Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)
1864-02-23
17u blicitatea desbaterilor, constitue garanțiele principale a unei bune administrațiuni a justiției. Reforma propusă de d. Boerescu, într’alte cuvinte, reducerea numerului judecătorilor, pierdjă ea acele garanție sau cele pucinü măresce ea garanțiele esistente? Ne îndoimu ! Căci cine ar putea susține, afară numai de un’i plăcu paradosele, că urmésa a se aștepta mai multe lumine, mai multe imparțialitate de la unii singurii omu decătă de la mai mulți; cine ar pute susține că e mai lesne a se influența și a se conrumpe unu numeru mai mare de judecători decătă unii numeru mai micii ? Cu că tu numerulă judecătorilor« va fi mai mare, fără a trace se înțelege peste numeralu uzitată în cea mai mare parte a stateloru civilisate, cu «tată se póte mai lesne nădăjdui că printre ei se va găsi colii puținii unu'a înzestrată cu luminele cerute și cu acea rectitudine a spiritului așa de necesa rră la rectitudinea judecăților. Și presupuindui pe toți bine intenționați, numai acestă împrejurare va fi singură de ajunsă pentru ca justiția se fie bine administrată. Căndă compunerea unui tribunalea esisată trei sau cinci nominațiuni, este rară că ele tóte să fie rele , și dupe cumă amu dis’o, una singură ne merită și reala pate încă se fie reparată. Dară căndă alegerea trebue se cadă pe uă singură persona, erórea e mai lesne, erórea e mai de temută și ce consecințe fatali nu are atunci acea eróre! Căndă judecătorii luntă in numeră de mai mulți, fără voia lorfi, ei se controlezu unii pe alții și dreptul de părere pe care îlu are la noi minoritatea, acea instituțiune care ar trebui se fie aperată de toți omenii onești, de toți omenii neatîrnați, este și ea ună fină în contra abuzurilor. Nu se póte îndestulă dori ca acestă dreptă tradiționale , ca acestă dreptă atătă de raționale se fie menținută în noua organisațiune. Căci, daca respunderea judecătorului nu este numai uă ficțiune, nu redă dreptatea ce ar fi a constrânge pe minoritate a subscrie căotărăre prin care s’ar viola legea, s’ar comite vreună escesu de putere sau oricare altă abusu. La ce ar sluji jurămcntulă unui magistrată daca uă majoritate să póte constrânge a lă viola și de ce trasă într’uă di la respundere elă, minoritate, se fie confundată cu majoritatea, singura criminale? Ce lucru mai nedreptă ! ce lucru mai monstruosă! Se obiecteză că a opina ca judecătoră în contra unei otărîri este a aduce uă atingere prestigiului magistraturei, că este a împucina respectulă datorată oracolelor justiției. Intesă, nu scimu ce trebue se credemu deuăotărîre care n’ar resiste unei critice, unei discuțiunî seriose și demne, nu seimă ce ar trebui se crede că deuă otărîre pentru care că opiniune contrariă contrariă este că anulațiunel Ș’apoi încrederea și respectulă morale nu se poruncesce, elă se inspiră și cată pentru respectulă este miore, elă este îndestulă asigurata decisiunilor justiției, pe cată timpu oa are tote mijlócele necesarie spre a le esecuta, pe catü timpă acele decisiuni poruncescă ascultarea. Ași înțelege încă ca părerea minorității se ramăie numai consemnată în registrele tribunalului, fără a se comunica și părților, daca se crede că ele discredită magistratura; dar în interesulă justiției, in interesul judecătoriloru, acestă dreptă urmată se fie menținută ! Așadară, departe de a se mări chezășiile unei justiție imparțiali si luminate cu reducerea mânerului judecătorilor, acele chezășie , o