Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)

1864-02-23

17u­ blicitatea desbaterilor­, constitue ga­­ranțiele principale a unei bune admi­­nistrațiuni a justiției. Reforma propusă de d. Boerescu, într’alte cuvinte, reducerea numerului judecătorilor, pierdjă ea acele garan­ție sau cele pucinü măresce ea ga­­ranțiele esistente? Ne îndoimu ! Căci cine ar putea susține, afară numai de un’i plăcu paradosele, că urmésa a se aștepta mai multe lumine, mai multe imparțialitate de la unii singurii omu decătă de la mai mulți; cine ar pute susține că e mai lesne a se influența și a se conrumpe unu numeru mai mare de judecători decătă unii numeru mai micii ? Cu că tu numerulă judecătorilor« va fi mai mare, fără a trace se înțe­lege peste numeralu uzitată în cea mai mare parte a stateloru civilisate, cu «­­tată se póte mai lesne nădăjdui că prin­tre ei se va găsi colii puținii unu'a în­zestrată cu luminele cerute și cu a­­cea rectitudine a spiritului așa de ne­­cesa rră la rectitudinea judecăților­. Și presupuindui pe toți bine intenționați, numai acestă împrejurare va fi singură de ajunsă pentru ca justiția se fie bine administrată. Căndă compunerea unui tribunale­a esisată trei sau cinci nominațiuni, este rară că ele tóte să fie rele , și dupe cum­ă amu dis’o, una singură ne merită și reala pate încă se fie repa­rată. Dară căndă alegerea trebue se cadă pe uă singură persona, erórea e mai lesne, erórea e mai de temută și ce consecințe fatali nu are atunci acea eróre! Căndă judecătorii luntă in nu­­meră de mai mulți, fără voia lorfi, ei se controlezu unii pe alții și dreptul­ de părere pe care îlu are la noi mi­noritatea, acea instituțiune care ar tre­bui se fie aperată de toți omenii o­­nești, de toți omenii neatîrnați, este și ea ună fină în contra abuzurilor­. Nu se póte îndestulă dori ca a­­cestă dreptă tradiționale , ca acestă dreptă atătă de raționale se fie men­ținută în noua organisațiune. Căci, daca respunderea judecătorului nu este nu­mai uă ficțiune, nu redă dreptatea ce ar fi a constrânge pe minoritate a sub­scrie că­otărăre prin care s’ar viola legea, s’ar comite vre­ună escesu de putere sau ori­care altă abusu. La ce ar sluji jurămcntulă unui magistrată daca uă majoritate să póte constrânge a­ lă viola și de ce trasă într’uă di la respundere elă, minoritate, se fie con­fundată cu majoritatea, singura crimi­nale? Ce lucru mai nedreptă ! ce lu­cru mai monstruosă! Se obiecteză că a opina ca jude­­cătoră în contra unei otărîri este a a­­duce uă atingere prestigiului magis­­traturei, că este a împucina respectulă datorată oracolelor­ justiției. Intesă, nu scimu ce trebue se cre­­demu de­uă­otărîre care n’ar resiste unei critice, unei discuțiunî seriose și demne, nu seimă ce ar trebui se crede că de­uă otărîre pentru care că opiniune contrariă contrariă este că anulațiunel Ș’apoi încrederea și respectulă morale nu se poruncesce, elă se inspiră­ și cată pentru respectulă este miore, elă e­­ste îndestulă asigurata decisiunilor­ jus­tiției, pe cată timpu oa are tote mij­­lócele necesarie spre a le esecuta, pe catü timpă acele decisiuni poruncescă ascultarea. Ași înțelege încă ca părerea mi­norității se ramăie numai consemnată în registrele tribunalului, fără a se co­munica și părților­, daca se crede că ele discredită magistratura; dar în in­­teresulă justiției, in interesul­ judecă­­toriloru, acestă dreptă urmată se fie menținută ! Așa­dară, departe de a se mări chezășiile unei justiție imparțiali si lu­minate cu reducerea mânerului judecă­torilor­, acele chezășie , o