Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)
1866-10-09
ANüLV aw qecelr VOIESGB ȘI VEÍ PÜTÉ Cap. Dist. Pe anü — — lei 128 — lf>2. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni” — „ 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Unu esemplaru 24 par. ” PeÂiTU Pariau pe trimestru fr. 20 — Peatin' .Austria >e fior. 10-v.s. ADUNARE ELECTORALE SALA POMULU-VERDE. MARTI Ir A 11 OfTWKISlC Subsemnații comercianți din capitală credit de a lovi datoria a lua și dînșii inițiativa a unei întruniri electorale, spre a se consulta asupra intereselor comerciale și politice la ordinea dilei. Toți domnii alegători simții rugați a se aduna în sala Pomului Verde No. 24 strada Pârâții, la ora 7, intrarea In sală este liberă fără bilet. (Urmată 22 sub-scrieri.) SERVICUL PAImCULARIÖ ALÜ ROMANULUI. Constantinopole, 19 Octobre. Grecii aucercată a incendia flota turcescă ce se află în portul Candid. Sinodula grecii a recunoscută independința bisericei române. Palatur imperiale de pe Bosfora s’a preparată pentru primirea Principelui României. Ună batelă cu vapore de resbele va fi pusă la disposițiunea sea. Paris, 19 Octobre. Ern Thouvenel a murită de morte răpede. Monitorul constată că mortea sea este un mare perdere pentru Imperaturu și pentru țară. Viena, 19 Octobre. Cardinalele Primară ale Ungariei, Schtowsky a muritűerí. Berlin 19 Octobre. Tratatul Saxo-prusiană nu stipuleza ocupațiunea permaninte a Saxoniei de către Prusian, ci numai provisoriu pină la reorganizarea armatei Saxone. Petersburg, 19 Octobre-Tribunalele pentru procesulu de înaltă trădare a compliciloru lui Karakosoff, a fostă disolută. Dieta finlandese a fostă convocată pentru 22 Ianuarie. ADMimTRAJWNÉÁ, PASAGILjLL ROMAISC No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. — Articlele trimise și nepublicate se vom arde. — Redactorii respunz etorii EUGENIU CARADA. Bucurescî 2o Brumărelu. Măria sea, Carolă Ip 6cămâne Duminică. Batelulă de resbelă imperiale este pasa la disposițiunea sea, și la Rusciucă, țină adiotante imperiale a sosirii spre a ’ntâmpina pe Domnulă Romăniloră. Fiinducă Domnulă Românilor« placă și cestiunea s’a sfîrșitu se facemu aci cunoscută că organulă Rusiei de Nord, de la 13 Octombre, este mai necăjită, mai furios, de câtă ori căndă. Prii— minde prea tăr diu acelă numeră votau reproduce iini in intregulă seu artidulu Nordului, pentru aiți este d’ajun să se punemă aci că se va sinie numai: „In titua in care Sultanulu va da învestitura principelui Carol I cu condițiunile cunoscute acumă, prin acestă faptă va abdica suzeranitatea sea asupra Moldo-Valachiei. Ș’apoi, guvernul română oprise va aci ? Este tare de temută că nu. Nu este cineva unu Hohenzollern pentru a se mulțumi numai cu ună tronă arătă de micuță (meschină) ca acelua ală Principatelor dunărene, și pușca cușcă este făcută pentru a funcționa pe țermurile Dunării ca și pe acele ale Eibei și Mein.“ Se luămă aminte. Se ințelegemă că am dobândită pîn’acumă și se binecuvântămă pe inimicii noștri cari ințelegă mai bine de cătă noi cea-a ce amu dobândită de la 11 Fov. pîn’acumfi. Trei cessiuni sau Întrebări rădică corespondința nóstra telegrafică de acî. Cea d’ăntâifi: ce este acelă actă, acea acordare, se află chiară recunoscere a indipendinței bisericei Romăne? Bisericii Romănă a fostă tată dăuna independinte; recunoscerea însă ce o face Sinodul la grecă se vie ea din vreuă lucrare a guvernului său este oă inițiativă politică