Romanulu, martie 1864 (Anul 8)
1864-03-26
AJSLLU ALU OPTULEA. VOIESGE ȘI VEI PUTE. Capit. — 1. Ir. Return — — lei 128 — 152. Pe șase luni — „ <14 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe uă linie— ,, 11— — Unu esemplarix 24. par: Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ hor. 10 v. a. “— é' ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU RUMATSU TSO. 48. ROMANUL V. Redar țiuica, Süada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se voiu arde. — Gerante resping etoria ANGHELU IONESCU. ADMINISTRAȚIUNEA ACESTUI PIARIU. Suntu rugați domnii abonați, atatu din capitală cătu și din districte, alti cărora abonamentu espiră la 1 și 16 Apriliu 1864, anul corent, se bine-voiască a grăbi reabonarea d-loru, ca se nu fie nevoită acésta Administrațiune, în observarea reguleloru sale, a le înceta darea fóiei pe căndu voiescu a o ave. Gr. P. Serurie. JOUJ, VIJSERÎ, 26, 27 MARI IU 1864 LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasajil Romanii No. 48. — în districte la Goresponding Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’ancienne Comddie, Nr. 5.—Administratorele farului D. Gr. Serurie, A.isruisroxu jlexle, liniă de 30 litere — 1. — lefi. Insersiunî si reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICĂ. BUCURESCÎ 1 PrUru.° 10 In numerite trecute făcurâmă apelă la toți proprietarii și la toți capitaliștii a studia, a desbate proiectulu de de legea rurale, presiitatü de guvernă, dară a cerceta și a desbate cu sănge rece, căci mănia întunecă, orbesce, și ’ntunericulă minții duce la uă peire mai sicurâ de cătă întuneritură ochiloră. Făcurămu cunoscută că în principiu, adică în cea a ce s’atinge de împroprietărirea sătianiloră, sualemă cu proiectulu guvernului, dară nu vise și cu modulă de procedură ce-lu propune; ș’adăogarămă că vomă vorbi și noi în acestă mare, fórte mare cessiune, vise dupe ce vomă vede că proprietarii și capitaliștii s’aă liuiscitu ș’aă incepută a citi proiestulu guvernului cu sănge rece, spre a pate se lu védá în închiăiăturele sale, în îndouiturele sale, și se-lu analiseze ca omeni inteliginți, ca proprietari înțelepți și ca romănî adeverați. Vedemu cu părere de roă, și încă cu îngrijire, că pan’acumă apelulu nostru n’a fostă ascultată și d’acea a îtă renonimă, și să renonimă în numele celor mai mari interese și individuali, și generali, și materiali, și politice. Mania este ertata numai celoră slabi și celora nedrepți; mânia abia póte fi sculată pentru căteva momente și proprietarii noștrii, mai repețimă , aă avută destulă timpă se se miscesca și se judece acumă ca proprietari inteligenți și ca omeni politici. Se’nlăture dară mânia, se cîtuscă cu sănge rece proieptulu presintatu de guvernă ș’atunci voră înțelege și greșialele și y scopulă greșinleloră proieptului precumă și serviciulu ce face mă țerei întrege, și din tote punturile de vedere, căndă îi rugămă se’nlăture mănîa și orbia iei; și căndă voră înțelege bine, atunci voră și face bine și România se va aștecta p’uă temeliă sonetósá, căci va fi temelia dreptății ș’a libertății. Cele ce diserămă în privința proiectului de lege rurale, le diseramă în Ne, trecută și’n privința lucrărilor și cereriloru politice ale guvernului și mai cu semn în privința cererii de opt- milióne, nu pentru a îmbunătăți și înzestra armata, ci pentru a face uă taberă ? și unde încă se se facă acea taberă? spre Focșiani! 