vede ori cine, se împucinără. Și da ca instituțiunea unui judecă­­cătoră unică înfățișăză totu alătea ga­ranție ca și vechia organisațiune de nu mai multă, de ce se face uă es­­cepțiune în favorea tribunaleloră de comercii­ ? Daca din contra , unu nu­meru mai mare de judecători este ună avantagiu, uă chezășie mai multă, de ce acea solicitudine numai pentru com­er­cianți, de ce acelă privilegiu numai în favorea acei clase? Unu privilegiu as­­tăzi căndă ele tale tindă se dispară! Și e straniu că pe căndă in alte părți ómenii cei mai luminați fară ca tribunalele sa fie compuse nu de trei, ci de cinci judecători, spre a se evita, dice jurisconsultul ce amu citatu, ma­rea influință pe care președinții o e­­soriază în tribunalele compuse numai de trei judecători, noi voimă se desfiinn­­țămă și pe aceștia. Ei n’au a reduta de cătă influința președintului și gă­­sescu cu tóte acestea că trei judecă­tori nu înfățișază destule garanție și noi, care nu suntemu asigurațî din nici oă parte, vedemă unu lasă și acolo unde ei găsescă o lipsa. „Înainte de tóte vise, sice Ale­­,,8andru-Voda Ipsilante, într’unu­i hri­­„soru atingaloriu de orănduelile ce în­­,,introdusese în țară, dorindu a întemeia „pasa dreptății fie­căruia, amu chibzuită „îmidțir­ea judecătorilor îl, și astu-feră pen­­.,tru ca se arezămă cătă e de trebuin­­,,d­osă asedem­êntulu acesta pentru res­­,,pectură bunei și a dreptei viețuiri, ,,amă aședată nici în orașulu celă mai „principale ală domniei­ nóstre tribunale „de judecători aleși și de bărbați prac­tici dintre credincioșii boeri ai lumi­natului divană ale domniei nóstre.“ Ni se va dice pate că temerile ce esprim­ează în privința instituțiunii jude­cătorului unică surită exagerate, căci curțile vom­ conserva, dupe procetulú în cestiune, personalul ă­loru actuale. Dară daca uă singură juridicțiune bine organisată ofereza garanție de ajunsă și daca vă a treia juridicțiune este ună lucru așa de neînsemnatoră în­cătă mo­dală compunerii eî este indiferinte, de ce se n’o desființămă cu desevîrșire? Ci se zficemu de avantagmele eco­nomice? Lasă că pentru mine ele nu sutită destulă de evidinți, căci a re­duce numerulu judecătoriloru, în tri­bunale, ș’a mări numerulu loru în țară, nu este a realiza­tă economia. Dacă de ce însemnetate ar putea fi uă eco­nomii­ de acesta natură, și óre ună re­­sultată așa de nulă ar putea autoriza uă reformă radicale în organizațiunea judiciară a unei­­ ere? Și daca avantajele economice suntă totu ce trebue se ceremă de la uă or­­ganisațiune judiciară, de ce se nu ad­­mitemă în materie civile judecățile prin arbitri și dintr’uă disposițiune escepțio­­nale se facemă dreptură comună ? (Va urma). ROMANUtiU »■/, lig* dință din partea Adunăreî credemă că nu se putea areta. Adunarea a con­simțită ca d. ministru se aibă și amen­damentele acele pe care ea nu le are nici nu le cunosce! Adunarea a ocupată timpul ă ce-î mai rem­ăsese discutândă și votând proed­­­ură de lege relativă la înființarea ci­­mitirilor­ de prin tîrguri și sate, afară din încinsula sau vatra loră. Vomă pu­blica acestă lege de cea mai mare im­portanță pentru salubritatea și igiena publică. I. I. BULETINULU PARLAMENTARIU. Ședința de la 21 Fevruarie. Intre petițiunile presintate Adu­nării, în ședința de astăzi, însemnămu­mai cu semn duce: acea­a a domnu­lui Ștefanui Catargiu care se plânge în contra ministerialul pentru că i-a se­­cestrată și i-a pusă în vânzare pro­ductele moșiei ce o ține în arendă de la stată căruia i-a plătită căștiulu­­ ii­se puțină în urma termenului și pen­tru acesta