Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-09

ANüLV aw qecelr VOIESGB ȘI VEÍ PÜTÉ Cap. Dist. Pe anü — — lei 128 — lf>2. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni” — „ 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Unu esemplaru 24 par. ” PeÂiTU Pariau pe trimestru fr. 20 — Peatin' .Austria >e fior. 10-v.s. ADUNARE ELECTORALE SALA POMULU-VERDE. MARTI Ir A 11 OfTWKISlC Sub­semnații comercianți din capi­tală credit de a lovi datoria a lua și dînșii inițiativa a unei întruniri electo­rale, spre a se consulta asupra interese­­lor­ comerciale și p­olitice la ordinea di­lei. Toți domnii alegători simții ru­gați a se aduna în sala Pomului­ Verde No. 24 strada Pârâții, la ora 7, intrarea In sală este liberă fără bilet. (Urmată 22 sub-scrieri.) SERVICUL PAImCULARIÖ ALÜ ROMANULUI. Constantinopole, 19 Octobre. Grecii au­­cercată a incendia flota turcescă ce se află în portul­ Candid. Sinodula grecii a re­cunoscută independința bisericei române. Palatur­ imperiale de pe Bosfora s’a preparată pentru pri­mirea Principelui României. Ună batelă cu va­­pore de resbele va fi pusă la disposițiunea sea. Paris, 19 Octobre. Ern Thouvenel a murită de morte răpede. M­o­­n­i­t­o­r­u­l­­ constată că mortea sea este un mare perdere pentru Imperaturu și pentru țară. Viena, 19 Octobre. Cardinalele Primară ale Ungariei, Schtowsky a muritű­erí. Berlin 19 Octobre. Tratatul­ Saxo-prusiană nu stipuleza ocupațiu­­nea permaninte a Saxoniei de către Prusian­, ci numai provisoriu pină la reorganizarea armatei Saxone. Petersburg, 19 Octobre-Tribunalele pentru procesulu de înaltă trădare a compliciloru lui Karakosoff, a fostă disolută. Dieta finlandese a fostă convocată pentru 22 Ia­­nuarie. ADMimTRAJWNÉÁ, PASAGILjLL ROMAISC No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. — Articlele trimise și nepublicate se vom arde. — Redactorii respunz etorii EUGENIU CARADA. Bucurescî 2o Brumărelu. Măria sea, Carolă I­p­ 6că­mâne Du­minică. Batelulă de resbelă imperiale este pasa la disposițiunea sea, și la Rusciucă, țină adiotante imperiale a so­sirii spre a ’ntâmpina pe Domnulă Ro­­măniloră. Fiindu­că Domnulă Românilor« placă și cestiunea s’a sfîrșitu se facemu aci cunoscută că organulă Rusiei de Nord, de la 13 Octombre, este mai necăjită, mai furios, de câtă ori căndă. Prii— minde prea tăr diu acelă numeră votau reproduce iini in intregulă seu arti­­d­ulu Nordului, pentru aiți este d’ajun să se punemă aci că se­ va sinie numai: „In titua in care Sultanulu va da învestitura principelui Carol I cu con­­dițiunile cunoscute acumă, prin acestă faptă va abdica suzeranitatea sea asu­pra Moldo-Valachiei. Ș’apoi, guvernul­ română oprise­­ va aci ? Este tare de temută că nu. Nu este cineva unu Ho­­henzollern pentru a se mulțumi numai cu ună tronă arătă de micuță (mes­chină) ca acelu­a ală Principatelor­ dunărene, și pușca cu­șcă este făcută pentru a funcționa pe țermurile Dună­rii ca și pe acele ale Eibei și Mein.“­­ Se luămă aminte. Se ințelegemă că am dobândită pîn’acumă și se bine­cu­­vântămă pe inimicii noștri cari ințelegă mai bine de cătă noi cea-a ce amu do­bândită de la 11 Fov. pîn’acumfi. Trei cessiuni sau Întrebări rădică co­­respondința nóstra telegrafică de acî. Cea d’ăntâifi: ce este acelă actă, acea acordare, se a­flă chiară recunoscere a indipendinței bisericei Romăne? Bise­ricii Romănă a fostă tată dăuna inde­­pen­dinte; recunoscerea însă ce o face Sinodul la grecă se vie ea din vreuă lu­crare a guvernului său este oă iniția­tivă politică