Romanulu, noiembrie 1866 (Anul 10)
1866-11-19
ANLU ALU P ET ELE VOIESCE ȘI VEI PUTE -------HK»—----Cap. Dist. Pe anu............................lei 128 — 152 Pe gése luni.................. » 64 — 76 Pe trei luni.................... » 32 — 38 Pe uă lună....................» 11— — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. ISTORIA DREPTULUI CONSTITUȚIONALE. Duminică, la 1 oră din <ji continuându cursulu Publică d. HAJDEU va vorbi despre Titlulu domnescu la Români, probândü că acestu titlu e mai multu de cătu regală. Biletele se vor găsi cu uă jumătate oră înainte la intrarea Ateneului Romănă. Domnule Redactare. Astăzi la 17 Noembre, Comitatul o provisorii comerciale, convocând și pe onorabilii comercianți, a desbate împreună asupra intereselor celora mai vitali ale comerciului. S'aîi adunată în mare numără mai din tote ramurile, și dupe mai multe desbaterî, asupra însemnătării unei asemeni adunări, s’aă combinată în comună acordă următorea listă de d-nni comercianțî propuși de candidați pentru a constitui comitatul definitivă comerciale. Etă acea listă: Costache D. Ruse, Comerciante en gros, Paraschiva Atanasiu lipscană en grosă, Nicolae Hagi Stoica, marchitană idem, Nae Ioanidi băcanu, idem, Stan Toiculescu, blănaru idem, Ionü George Manu, Brașovani idem, Costache D. Atanasiu, lipscană idem, George Sulacolu, fabricante de făină, fidea idem, Costandin G. Orgida, comisioneră, Marinciu Petrovici, staroste de păusari, George Colemgiopolo , staroste de lipscani, Teodosie Teodoră, fabricante de luminări de corn Mihalache Stoianovici, comerciante, bărbată cu întinse cunoscințe comerciale, Ion Martinovici, cunoscutulă neguțătorii de coloniali, Dimitrie Sima lănaru, comerciante cu cunoscințe industriali. Comitatul, provisorie, invită deci pe onorabili comercianți și industriali de tate clasile, a se aduna numeroși pentru astăzi. Sîmbătă 19 Noembre la 6 ore sara în salonul ă de la Pomi verde, ulița Bărății, spre a se constitui prin alegere, comitaturi comerciale definitivă. M. Petrovici, Matache Avram, Nicolae Săvulescu. ADMINISTRA JUNEA, PASAGEL, RUMANII No. 1. Rețineți mnea, Strada Academiei Io. 90. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorii ilti^rulu Clar ada. SAMBATA 19 NOEMBRE 1866 LUMIREZĂ-TE ȘI VEI FI -------------Abonamentele în Bucuresci, Pasagiu Romană No. 1. — In districte la corespondirii diartului și prin poștă. La Paris, la D. Caras-Nallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d. R. Carada. AHÂNCUIKH E Linia de 30 litere........................ 1 lefi. Inserțiuni și reclame, linia....... 5 — Bucuresci 30 Brumariu Adunarea urmeză lucrarea verificării titlurilor și în secțiuni. Senatulă nu s’a putută încă completa din causă că mare parte din senatorii de peste Milcova n’au sosită ăncă. Abia 32 s’au aflată in totale, fadă la apelurile nominale făcute. Prin urmare constituirea loră s’a amânată pînă căndă se va aduna majoritatea membrilor cunoscuți ca aleși. Ședința viitoria este anunțată pe măne Sâmbătă. Judecăndă după cele petrecute în ședința convocată eri, care n’a fostă completă spre a lucra, dată în care ni se spune că s’a urmată arecari diseusiuni oficióse, desbaterea verificării titluriloru la Senată va avea interesul la care neamă așteptată. Mai mulți din domnii Senatori, pe lăngă Gestiunile de ilegalități comise , pară dispuși a pune pe tapetă cestiunile de principiu rădicate de aplicarea art. 60 și 70 ale Constituțiunii, despre care amu vorbită noi de mai multe ori și chiară în numerul nostru d’alaltăieri. — Acésta desbatere este, o repetimă, fórte Însemnată și votulă ce vom da domnii rapresintanți ai națiunii va spune dacă respectul legi are se fără realitate. Este uă altă cestiune pe care amă atinsu-o și noi și de care s’a vorbită în adunarea de ori a d-loru Senatori Membrii Curților de Casațiune și de Compturi au sau nu dreptul ă a fi Senatori? E că, In acestă privință, ce zice legislațiunea nostra. Legea Curții de Casațiune. Art. 15. Membri! Curți de Casațiune, funcționarii ministeriului publică, etc. nu potă fi, în acelaași timp, membri ai Adunării elective. nea Legea Curții de Corupturi. „Art. 13. Funcțiamembriloră Curții de Compturi și a procurorilor ăloră este necompatibile cu calitatea de deputată.