Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)
1866-06-30
DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulti particulariu alü Românului). Viena 10 Iulie. piariul fi ofiei sau Abend-Post comunică: S’au făcută none încercări energice din partea Imperatului Napoleone spre a dobîndi unu armisteță. Flota Francese merge spre Venezia. Comisariului francese, generaliulu Leboeuf, are ordinnî se seducă pe teritoriulu Veneziană. Totu în aceleiași timpu, Generaliul Frossart a priimitu ordine a merge la cartierulü generale prusiană spre a anunța uă intervenire armată a Franciei. Imperatul Napoleone a fostu deja espresa voinția sea d’a vede pe Austria conservând fi neslăbită puterea sea. Armata austriacă de la modă <Ji a începută a dezerta Veneziana și pornită spre mai JS nopte. Arhiducele Albrecht s’a numită comandante generale în locul lui Benedek; feldmarșalele locotenente Baron John capă statului-majore generale ală tutei armatei de operațiune. Prină lege de la 7 iuli, Ministerium de finance este autorizată a contracta uă împrumută voluntarisi de, 200 de milione de fiorini, sau de a îmmulți cu acesta sumă bancnotele statului. Pînă la realizarea acestei mesure. Banca naționale va înainta provizoriă uă sumă de 60 milione colă multă. Acești bani vor fi înapoiați Bancei celă mai rănită în termenă d’ună ană după închiderea păcii. Se vor d ă ipoteca spre asigurare minele de la Wieliska. Până la restituirea sumei înaintată de Bancă, plățile iei în numeraică suntă suspense Bucuresci 30 Cireșariă. 12 Cuptoriă, începem» revista nóstru cu uă scrie din cele mai importanți. Aflămă, din soigiuți destulă de temeinice , că cri s’a subscrisă la Constantinopole protocolulu prin care Porta recunosce pe domnitorele Romănilor și ereditatea Tronului. Mulți, chiar dintre diplomați, au admirată aceste frumuse și fericită isbăndă. Eri Adunarea naționale a votată în totale asupra proiectului de Constituțiune desbătutu și votată pe article in ședințele trecute. Proiectulă a fost adoptată cu unanimitatea voturiloru. Acest ar face onore Adunării și mai alesu acelei părți ale carir propuneri au fostă mai alesă și necurmată alăturate în desbaterea artidlelor Constituțiunii. Voturi de erla dovedită înc’uă că, dacă în cessiunile de detaliu pot ă diferi, se potu lupta intre dînșii, căndă este vorba de cestiunî cari atingă însăși constituirea Statului. Românii scră a face abnegațiune și a se întruni cu toții spre a pune țara într’uă state normale. Totă in ședința de eri Adunarea naționale a votată unui milisim din partea Tesaurului, ca subvențiune Comunii Iașilor, spre compensarea avantagielor, ce strămutarea Curții de Casațiune ară fi putută aduce capitalei a doua a României. Se scie că acestă strămutare era unulă din avantagjele cerute de Iașeni și pa cari guvernulö le-au acordată mai pe tate, presintăndu proiecte de legi pentru punerea lor în lucrare. Camera a crețjntu că mutarea Curțiii de Casațiune la Iași, adicâ la uă margine a erei, ar aduce relemare intereseloră tutorii judecelor, cari suntă nevoite a veni pentru afacerile loru înaintea înaltei Curți, fără a aduce vreunu folosit mare, acelă Comună. D’aceea a substituită proiectului presintată de guvernă, acordarea unei subvențiuni care va înlesni multe lucrări de înfrumusețare și sanificare la Iași. — Regretămu că desbaterea asupra acestui proiectă n’a avută totu liniștea cerută, și că unii din membrii * ’ Adunării au întrebuințată, întru combaterea proiectului presintată de guvernă, argumente cari ară pute fi privite ca ofensatorie pentru că parte a țerei.