Romanulu, mai 1864 (Anul 8)

1864-05-28

ANI LA ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUT&. Capit. — Distr. Pe >uní — — leî 128 — 152. Pe țc-je luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe aă luna — „ 11 — — ADMINISTRA?ZONEA, PASAGWLO ROMANU No. 48. Unu esemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru tr. 20 — P­­entru Austria „ fior. 10 v. aR0HANULU Redacțiunea, Strada Fortunei (Cairnata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Gerante respung elerifi ANGHELU IONESCU. Din causa serbătorii de adi, (zia­­rul) nu va eși Vineri. REVISTA POLITICĂ. BUCURESCI 8 Cireșiaru. Publicamu mai la vale uă epistolă a d-lui Grig. Eliade, proprietarul!» Zi­arului Convențiunea, prin care arată pu­blicului din care causă n’a mai aparutö. Domnulü Eliade arată că d-nu mi­­nistru din întru i-a is“­ că „numai „licența în care căduse acelu Z’arö „Pa făcută se aibă recursă la ordo­­„notiția asupra presei­“ D. Ion A. Geanoglu ne trimite asemene următoria epistotă. Domnule Redactore! Iu doue ronduri amil făcuții încercarea lân­­gă d. ministru de Interne, cerende, conformii or­­dinanței asupra Presei, autoritarea Anteiu, a fon­da unu ijiariu politicii, comerciale și literariu, LE­GALITATEA, și a doua oră să faie periodică li­­terarie cu ilcerrațiuni, supu­i titlului: CLOPOTULU COLȚEI. Aceste doue încercări, domnule Redaetore, n'au avuții drepții resultatu de câtă cuvintele ur­­matorie ce mi-au­ adresații d. ministru: „dumitale, domnule Geanoglu, câtű vom fi eu ministru, nu-ți tioiu permite se publici nici unu fdü de feie, in t*e­meială puterii ce ama.“ Unde este uă otărire luata, legea nu se mai póte invoca, și, darii, singurulu mijlocit ce vrei­u că-mi mai re­mâne, domnule Redaetore, este se protestă, prin stimabilele domniei-vóstre Ijiariu, la opiniunea publică care va sei s’apre­­țuiască urmarea domnului ministru. Cu acestă ocasiune etc Ion A. Geanoglu. Suntemu siliți se ’nțelegemă ca Ministru să se suprime­­ Rarnele care nu scriu, cumă Îi place Ministrului, dară, se ne fiă ertată se mărturimă cu u­­milință că nu puturămă înțelege cumu Ministru, pentru că, dupe domnia sea, Convențiunea a fostă cădutu în­ licință, atunci căndă totă acestă Ministru i-a ertată acea licință și n’a datu-o jude­cății, s’o pedepsască acum­u, ne mai dăndu-i voie se apară? Nu’nțelegemă apoi cumă pentru că Convențiunea a că­zută în licință, se pedepsescă ministru tóte cele­lalte (jiarie, presinte și vis­­­tórie? Nu ’ncape îndoială că dacă d. Ministru a făcută asta, bine a făcută, ș’așea trebuie se fiă, dacă vise legile cele nici aă ună efectă atâtă de pu­­tericii în cătu se ne facă se sch­emă că bine facă miniștrii, ori cari ar fi faptele loră, nu au vise și efectulu d’a ne da și inteligința d’a și înțelege a­­­celă bine, și d’acea­ a ne mărginimii numai întru a areta strimpta nóstra în­țelegere, despre care sperămu că mi­nistru ne va plănge dacă nu ne va și lovi, căci nu lovesce ună ministru pe ună omă, numai pentru că omuli­ nu ’nțelege. jȘ’acastă sperand­ă ne face se cutezămă a-i areta că nu înțeleg­emu nici de cumu nici cele ce ne spune d. GeoHOglu c’a făcută d. Ministru. Dîmbovița ne spune că suprimarea lui Nichipercea, „era de prisasă, pentru că elă murise de mai narate“ etc. Nu înțelegem:, dară, pentru ce se suprimă chiaru cei morți? Și ’nțele­gemă și mai puțină