a sinodului grecă, în contra Constantinople! și în favorea creștinismului? Acésta urnă dorise seimă. Păn’ntunci Insă, adeverindu-se acâstă solie, și venindă numai din inițiativa sinodului, noi o priimiuiu cu frățiă de la sinodu și recunoscetau că prin acestă faptă elu s’a aretatu a fi ună adevărată Sinoda elenă, politică și creștină. A doua este: Pacea s’a făcută între Prusa și Sacsonia, daru ce insemanăză ocuparea iei provisoriă de către armata prusiană ? Ce s’a făcută armata Sacsonă pentru a ave trebuință rigatulu d’a fi ocupată de cea prusiană? Și de cine are a se teme rigatura, contra cui are a 1u apăra ? Cătă despre noi, vede mă coi, curată și simplu, uă cestiune d’uă politică mai înaltă, uă urmărire a scopului celă mare, unitatea Germaniei. A treia este: Ce o mai fi și convocarea Dietei Firiese? Se fiă pre că se teme de ceva mișcări in partea locului și voiesce se ’mpace spiritele, din Suedia și din Finlandia prin concesiuni politice ? Se fiă că guvernul rusesc simte că are trebuință a s'aruta in ochii Europei civilisate ca ’ncepută a intra pe calea constituționale, sau că incepândă a da Finlandesi feră drepturi constituționale voiesce prin acesta a face pe celelalte popore din Imperiu a sta cu răbdare in starea actuale asceptăndă uă sursă mai bună? Se póte dupe noi ca causa, se fiă căte trele aceste intențiuni, se nu uitămu insă că mai totă dauna acolo unde domnesce despotismulu, asemene concesiune suntă pré mice și pré tărdiă, ș’adese ele grăbesc» în locu d’a opri isbucnirea. Daru pre nu este ș’vă aparra întrebare și póte din cele mai însemnate ? Depeșia de a-fi ne transmite, din Constantinopole chiară, scriea că Elenii s’afi încercată a incendia flota din portulu Candiei. S’aă încercată, tfice ânsuși Stambulum: dar și pănă unde a mersă cu faptulă încercarea ? S’apoi chiară de n’ară fi isbutită nici chiară a pune focă, ânsăși încercarea narată, pe d’uă parte că Candiații nu s’aă supusă ăncă, era pe d’alta că ar fi ca și eri Elenii suntă totă acei eroi cari nu se spartă de nici aă putere, cari nu înumeră căți suntă inimicii, ci pătrunși numai de datoriă, ș’o împlinescă cu ori ce sacrificii și d’acea a adesea și isbutescii, căci patriotismul ălară este totădeuna mai mare de cătă numeriile inimicilor, ori cătă ar fi ei de numeroși. Dorimă negreșită împăciuirea, și maî cu sérau d’astă dată; nu putemu însă se lăsămă ori ce ocasiune d’a saluta cu respectă patriotismulă Eleniloru, ș’a lă aclama necontenită, ca dóru uitându-ne mereu la dânșii și salutăndu eroismul ă loră se încopemui și noi a-i imita. Rusia are ună istorică ce se numesc« Pagodine și care din căndu în cănducrie în gazeta de la Moscwa, artico de mănnă contra Poloniei. Acumă o luată pena spre a somna pe guvernulă imperiale, adică pe Czarulu Rusiiloră, a interveni îndată cu favorea „nenorocițiloru Rutheni oprimați de către polonii din Galicia și două fără sălbatică numită Goluchowski, carea-a Austria l-a dată administrațiunea Galicieî. Istoriculu rusă adaogă că marele poetă rusă, naintea morții sale a preciisu că momentulu luptei supreme In Europa s’apropiă. D. Pagodine zice că sosesce, c’a sosita. Se crede că acestă articlu va fi parafrasatu de tóta presa rusască și susținută de numeróse adrese către Czar, prin care va fi rugată de supușii sei d’a scăpa din ghiarele Austriei și ale lui Goluchowski pe nenorociții supuși ruși din Galicia. Diarele englese, dupe ce ani întregi că susținută întregimea