a sinodului grecă, în con­tra Constantinople! și în favorea creș­tinismului? Acésta urnă dori­se sei­mă. Păn’ntunci Insă, adeverindu-se acâstă solie, și venindă numai din inițiativa si­nodului, noi o priimiuiu cu frățiă de la sin­odu și recunoscetau că prin acestă faptă elu s’a aretatu a fi ună adevă­rată Sinoda elenă, politică și creștină. A doua este: Pacea s’a făcută între Prus­a și Sacsonia, daru ce insemanăză ocuparea iei provisoriă de către ar­mata prusiană ? Ce s’a făcută armata Sacsonă pentru a ave trebuință riga­­­tulu d’a fi ocupată de cea prusiană? Și de cine are a se teme rigatura, con­tra cui are a­ 1u apăra ? Cătă despre noi, vede mă coi, curată și simplu, uă cestiune d’uă politică mai înaltă, uă urmărire a scopului celă mare, unita­tea Germaniei. A treia este: Ce o mai fi și convo­carea Dietei Firiese? Se fiă pre că se teme de ceva mișcări in partea locu­lui și voiesce se ’mpace spiritele, din Suedia și din Finlandia prin concesiuni politice ? Se fiă că guvernul rusesc simte că are trebuință a s'aruta in ochii Eu­ropei civilisate ca ’ncepută a intra pe calea constituționale, sau că incepândă a da Finlandesi feră drepturi constitu­ționale voiesce prin acesta a face pe cele­lalte popore din Imperiu a sta cu răbdare in starea actuale asceptăndă uă sursă mai bună? Se póte dupe noi ca causa, se fiă căte trele aceste in­­tențiuni, se nu uitămu insă că mai totă dauna acolo unde domnesce despotis­­mulu, asemene concesiune suntă pré mice și pré tărdiă, ș’adese ele gră­besc» în locu d’a opri isbucnirea. Daru pre nu este ș’vă aparra între­bare și póte din cele mai însemnate ? Depeșia de a-fi ne transmite, din Con­­stantinopole chiară, scriea că Elenii s’afi încercată a incendia flota din portulu Candiei. S’aă încercată, tfice ânsuși Stambulum­: dar și pănă unde a mersă cu faptulă încercarea ? S’apoi chiară de n’ară fi isbutită nici chiară a pune focă, ânsă­și încercarea n­arată, pe d’uă parte că Candiații nu s’aă supusă ăncă, era pe d’alta că ar fi ca și eri Elenii suntă totă acei eroi cari nu se spartă de nici aă putere, cari nu înumeră căți suntă ini­micii, ci pătrunși numai de datoriă, ș’o împlinescă cu ori ce sacrificii și d’a­­cea­ a adesea și isbutescii, căci pa­­­triotismul ă­lară este totă­deuna mai mare de cătă numeriile inimicilor­, ori cătă ar fi ei de numeroși. Dorimă negreșită împăciuirea, și maî cu sérau d’astă dată; nu putemu însă se lăsămă ori ce oca­­siune d’a saluta cu respectă patriotis­­mulă Eleniloru, ș’a­ lă aclama neconte­nită, ca dóru uitându-ne mereu la dânșii și salutăndu eroismul ă loră se înco­­pemui și noi a-i imita. Rusia are ună istorică ce se nume­sc« Pagodine și care din căndu în căndu­­crie în gazeta de la Moscwa, artico­­ de mănnă contra Poloniei. Acumă o luată pena spre a somna pe guvernulă imperiale, adică pe Czarulu Rusiiloră, a interveni îndată cu favorea „nenoro­­cițiloru Rutheni oprimați de către po­lonii din Galicia și do­uă fără sălba­­tică numită Goluchowski, carea-a Au­stria l-a dată administrațiunea Galicieî. Istoriculu rusă adaogă că marele poetă rusă, naintea morții sale a pre­­ciisu că momentulu luptei supreme In Europa s’apropiă. D. Pagodine z­ice că sosesce, c’a sosita. Se crede că acestă articlu va fi parafrasatu de tóta presa rusască și susținută de numeróse a­­drese către Czar, prin care va fi ru­gată de supușii sei d’a scăpa din ghia­­rele Austriei și ale lui Goluchowski pe nenorociții supuși ruși din Galicia. Diarele englese, dupe ce ani în­tregi că susținută întregimea Imperiului