vede ori cine, se împucinără. Și da ca instituțiunea unui judecăcătoră unică înfățișăză totu alătea garanție ca și vechia organisațiune de nu mai multă, de ce se face uă escepțiune în favorea tribunaleloră de comercii ? Daca din contra , unu numeru mai mare de judecători este ună avantagiu, uă chezășie mai multă, de ce acea solicitudine numai pentru comercianți, de ce acelă privilegiu numai în favorea acei clase? Unu privilegiu astăzi căndă ele tale tindă se dispară! Și e straniu că pe căndă in alte părți ómenii cei mai luminați fară ca tribunalele sa fie compuse nu de trei, ci de cinci judecători, spre a se evita, dice jurisconsultul ce amu citatu, marea influință pe care președinții o esoriază în tribunalele compuse numai de trei judecători, noi voimă se desfiinnțămă și pe aceștia. Ei n’au a reduta de cătă influința președintului și găsescu cu tóte acestea că trei judecători nu înfățișază destule garanție și noi, care nu suntemu asigurațî din nici oă parte, vedemă unu lasă și acolo unde ei găsescă o lipsa. „Înainte de tóte vise, sice Ale,,8andru-Voda Ipsilante, într’unui hri„soru atingaloriu de orănduelile ce în,,introdusese în țară, dorindu a întemeia „pasa dreptății fiecăruia, amu chibzuită „îmidțirea judecătorilor îl, și astu-feră pen.,tru ca se arezămă cătă e de trebuin,,dosă asedemêntulu acesta pentru res,,pectură bunei și a dreptei viețuiri, ,,amă aședată nici în orașulu celă mai „principale ală domniei nóstre tribunale „de judecători aleși și de bărbați practici dintre credincioșii boeri ai luminatului divană ale domniei nóstre.“ Ni se va dice pate că temerile ce esprimează în privința instituțiunii judecătorului unică surită exagerate, căci curțile vom conserva, dupe procetulú în cestiune, personalul ăloru actuale. Dară daca uă singură juridicțiune bine organisată ofereza garanție de ajunsă și daca vă a treia juridicțiune este ună lucru așa de neînsemnatoră încătă modală compunerii eî este indiferinte, de ce se n’o desființămă cu desevîrșire? Ci se zficemu de avantagmele economice? Lasă că pentru mine ele nu sutită destulă de evidinți, căci a reduce numerulu judecătoriloru, în tribunale, ș’a mări numerulu loru în țară, nu este a realizată economia. Dacă de ce însemnetate ar putea fi uă economii de acesta natură, și óre ună resultată așa de nulă ar putea autoriza uă reformă radicale în organizațiunea judiciară a unei ere? Și daca avantajele economice suntă totu ce trebue se ceremă de la uă organisațiune judiciară, de ce se nu admitemă în materie civile judecățile prin arbitri și dintr’uă disposițiune escepționale se facemă dreptură comună ? (Va urma). ROMANUtiU »■/, lig* dință din partea Adunăreî credemă că nu se putea areta. Adunarea a consimțită ca d. ministru se aibă și amendamentele acele pe care ea nu le are nici nu le cunosce! Adunarea a ocupată timpul ă ce-î mai remăsese discutândă și votând proedură de lege relativă la înființarea cimitirilor de prin tîrguri și sate, afară din încinsula sau vatra loră. Vomă publica acestă lege de cea mai mare importanță pentru salubritatea și igiena publică. I. I. BULETINULU PARLAMENTARIU. Ședința de la 21 Fevruarie. Intre petițiunile presintate Adunării, în ședința de astăzi, însemnămumai cu semn duce: aceaa a domnului Ștefanui Catargiu care se plânge în contra ministerialul pentru că i-a secestrată și i-a pusă în vânzare productele moșiei ce o ține în arendă de la stată căruia i-a plătită căștiulu iise puțină în urma termenului și pentru acesta