Imperiului Otomană începă acumă a se învoi cu disolvarea lui și nu se mai preocupă de cătă despre moșcenire. Vei jurămă mai alaltă oricumă Times cicea, căpucina a pésa despre „omulă bolnavă“ dare, că va lupta în privința Egipetului. Astăzi semnolămu că unulfi din organele oficiose ale partitei Tory, moderate, boieresc, curau se diceauâ~ dată la noi, ițiariulu Standard, pune curată cestiunea, cine va fi moștenitorulu ? ș’apoi adaogă c’acéstă cestiune trebue se se plărască pîn’a nu strica pacea Europei, dară că nu trebue se se lase Europa a fi împinsă de nerăbdarea ambițioisă a Rusiei la uă soluțiune prematură ; sfârșinsce diern ducă Rusia are se î mpingă isbucnirea, dară că puterile trebuie se resiste pînă ce se voră pregăti în privința moscenirei. Partita conservatore însă este tare scuduită de întrunirile publice ce se facă necontenită în cele mai multe orașie mari ale Engliterei. Acumă necazul, a luatu-o de nașă, ș’a ’ncepută a acusa cu târlă pe d. Bright, icândă „că purtarea lui este revoluționând .fi periculosă. Lea, d. Bright, adaogă Standard,, este ună tulburătorii care nu recunosceală conducătorii de cătă pe elă însuși, see este omulă guvernului trecută și „face lucrarea acelui guvernă ori cătă de necurată ar fi ea“ și se silesce a face peste putință menținerea la putere a conservatoriloră ca astăfelă se revine patronii săi. Este neapărată, sfărșiasce Standard, ca doi. Russell și Gladstone se se explice în acesta privință. Sermanii conservatori! Totă aceaași tactică greșită totă acea uimare a mâniei, totüdeuna și pretutindine ! Situațiunea imperatorului Maximilian se complică în Mecsică , însuși Monitorele francesti constată că oscirea s’a retrasă de la Guayacas și se concentră în jurul Mexicului. Zice că acesta este uă strategiă. Negreșită că este uă strategiă însă strategia acesta este constrîngere durerea, periculoasă, este rácela trupului omului in estremități si concentrarea căldurei la stomacă numai adica apropiarea sfârșitului. Senatulă Italiană s’a deschisă ș’a începută lucrarea spre a judeca pe amiralele Persani. Cadrilatarele s’a despărtată de oscirile autriace, și guvernulă îlu dă treptată cumu ă să primesce, de generarele francesâ, autorităților comunale, piarele din Berlin semnală mereu atitudinea pucini impaciuitorie a Austriei în privința Rusiei. Austria asemene se plănge de Prusia ceaa ce dovedesce că pacea într’aceste doue puteri este păn’acumă celă pucinu, uă simplă încetare a luptei armate. Domnului Redactorii alü pariului Românulu. Domnule. Binevoiți a publica în viitoriulu numeră ali (Jianului d-eí-vóstra că la epistola d-lui C. G. Cantacuzin (din Ploieșoi, înserată în fiariulă Românulu, nu potu respunde alta, de câtu că, aretările d-eí sele suntă unu șiră de neadevĕruri, me referă daru în deplină liniște la drepta aprețiație a publicului care cunosce, eredă, destulă de bine arătu pe d-lui cătu și pe mine, spre audeca dacă acele diserțiuni potu merita, unu minută ohhiaru, celu mai mică cvadămintă. Priimiți domnule Redactore asigurarea considerației mele. Dimitrie Ghica. Bucuresci, 1 Octombre, 1866 WMINICA, 9 OCTOBRE 1866. ZIUMANEZATI ȘI VEI FI Abonamentul 5 în Bucuresci, Pasagiulu RomânI No. 1. — In districte la corespondințile Jianului și prin poștă. La Paris, la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. A se adresa pentru administrațiune la D. E. Carada •A.N UNCINRIEE linia de 30 litere — 1 — leii. Inserțiuni și reclame, lin. 