și a cărora constituțiune de­finitivă se impune ca se ch­emă așa spiritului, ca soluțiunea cea mai drep­­tă și cea mai practică totă de­cădată a cestiunii Orientului. Ce aste mai na­turale într’adeveră și mai ecitabile, în ziua căndă succesiunea imperiului O­­tomană se va deschide, ca avutele do­­miniuri scăpate din măna slabă a sul­tanil­oră, în locă se fie aruncate ca m­ă­mără de discordiă pofteloră străinului, se se înapoeze la vechii și legitimii lor­ posesori? Daca este adeverată că astăzi nu mai este vorba, ca pe la sfîrșitulu soclului din urmă sau ca la inceputulă acestuia, de cătă de a îm­părți Turcia, ce remâne altă de făcută de cătă de a o da în deretă moșteni­­toriloră firesci, și acești moștenitori i-ați aretatu, suntă cele trei mari ra­se între care se împarte în ora de fa­­ciă pământulă peninsulei orientale, Gre­cii, Serbii, Românii. Dați-mî voiă ca, la răndulă meă, autorizatu de comunitatea ideieloră și a simpatieloră, se aducă în sprijinul ă saă alăture cu privirile arătă de co­recte omise de către colaboratorele d-vóstre, ca­teva observațiuni ce amă putută culege la facia locului într’uă călătorie ce amă făcută de corindă în Oriunte. Lăsăndu­ de­uă parte pentru astă dată Grecia și România cari trecă în acestă minută uă stare de crise, me voiă mărgini a-țî vorbi despre Serbia, cea mai mică cătă pentru acumă, dară nu cea mai pucină interesante dintre­­aceste trei staturi chrămate a deveni, dupe ingeniosa definițiune a colabora­­torelur d-vestre „otarnele civilisate“ (i confini civili) ale Europei orientale. Publiciștii cari s’aă ocupată de Serbia au întrebuințată căte uădată vor­­bindă de dînsa uă comparațiune cu ca­re amorulă propriă ală Serbiloră a fostă forte flatată; ei au numitu-o Piemontele Iugo­slaviei (Slavia de Sudă). Pentru a aprecia însemnarea și înțele­­sulă adeverată ală acestei comparați­­uni, cititorii noștrii nu trebue se par­­dă din vedere acestă punctă însemnată­­că Serbia, sau ea se vorbimă mai dreptă, Țara Serbă, nu se opreșce la etarele micului stată pusă luptă scep­­trulă Obrenovițiloră, că dincolo de a­­ceste etare, provincie vaste, atărnândă unele de Turcia, altele de Austria, ve­chia Serbiă (stara Serbia), Bosnia, Br­­zegovina, Muntenegru, Sirmia, că par­te din Slavia și din Banată, sunt­ lo­cuite de mase compacte cu totulă ser­be prin origine și prin limbă, și cali­tate tindă a se apropia și a se uni pentru a reconstitui vechiulă imperiu ală lui Douchon, daca nu în tota în­­tinderea lui, celă puțină în limitele lui cele nemidălocită realizabile. Asupra acestoră țere, puse în con­­dițiuni politice sau economice mai pu­țină favorabile, Serbia esercită ună feliă de atracțiune asemine a celei ce Piemontele esercită asupra peninsulei mai naintea celor­ de pe urmă și me­morabile evenimente din care a eșită unitatea italiană. Mulțumită semi-in­­dependinței de care se bucură, înțelep­ciunii guvernului sef, instituțiunilor­ liberali ce posede, organisațiunii iei încă incomplete, dară în progresă ne­contenită, miculă Stată, a cărui capi­tale este Belgradul­, concentradă asu­pra sa privirile și speranțele tutoră serbiloră, asemine precum­ și Romanii întorcă, póte cu mai puțină încredere, ochii loră spre Bucuresci, grecii spre Atena. Notésa că eă încă nu vorbescă aice nici de Croați, de Dalmați, nici de Bulgari, la cari influința sârbă în­cepe a predomina și unde va domni fără Indouela în <rioa căndă înțelegăndă primejdia în bucățicelor­ de naționalități, aceste popore vor­ înceta d’a urmări chimera unei Croație, unei Dalmație, unei Bulgarie independinți și distincte, pentru a reconstitui în unire cu Serbii, și în condițiuni ce voră fi liberi se desbată între dînșii, marea unitate iu­­go­­slavă. Națiunile, ca și individii, ajungă rare ori dintr’uă săritură scopulă propusă silințelor- loră. Italia este dă dovadă despre acesta. Dupe ce am strebătută aprope cele două treimi ale carierei, a trebuită a se opri de uă dată. Este acesta m­ă­reu? Cei nerăbdători mur­mură, pate că n’aă cuvântă. Obstacu­­lul­ serva la crescerea vigurei, și forța care îl­ învinge se arată mai mare și mai sigură de dînsa. Suprimă Villa­franca, Italia ar fi dată óre acestă mare spectaculă lumii ? Coronarea ce ea as­­cepta ănca și astăi­i ar fi putută pare ună dlară ală fortunei, elă va fi uă concistă a geniului sex. Asemine și pentru tenărul ă Stată Serbia, acestă frate mijlociă ală fami­liei europene, cumă ’să numesce ună publicistă englese (the youngest membre of the european family,) trebue, dupe tóte aparințele, mai nainte d’a ajunge la com­pleta lui desvoltare, se trdcă prin doue rase sucesive. Ele trebue se tindă mai ântăiă la fonderea unității sârbe; din u­­nitatea sârbă va eși la răndulă scă u­­nitatea iugo­slavă. Cumă și prin ce mi­­dulece va pregăti principatul­, celă pu­țină în ceea ce­ lu