pentru ce nu s’a dată voie d-lui Geanoglu a deschide că foia politică, seriosa, cându mai cu sumă titlulu foiei era LEGALITATEA? De cândă, și pentru ce, nu trebue se se propage și se se susție Legalitatea? In sfîrșită, înțelegemu âncă și mai pu­țină pentru ce se nu se perniță nici chiaru uă faia literariă numai, ș’alu că­­rea-a titlu era se fiă Clopotulă Colții? Se scie c’a fostă uă dată unu omă atâtă de inteliginto ș’atâtă de „clap­­ciu“, cumu a­disă d. Otelele și auu, în cătu a vândută chiaru clopotulă celă mare, fórte mare, ală Colții. Ce ne mai pasă dară nouă acumă d’acelu renu­mită Bondy? Și care mai mare do­vadă putea da d. Geanoglu de nevi­novăția fotei ce voia se deschidă, de câtu a o restrânge numai in literatură ș-a aduce aminte, prin tillulu iei, do­uă epocă în care țara era bântuită de nisce ceapchîni ca Bondy? De căndă, a vorbi numai literatură s’a combate ună viciu atătu de cutezătoriu, ca acela aiului Bondy, póte aduce ori­cui în țară cea mai mică neplăcere? căci despre vătămare nici că póte fi vorba. Scimu că cine póte are totă dauna dreptate, ne’nchi­­namu, daru, naintea dreptății puterii, dară, âncă uă dată, se simă ertuți a mai dechiara că nu’nțelegemu nici de ce se se lovască cei dechiarați morți, nici de ce se simă opriți d’a vorbi depre lite­ratură și despre Clopotulă celă mare ală Colții, vândutu de renumitulă Bondy 1 Domnule Redactorul Încă de la 4 Masă am făcută cunoscută d. ministru de Interne că­­ țtab­ulă Conven­țiunea va înceta, căci sciamă că cu or­dinanța de presă nu se puteau espri­­me opiniunile. A doua­ zi însă, dupa Răc­ilosn­ire JOULy 28 MAIU 1864 LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. Abonamentului în Bucureșci, Pasagi- Romanii No. 48.— în districte la Co­respondințiî ijtazului și prin Poștă. — La Paris, la D. Itallegrain,­ rue de l'ati­­cienne Comedie, Nr. 5. — Administra­­torele farului D. Or. Seruiie, andn cidbile, liniă de 30 litere — 1 — lefi, inserțiuni și reclame, linia 3 — „ CE AMU VOITU ȘI CE VOIMU.­ N­. (A vede No. de la 26 Maiü)­Nluirea face puterea, este uă maa­­simă vechie ca lumea. Și care este națiunea care a avută mai multă ne­voie de putere de cătu noi? Noi cari suntemu înconjurați de elemente cu totulu străine naționalității nóstre? Noi cari avemii în spinarea nostră pe Ru­sia și pe Austria, cari amândoue vo­­iesc: a se întinde până la Dunărea de jos­ ? Noi cari suntemu împinși de fa­talitate a deveni teatrulu principalü alű marelui resbelă ce are se decide nu numai de partea Oriintelui, daru, dupe judiciósa aprețuire a d-lui Thiers, chiar d’a Occidintelui? In ftcia dată unei asemenea situațiuni periculose și ame­­nințăriSrie Românii nu potu nesocoti nici unu elemente de putere, numai prin unirea lorii, prin înd­răgarea loru ca națiune, se potu pune în posițiu—­ne d’a priimi tóte ciocnirile fără a fi sfărâmați și a eși din marea luptă re­­măindă în picióre. Numai adunendu-și tóte puterile Ro­mânia, o mai repetă, își póte asigura esi— stința iei; intr’altafelu ar fi a se lăsa in voia intâmplăriloru și in discrețiunea celora mai puterici, cari nu suntu conduși mai adesea de cătu de țlilniculă loru interesa. Eacă ce ne a făcută pe noi, cei mai radicali din Divanulu ad-hocă, cari de­și sciamă că Revoluțiunea de la 48 iu sborulă scă n’a atinsă de câtă cu vârfulă aripei iei pe Moldova, și prin