* Cuvintele unui deputată insă nu suntu cugetarea țerei, și frații de peste Milcova vor înțelege, și ca totu de una se vom pune mai presusu de cestiunile de amare propriu atinsă. Ei au solută totu de una a avo patriotismuln și virtutea adeveratu romănéscu, și nosce espresiuni necugetate nu-I voră atinge, nu-í potă atinge. Astăzi s’a făcuțu ceremonia solemne a jurămlntului pe noua Constituțiune votată de Adunare. O mare mulțime de cetățiani de tote condițiunile împlenă straiele Capitalii, deluiü și curtea Mitropoliei. Totușii gulii era închisă. Ună batalionă de gardă naționale, căte unii batalioni din armata de garnisonă erau înșiruite în curtea Adunării naționale. Cealastă armată forma linia pe ambele părți ale straieloru în trecerea Măriei Séle Domnitoriului Romaniloru. La 12 ore Măria Sea a sosită, la Mitropolia, unde a ascultată oficiulu religioșii , apoi a trecut în Solia Adunării. Primită cu salutări și aclamațiile de d-ni Deputați și de numerosula publică ce imple tate tribunele, Corolă I a ascultată următoriului discurs» ce s-a adresată președintele Adunării. Prea Inaltate Domne! „Inijiua de jece Maiu, căndu înălțimea Vóstra v’ați suită pe Tronulă României, Țara a ve^ută realisată cea mai viuă și mai scumpă acea dorință, acear ji care au intemeiate pentru Teră începutulă unei nuce ere, Tera a salutatu-o ca data inaugurări Regimelui Monarhicii care singurii pute da garanța României, consolidarea Statului și binefacerile unui guvern stabile. „Adunarea zelosa pe două parte de a aseija pricipiul Monarhică pe bani nestrămutate, și voindă, de altă parte a încongiura acestu principiu de tóte libertățile compatibili cu ordinea, deplină convinsă că regimele Constituționale a devenită pentru România nu numai uă condițiune de esistență și de prosperitate, dară totă de uă dată și garanța cea mai solidă a consolidării Tronului Măriei Tale, s’a grăbită de a vota. Pactula menită de a ajunge pedeplinită acesta scopu. „Constituțiunea ce am onorea presența Măriei Tale, în numele Adunării, dă uă legitimă satisfacțiune acestora aspirațiuni ale țerei, consacrândă pentru România principiele admise în statele moderne cele mai înainbte pe calea civilisațiunii. „Plină de speranța că nouele instituțiuni voră pune capătă suferințeloră unui trecută durerosă, Români uniți într’unu simplimîntă unanimă de concordie și de frăție, voră întrebuința silințele loră cele mai staruitóre întru a apăra aceste principie, și a da tugetăriloru reali și generose ale Măriei Tale totu concursul» loră celă mai sinceră și celă mai devotată. „ Câlcândă pe pămîntul țeri nóstre aț spusă Românilor ca ați devenită Română, astâiji România Constituționale ve respunde prin organulu represintanților ăiei ca Măria Ta ai devenită pentru ea simbolulu naționalității sale: „Se Trăești Măria Ta! „Se Trâiescă România.“ După ce d. Președinte a depusă în minele Domnitoriului Constituțiunea, d. Ministru a citită urmatoria formulă de jurămîntu: „Jură de a păzi Constituțiunea și „legile poporului Română, de a mănțină „drepturile lui naționali și inegritatea „Teritoriului. CAROL I.“ „Preș. Con. de Min. și Min. de Interne, L. Catargiu. „Ministru de Finance, I. C. Brătianu. — — Justiție, I. Cantacuzino. „Min. L. P. și ad-interim la Esterne, D. Sturza. „Min. Inst. Publ. și CultelorS. C. A. Rosetti. „Ministru de Resbelű, I. Ghica. „P. Mitropolitului Primată al Romăniei, Vicaru. „ Galus Stratonichias. “ Măria Sea, punîndu mano pe Evangelia pronunțată cuvîntilu Jură. Apoi, adresăndu-se cătră Adunarea naționale, Domnitoriulă Romăniloră a rostită următoriulă discursă. DOMNILORUI DEPUTAȚI, Aduîă ce s’a îndeplinită, este celă mai însemnată în viața unui poporîi. Prin Constituțiunea ce dămă astăzi Statului Romănă, realisămă aspirațiunile legitime ale națiunii, narantăndă interesele tuturor ăstărilor și, precumă și tóte drepturile ce cetaționwlă trebue se găsescâ într’ua societate civilisatâ. Acesta adă pentru mine în parte, este celă mai solemnă ală vieței mele, căci elűi este pactură definitivă, care mĕ legă pentru totă leuna cu destinările nouei mele patrii, cu România. Decă națiunea română a putută trece peste atâtea secie de suferințe și încercări grele, fără a-și perde esistența ei, acesta o datoresce nu numai valorei brațului strămoșilor noștri, de că și înțelepciunii și răbdării care au caracterisatű în tóte timpurile pe acestă popore. E ö a scrută se’și apere țera și drepturile, menținându’și aspirațiunile sale în cercul putinței și în limitele însemnate de posițiunea sea