întărdiere, i se cere a să plăti îndouită; și alta a lucrătorilor tipografi, constituiți în societate de ajutoru reciprocă, cari facă apelă la sentimentele Adunării rugăndu-o se protege asociațiunea loru și se-i dea ună petică de pamente din fondură de tăceri de bine pentru a clădi ună institulii în care se se adapostéscu bătrînii invalizi ai tipografiei. Asemene demarșe a fostă făcută comitetulă asociațiunei lucrătoriloră tipografi și pe lingă osebitele persóne ce s’aă succedată la ministeriulu culteloru, între care d. A. Odobescu le a și fostă îndestulată cererea; înse numai prin adresa către epitropii monastirei Cotrocenii, cari s’aă refuzată a s’asocia cu ministerială la acestă adtu de filantropiă. Sperămă, suntemă și cum că Adunarea, dăndu uă impulsiune guvernului, va apuca ocasiunea ce i se presintă pentru a pune ăntâia pâtră la temelia unui asemine institut de facere de bine, astufelă cătă s’avemă lăngâ Bucuresci mă institutu pentru bătrâni, precumă este acelă de la Galata de lăngă Iași, cu singura osebire că acela a fostă fondată de bunulă și adeveratft unionistulă principe ală Moldovei Grigorie Ghica, căndă acesta va fi și de Adunare, și de Guvernă, și ceia ce arese să caracterise mai multă de însuși particularii petiționari, ca un fondațiune de utilitate publică ce se creeza pentru prima oră în zilele nóstre prin silințele particularilor asociați, susținuți în acestă mare scopă, și de puterile statului. Petițiunea lucratoriloră tipografi, susținută de d-na C. A. Rosetti, primulă fondatore ală asociațiunii loră, o fostă însoțită de broșura ce s’au împărțită doi deputați și care cuprinde statutele societății, socotelile închiriate ale anului 1863, bugetul pe anulă curinte și lista făcătorilor de bine ai societății, cari au ajutatu-o până acuma cu uă sumă ce se rădică la 13.442 lei, osebită de darurile făcute în cărți. Adunarea a proclamată de deputată alü alegătoriloru direcți din orașulIn Bacilă pe Aristidi Furnarachi, în urma întrebării d. P. Văsescu dacă s’a cercetată cu scump date naționalitatea alesului și a respunsului d. Oradle că tatălă d. Furnarachi a venită in țără cu Calimach vodă, și că alesulă este născutu în țerâ, unde posede și proprietăți. Aproposato de deputați, ceremu eroare d. Apostelenu despre erórea ce amu comisă în celu din urmă buletină parlamentariei, puineă Putna în locu de Tutova, și care este acela pe care d. primă ministru a voită ală sfigmatisti că și caută de interesele sale, că nu vine la Adunare și ca și administrațiunea locale se plănge în contra lui. La ordinea jilei fiindă cercetarea și votarea caietului de însărcinări ce însoțește piinic titlii de lege pentru calea ferată din valea Siretului, D. Ion Ghica a venită la Tribună, a spusă că abia a avută câteva minute pentru a lua în cercetare modificările făcute de ministerui dinpreună cu concesionarii în caietul de însărcinări presintată de d. Mavrogheni, și că dupe cătă a put iă judeca, într’ună timpu atătă de scurtă, modificările ce s’aă făcută i se pară că au îmbunetățitu era n’au slăbită caielură. Adunarea, dupe propunerea mai multoru deputați, a ptstrîtă a intra in cercetarea caietului de insercinări, modeficată de companiei fusionate, și Ion Ghica i-a dată citire, ținută două ore și jumătate. Citirea a Ea n’a fostă întreruptă de câtă în doue rânduri de către d. ministru ală lucrări— soră publice, vă dată în privirea afedării traverseloră pe perinuțe sau fără perinuțe, și care nu țintea la altă de cătă a scote