Otomană începă acumă a se învoi cu disolvarea lui și nu se mai preocupă de cătă despre m­oșcenire. Vei jurămă mai alaltă ori­cumă Times c­icea, că­pu­­cina a pésa despre „omulă bolnavă“ dare, că va lupta în privința Egipetu­­lu­i. Astă­zi semn­olăm­u că unulfi din organele oficiose ale partitei Tory, moderate, boieresc­, curau se dicea­uâ~ dată la noi, ițiariulu Standard, pune curată cestiunea, cine va fi moștenitorulu ? ș’apoi adaogă c’acéstă cestiune trebue se se plărască pîn’a nu strica pacea Europei, dară că nu trebue se se lase Europa a fi împinsă de nerăbdarea am­­bițioisă a Rusiei la uă soluțiune pre­matură ; sfârșinsce die­rn du­că Rusia are se î mpingă isbucnirea, dară că pute­rile trebuie se resiste pînă ce se voră pregăti în privința moscenirei. Partita conservatore însă este tare scuduită de întrunirile publice ce se facă necontenită în cele mai multe o­­rașie mari ale Engliterei. Acumă ne­­cazul, a luatu-o de nașă, ș’a ’ncepută a acusa cu târlă pe d. Bright, i­­cândă „că purtarea lui este revoluționând .fi periculosă. Lea, d. Bright, adaogă Stan­dard,, este ună tulburătorii care nu re­­cunosce­al­ă conducătorii de cătă pe elă însu­și, see este omulă guvernului trecută și „face lucrarea acelui gu­vernă ori cătă de necurată ar fi ea“ și se silesce a face peste putință men­­ținerea la putere a conservatoriloră ca astă­felă se revine patronii săi. Este neapărată, sfărșiasce Standard, ca doi. Russell și Gladstone se se explice în acesta privință. Sermanii conservatori! Totă acea­a­și tactică greșită totă acea uimare a mâ­niei, totü­deuna și pretutindine ! Situațiunea imperatorului Maximilian se complică în Mecsică , însuși Moni­torele francesti constată că oscirea s’a retrasă de la Guayacas și se concen­­tră în jurul­ Mexicului. Z­ice că acesta este uă strategiă. Negreșită că este uă strategiă însă strategia acesta este constrîngere durere­a, periculoasă, este rácela trupului omului in estremități si concentrarea căldurei la stomacă numai adica apropiarea sfârșitului. Senatulă Italiană s’a deschisă ș’a în­cepută lucrarea spre a judeca pe ami­­ralele Persani. Cadrilatarele s’a despăr­­tată de oscirile autriace, și guvernulă îlu dă treptată cumu ă să primesce, de generarele francesâ, autorităților­ co­munale, piarele din Berlin semnală mereu a­­titudinea pucini impaciuitorie a Aus­triei în privința Rusiei. Austria asemene se plănge de Prusia cea­a ce dove­­desce că pacea într’aceste doue puteri este păn’acumă celă pucinu, uă simplă încetare a luptei armate. Domnului Redactorii alü pariului Românulu. Domnule. Bine­voiți a publica în viitoriulu nu­­meră ali (Jianului d-eí-vóstra că la epistola d-lui C. G. Cantacuzin (din Plo­­ieșoi­, înserată în­­ fiariulă Românulu, nu potu respunde alta, de câtu că, are­­tările d-eí sele suntă unu șiră de nea­­devĕruri, me referă daru în deplină li­­niște la drepta aprețiație a publicului care cunosce, eredă, destulă de bine arătu pe d-lui cătu și pe mine, spre a­­­udeca dacă acele diserțiuni potu me­rita, unu minută ohhiaru, celu mai mică cvadămintă.