geografică. Sdruncinată prin luptele interiore, națiunea romănă a alergată la principiulü Uulrei și ală Principelui străină, ca la singurulu limană de scăpare, ca la singurulű și prosperitate. mnim’locă de consolidare Astăzi căndă acestă dorință este îndeplinită prin abnegarea, persistența și credința Romăniloră, precumă și prin solicitudinea Curței Suzerane și a Inalteloru Puteri garante, — astăzi în sfirșitu căndă prin Constituțiune basele legilorú nóstre suntă fixate și statornicite trebue se ne dămă măna cu toții, și, strînsă uniți, se menținemă, se desvolțămă și se întărimă acea ce amu dobîndită. Urmindă cu liniște și demnitate pe acestă cale, vomă fi respectați din a fap», și ne vomă atrage buna voința înaltei Porți și a Inalteloru Puteri garante. In afară ca și în întru linia nóstra de purtare e simplă. Avemă unu lucru săntă de păzită, neutralitatea nóstra, garantată de puterile cele mari ale Europei. Acestă neutralitate ne impune datorii, ce trebue se îndeplinimu cu lealitate și sinceritate. Legămintele seculare ce unesce România cu Curtea Suzerană, și cari aă fostă pentru Români totodeuna musculă puterncă în timpurile cele mai grele, trebuiscă respectate și menținute. Dovezile necontestabile, ale simțim infectorii nóstre în acestă privire voră fi, nu mé îndoiescă, primite de către înalta Porta ca uă garanță pentru viitoră. Nu suntemă aliatulă nici unei puteri, și vomă pune tóte silințele nóstre a nu crea nici uă dificultate puteriloră învecinate. Interesul nostru cere a trăi în cea mai bună armonia cu dînsele. Ținta preocupațiunilor și a lucrăriloră naciunei treme se fiă desvoltarea puterilor ei morale și materiale. Redicarea bisericei române, restabilind-o pe basele canonelor, și întărirea simptimentului religiosă în inimile nóstre,— respîndirea învățămintului în tóte clasele,— uă justiție și uă administrațiune bună, care se stirpescă prin urmărirea și pedepsirea culpabililor, tale abusurile, — uă ordine și nă iconomie în financie pentru a face se înceteze trimptorarea de care suferă astăzli societatea, și pentru a da unu nou sberă înavuțirei naționale,— îmbunătățirea agriculturei, isvorulü cela mai mare ală bogăției nóstre,— înmulțirea căiloru de comunicațiune și înființarea instituteloru de credită, ca singurile mijl’loce pentru a da o inpulsiune comerciului;— eră problemele ce trebue se resolvamu. Țera a intrată într’uă stare normală. Ună guvernă monarcică constituțională este așezată. Se sfăruimă deră cu toții, ca prin leafa și sincera aplicare a principiiloru acestei constituțiuni, se se potă produce binefacătórele ei rude. Domni de put ați! Străini la ori ce lapte, trecutulă pentru mine nu consistă de cătu în faptele cele frumósele acestei națiuni. Cu acestă sacră avere, toți întruniți, vomă putea merge cu înlesnire și siciranță pe calea, ce este deschisă înainte-ne. Bucuresci, in 30 Iuniu 1866. CAROLU, L. Catargiu, J. Bratianu, I. Cantacuzin , C. A. Rosetti, I. Ghica, D. Sturza. Măria Sea a fost întrerupta mai de multe ori de aploase prelungite. Părțile privitoaie la instrucțiunea publică, la restabilirea religiunii pe basme canonice, strancinate afătu de tare de guvernul de la 2 Mai, la reformele introdusă în justiție, în administrațiune și în financie, au fostă tare aplause. După terminarea ceremoniei Măria Sea a mersă la Palatul« din orașiu. Garda naționale și Armata au defilată înaintea Domnitoriului snlutăndulă cu aclamațiuni entusiaste, repetite de miile de voci ale poporului adunată, în stratele vecine. Acumă dată legea cea mai principale a țării s’a făcută. Constituțiunea s’a votată și, în diua chiară căndă Domnitorulă, în fația Adunării și a națiunii jură pe dînsa, nuvele positive, de cari vorbirămă !» începutulu revistei nóstre, ne anunță că la Constantinopole s’a și oărîtă recunoscerea oficiale a lui Carol» I, și a regimelui proclamată la 11 Fevruarie. De la Romănî atîrnă acuma a consolida acesta stare de lucruri, a da Domnitoriului concursul de care are trebuință spre a introduce acele reforme în administrațiune, în