întărdiere, i se cere a­ să plă­ti îndouită; și alta a lucrătorilor­ ti­pografi, constituiți în societate de a­­jutoru reciprocă, cari facă apelă la sentimentele Adunării rugăndu-o se protege asociațiunea loru și se-i dea ună petică de pamente din fondură de tăceri de bine pentru a clădi ună in­­stitulii în care se se adapostéscu bă­­trînii invalizi ai tipografiei. Asemene demarșe a fostă făcută comitetulă a­sociațiunei lucrătoriloră tipografi și pe lingă osebitele persóne ce s’aă suc­­cedată la m­inisteriulu culteloru, între care d. A. Odobescu le a și fostă în­destulată cererea; înse numai prin a­­dresa către epitropii monastirei Co­­trocenii, cari s’aă refuzată a s’asocia cu ministerială la acestă adtu de filan­­tropiă. Sperămă, suntemă și cum­ că A­­dunarea, dăndu uă impulsiune guver­­nului, va apuca ocasiunea ce i se pre­­sintă pentru a pune ăntâia pâtră la te­melia unui asemine institut de facere de bine, astufelă cătă s’avemă lăngâ Bu­­curesci m­ă institutu pentru bătrâni, precumă este acelă de la Galata de lăngă Iași, cu singura osebire că ace­la a fostă fondată de bunulă și ade­­veratft unionistulă principe ală Moldo­vei Grigorie Ghica, căndă acesta va fi și de Adunare, și de Guvernă, și ceia ce are­se­ să caracterise mai multă de însu­și particularii petiționari, ca un fondațiune de utilitate publică ce se creeza pentru prima oră în zilele nóstre prin silințele particularilor­ a­­sociați, susținuți în acestă mare scopă, și de puterile statului. Petițiunea lu­­cratoriloră tipografi, susținută de d-na C. A. Rosetti, primulă fondatore ală asociațiunii loră, o fostă însoțită de broșura ce s’au împărțită doi deputați și care cuprinde statutele societății, socotelile închiriate ale anului 1863, bugetul­ pe anulă curinte și lista fă­­cătorilor­ de bine ai societății, cari au ajutatu-o până acuma cu uă sumă ce se rădică la 13.442 lei, osebită de darurile făcute în cărți. Adunarea a proclamată de depu­tată alü alegătoriloru direcți din ora­­șu­lIn­ Bacilă pe­­ Aristidi Furnarachi, în urma întrebării d. P. Văsescu dacă s’a cercetată cu scump d­ate naționali­tatea alesului și a respunsului d. Orad­le că tatălă d. Furnarachi a venită in țăr­ă cu Calimach vodă, și că alesulă este născutu în țerâ, unde posede și proprietăți. Aproposato de deputați, ceremu eroare d. Apostelenu despre erórea ce amu comisă în celu din urm­ă buletină parlamentari­ei, puineă Putna în locu de Tutova, și care este acela pe care d. primă ministru a voită ală sfigmatisti că și caută de interesele sale, că nu vine la Adunare și ca și administrați­­unea locale se plănge în contra lui. La ordinea jilei fiindă cercetarea și votarea caietului de însărcinări ce însoțește pi­inic titlii de lege pentru ca­lea ferată din valea Siretului, D. Ion Ghica a venită la Tribună, a spusă că abia a avută câteva minute pentru a lua în cercetare modificările făcute de minis­­terui dinpreună cu concesionarii în ca­­ietul­ de însărcinări presintată de d. Mavrogheni, și că dupe cătă a put i­ă judeca, într’ună timpu atătă de scurtă, modificările ce s’aă făcută i se pară că au îmbunetățitu era n’au slăbită ca­­ielură. Adunarea, dupe propunerea mai multoru deputați, a ptstrîtă a intra in cercetarea caietului de insercinări, m­o­­deficată de companiei­ fusionate, și­­ Ion Ghica i-a dată citire, ținută două ore și jumătate. Citirea a Ea n’a fostă întreruptă de câtă în doue rân­­duri de către d. ministru ală lucrări— soră publice, vă dată în privirea afe­­­dării traverseloră pe perinuțe sau fără perinuțe, și care nu țintea la altă