“ Aceste doue legi au fostă făcute atunci căndă Represintațiunea naționale reședea Iasă singură Adunare. Constituțiunea actuale însă a modificată condițiunile Represintațiunii pe care a împărțita—o în două părți, în două secțiuni, putem unice, ale aceleiași Adunări, căci atribuțiunile flecăria din ele suntă cu totul identice, cu diferența numai în ce privesc o bugetulă. Constituțiunea însă n’a putută, prin acesta împărțire, n’a înțelesă de Iocă a da funcțiuniloru incompatibili după legile constitutiva ale corpului din care facă parte, dreptul ă d’a intra într’uă Cameră, pe căndă în cealaltă nu potă fi admiși. Și dacă a făcută uă asemene escepțiune, ea este positivă espresă în art. 28 că numai în favorea generalilor și colonelilor, cari, chiară fiindă în activitate, potă fi membri ai Senatului. Pentru celelalte funcțiuni administrative, condițiunile incompatibilității sunt aceleași pentru ambele Camere. Pentru cele judecătoresc cea ce duce noua legislațiune. Legea Electorală. „Art. 29. Niciună funcționară judecătorescă nu pate fi alesă membru adupreunei Adunări în districtul unde-șî exercită funcțiunea, precumă și în districtele limitrofe *• ale Asia dară, mai anteiü legile speciale celor doue curți, escludă pe membrii și procurorii lor de la Represintațiunea naționale. Apoi legea electorale, opresce pe orice funcționarii judecătorescă d’a fi alesă în cerculă jurisdicțiunii sale. Care este însă cerculă jurisdicțiunii celor doue înalte Curți, de nu țara întragă ? Prin urmare membrii ioni nu potă fi membrii ai vreunei adunării. Unele secțiuni ale Adunării deputații oră s’au și pronunțată, ni se spune, în acești sensă, anulăndă alegerile unor membri de curte apelativă cari au fostă aleși în judeciele asupra căroră a se întinde autoritatea funcțiunilor loră.— Lucrul este raționabile, este firesc«. Cu tote acestea, audimă că unii din cei trei membri de la Casațiune și trei de la Compturî ce au fostă aleși la Senată, ară fi stăruindă a afirma c’au dreptul ă a sta într’însulă. D. Costache Gr. Ghica însă, eri in urma apelului nominale, facă cu 30 senatori, a declarată că dacă vine la Senată, este pentru a face se se respecte legea în spiritulă si litera iei. D-sea doresce ca constituirea Senatului nu trebue se se facă pripită și prin suprindere, ci se se astepte sosirea unui mai mare numeră de Senatori, pentru ca discusiunile de principie și asupra contestărilor ivite se se pote face d’uă majoritate, în care se nu intre cei contestați. D. Turnavitu e susținută cu tăria acestă ideiă. Felicitămă pe aceștî onorabili domni și sperămă că spiritulă de justiție, de care au fost insuflați, va plana asupra ambeloru părți ale Corpului Legiuitorii în otăririle ce va lua și cari, o repetimă, să se inaugureze aplicarea sincera și reala a Constituțiunii sau violarea iei de la începută. M. S. Domnitorială, guvernulă întregă a ijisu, în mesagiulu Tronului. ,,Constituțiunea trebue menținută sacră și inviolabile. Condițiunea principale de stabilitate și de progresă este respectulă Constituțiunii și stricta esecutarea legiloră.“ — Se ne petrundemă d’acestă adeveru, și se nu desființeze însăși Represintațiunea naționaleastă condipune de stabilitate (recend) peste prescripțiunile positive ale legii în favorea cuturora persane, cari stă întâmplată se fiă de cutare opiniune. Publicămumai la vale destulă circulate d—lui Ricasoli cătră funcționarii administrativi superiori ai Italiei. Acestă circularră este una nobile și sănătosă învățământă pentru orice popor». Eli este cu atâtă mai folositoriu pentru Romăni, a cărora situațiune interiore semena în multe cu a Italiei. O recomandămă dară seriosei atențiuni a tutoră cititoriloru noștri, a guvernului și a represintanțiloru națiunii. Toți avemă a înveța multe, fórte multe într’însa. Miniștri, a aveîa netedă și lămurită programa principieloră ce trebue se conducă politica loră. Partite, a nu se povețui de ure personali, ci grupăndu-se fiecare dupe principii și sisteme bine precisate, a