1! și cându? atunci căndă nu s’arată nici ua dovadă despre dorința d’a se consolida regimele constituționale, nici dă dovadă despre schimbarea sistemei celei sugrumatorie, căndă nu ni s’arată nici chiară acele slabe mângâieri, acele șubrede și transparind chiezășie ce se numescă legi. Dară precumă diseramăm No, trecută că ne mărginimu numai în a striga ,,cine-i acolo,“ iu a urmări de departe pe guvernă ș’a lă prevesti și pe elă, și națiunea, și Adunarea, totă astă-felă și astăzi ne oprimă în simpla datoriă de prevestitoriu, până mai este încă timpă , ș’asceptamă se vedemu dacă guvernulă va’nțelege gravitatea situațiunii, dată Adunarea va’nțelege-o, dacă publiculă, în sfîrșită, va ințelege-o și vomă fi astîfelă noi scutiți de durerea d’a rupe vélulu și de periclulu d’a—lu rupe, și póte fără ca nici atunci se nu se descepte cei în dreptă d’a face binele ș’a opri reală, de cătu căndu va fi prea târziiQ. D. Costantin C. Cornescu, alesă de Adunare ca membru alu Curții de conturi, a făcută cunoscută guvernului că, deși judecénda dupe meritele sale, este sigură că nu póte fi presintata spre întărire, vise, respectulă ce datoresce Adunării, legii, Domnitoriului și adevărului îlă indatorază a deciara ca n’are ancă cei 35 de ani de vârstă ce legea cere pentru a merita cineva se fiă membru la acea înaltă Curte. Publicămă mai la vale acea frumósa dechiarare ș’o publicămă mai cu sémn spre a areta domnîioră deputați cumă oii ce lucrare bună saü rea aduce cu sine, și uneori fórte curêndu, resplata iei. Dechlararea d-lui C. Cornescu este, dupe noi, cea mai frumósa dovadă că cei cari au votată pentru domnia-sea nu s’a înstelată in «prețuirea loră, este cea mai nobile mulțumire ce se putea face d. Cornescu pentru încrederea cu care alegétorii set l’aă onorată. Publiculă sete că guvernulă celu liberale ală Austriei a pusă Galicia în stare de încungiurare, suplu regimele de resbelă. Cear a vise ce nu scie si trebue se-i facemă îndată cunoscută, suntü sună proclamațiunile generaruluĭ gubernatoré ală Galicieî prin care ordină că orice polonă va scăpa din măriile rușiloru și va isbutî a trece în Galicia se fiă îndată prinsă și frămisă u apoi guvernului rusescu spre ală putea împușca scö spendura, seu trimite în Siberia în bună pace. Mai ordină încă generarulu austriacă care nu se mai lase nici unu străină se hibe în România; s’adaogă că chiară dacă omulă va avea pașaportu româneștii , chiară de va" dechiera ,că aste romană se nu i se dea dinmulu; elă va fi,dice ordinea, închisă și se va întreba în Principate, nu guvernulu țerei ci doi consuli ai Austriei dacă în adeveră acelă oară este sau nu supusă rusescă. Aceste cuvinte sunt testuale reproduse din ordinile generarului austriacă și felicitămă tate guvernele nóstre, trecute și presiuni, precum și națiunea nóstru întrâgă pentru insulta ce ni se face, pentru oficiarea carantină și epitropiă suptă care ne a pusă guvernulă austriacă. Și pe lâng’acéstă felicitare întebămu pe guvernă dacă nu crede c’amu pute și noi, la réndulu nostru, se-i întorcemă politeițiă pentru politețiă; dacă n’amă pute și noi se nu priimimă în țară pe nemții Austriei, și încă s’o lovimă în interesele comerciale astăfelă încîtă s’o junghiă dreptă în animă, și s’o junghiă cu atâta mai tare cu cătu nu va putea face nimică? Dară ce ceremă noi căndă, dupe oricare simptome, se pare c’acumu guvernulă ar voi se împartă în părcuri, și în părcuri murinte de fóme, chiară p’aceî 150 de nenorociți poloni cari aă găsită unu ’silă, uă scăpare a viețeî pe pământul României! Se se hoge iise de semn că în acesta nu chemă încă de cătă „se pare“, n’avemă din norocire nici uă scrie postrîva în acésta privință, și prin urmare chemă aceste cuvinte ca prevestire numai, și ca ună adaosă la cele ce diseramă mai sus, în privința proiectului de lege rurale, și în privința lagărului de la Foașiani și a celorălalte cessiuni politice. Organulă primului-ministru al Eriglîtsrei, și care putemă dice că este, pe cătă póte fi în Englitera, mă organu oficiale, Morning-Post, vorbind de aceste proclamațiuni ale guvernului din Galicia lovesce, și lovesce tare pe Austria, Morning- Post dice: „Păn’aci amu insistată numai în privința renouirii sfintei alianțe intre cele trei puteri ale Nordului, în contra