de cătă a scote din caplu­lă gre­­șela de gramatică, unu pleonasmu, cumă a­disă d. Ion Ghica, lucru ce a făcută pe Adunare­a trece înainte fără a se mai opri la gramatică sulerată de d. ministru, și altă dată la dimensiele traverselor­, asupra cărora la espli­­carea dată de d. Ion Ghica, Adunarea a purnită de rișă și d. ministru ș’a per­duld pofta de a-i mai supune ingeni­­osele și savantele sale oservațiuni. Nu mai puțină și d. Prijbenu­a aflată de la d. Ion Ghica că lemnulă de fugă pót? se se facă totu atătă de tare ca și lemnulă de stegară printr’uâ prepa­­țiune chimică care se infiltrésu în lemnă și-lu face se nu mai putredéscu, nici se mai arlă. O fi înțelesu óre d-nu Prijbenu cumă se face, acestă minune? Nu scrmu, însemn­ă mă dară numele in­ventatorului acestei lucrări ca una ce póte, aplicăndu-se la noi, se devie de unu necalculabile folosă; aflătorulu mij­locului de a face ca lemnulă se nu mai putrezesca este doctorulu Bouchery. In fine, la unu articlu antecedinte ce­lui mai de pe urmă din caietulu de în­sărcinări s’a redicatu uă discuțiune vine, provocată de d. C. A. Rosetti asupra naționalității ómenilor, tecniei și func­ționari cari voru fi întrebuințați la dru­mul­ de ferii. D. C. A. Rosetti voia a face se se schimbe din cnielu uă clausa ce era în derivarea pamânteni­­lor și, tezămulu era arteloriu și se a­­prinse și mai multă căndă d. Rosetti declară că preferă mai bine se cadă amendamentulu seu de cătă se sü re­tragă și se consimță a priimi să lovire, în aptitudinile națiunii romăne , so pri­­m­éscu, dise domnia­ sea, a fi tratați în lege și în faptă ca Negrii. Incidenței s’a terminată prin suprimarea articlu­­lui relativă la funcționarii străini și pământeni al drumului de feru. Dupe terminarea caetului de în­sărcinări s’a pusă la votunu prin bile împreună cu legea căii ferate și s’a priimită cu 70 bile albe contra 16 ne­gre dintr’unu numără de 86 votanți. D. Lascaru­ Catargiu propuse de la Barou, după ce sfârși anunț­area a­cestui mare și frumósă votă ce a fostă * priimită cu aclamărî și aplaude pană și de publiculu din tribunele Adunăreî, a se lua în desbatere proieptulu de lege organică pentru contabilitatea Statului mutată și strămutată, și amânată și é­­ră și în fine aședatu la ordinea dilei. Adunarea intregă susținu pe vice-pre­­ședintele seu și priimi propunerea, nu­mai d. ministru de financie se redică și o combătu. Dară o combătu cu argu­mente arătă de slabe cătă d. C. Bră­­iloiu nici n’avu ce face cu dénsele. La vorba d. ministru care’șî permise a călca formele parlamentarie, și re­­gulamentulă Adunării intrăndă chiară in discuțiunea proieptului de lege, di căndă că forma suptă care este pre­­sintală este nediscutabile, și că mai bună este regulamentulă ce se urmeza acuma de cătă legea ce voiesce Adu­narea se facă; d. Brăiloiu respundendă jice că acestă proieptă este cumă l’a datu de către îngu­șă guvernulă și de către com­isiunea Centrale, unde a lu­crată și d. Steege și cu com­isiunea A­­dunării Fa îmbunătățită și l’a comple­tată pre cătă a putută, și că dacă pro­ieptulă acesta de lege este ne­discuta­bile, apoi regulamentulă financiaria ca l’a făcută guvernulă este și mai ne­­discutabile, și mai imposibile cu Cur­tea de Compturi, și că, in fine, pe cândă guvernulă căută se admini­streze financele cu regulamente pe care elă le face și totă elă le póte des­face, Adunarea voiasca ca guvernulă se aibă legi, ori nu regulamente. D. Steege înse nu respunse la acest puncte principale, ci căută a scăpa de lege (sicondru că a audiții că s’aă făcută a­­mendamente