urmare putemă bănui cu opiniunile nóstre sociale și politice o se fiă, în genere vorbindă, puțină gustate acolo, și ca prin unirea Princip­atelor, o se remâne că în minoritate, se nu ne în­­douirau una singură minută, și se simă dintre cei cari au luptată mai cu târnă pentru unirea Principateloră. Totă acestă considerare a unirii, și nu numai a unirii Principatelor­, ci a feluriteloră interese a tutoră clase­­loră societății române, unire cu mulțu­mai de căpetenia de­câtă cea dinteiu, căci nu este numai întinderea unei țer­i, see numerată poporațiuneloră cari facă tăria unui Stată, ci unirea i aceloră poporațiuni în aspirațiuni și în simțiminte; totă acestă considerare, Zică, a unirii, ne-a făcută pe noi, cei mai pasionați pentru libertate, se ce­­remă ună Principe străină, de­și ne tememă ca ună principe luată din­ tr’uă familia Domnitoriă o se vie cu tradițiuni, și prin urmare cu aspira­țiuni de omniputință, mai mari de­câtă ce credeamu c’o ră fi putută avea unu cetățeanu rădicată de noi pe tronă; aveam­ă însă credința că unu principe s­trăină o se facă se pferă tóte ambi­țiunile la domnie, și prin urmare una din căușele lupteloră din trecută; că ună principe străină, ne avendă nici uă legătură, nici uă simpatie și nici uă antipatie cu vre­una­ din clasele societății nóstre, o se potă ține cum­păna dreptății, inspira conființa tutu­­roră și aduce unirea intre dinsele. Amintim aceste trăsuri principale ale purtării nóstre ca omeni politici, ca se servască de mărturie h sco­­pulă de căpetenie ce au avută voin­țele nóstre, și se explice atitudinea nostră in cestiunea proprietății. De căndă arau intrată in­ țară și pănâ in Z­lele din urmă amă evitată a discuta în publică și pe largă ces­­tiunea emancipării clăcașilor­; adver­sarii noștri politici ne provocaă in tote felurile,­­jiceidu-ne câ tăcerea nostră ascunde o rea credință; amb­­ii noștrii politici de peste Milcova nu ne o imputa mai puțină ^icendu-ne că ne lipsește coragiala politică. Ne­greșită că imputările, ș’­de unora ș’ale altora, eraă destulă de puterice ca se ne misce; dară interesulă comună ală Românie, ne a dată puterea d’a per­sista in prudința nóstra, și éea pen­tru ce. Căndă la 1848 cestiunea fu pu­să la ordinea b­leî de revoluțiune, o­­piniunea publică nu era încă bine for­mată în acesta cestiune; ea fu con­siderată de mulți ca o ideiă socialistă introdusă de contra­bandă în România. Cuvântul­ ne nemerite de împroprie­tărire dete­locă de rocă acestei ideie greșite. Cu nerușirea Revoluțiunii, partita li­berală nu mai ara voce în țară, reacțiunea singură putu vorbi într’una timp­ de vre nouă ani; nu este dară de mirare ca cestiunea emancipării clăcașilor ă se fi fostă mai întunecată la 5*, de cătu era la 48. Fu lesne partitei regimelui vechiű dară capilară a se servi d’acésta cestiune ca d’ua armă con­tra partitei progresiste. Arma era pu­­terica, și mânuită cu agerimea ce o dă desperarea, devenise teribile. Așiadică nu era discusiunea ce ni se oferea, ci lupta, ș’acumă lupta pe terâmură sociale. Dacă ambițiunea, daca dorința d’a domni cu ori­ce pregiu, l­ă și ma­­cară vre câte-va zi­le, ar fi fostă în­fiptă mai tare de­câtă in ânimile ómenilor, din patriotism­ulă partita li­berale, negreșită că ocasiuma era pro­­pricie, căci decă 48 lăsase în inimile unora griji asagerste, nu lăsase mai puțină în