formula programele foră complete de guvernă și de administrare, și a se pune la lucru seriosu spre a organisa guvernulă și administrațiunea țerei în aria modă în cătu se se desvolte prosperitatea sa și se ftă împinsă cu vigore pe calea civilisațiunii universale. Funcționari: a mărgini acțiunea lerii numai în stimularea inițiativei private și a reduce în cele mai simple proporțiuni ingerința autorității; a studia trebuințele și ameliorările ce ar fi de făcută în legi spre a le face mai simple, do uă esocuțiune mai răpede și mai puțină costatoria. Cetățiani în fine, a ne convinge că numai prin Inițiativa nostră, prin concursulă nostru activă și luminată, cea n ce implică datoria pentru fiăcare, mică și mare, d’a se instrui, d’a merge la scala, numai astufelă putem stabili și libertatea, dreptatea, consciința demnității și puterii nóstre. Circularia ministrului italiană recomandă încă aginților, guvernului, comunitor și cetățienilor, a căuta și a arota mijlocele cele mai bune spre a se restaura creditulă publică, a înmulți și lărgi sorgințile averii publice, a reduce cheltuielile nefolositorie și a se suprima, a se folosi de cele produce torie cu competi! și măsură asta încătă se se introducă în tóte servițiele ună spirite severă de economie și de moralitate. ,.Acestă limbagiu atâtă de patriotică pe cătă și de energică, dice Independența Belgică, merită a fi ascultată de țară și de represintanții săi. Principiile espuse de capul cabinetului Italianătrebue se fiă regula oricării administrațiunii liberale.“ Fiă ca acestă adeveru se fiă înțelesă la noi de toți. Atunci vomă intra pe calea mântuirii. De la programa ministrului, se troce că la uă altă programă care procede de la cetățiani, de la uă partită, și care ne va areta ca și cea de susă că orice opiniune politică este datoriă, căndă vine în publică, a’și face profesiunea de credință, a-șî spune ideiele sale asupra tutoră cestiunilor de politică interiore și estomora. D. Ricasoli este unul din bărbații cei mai însemnați nu numai ai Rusiei, dară ei Europei și cu tóte astea nici uădată elă n’a crezută că este destulă a-și spune numele pentru ca lumea se se ’ncline înaintea sea. Partita liberale în Prusia și ’n Germania luptă de decinii de ani, și cu tóte acestea ori de căte ori ocasiunea se presintă ea nu se feresce d’a-și manifesta opiniunile, d’a-șî face programa, pentru ca națiunea se scrăbine și necontenită, cu cine are a face și ce au de scopă acel ce se presintă înaintea iei. Apropierea alegerilor la Parlamentul federale de la Nord a provocată constituirea unui comitată liberale care a și a dată afară manifestulă seu. Comitatulü adere pe deplină la opiniunile guvernului prusiană în ce priveșce autoritatea supremă a Prussiei în doua Confederațiune, dară cere ca drept foă publică se asigure autonomia Statelor în tote afacerile ce nu intră în atribuțiunile puterii centrale. Ele resumă aspirațiunile națiunii în aceste trei cuvinte: unitate, libertate și mărirea patriei comune. Astă proclamațiune este subscrisă de numele cele mai respectabili ale partitei liberale și naționale. N’avemă scrii nove despre insurecțiunea crețiană. Diariele străine renunță a sei ceva adevératu în acestă privință pînă ce lupta nu se va termina într’ună sensă sau în altulă. Nuvelele, cumu scimă, se contradică forte. Pe când de la Constantinople se anunța învingerea deplină a insurgenților, din alte părți se afirma întărirea și întinderea mișcării. Independința belgică are un depoștă din Atena care spune că insurecțiunea cresce și că Adunarea generale ce-i servesce de organi, a trimisă la toți ambasadorii și miniștrii străini din Constantinopole, uă adresă spre a protesta contra scompteloră de supunere a insurgenților și a cere trimitere de corabie pentru a asigura plecarea femeieloră, copiilor, betroiniloră din insulă. La Constantinopole chiară nu sciu nimică positivă. Pe căndă scirile oficiale de la Mustafa-Pașia anunță căderea insurecțiunii, sciri aduse de martori oculari constată urmarea luptei și sucese repurtate contra Turcilor. Ceea ce resultă positivă din alte contradicțiuni este că revolta nu