Romanulu, ianuarie 1867 (Anul 11)
1867-01-13
34 I" 1 ..... " I .... Zile celu multu, și încâ va trebui se ti se arunce cu furiă paraclisierulu, de o la uă făciiă la alta, spre a le stinge, n abia aprinse, ca avarulu lui Molieru c Se se mai mire cineva aflându că s’a credutQ de curăndouă biserică în care egumenulu a aprinsu luminări de sec. Nu mai zicem și nimica despre hrid muri, cifrele budgetului suntu tristite plociate în acésta privință ca ș’a posițiunii îmbunetațite ce s’a facutu preoților de miră ai acestora biserici, cari g au ajunsO a fi plătiți, la unele, mai jos, decâtö plătirau noi unu argate, pe care’le și gázduimu și hrănimO... j Suntu preoți plătiți căte cu 80 lei pe lună, și servitori bisericesci cărora se promite fericirea d’a primi léfa, (și cu rețineri la pensiune din ea!) de 32 lei. , Și mai josul... , n. , Daru cea-a ce nu s’a făcuțu pentru cultulQ strebnne póte s’a făcuții pentru alte culte creștine? , Ce e dreptu sunt trecute în nouli bodgetu unele noue subvențiuni pentru unele culte străine. Darii nu întrebați pe acele cifre despre ideia politică ce coprinde: ele sunt fiice ale bunei-voințe eră nu ale rațiunei, ale politicei. I Rațiune politică ? — Dar si proiectul de budgete au suprimatű definitivii inceputul de seminarie ce guvernulu , de mai nainte prevestise a se organisa pentru formarea de preoți catolici pentru satele nóstre, pe tota doua lucrate, , agitate, educate de actualii lorii preoți străini, supuși cesaro-regesci, în înțelesuli maghiarismului, alți panoniei fabulese, de la Tisa la Marea Negră! Rațiune politică ? — Dar ideea proiectulu de budgete pe 1867 nu spune ceea ce cugetă Ministrul în afacerile de jurisdicțiune consulariă asupra bisericiloru de culte creștine din Romănia, potu se spună grave lucruri dosarile Ministerului de culte in aceste respecte. Intrebe-se unde stă Gestiunea bisericei reformate, și în speciale a bisericei reformate din Ploesci și Bucuresci? In Adunarea Constituantă s’a facutu Ministrului de atunci la Culte să interpelațiune asupra unui cunosc statutu cu care, unii pretinșii comitetu alu bisericei reformate maghiare, organisă din biserici, unu eficace curbu de propaganda politică maghiară, statutu care punea biserica reformată, în contra chiar, a dogmelor ei, sub protecțiunea și conducerea Consului Austriacu, și âncâ cu uă cutezare neauzită, scrie, între articiii sei, că amenințare ca aceea în contra guvernului rerel care tolerase cultura, că se va opune biserica reformată la orice decisiune a guvernului romănO, care nu i-ar conveni . . . D. C. A. Rosetti ministrule de atunci, au satisfăcuțu interpelarea aretăndu că d -sea, fără a atinge câtuși de pucina liberului esercițiu ale cultului la altarele séle, nu va tolera nici uădată ca sub pretestulu și sub scutul unui AltarO, se se urzescu planuri și propagande neamice Romănilor și Intereselor loru. D. C. A. Rosetti își ținu angagjamintele. D-sea se ocupă de a organisa serviciul bisericei reformate, conformü dogmelor ei. In locul păstorului impusŰ de Consululi austriaco închinătorilor, și în contra căruia protestau la Ministere chiarO și uă parte din acești închinători, fostulu Ministru la Culte provocă alegerea liberă a altui păstor. Alegerea se făcu, dar pe căndu se aștepta resultatul, la Ministeriu, d. C. A. Rosetti demisionă și fu înlocuite de actualulu d. I. Stratu. D-sea, ce făcu ce dresa, Consulul austriaco și agenții sei, — reîntregă pre parohuile propagandistă maghară, și nu băgă în nici uă semă alegerea nouă făcută de chiar majoritatea închinătorilor, între