din caplulă greșela de gramatică, unu pleonasmu, cumă adisă d. Ion Ghica, lucru ce a făcută pe Adunarea trece înainte fără a se mai opri la gramatică sulerată de d. ministru, și altă dată la dimensiele traverselor, asupra cărora la esplicarea dată de d. Ion Ghica, Adunarea a purnită de rișă și d. ministru ș’a perduld pofta de a-i mai supune ingeniosele și savantele sale oservațiuni. Nu mai puțină și d. Prijbenua aflată de la d. Ion Ghica că lemnulă de fugă pót? se se facă totu atătă de tare ca și lemnulă de stegară printr’uâ prepațiune chimică care se infiltrésu în lemnă și-lu face se nu mai putredéscu, nici se mai arlă. O fi înțelesu óre d-nu Prijbenu cumă se face, acestă minune? Nu scrmu, însemnă mă dară numele inventatorului acestei lucrări ca una ce póte, aplicăndu-se la noi, se devie de unu necalculabile folosă; aflătorulu mijlocului de a face ca lemnulă se nu mai putrezesca este doctorulu Bouchery. In fine, la unu articlu antecedinte celui mai de pe urmă din caietulu de însărcinări s’a redicatu uă discuțiune vine, provocată de d. C. A. Rosetti asupra naționalității ómenilor, tecniei și funcționari cari voru fi întrebuințați la drumul de ferii. D. C. A. Rosetti voia a face se se schimbe din cnielu uă clausa ce era în derivarea pamântenilor și, tezămulu era arteloriu și se aprinse și mai multă căndă d. Rosetti declară că preferă mai bine se cadă amendamentulu seu de cătă se sü retragă și se consimță a priimi să lovire, în aptitudinile națiunii romăne , so priméscu, dise domnia sea, a fi tratați în lege și în faptă ca Negrii. Incidenței s’a terminată prin suprimarea articlului relativă la funcționarii străini și pământeni al drumului de feru. Dupe terminarea caetului de însărcinări s’a pusă la votunu prin bile împreună cu legea căii ferate și s’a priimită cu 70 bile albe contra 16 negre dintr’unu numără de 86 votanți. D. Lascaru Catargiu propuse de la Barou, după ce sfârși anunțarea acestui mare și frumósă votă ce a fostă * priimită cu aclamărî și aplaude pană și de publiculu din tribunele Adunăreî, a se lua în desbatere proieptulu de lege organică pentru contabilitatea Statului mutată și strămutată, și amânată și éră și în fine aședatu la ordinea dilei. Adunarea intregă susținu pe vice-președintele seu și priimi propunerea, numai d. ministru de financie se redică și o combătu. Dară o combătu cu argumente arătă de slabe cătă d. C. Brăiloiu nici n’avu ce face cu dénsele. La vorba d. ministru care’șî permise a călca formele parlamentarie, și regulamentulă Adunării intrăndă chiară in discuțiunea proieptului de lege, di căndă că forma suptă care este presintală este nediscutabile, și că mai bună este regulamentulă ce se urmeza acuma de cătă legea ce voiesce Adunarea se facă; d. Brăiloiu respundendă jice că acestă proieptă este cumă l’a datu de către îngușă guvernulă și de către comisiunea Centrale, unde a lucrată și d. Steege și cu comisiunea Adunării Fa îmbunătățită și l’a completată pre cătă a putută, și că dacă proieptulă acesta de lege este nediscutabile, apoi regulamentulă financiaria ca l’a făcută guvernulă este și mai nediscutabile, și mai imposibile cu Curtea de Compturi, și că, in fine, pe cândă guvernulă căută se administreze financele cu regulamente pe care elă le face și totă elă le póte desface, Adunarea voiasca ca guvernulă se aibă legi, ori nu regulamente. D. Steege înse nu respunse la acest puncte principale, ci căută a scăpa de lege (sicondru că a audiții că s’aă făcută amendamente