inimile mulțimii speranție, chiară credințe paterice. Încă vă da­tă o repetă, daca amu fi fostă ambi­țioși, dacă amă fi fostă de rea cre­dință, cumă ne­­ siceaă unii, sau mai dreptă d’am fi fostă niște scelerați, amă fi priimită lupta cu bucuriă, căci tri­­umfală era sicură. Și cumă n'ai fostă sicură într’uă societate care, vie a fi furată de mai mulți seci­i de mii de furtuni, n’a putută nu a fonda dară nici chiară a potă resisti la priponi ceva care se cea din feiă suflare, la celu din feiă atacă. Nu, de la Convențiune íncoci n’amă voită se biruimă pe nimine, și cu atătu mai puțină intr’uâ cestiune socială. Biruința unora asupra altora ar fi fostă fatală nu numai acestora, dară națiunii întregi; amă așceptată dară ca spiritele se se potolescă, lup­tele politice se-și piard­ă caracterulă fară violente, și astăfe să se putemă discuta în linișce cecțiunea clăcașiloră ș’aduce lumina pentru toți asupra iei; acesta era singurulű mijjlocă d’a a­­junge la uă soluțiune care se respira­ră la dorința proclamațiunii de la 48, cu paguba nimunui și cu folosulu tu­­tuloru. Nu ad­ă­decă toți cari au con­cepută proclamațiunea de la 48 uă avută conspirnță de totă ce cuprinde acestă formulă, dară revoluțiunile, și vorbescă de revoluțiunele ce facă po­­porele, aă­uă forță de creațiune în câtă tóte formulele lor­ suntă sinte­tice și devină aforisme. Mulți pretinși înțelepți aă rîsă d’acésta formulă ca de uni ce banală și amăgitoră; d­ară afirmă acumă, dupe 17 ani, că ori­ce soluțiune s’ar da emancipării clă­cașilor­ și n’ar deslega problema, a­­sia cumă a fostă pusă de revoluțiu­­ne, adică „cu paguba ramului și cu folosulă tutulară,“ ar fi uă soluțiune nedreptă, fructă ală diorenței, uă so­luțiune vatemotorie chiară pentru in­teresele ce ar avea pretențiunea d’a părtini, și n’ar respunde la ideia de reformă, ci la­­ cea­ a d’a strica, d’a resturna. Problema emancipării clăcașiloră, astăfeiă pusă, ori cine s’a dată nițică ostenelă d’a o studia, ș’a încredințatu că soluțiunea este la noi astă­­­i de dominiulă scăriței, ală economiei po­litice, și că prin urmare, pentru ca soluțiunea se fiă adoptată de amân­­două părțile, nu este trebuință d’a lup­ta ci d’a demonstra, și de­și tóte inteligințele r­u potă avea acea­a­și agerime d’a pătrunde în­dată uă de­­monstrațiune, dară senința are oă pu­tere învingătore care se impune cu timpulă chiară inteligințeloră celoră mai mărginite. Piseră c’a ceda clăcașiloră în de­­plina loră propriet­te locurile ce po­­sedeză asta­^í, este uă cestiune cu totulu economică, căci la noi propri­etatea nu mai păstrazâ nici unu pri­vilegiu politică, nu mai dă nici ună avantagiă deosebită d’acela ce să dă tóte cele­lalte capitaluri. Așia dată, proprietarii nu potă avea altă preo­­cupații­ne în fagia soluțiunii acestei cestiuni de câtă acea­ a d’a și asigura interesulă soră materială, d’a nu pă­gubi la transformarea capitalului; bo­­eria și ciocolea nu se­ă ce rolă pote juca în ace­tă cestiune, afară numai daca nu se face alusiune la acei ce aă voită se se servescă de cestiunea i proprietății ca se-și îndestdesc nesă­­r­țiosa loră ambițiune, profitândă de ne­­șclința unoră proprietari, precumă alții voiescă se profite de neșclința celoră­lalte clase; și la locă de judecată nu știu care din aceste doue categorie­­ de ambițioși suntă mai vinovați, cari­i din ei au