cari unia chiar supuși români! . . . Mare fu bucuria ía acesI m plaiele Pestei, darö mare fu și necazulu lomăniloru din Ardelu, cari înțelegem mai bine decâtO Ministrulu nostru, de însemnătate prin Maghiarii la suc cese de natura celui ce le dete d. I. StratO. Și e că cu ce cunoscinți și prece ■dente politice se fabrică minunatulu proiectu de budgetu alu cultelorO pe 1867! Ce se mai Z'cemi’' de goliciuirea simțului politică în facă cu destinele și rolulO Romănilor din Oriinte? — Proiectulu de budgete alu d—lui C. A. Rosetti prevezuse edificarea a doue biserici curată romăne în Macedonia. Ele s’au ștersO de actualele Ministru încă din 1866. Același proiect, al aceluiași Ministru C. A. R., prevedea unele lumi din cari se se ajute (cumO făcu Ungurii măcar pentru bisericile reformate și catolice de la noi) bisericile din provinciile romăne dependințe încă de potențe străine. N’avemu, credemu, se dămu explicări asupra acestui facru . . . Anima, în corpulu unde este loc deuă inimă, — inima înțelege, unde mintea nu esplică............. Actualulu Ministru, carele sub proteste de holeră a impedicatu întrunirea Societatei romăne pentru limbă, acea primă Societate, în care aveö se se afle faclă în faciă frați despărțiți de secle, — același a șterse ajutorele la bisericile romăne, sub pretestu .... de economiă............. Numai politică nu va fi foștii, acestă sublimă economiă! .... și e că, o repetO, goliciunea, surpiciunea de simțu politice a proiectului de budgetü pe 1867. V. A. U. (Va urma.) ID. REMEISTYX. Spațiului nu ne-a permisu pri’acum« a da sema cititorilor» de impresiunile nóstre, la inteiulfi concerto alu artistului Reményi. Reservăndu-ne acestă plăcere pentru unu numeru viitoriu, ne împlinim» astăzi datoriă agreabile d’a anunța că renumitulu violonist» va da alu douile alu șeii concerto Luni la 16 IanuariE. ROMANULU 13 IANUARIE. BUDGETULU 1867 MINISTERULUI AGRICULTUREI COMERCIULUI și LUCRARILORU PUBLICE. Ministerului de nu cunospemu se fi făcutu veri uă profesiune de credință, se fi dat o veri uă programă de principiale ce are de gănda se aplice in administrațiunea României, pentru ca se introducă moralitatea In totuși in tote. In lipsa dar unei asemenea actu politic», budgetul» , acest« paladin alu unul Ministru ca alui luc. Pub. trebue se constă in faptă principele salutare, în fine organisațiunea cu totulă alta decâtă a regimului că o jută a domniei lui Cuza, ce are se sc6ță acesta ramure importantă, și amu puternice pentru Romănia, cea mai principale din serviniele publice, căci este de nutoritate publică, cu acesta administrațiune a contopită sute de milione angajatu și compromișii viitorul».................contractaudă datorie colosale prin felurite concesiuni . . . . . Pentru că guvernulu de astăz Jî, ca resultată alu unei revoluțiuni sociale, nu póte ave nici uă legătură, nici uă solidarite cu regimele căijutu, și prin urmare are posițiunea cea mai favorabile, decât ori care alta guvernă precedinte, ca se inaugureze, adeverata cale reorganisatorie prin care, fără celîi mai mică obstacolu, se pusă capotă la tóte abuzurile ce se introdusese prin imitațiunea servile, și care a secată tóte sorgințile de avuția ale României. Trebue dară se avemu ună adevărată budgetu de lucrările publice băgată pe principiele sciințifice și practice. ... în fine mă Budgetu modelă... pentru viitoriă .... Se începemă dară de la începută, i se începemă de !». ESPUNEREA DE MOTIVE. 