5 — „ FACULTATEA DE STIINȚE și ȘCOALA POLITECNICA. D. Gr. Ștefănescu prĭntr’unu articlu publicata in Romănulu d.ns/14 Oct, scola politecnică și facultatea de sciințe vine și dă strigatulu de alarmă la singura gândire ca s’ar pute admite vre uădată ideia desființării facultății de sciințe din Bucurescî. înainte însă d’a începe Philipica d-sele, îșî aduce aminte că este parte interesată în cestiune, și la inceput, acesta pare a’i causa orecare scrupule. Dară acesta este numai la incepute, căci în urmă, suplu prelestü de a combate proiectule propuse, d-sa continuă pledaria pentru susținerea facultății de stiințe, fără a se mai ocupa de alta ceva. Acesta, fără voia-mi, mi-aduce aminte că cela mai strălucită discursă ale lui Cicerone este acela „pro domo sua.“ Cu tóte acestea trecândă la analizarea criticei făcute, vomă vede care suntă argumentele d-lui Ștefănescu, și din care parte s’a omisă seriositatea, în tratarea cestiune de faciă, D-sa de la începută face uă gravă erore, numindă scala propusă „uă instituțiune nouă.“ Proiectul ăm că nu constă decătă în a uni, a completa diferitele fracțiuni ce exista într’ua scala centrală. Că ideia nu este nouă, se vede din acesta că chiară prin regulamentul organică se prevedea, firesce cu proporțiuni mai mici, și în urmă sub domnia Principelui Știrbei, s’a fostă înființată uă asemene scala, a cărŭa reînființare și completare să ceremă acumă. , Și de este vorba de instituțiuni noue credă că facultatea, ală cărîa apărătorii s’a instituită d. Ștefănescu , se póte numi mai ca dreptură instituțiune nouă, și scie D$că cumă araă reușită în vremile dupe urmă citin»stituțiunile cele noue! Uă altă imputare ce-mi face d.Ștefănescu, este acea de a emite dorința „de a vede în fine în țară și omeni practici, daă nu numai teoretiei. Acastă cutezanțță din parte-mi o tra*teză d. Ștefănescu, dupe cumă merită: „Ce felă, esclamă d-sa, a da pentru sculele secundare profesori capabili este de unii folosit mediocru dupe d. Lahovari!“ La acesta voiu respunde că din contră, socotit de celu mai mare folosit de a se dota sculele cu profesori capabili , însă se’mî permită d-sa a’î spune că procedura îmi pare camă FOITA ROMANULUI AMORILE UNUI NOTARII)(1). vi. (Urmare) Dupe ce ne explicarămă și ne lămurirămă asupra trecutului nostru, fu decisă, cu mă seriosu care m’a făcută se rîdă de multe ori de atunci, că totă drumină, pentru buna cuviință, voiă fce că suntă fratele iei; că acesta mi -a permite se fiă astăfelă cavalerie și protectorele iei în oțeluri; că, din partea cunoscénde era și limba, ea mă va scuti de tóte neînțelegerile ce ar fi putută se resulte câte uă dată pentru mine din neputința mea d’a face se fiă înțelesu. Căndu acesta fu otărîtu între noi, ne dederâmă că strínsese bună de mână care fu suptă semnătura contractului nostru, și dupe asta readormirămă. Căndă sosirămă la Cologne, eramă desceptă d’uă oră celă pucină, însă nu me ’nduraiu se mé mișcă. D-ra Lulu dormia pe umerulă meă. Genele cele mare ale ochilor ă iei făceaă uă umbră ! Ve<fi n umerile de la 3, 4, 5 și 6 Octobre, pe frumușica iei facă, căreia somnulă îi da ună aeră de gravitate melancolică care’mi plăcea fórte multă. Ași fi Voită pré multă se n’o deșteptă; uă suflare abia simplită rădica peptulă iei. Simpiiămu în inima mea frăgedimi de tătuță pentru acésta frumușică ființă pe care o admiramu, cu tóte că’mî părea forte de jelită. Nararea ciudatei sale copilărie, care nu cunoscuse