și cere se i se dea, se se publice ș’apoi va vede dacă póte priimi a intra in discuțiunea legii sau chiară a o și retrage. Ce am­endamen­­te se re­clamă, cu amendamente se pu­­blicăinii, îi respunse d. Lascăr Catar­giu, cândă noi n’avemu nici unulă la birou. Surită, dise d. Steege, și voiu se le amu, suută la d. A. G. Golescu. Adunarea mai făcu­tă concesiune, și dupe propunerea d. Dim. Ghica, priimi ca se amâne desbaterea pînă mâne Sîm­­bătă ca se vedá d. ministru amenda­mentele d. Golescu, amendamente ne aduse la biurou, ne­susținute, și prin urmare, ca și cândă n’aru fi esistândă pentru Adunare. Mai multă condescen­ POLEMICĂ AGRICOLĂ. Despre starea Panteleimonului. (Ve<Jî No. de erî). Uă vechiă deprindere, contractulă de pe cindu profesată economia rurale în Academia din Iași, ne determină a împrospăta cu repediune puncturile prin­cipale ale discuțiunii, și apoi a porni mai departe de acolo de unde amă stă­tută ieri. Discuțiunea care a adusă polemi­ca intre noi și directorile de la Pan­teleimon, s’a începută prin critica ce amă făcută asupra proiectului de lege relativă la strămutarea scalei de la Pan­teleimon la Văcăresc!. Vorbindă de a­­cesta strămutare, nu în urmă, cumü se asardésa a avansa in publică d. Aure­lian, ci cu multă mai nainte de a se fi retrasă din Adunare acelă proiectă de lege de către d. ministru ală lu­­crărilor­ publice, amu­misă cîte-va cu­vinte asupra fermei, a învețemintului și a personalului secret și mai alesă a­­supra lipsei de practică, dobîndită prin propria esperiință a directorii oră. Fără ca se num­im­ pe cine-va, vedurămă pe d. Aurelian, ridicîndu-se în contra nóstru și dicându-ne că n’amă criticată cu cuvinte temeinice, strămutarea sealei la Văcâresci, că n’amu criticată, ci am defăimată, amu spusă adică bârfele, dacă amu voi a ne servi cu propriele sale cuvinte. Gumă vomă fi criticată acea stră­mutare, nu ne vomă permite a o­rice noi, destulă că d. ministru respectivă a venită, în urma criticei nóstre, ș’a re­trasă proiectulă de lege în cestiune. Se vede că și dumnelui a înțelesă că nu este bine a muta­tă scala de a­­gricultura dintr’unu sată în tîrgă. Sca­­la dată de agricultură, leinîindu totă la Panteleimon, cra d. Aurelian a în­țelesă că resultatulu criticei nóstre nu póte sa marginésca numai la atâta. Scó­­la este in pericolu, ș’a­dică domnia sa, se ne sculumă cu m­eu cu mare si se o aparțmnu. Acela I­­I, care nu înțe­lege agricultura, care este instrumentă de bîrfele, care a imbetinită fără se Înve­țe ceva, caută se facă reala cu ori­ce prețiu. D. Aurelian apoi ne numesce procopsită in tóte, pare că noi de ună cu artă de soculă de cîndu ne ocupămă cu agricultura amu fi cultivată altă ramă de agricultură de­câtă num­ai econo­mii rurale, și apoi și impută pentru ce n’a ni fi concurată ca sa apucămă ca­tedra de mecanică, dupe exemplulă ce ni- lu dă d-sa, care ține mai multe ca­tedre, și chiară catedre despre care n’are nici măcară calitățile cerute de lege precumă este acea de botanică, acea do­­oiință forestiaria, etc. Pro­­copiéia dară, in tóte, nu este atributul ă ce trebue a se da nouă, care abia pu„ Domnule Reradtore! Ca se faceți lumina pe care ne ați promisă în jurnalul­ de ieri din 20 Fe­­vruariă în chestia recensiunii pentru garda orasenesca, voiu­a re­­nuncia că în suburbia în care se aflu listele sau făcută în totu forma și sau înain­tată și comisii locale. Primiți, D-le Redactore, salutările mele respectuase. Unu deputații de suburbie. (numele deputatului este păstrată pen­tru redacțiune). — .—.—-----------------­

Next