1 Pentru că aci revede cheia principiiloră pe care se baseza noua organisațiune.............. ESPUNEREA DE MOTIVE. ..Budgetul» anului 1867 se împarte :,in doue părți distincte a cheltuieleloru „ordinare (cap. I.—X).— și a cheltuie,,fară cășiunate prin trei contracte, cari „din causa termeniloră lunge de anuitate, formăză uă datoriă publică (cap. XI-XIII).“ Etă tota espunerea de motive, pentru că de îndată începe comparațiunea milióne orii adiționate ale budgetului anului 1865: .... cu miliónele adiționate ale aniloră 1866—1867. Și în locă se arete cari suntu sumele ce aă putută scăpa din măria celoră trecuți, începe se compareze miliónele acelor» dece capitole I—X a Budgetului 1867 cu identice capitole ale budgetului 1865 alii regimenii că juții ce nu cășiunase încă pe atunci trei contracte .... datoria publică ... de la cap. XI—XIII. Laconismul ă d-lui ministru ne obligă se facemu noi analisa capitoleloră, ca se constatămă ce diferință esiste între principiele organisațiunii la c. d. în trecută și presinte ca se vedemă cumă a condusă în 1866 și cumă voiesce se dirijeze lucrările publice pe viitoriă și de vomă găsi identitatea întru tote, de nu vomă găsi de câtă ună complimentă de cheltuieli la budgetulă 1865 în celă din 1867, și resultatul el nu va pută fi de câtă totă acela ce a fostă și în trecută. a Căci credă că este timpă, este bine ca rudele sorelui se străbată, vădată măcară, de la anul 1860 în cestiunile de financie ale lucrărilor publice atâtă de întunecate; este timpă ca parlamentulă României se fiă condusă în acestă labirintă, în acestă prapastiă ca se vede limpede. Pag. III, al 12 „Budgetule 1867 se stie la cifra de lei 24,986,600 idem, al. 13 „Budgetulă 1866 se stie la cifra de lei 19,943,823 idem, al. 6 „Budgetulă 1865 se stie la cifra de lei 31,646,011" Nu ne ocupămă de combinațiunile ce face d. Ministru pentru ca se arete diferintiele ce resultă în plus sau în minus între cheltuielele arătate mai susă, pentru că comparațiune în blocu, nu probază nimica. De aceea, lăsăndă fa uă parte suma budgetului 1865, se ne ocupămă de cifra totale a anului 1866, și se o comparămă cu sumele cerute de Ministeriă și votate de Cameră. Ministerială ceru de la Cameră în blocu, 12 milione lei ca suficienți pentru anul 1866 și Camera votă suma cerută .... apoi peste căteva zile a cerută mă adapsă âncă de 4 milióne cu încredințare că, cu acestă sumă de 16 milióne, va ajunge la finele anului 1866, și Camera votă suma lipsată de însuși d. Ministru respectivă. Astăzi prin budgetulă 1867 vine și atîta repartițiune» cea făcută și vedem» ca nu s’a mărginită în limitele ce însuși lipsase de 16 milione, ci a cheltuită 19,943,923 lei! adică 3,943,923 lei peste creditul» votată.............. Dupe sumele totale ale budgetelor«, „espunerea de motive“ continuă de la pag. 111.—VIII, cu comparațiunea sumelor totale ale „celor„ dece“ capitole ale budgetulu 1867, cu sumele totale ale Budgetului 1865 și cheltuielile anului 1866, încătu ne face se presupune că că în fondă varițiunea nu este de cătu „în plus“ sau „nu mima“ a cifrelor, era nici cumă în obiectulu articlelor, și astă-fală „espunerea de motive,“ ne aretănd» nici ună motivă pentru care s’aă făcută adăogiri sau scădăminte, are aparința unei depeșe telegrafice cifrate. „Proiectă de budget, asemenea nu este de cată că a doua edițiune a ce„de ce capitole“ puse in colone de la pag. 2 — 5 și prin urmare nu dă nici uă soiință de programa ce căutăm». Pate că vomă fi póte mai fericiți la Desvoltări... și că colona de observațiuni va mai elociate; se continuăm», 1 dară investigațiunile în desvoltarea capitoleloră 1—X. ICAP. I. Administrațiunea centrale. ” I. Personalu. (Pag. 8.) „Art. 1. Ministru .... pe fie care lună .... 