nici uădată familia, imî păruse arătă de deștanțată, în cătă cu tóte că astă narare îmi fu făcută cu veselie, ea mă împinse de milă pentru aceaa ce ’mi-o făcea. Așa vrută pre multă se nu turbură astă odină. Dară în fine: — Domnișara Lulu, îi cjiseră căndă trenulă se opri, suntemă la Cologne. — Nu uita pe Cocota , îmi strigă ea, înainte chiară d’a fi deschisă ochii; și Lulu sări dupe scară josă ca să pasere ce sbera dintr’ună arbore. D-ra Lulu se însărcina de totă ce se atingea de bagagiă. — Nu fă nimică altă, diseea, portă numai pe Cocota. Se nu facă nimică era dupe placulă meu. O urmaru din ochi cu admirațiune, vorbindu ca un persona mare cu ómenii, cu impiegații, silindu pe unii, mustrăndă pe alții, și încurcăndu cu totulă pe băiații de la oteluri cari voiau se ne ducă cu sila flăcare în omnibusele loru, însemnată, trecândă în omnibusă prin ulițele Cologniei, că nu mirosea bine în acelă orașiu. — De aceea, îmi dise ea, se fabrică adi apă de Cologne; căndă ulițele ară mirosi bine, n’ar fi nevoie de parfumă. VIII. Etăne la o telulă de Holanda. Portariulu, în uniformă, mă întrabă din prostie sau din glumă dacă domnulă și domna voiescu uă camera cu doue paturi. D-ra Lola e fórte încurcată de astă cestiune, ce nu mĕ încurcase arătă câtă pe dînsa pentru că n’o înțelesesemu. — Domnulă e fratele mau, ijise ea în fine; dați-ne doue camere una lingă alta, și spre Rhin. Bugagiulü nostru e și adusă deja. — Domnulă și domna voră dejuna în camarile loră, sau se voră coborî în salonă numai pentru a prîndi? — Vomă vedea, vom vedea, respinse Lulu cu multa maiestate, lasăne în pace, domnule portariă, avemu de lucru. Portariulă se’nclînă. Ni se criță cele done camere. Lăsată pe d-ra Lulu se alâgă care’i place. Ea merge de mai multe ori dintr’uă cameră într’alta mai nainte d’a se oțărî. Camerile erau cum una cum alta, casulă era încurcătoriu. In fine ea alege una din dlone. Băiatul, care ne aducea gemantanele le puse la locurile loră și ne lăsă singuri. Ne înțeleserămă se dormimă pînă la dece ore, se ne facemă atunci toaleta nóstru, pe urmă, vomii lua cafeua nuostră; și dupe acesta, d-ra Lulu mă va conduce se vedă catedrala și curiositățile din orașin. piseit nopte bună d-rei Lulu, lucru ce o făcuse rîdă pentru că era cinci ore de diminață; ne strănserămă mâna, și erane flăcare acasă la noi. Deschidă gemantanulu, și găsescă într’însulă portretulă mamei mele pe care unchia meă îl ascunsese acolo, în dina pleofirei mele din Paris. La vederea ei celeî scumpe fecie, lacrimile mé coprindă. Imi impută mie însu’mi c’am uitatu-o pucinu, pe acestă mamă iubită, de la Verviers Incoce, și pentru a’mî repara greșala, mă pună și-i scrii). Il spună călătoria mea, somnul mea, deșceptarea mea și fericita întâlnire a cinei amabile camarade de călătorie. Insă nu seă pentru ce, nu adăogară că acestă camaradă era uă dănțuitorie. Căndă scrisórea mea se sigilată mé culcată și adormi!. Ună clopotă cu sunetulă înfricoșită mĕ desceptă. Ce oră e ore? Cesorniculă meă se oprise. Mĕ îmbrăcaiu cu grăbire. Nu e zece ore de sicură, fiinducă de sicură d-in Lulu s’ar fi desceptată. Eramă cu măna pe chieia ușei pentru ca se iesâ, căndă d’ao dată ușia mea se deschise cu violența. Era Lulu superată care v*mia se’mi fica că era furiósa. — Pntru Ce nu m’ai desceptară? E uă oră, e ora prinsului, și, noi ănci n’am d*juri «tu. Es’bceia drei Lulu că numai clopotului mĕ descep tage; ea atunci începu a ride ș’a sări prin casă.