privesce, acestă în­­douită evenimentă? Colaboratorele dv. enumeră căteva, pe acele ce le crede mai eficace, și-mi place a le aduce aminte aci, citindă propriele sale cu­vinte : „Oltreche esercitarsi tutti alle arini, i Șerbi devrebbero occuparsi delle arti deJla pace, di svilu pare le loro ri­­chezze teritoriali, di educare il populo, în guisa ehe la Serbia diventasse real­mente il centro intellettuale de la Ju­­go-SIavia.4‘(l) Asesta este fórte bine disă dom­nule; dupe ce s’a definită scopulă, nu se póte areta mai bine mi­julecele, și nu credă se­me aventure să dicăndă că principele Michaelă, cu ai cărui miniștri amă avută căte uă dată onore a vorbi, și a-și pute dice toți Serbii, nu se o­­silescă în opiniune asupra acestui su­­biectă de autorul­ programei. Voiă a­­dauge chiară, că în multe puncturi, și întru că să permită împrejurările, ace­­stă programă a fostă pusă în lucrare (1) Esercităndu-se toți la arme, Serbii ar trebui totă de nădată a se ocupa cu ar­­iile păcii, a desvolta avuțiele lorfi teri­toriali, a educa poporală, cu scopul­ ca Serbia se deviă în adevară centrală in­telectuale ală Iugo-Slaviei, de mai mulți ani, și acesta este de bună sema una din causele acelei in­­fluințe de care-ți vorbiamă mai susă că esercitadă Serbia asupra poporațiuni­­lor­ Iugo­slave ce o înconsidră. Amă visitată, suntă căte­va luni, Serbia, nu ca ună simplu turistă, ci ca ună că­­lătoriă ce doresce a cunosce pentru a pute spune mai bine altoră acea­a ce­a cunoscută, și care voes ce se vddă mai nainte de a spune altoră ce­a vă­­duvă, amă ămblată prin tóte părțile iei și amă cercetatu-o în tote amănuntele iei Călătorindă încetă, vorbindă și cu autoritățile și cu locuitorii din târguri, cu țăranii din sate și cu călugării din monastirî. Pretutindeni, pănă și în cele mai mici sate, amă vădură milițiele națio­nale constituite prin decretulu scupcnieî (a­­dunarea naționale) din 1861, organi­­sate, armate, disciplinate, gata a intra în campanie. Mica armiă regulată, care nu este ca se vorbimă la dreptură, de cătă ună cadru formată de mai nainte pentru a priimi la ună minută dată pe cei 60000 de ómeni ai celui d’ăntăiă bană ală miliției, este deprinsă la res­­belă, plină de ardere, și îndestulă de instruită. Erbăria de la Strugari, fon­­deria de tunuri și manufacturele de ar­me de la Kragunewatz organisate dupe modelurile francese sau italiano suntă în plină activitate. Eră pentru partea militariă. Pentru ceea ce se raportă la ar­­iile de pace, pre care Perseveranzza le recomandă cu multă cuvântă, cu tote dificultățile m­enunță la situațiunea poli­tică a Serbiei, cu tóte resursele măr­ginite ale bugetului seă,­­căci schți cătă este de greă, chiară cu financiele cele mai mari, a face se mârgă de nă­po­trivă pacea și resbelulă,) te­amă gă­sită pretutindenea în progresă. Agri­cultura a luată m­ă­noă sberă de la emigrațiunea serbiloră din Banată de unde’î alungă în tote dilele sărăcia și femetea și-i face se trecu Dunărea. Lucrările publice se desvoltă pe uă scară întinsă: sate noue se formasă. Capitala, Belgradul­, sfîrșeșce transfor­marea iei într’ună tărgă europeană. In­dustria începe a nasce. Comercialu numai se rădică cu greă din lovitura ce i-a dată evenimentele anului trecută. Nume­­rusă scelelorä s’a îndoită de 4 ani încoa. Societatea literariă sârbă, care este la Belgradă și care are în finală seă pe tóte notabilitățile șciințifice sau literarie a­le Iugo­slaviei, ne­­mulțumindu-se numai de a publica în fie­care ană, glasnikulă seă, colec­­țiune escelente forte puțină cunoscută în Europa, s’a făcută acumă de adu­­natură materialeiul unei enciclopedie pentru poporă. Clerulă, saracă, pu­țină învățată încă, este liberale din instinctă, și nu osebesce causa sa de a­­ceea a poporului, din care face par­te și în micăloculă cărui­a trăeșce. Nu suntă partite politice. Națiunea întrâgă este devotată capului seă, pentru că ea are credință în realitatea și patri­­otismul ă seă, și ea îl­ ascultă în ori­ce ocasiune ca pre represintantele și celă ănteră servitoră ală legii. Etă, domnule, spectaclulă ce amă avută înaintea ochilor­ mei și care me face se prevedă m­ă frumosă vii—­toriul Sirbiei, numai cătă circumstan­țele se vie puțină într’ajutoră unei țeri arătă de bine dispuse a se ajuta ea însăși. Inse din acesta parte, merturescă, nu suntă fără óre care temeri, și redă destule încurcături, destule greutăți a­­cărora soluțiune este mai gresisă de puterea națiunii. Cea mai funestă este póte starea de crise permanente în ca­re se află Serbia de la bombardarea Belgradului, și care va ține atătă de multă timpă pre cătă vară în temifia și Turcii a se duce de tată din teritoriulă Serbiei. Puterile avură să frumos și ocasiune de a curma ună conflictă a­­menințătoriă pentru pacea Europei. Tur­cii ia data­ o ei inșii, călcăndu printr’­

Next