­­ Priimiți domnule Redactore asigura­rea considerației mele. Dimitrie Ghica. Bucuresci, 1 Octombre, 1866 WMINICA, 9 OCTOBRE 1866. ZIUMANEZA­TI ȘI VEI FI Abonamentul 5 în Bucuresci, Pasagiulu RomânI No. 1. — In districte la cores­­pondințil­e Jianului și prin poștă. La Paris, la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. A se adresa pentru adm­i­­nistrațiune la D. E. Carada •A.N UNCIN­RIEE linia de 30 litere —­ 1 — leii. Inserțiuni și reclame, lin. 5 — „ FACULTATEA DE STIINȚE și ȘCOALA POLITECNICA. D. Gr. Ștefănescu prĭntr’unu articlu publicata in Romănulu d.n­s/14 Oct, scola politecnică și facultatea de sciințe vine și dă strigatulu de alarmă la sin­gura gândire ca s’ar pute admite vre uădată ideia desființării facultății de sciințe din Bucurescî. înainte însă d’a începe Philipica d-sele, îșî aduce aminte că este parte interesată în cestiune, și la inceput, acesta pare a’i causa ore­care scru­pule. Dară acesta este numai la in­­cepute, căci în urmă, suplu prelestü de a combate proiectule propuse, d-sa continuă pledaria pentru susținerea fa­cultății de stiințe, fără a se mai ocupa de alta ceva. Acesta, fără voia-mi, mi-aduce a­­minte că cela mai strălucită discursă ale lui Cicerone este acela „pro domo sua.“ Cu tóte acestea trecândă la ana­­lizarea criticei făcute, vomă vede care suntă argumentele d-lui Ștefănescu, și din care parte s’a omisă seriosita­­tea, în tratarea cestiune­ de faciă, D-sa de la începută face uă gravă erore, numindă scala propusă „uă in­­stituțiune nouă.“ Proiectul ă­m că nu constă decătă în a uni, a completa di­feritele fracțiuni ce exista într’ua scala centrală. Că ideia nu este nouă, se vede din acesta că chiară prin regulamentul organică se prevedea, firesce cu pro­­porțiuni mai mici, și în urmă sub dom­nia Principelui Știrbei, s’a fostă în­ființată uă asemene scala, a cărŭa re­înființare și completare să ceremă a­­cumă. , Și de este vorba de instituțiuni noue credă că facultatea, ală cărîa apără­torii s’a instituită d. Ștefănescu , se póte numi mai ca dreptu­ră institu­­țiune nouă, și scie D­$că cumă araă reușită în vrem­ile dupe urmă cit­in»­stituțiunile cele noue! Uă altă imputare ce-mi face d.Ște­­fănescu, este acea de a emite dorința „de a vede în fine în țară și omeni practici, daă nu numai teoretiei. A­­castă cutezanțță din parte-mi o tra*­­teză d. Ștefănescu, dupe cumă me­rită: „Ce felă, esclamă d-sa, a da pentru sculele secundare profesori ca­pabili este de unii folosit mediocru dupe d. Lahovari!“ La acesta voiu respunde că din con­tră, socotit de celu mai mare folosit de a se dota sculele cu profesori ca­pabili , însă se’mî permită d-sa a’î spune că procedura îmi pare camă FOIT­A ROMANULUI AMORILE UNUI NOTARII)(1). vi. (Urmare) Dupe ce ne explicarămă și ne lămuri­­rămă asupra trecutului nostru, fu de­cisă, cu m­ă seriosu care m’a făcută se rîdă de multe ori de atunci, că totă drumin­ă, pentru buna cuviință, voiă fce că suntă fratele iei; că acesta mi -a permite se fiă astă­felă cava­lerie și protectorele iei în oțeluri; că, din partea­ cunoscénde­­ era și lim­ba, ea mă va scuti de tóte neînțele­gerile ce ar fi putută se resulte câte uă dată pentru mine din neputința mea d’a face se fiă înțelesu. Căndu acesta fu otărîtu între noi, ne dederâmă că strínsese bună de mână care fu suptă­ semnătura contractului nostru, și dupe asta readormirămă. Căndă sosirămă la Cologne, eram­ă des­­ceptă d’uă oră celă pucină, însă nu me ’nduraiu se mé mișcă. D-ra Lulu dormia pe umerulă meă. Genele cele mare ale ochilor ă iei făceaă uă umbră ! Ve<fi n umerile de la 3, 4, 5 și 6 Octobre, pe frumușica iei fac­ă, căreia somnulă îi da ună aeră de gravitate melanco­lică care’mi plăcea fórte multă. Ași fi Voită pré multă se n’o deșteptă; uă suflare abia simplită rădica peptulă iei. Simpiiămu în inima mea frăgedimi de tătuță pentru acésta frumușică ființă pe care o admiramu, cu tóte că’mî părea forte de jelită. Nararea ciudatei sale copilărie, care nu cunoscuse