justiție, în financie, etc. fără de cari nimică bună nu pote esiste. Se ne pune că dară toți pe lucru, se înlăturămă intrigile inemice, cari voră a ne ține în locu, în desorganisare, și se ajutămu pe Domnitoriu în opera de reformă, de reorganisare ce are se ciplinescă. Sacrificiele ce vomă face de uă camă dată voră fi compensate de avantagiele ce vomă dobîndi în curîndă. Se le facemă dară cu convingere în rudele ce voră produce; se nu ne lăsămă amăgi de acei ce voră se splonteze totă pentru reușirea unorii scopuri pe cari nu cutâdă ne mărturisi pe cari le ascundă supții cutare sau cutare cestiune, din care-șî facă uă armă de ucidere, de desenare naționale. De la Romăni atîrnă totă, de la patriotismul, de la înțelepciunea lor, depinde întărirea și strălucirea Romănieî. Pe ei va fi siorespunderea. Curmi își vor așterne asia voră dormi. Depeșia telegrafică ce publica rămâ erî în suplimentă și pe care o reproducem as* tădî, ne anunța fapte la cari ne așteptamă. Ocuparea Veneziei de către Frances!, înlocuirea lui Benedek pornirea armatei de Tame<]odi spre moda-napto erau resultatele neaperate ale cederii Veneziei și ale modului cum au fostă conduse ultimele bătălii cu Prusianii. Ceea ce pare ciudată este intervenire și armată a Franciei în resbelă. V Care se fiă scopulă acestei interveniri? Se fiă őre ună runt’rocă d’a ocupa provinciele renane și a-șî asigura asta-feră, într’ună modă positive, partea sea din resultatele resbelului actuale? Sée se fiă vt’uă altă combinare pe care impregiirările milei au comandate, -o ?— Nu scimfi. Vomă aștepta dară deslușiri cari se ne pusă in posițiune d’u espica cititorilor noștri depeșia de ori. Ori în ce casă nu credemă că ea póte ave insemnetatea ce’înnă unii, că adică ar fi uă intervențiune în contra Prusiei și Italiei. Pe cătu putemă judeca lucrurile, Francia nu voiesce, póte, completa desființare a Austriei; dam de aci pînă la uă intervenire în contra coloră doue puteri ce nu mirâmă, din cari cu una mai alesă este legată strîns și prin chiară serviți*>îe ce i-a făcută, este un mare diferință.—Noi nu putem fi admite acesta pînă ce evenimente nu ne-ară dovedi-o. Pan* 5—17 lunie 1865. ESPOSITIl WlIIE. Esposițiunea Lnwersale din 1867. In momentul crisei generale ce agită Europa, de la apusă h răsărită, de la mé^3-nópte la mână-d', civilisațiunea, nepusetóre la sunetulă omonitoriă ce se agită în giurul ă iei, urméza înainte cursul- seii. Nimică nu póte pune stavila teodiciielorO salutarie ale sedului nostru. Spiritulu lucrezá fără repausă. Inteliginția nu cunosce margini. Universul ă întregă o cămpulă acțiunii séle. Sau trecută acumă timpurile căndăamenii se credeu limitați în strîmptele cercuri ale unui stat. Astăzii toți lucrezu pentru toți. Libertatea și egalitatea, cu dulcea loră adiare, au respăndită pretutindine spiritulu de asociațiune și de comune acordu. Solidaritatea se confirmă din ce în ce mai multe între popore. — Esposițiunile sunt negreșitu unul din cele mai puternice mijloce pentru realisarea acestui scopă, care singurulű e menită a aduce fericirea umanităței întrege. Ele pune în contactă tote clasile diverselor societății, ele arată totă ce ună poporă e în stare se producă în arte, industriă, agricultură; ele, în fine, facínd o abstracțiune de orice deosebire de rase, origină, limbă, moravuri, nu privescă de călă omulă în sine. Avantagjele ce ele aducă sunt imense. Ele profită la cei înaintați în cultură, ca și la cei înapoiați. La cei înaintați, pentru că măresce sfera lucrării loru și-i facă să continue cu perseveranțiă calea progresului, — la cei înapoiați, pentru că le daö micidece se potá ajunge ceea ce nu suntă, imităndă exemplele celoră cari suntă mai înainte de cătu dânșii. Originea esposițiunilor dateză din timpurile cele mai vechie. Artiștii Greciei antice, și mai cu semn cei din Atena, aveă obiceiul de a espune în publică operile lor, pentru a cunosce judecata celorălalți. Insă aceste esposițiuni, n’avea caracteriult esposițiunelor moderne, în care operile artiștilor, din diferite sfere, suntQ eș-