este potolită și că nu pare probabile că va fi, fără mari lupte și mari concesiuni. Seriile din urmă confirmă cele ce s’ac disc despre introducerea regimemului constituționale în Turcia. Se va începe prin Creta, unde funcționarii actuali vor fi înlocuiți cu alții mai capabili a opera reformele menite a produce oă schimbare a situațiunii. Fiindă că suntemă în Turcia și, spațială strângându-ne, se termină cu astăzi cu uă scire plină de prediceri furtunase, pe care telegrafulă ne-a comunicatu-o și pe care pianele străine o confirmă astăzi. Serbia reclamă dezertarea de către Turci a fortărețelor serbe și mai alesă a celei de la Belgrad. In momentulă căndă face d’a dreptură și cu stăruință acesta cerere. Președintele Senatului serbu, d. Marinovici, este trimis la Petersburg cu misiunea cunoscută d’a felicita pe marele duce de însocirea sea cu principesa Dagmar. Se nu fiă are aci uă altă Insocire ce se pregătesce ? Cestiunea ne interesaza forte. Caveant Consules, tață de grele, și destrugeau spiritele de la cele mai importanți probleme de r reorganisațiune civile, administrativă economică și financiariă. Italia, sicură de ea însăși, póte aștepta d’ocumă înainte ocasiuni propriei spre a dobândi ce-i lipsesce încă, și, acestă timpă, privi cu linișce în sine însășî ca se se vadă ce are de făcută. Este adeveratu că uă cestiune remăne âncă de resolută, cestiunea romană, dară după convențiunea care a regulată partea politică, cestiunea romană nu pate și nu trebue se mai fiă de acumă înainte ună motivă de agitări. Suveranitatea pontifului de la Roma este pusă, prin Convențiunea din Septembre 1864, în condițiunea tutoră celorălalte suveranități: ea trebue se-șî cera sie șî și se afle numaî în sine motivele sale de esistență și de durată. Italia a promisă Franciei și Europei d’a nu se pune între Papa și Romani, și d’a lăsa se se índeplinescá astă ultimă speranță asupra vitalității unui principată eclesiastică despre care nu este altă exemplu în lumea civilizată și care este în contrazicere cu progresuldeplinită. Italia trebue se mănură promisiunea sa și se aștepte de la eficacitatea principiului naționale pe care lă represintă triumfal inevitabile ală drepturilor sale. Prin urmare, orice agitare care ar lua de protesta cestiunea romană , trebue se fiă desconsiliată, condamnată, oprită și reproșa, oricare ar fi caracteriulă ce ar revesti ea; căci nu trebue se se dea naștere prepusului că Italia este în ajunulri d’a călca în vr’ună modă orecare credința jurată, și nimine nu trebue se cerce s’a conducă a o ’nfrănge de órece, p’uă care scö pe alta , i s’ar ocasiona un prejudiciu , i s’ar face să insultă fórte gravă. Scă bine că îndouia calitate de pontifu și de suveran, dă unor persone un motiv d’a confunde cestiunea politică și cestiunea religiósá, și de a turbura conșciințele spăriate de îndouința că guvernul italiană pate se voidică a împucina independința capului spirituale ale catolicității și a ofensa libertatea bisericei. Dacă Senioria vostra va pute, dacă este trebuință, a risipi aceste umbre. Mesujele legislative, declarările repetate ale guvernului regelui, actele sale, chiară cele mai de curându , arată învederată că, chiară în materia religiosă, nu recunosce attu imperiu și nu admite altă regulă decătă aceea a libertății și a legii, și că în miniștrii cultului nu voiesce nici privelegiațî nici martiri. Negreșitu, capulă catoliciloră, respăndiți în tota lumea și formăndă marea majoritate a națiunii italiane, i se cuvină garanție pentru ca liberă și independinte, se putá esercită ministerială seă spirituale. Guvernulă italiană este mai multă decătă oricare altulă dispusă a acorda garanțiele ce sc ară crede proprie a adăposti acesta libertate și acesta in CIRCULARIA DOMNULUI RICASOLI. Floxenza, 17 Noembre. întrunirea definitivă a provincielor Veneziane cu regatul Italiei, închide, dupe douăsprezece secte, era domnirii străine în peninsulă; acastă întrunire face se înceteze necesitatea pregătirilor de resbelă , făcute cu mare grăbire, și nu mai lasă nici uă rațiune necontenitelor îngrijiri cari apelaă pe cetățiani cu sarcine publice a