nici uădată familia, imî păruse arătă de deștanțată, în cătă cu tóte că astă narare îmi fu făcută cu veselie, ea mă împinse de milă pentru acea­a ce ’mi-o făcea. Așa­­ vrută pre multă se nu tur­bură astă odină. Dară în fine: — Domnișara Lulu, îi cjiseră căndă trenulă se opri, suntemă la Cologne. — Nu uita pe Cocota , îmi strigă ea, înainte chiară d’a fi deschisă ochii; și Lulu sări dupe scară josă ca să pa­sere ce sbera dintr’ună arbore. D-ra Lulu se însărcina de totă ce se atingea de bagagiă. — Nu fă nimică altă, diseea, por­­tă numai pe Cocota. Se nu facă nimică era dupe placulă meu. O urmaru din ochi cu admira­­țiune, vorbindu ca un persona mare cu ómenii, cu impiegații, silindu pe unii, mustrăndă pe alții, și încurcăndu cu totulă pe băiații de la oteluri cari voiau se ne ducă­ cu sila flă­care în omni­­busele loru, însemnată, trecândă în omnibusă prin ulițele Cologniei, că nu mirosea bine în acelă orașiu. — De acee­a, îmi dise ea, se fa­brică adi apă de Cologne; căndă uli­țele ară mirosi bine, n’ar fi nevoie de parfumă. VIII. Etă­ne la o telulă de Holanda. Por­­tariulu, în uniformă, mă întrabă din prostie sau din glumă dacă domnulă și domna voiescu uă camera cu doue paturi. D-ra Lola e fórte încurcată de astă cestiune, ce nu mĕ încurcase arătă câtă pe dînsa pentru că n’o înțelesesemu. — Domnulă e fratele mau, ijise ea în fine; dați-ne doue camere una lingă alta, și spre Rhin. Bugagiulü nostru e și adusă deja. — Domnulă și domna voră dejuna în camarile loră, sau se voră coborî în salonă numai pentru a prîndi? — Vomă vedea, vom­ vedea, res­­pinse Lulu cu multa maiestate, lasă­­ne în pace, domnule portariă, avemu de lucru. Portariulă se’nclînă. Ni se criță cele done camere. Lăsată pe d-ra Lulu se alâgă care’i place. Ea merge de mai multe ori dintr’uă cameră într’alta mai nainte d’a se oțărî. Camerile erau cum una cum alta, casulă era încurcătoriu. In fine ea alege una din dlone. Băia­tul, care ne aducea gemantanele le puse la locurile loră și ne lăsă singuri. Ne înțeleserămă se dormimă pînă la dece ore, se ne facemă atunci toaleta nóstru, pe urmă, vomii lua cafeua nuo­­stră; și dupe acesta, d-ra Lulu mă va conduce se vedă catedrala și curiosi­­tățile din orașin. piseit nopte bună d-rei Lulu, lucru ce o făcu­se rîdă pentru că era cinci ore de diminață; ne strănserămă mâna, și era­ne flă­­care acasă la noi. Deschidă gemantanulu, și găsescă în­­tr’însulă portretulă mamei mele pe care unchia­ meă îl­ ascunsese acolo, în dina pleofirei mele din Paris. La vederea ei ce­leî scumpe fecie, lacrimile mé co­­prindă. Imi impută mie însu’mi c’am uitatu-o pucinu, pe acestă mamă iubită, de la Verviers Incoce, și pentru a’mî repara greșala, mă pună și-i scrii). Il spună călătoria mea, somnul­ mea, deș­­ceptarea mea și fericita întâlnire a ci­nei amabile camarade de călătorie. Insă nu se­ă pentru ce, nu adăogară că a­­cestă camaradă era uă dănțuitorie. Căndă scrisórea mea se sigilată mé culcată și adormi!. Ună clopotă cu sunetulă înfricoși­tă mĕ desceptă. Ce oră e ore? Cesorni­­culă meă se oprise. Mĕ îmbrăcaiu cu grăbire. Nu e zece ore de sicură, fiindu­că de sicură d-in Lulu s’ar fi descep­­tată. Eramă cu măna pe chieia ușei pentru ca se iesâ, căndă d’ao dată u­­șia mea se deschise cu violența. Era Lulu superată care v*mia se’mi­­ fica că era furiósa. — P­ntru Ce nu m’ai desceptară? E uă oră, e ora prinsului, și, noi ănci n’am d*juri «tu. Es’bceia d­rei L­ulu că num­ai clo­­potu­lui mĕ descep tage; ea atunci începu a ride ș’a sări prin casă.

Next