și cere se i se dea, se se publice ș’apoi va vede dacă póte priimi a intra in discuțiunea legii sau chiară a o și retrage. Ce amendamente se reclamă, cu amendamente se publicăinii, îi respunse d. Lascăr Catargiu, cândă noi n’avemu nici unulă la birou. Surită, dise d. Steege, și voiu se le amu, suută la d. A. G. Golescu. Adunarea mai făcută concesiune, și dupe propunerea d. Dim. Ghica, priimi ca se amâne desbaterea pînă mâne Sîmbătă ca se vedá d. ministru amendamentele d. Golescu, amendamente ne aduse la biurou, nesusținute, și prin urmare, ca și cândă n’aru fi esistândă pentru Adunare. Mai multă condescen POLEMICĂ AGRICOLĂ. Despre starea Panteleimonului. (Ve<Jî No. de erî). Uă vechiă deprindere, contractulă de pe cindu profesată economia rurale în Academia din Iași, ne determină a împrospăta cu repediune puncturile principale ale discuțiunii, și apoi a porni mai departe de acolo de unde amă stătută ieri. Discuțiunea care a adusă polemica intre noi și directorile de la Panteleimon, s’a începută prin critica ce amă făcută asupra proiectului de lege relativă la strămutarea scalei de la Panteleimon la Văcăresc!. Vorbindă de acesta strămutare, nu în urmă, cumü se asardésa a avansa in publică d. Aurelian, ci cu multă mai nainte de a se fi retrasă din Adunare acelă proiectă de lege de către d. ministru ală lucrărilor publice, amumisă cîte-va cuvinte asupra fermei, a învețemintului și a personalului secret și mai alesă asupra lipsei de practică, dobîndită prin propria esperiință a directorii oră. Fără ca se numim pe cine-va, vedurămă pe d. Aurelian, ridicîndu-se în contra nóstru și dicându-ne că n’amă criticată cu cuvinte temeinice, strămutarea sealei la Văcâresci, că n’amu criticată, ci am defăimată, amu spusă adică bârfele, dacă amu voi a ne servi cu propriele sale cuvinte. Gumă vomă fi criticată acea strămutare, nu ne vomă permite a orice noi, destulă că d. ministru respectivă a venită, în urma criticei nóstre, ș’a retrasă proiectulă de lege în cestiune. Se vede că și dumnelui a înțelesă că nu este bine a mutată scala de agricultura dintr’unu sată în tîrgă. Scala dată de agricultură, leinîindu totă la Panteleimon, cra d. Aurelian a înțelesă că resultatulu criticei nóstre nu póte sa marginésca numai la atâta. Scóla este in pericolu, ș’adică domnia sa, se ne sculumă cu meu cu mare si se o aparțmnu. Acela II, care nu înțelege agricultura, care este instrumentă de bîrfele, care a imbetinită fără se Învețe ceva, caută se facă reala cu orice prețiu. D. Aurelian apoi ne numesce procopsită in tóte, pare că noi de ună cu artă de soculă de cîndu ne ocupămă cu agricultura amu fi cultivată altă ramă de agricultură decâtă numai economii rurale, și apoi și impută pentru ce n’a ni fi concurată ca sa apucămă catedra de mecanică, dupe exemplulă ce ni- lu dă d-sa, care ține mai multe catedre, și chiară catedre despre care n’are nici măcară calitățile cerute de lege precumă este acea de botanică, acea dooiință forestiaria, etc. Procopiéia dară, in tóte, nu este atributul ă ce trebue a se da nouă, care abia pu„ Domnule Reradtore! Ca se faceți lumina pe care ne ați promisă în jurnalul de ieri din 20 Fevruariă în chestia recensiunii pentru garda orasenesca, voiua renuncia că în suburbia în care se aflu listele sau făcută în totu forma și sau înaintată și comisii locale. Primiți, D-le Redactore, salutările mele respectuase. Unu deputații de suburbie. (numele deputatului este păstrată pentru redacțiune). — .—.—-----------------