compromișii mai multă re-­ afișarea acestei salutai­ie reforme. Câte Zisei e reglă că suntă d’a­­junsu ca se legitimese purtarea nós­tra in acastă cestiune, și se încre­dințeze pe ori­cine cu pacietându -­nă putută suferi ca indivizi, dară amă ser­vită causa ș’amă asiguratu triumful ă iei. Ion Brătianu, mai matură, am­i­ făcută cunoscută d ministru că voi­ urma cu publicarea lui, spre a me răfui de abonații ace­stui­­ Jiarte. Domnule ministru, printr’uă resoluțiune pe petițiunea mea, n’aă­mai voită a încuviința aparițiunea lui, suptă cuvântă, că numai licință în care căzu­se acestă rhab­ă l’aă făcută se aibă re­cursă la ordinanța asupra presei. Bine voiți, dară, domnule Redac­torii, a da locă în Romănilă acestor­ rânduri ca se cunoscu atâtă publiculă lată și domnii abonați ai Convențiunii, pentru ce Convențiunea a încetată, și totă d’ua dată, ce nume se dă­­ fi arie" soră cari spună lucrurile pe adevers­­tulu loră nume. Fiu­miți etc. Grigore Heliadă t­urburările în Africa septentrionale. Tulburările in Africa septentrio­nale iau din ce în ce mă fisionomiă mai seriosa. Precumă citimu în Monitorul­ de sara, se prevede, că scenele pe­trecute in Algeria și’n Tunis se vorfi repeta și in Marokko. Guvernul­ d’a­­colo a ordonată supușilor, se­ d’a se abține de la tote operațiunile de co­­merciă cu creștinii. Consulii Francei, Englitezei și Italiei au protestată cu e­­nergiă in contra acestei popriri, și totă d’ua dată aă trimisă domnitorului ună feră de ultimată prin care ceră colec­tivă abrogarea acestei mesuri in timpă d’uă lună de­­ zile. Ună altă conviera a provocată acolo emanciparea evrei­­loră. Domnu Moise Montefiore, cele­­brulă israelită englesă, care mersese, este câtă­va timpă, la Marakka sp­re a îndemna pe Sultanulă Abderam­an a imbunetăți sorta coreligionariloru sei in Statulă seu,­a dobândită, precumă este cunoscută, unu firmana, care acordă israelițiloru aceleași drepturi ca și mu­­sulmanilorü. Din nenorocire, aceste con­cesiuni liberale au deșteptată în mai multe locuri fanatismul­ populațiunei mahometane, și este de temută, că e­­manciparea evreilor­ va produce nisce complicări seriose. Nuvele de la Tanger spună, că la Fez, la Mequinez și’n alte locuri din Elitru s’aă întâmplată scene regretabile, și că este fórte probabiu că la Marok­ka va isbucni oă violentă reacțiune in contra evreilor­. Intre insurgenții arabi în Algeria s’a respinditu, de la isbucnirea rescalei scomotulu pucină probablu, că Abd­­el-Kader se va pune în capula insu­­recțiunea. Acesta vu se se află încă la Mekka, și, dupe ce va fi inplinitu da­toriei­ sale religióse, va merge la E­gipt, spre a visita lucrările canalului de la Suez. Din Francia se trimită necontenită re­cord­ări ia Algeria, chiar din garda imperiale. Se asigură, că Marșalul­ Mac-Mahon va deveni guvernătoră ge­nerale. Mac-Mahon, Duce de Magenta, a făcută cariera sa militară, ca și ma­reșal­ul­ Pelis­ier, până la gradul­i de generală de divisiune, pe pământulu africană. Lui se atribuie concisia pro­vinciei Constantine, și ’n timpul­ res­­belului din Crimea, a fostă câtă­va timpă guvernătoră generale ad-in­­terimu. Parisiii^u ÎN A­MERICA. Capitolulu­ VI. (A vede No. de la 25 26—27 Maiă.) Unde se face cunoscința cu d. Alfred Nose și cu vecinii Green. Pe căndă eramă faciă ’n faciă, Al­fred cu mine, amândoui tăcuți și prj-

Next