libertății orü ș’a intereselor celor mai înalte ale Europei; dacă are acesta lovire a politici austriace ar fi fostă numai pentru a supune mai pe deplină pe Austria jugului pruso-rusescă, am fi putututu acusa pe miniștrii de necapacitate, dară n’amu fi avută neplăcuta datoriă d’a espune nedreptatea și crudimea faptelor ăloră. „Din nenorocire Cabinetul de la Viena a alesă ca celu mai bună mijlocă, spe a întră în grația Tzarului, servirea copiare ii Galicia a sistimei lui Murawieff și a celoralalți aginți muscălesci din Polonia „Purtarea Austrie în Galicia este asta încâtă se póte privi ca șicură să rescolă in acea provincii, dacă Austria ar fi atacată undeva; fi credemă c’acesta se va pute întâmpla în curenda. Și totă d’uă dată ca cumă guvernală austriacă ară dori se ’mpingă catastrofa, ajâtă în același timp și poporațiunea din Ungaria și din Veneția. A grămadiîă în jurulă fruntariei materiele inflăcărâtorie și ne putemă accepta în curândă a vede isbucnindă strălucite focuri de artificie supt direcțiunea comitelui de Rechuerg.“ încă ua dată asemene grave cuvinte, într’un faiá care represintă oficiale ideiele primului ministru ală Englitezeî, au un mare însemnătate; ș’acastă insemnetate n’o are lamă numai noi, ci și foile oficiase ale guvernului francese. Spre a deplini acesta dare de semn s’adăogămu că primirea ce se face generaliului Garibaldi s’a urcată in cea mai mare culme; amu pute dice că mai nici unui muritor să nu i s’a făcută atăta onore, atâta gloriă cătă facă acumu englesii generarului poporelor suferințe. Și foiele oficiose ale guvernului francesc mărie și sufere. Cu tóte acestea se 'nsemnămă ună mare triumfă ale politicei guvernului francese, dobândită chiară în sătiulă guvernului englese. Ministrul englese, Stamfeld, care n'a venită la putere de cătu prin înmurirea lui Mazzini, și care ministru a fostă mai deunăditare atacată în adunare de către partita Tory, a cădută și a venită în locul ă lui ună represintante ală partitei Tory și alț alianței Anglo-Francese, Lordulu Clarendon. Totă asemenea a cădută ministrulă colonieloră Newcastele și î-n luată locală Caldwell. Aceste suntă semne că ministeriulu Palmerston se povirnesce tare spre pământ ș și că se încurcă a se susține cu proptele. Șuirile din urmă susțină că conferințele pentru Danemarca se voră deschide în curândă. Dară cele de la Stambula despre noi se deschidă sau nu? Monitoiul nostru arătă de limbută în privința cestiunii rurale, prea limbută încă, nu pote îngăna ună cuvântă și ’n cestiunile politice din afară? C. A. R. 9 Declararea domnului Constantin C. Cornescu, către d. Ministru de Financie, în privința alegerii sale de către Adunare ca membru al Curții de Conturi, Domnului Ministru de Financie. Domnule Ministre! Se cunoscă îndestulă pentru ca seri’amu, indică pretențiunea, dară nici cea mai mică indouială că ’ntre cei optă-spre-dece aleși pentru Curtea de Centuri nu suntă, nu potă fi din cei cari ar putea avea și onórea d’a fi presintațî la întărirea Măriei-sale Domnitoriului. Permitem vise. d-le Ministre, amu împlini datoria, ca-mi impune respectulă pentru Adunare, care m’a onorată prin alegerea iei, și pentru lege, în facia căreaa m’am presintatu totădauna cu religiositate. Acestă datoriă, domnule Ministre, este d’a vedeclara că nu sună deplină vârsta de 35 de ani ce cere legea Curții de conturi pentru cei cari ar avea onorea a fi membrii iei. Încredințată, de Ministre, că nu veți atribui acestei dechiarâri nici ună altă simțimântu de cătă aceluia care a dictatu-o, respectului pentru lege, pentru Adunare, pentru Măria-sca și pentru adeveră ce trebue aretată totă deuna. Ve iogă a primi etc. C. C. Cornescu. Tipografia Statului. I. Tipografia Statului s’a formatű prin contopirea a trei diferite stabilimente tipografice, trei așezăminte publice, și anume: alu colegiului naționalu Sf. Sava, alu Mitropoliei sén Nifon și alui fostei comisiuni centrale. Acesta împreunare de puteri ar fî trebuitü neaperat.a se producă mari avantage, căci: „unirea face puterea“, face proverbulu, și avantagele ce producea fiecare din zisele trei tipografii ia parte (admitemű că au produsu mă folosit), unite într’una singură stabilimentú, ar fi trebui să se sporescă, nu intr’u proporțiune aritmetică, ci într’una geometrică. Monitoriul de la 18 Martie publică uâ relațiune a domnului directorsală oficiului statistică asupra stării actuale și asupra trebuințelor Imprimeriei Statului însoțită cu bilancință acestui stabilimentă în anul 1863. Vomă examina acesta dare de semn și vomă cerceta, cari suntă avantagele ce a produsă tipografia Statului și daca suntă în proporțiune cu sacrificiile Lente, dacă acestă stabilimentă a corespunsă cu scopul pentru care s’a înființată ș’a produsü societății folosulü ce era în dreptă a aștepta. Inse, mai ’minte d’a intra în acestă esamenă, mai ’nainte d’a face acestă cercetare, vomă pune uă cestiune prealabilă. Este bine seu nu, ca Statula se aibă uă tipografiă a sea? Urmeză a privi acestă cestiune luptă doue diferite punturi de vedere: luptă acela ală industriei și luptă aceia ală arte. Dacă vomă privi tipografia Statullui numai ca uă întreprindere industriale, trebue se ne pronunțămă în contra iei, căci Statul nu trebue sa fie industrială. Suntemă cei mai călduroși partizani ai schimbului liberă, ai libertății comerțului și industriei, daru nu ințelegemă a se întinde principiul libertății mercantile și industriale penă acolo, că statulü însuși se se facă speculante. Voimă negreșită concurența liberă, fără restrîngeri, dară nu voimă ca Statulü se intre și elă in numerală concurințiloră, fiindă că acesta ar fi oă concurință inegală și ilegală. Antere, statală făcându-se concurințe cu particularii, condițiunile nu mai suntă egale. Industria rulă particulară plăteșce Statului totă felulă de contribuțiuni drepte și indirecte, precum : patenta, imposibilă personală, tacla de poduri și șosele, drepturi de importațiune șcl., pe cândă Statulu ca industrială este scutită de tóte aceste imposite, și chiară, de seară supune stabilimentulă tipografică ale Statului la tote aceste diferite dări, totă n’ară fi de cătută ilusiune, totă n’ar fi de cătu ua dare pro formă. Statula ar da c’uămănă cea-a cea luată cu cealaltă și resultatulă ar fi același, adică în faptă stabilimentele industriale ale statului ar remănea scutite de imposite. Statulă dispune de mijloce pecuniare ce nu le póte avea nici uo dată ună particulară, nici chiară uă asociațiune industrială; el dispune d’un credită imensă, mai nelimitată; eu își are dinainte asigurată consumațiunea productelor sale și se bucură c’ună curentă d’uă mulțime de avantage ce nu le póte avea nici uă dată ună particulară. D’aci rezultă că partita nu este egală, că orice stabilimentă industrială ală Statului ajunge unu privilegiu, ună monopolă și este prin urmare vătemătoră societății, este ilegaliă. Se póte obiecta, ca statulă întreține uă tipografiă, nu pentru speculă, ci numai pentru propriile sale trebuințe. Precumă nimeni nu pate fi poprită a’și croi ș’a-și cose însuși vestmintele sale invocă d’a și le face la croitoră, asemenea și Statula trebue se aibă dreptulă a tipări eiă însuși cărțile, registrele și publicațiunile sale. Se ma pate obiecta, că statuia, având propria sa tipografie și esecutândă lucrările sale tipografice mai eftine de cătă ar putea s’o facă la alte tipografii particulare, micșoreză cheltuielile sale, ceea ce este neapărată în folosulă comunei deși, póte, în prejudicială celorălalți tipografi, nu pote fi contestată că folosulă comună merită preferința naintea folosului unora numai. Se examinămă aceste obiecțiuni. Anteia nu putemă admite compara-