5,000. 11. Personalele administrațiunei centrale ’ costă dupe budgetulă 1867, 327,075 lei și dupe budgete 1865 afară de biuroulu avocatului ce se desființase de d . I. Florescu, 402,730 lei, adecă în minus de 75,655 lei. Insă acesta reducțiune nu este făcută în proporțiune cu lucrările reduse prin budgetă pentru 1867, la 11,360,600 lei, din 31,646,019 lei în anul 1865 adică la ‘s parte. Prin urmare și cheltuielile personalului administrațiunii urma se fie reduse în acea proporțiune. Și acesta o púte face ministrule actuale, pentru că afară de capul divisiunii 11, toți celalți impiegați au fostă „destituiți In bloca .. .“ Nu întru în esaminarea causei ce a provocată uă asemene aspră măsură . .. constată numai faptulă ca nici căndă se pute se se facâ reorganisațiuni serviciului în proporțiuni dictate de adeveratele nevoiă, nu s’a făcut și nemica .. . Impiegați destituiți au fostă înlocuiți prin alții nuc.. . adecă, s’a schimbată persone ori nu organisațiunea. Capitolulă Ielă budgetului 1867 este Intru tate identică cu Cap. Lală budgetului 1865 din timpuln lui Cuza, nici una din serviciele ,,împrăsciateupe la alte ministere și cori dă aceeași afinitate și aceiași orgine, „sehițele positive,“ adecă „foresteria, minele, bastimentele publice“ nu figureza în atribuțiile acestui personaje. (Va urma) I. 1. Melic. Domnului Redactare alu țHariului Romănulu. Jurnalele Ordinea, Farulă Română și Legalitatea, nu sciu cu care scapă, aă vorbită de mine într’ună sensu pucină convenabilă, calificăndu-mă d’ună funcționară conruptă, etc. Legalitatea care, ce este dreptă, nu și-a apropiată acele calomnii, mârginindu-se a însera un articola subsemnată de ună Dimitrie Ionescu necunoscută la Pitesci, a publicată mai în urmă ună respinsă ală căroru va cetățeni din Pitesc! prin care respingă tóte acele calomnii d'asupra mea. Ordinea însă le susține din muoă, și Farulă Romănă publică raportul d - lui Cariagdi fostulu ministru de Justiție înnainte de 11 Fevruarie, prin care am fost destituită din funcțiunea de președinte la trib. Argeșiu. Pentru respectul și ce datoresă publicului care a citită acele trei jurnale, iar nu pentru a le desminți, ele s’aă desmințită d’alții, și se desmintă singure pe fiecare JL ve rogă bine voiți a da publicității, prin stimabilul» dv. jurnală, actele urmatore cari spulberă pentru totu d’orna calomniile și pe calomniatorl. Aceste acte sunt»: 1. Petițiunea ce amu dată d-lui ministru dupe destituirea mea d’acela guvernă, căzută la 11 Fevruarie, numai pentru că nu mĕ bucuramu de încrederea sa în afaceri politice, și 2. Resoluțiunea d-lui ministru pusă pe acea petițiune. Priimiți cu acesta ocasie, d-le redactore, espresiunea distinctei stime și considerațiuni ce ve pastreza. A. Viișorianu. DOMNULE MINISTRU ! D. Cariagdi fostă ministru Justiției, sfătuită pare de politica cabinetului din care făcea parte, de multă încă și-ati propusă destituirea mea din funcțiunea de președinte la trib. Argeș, și cu tote că legea, care far fi putută împiedica de a îndeplini acesta solicitudine a sa către mine, era nesocotită, și motivele legale rare ori se cerea pentru asemenea fapte, dorința însă de a me lovi cu putere .se îndemna de a căuta protecție spre a me depărta. Insă neputăndu-se afla în conduita mea ca magistrată, a alergată la mij’lóce indirecte, și sciți de ministru, că pretecste, căndă va voi cineva, totă d’auna le póte găsi dupe plăcere’, astăfelu și D Cariagdi prin raportul cu care au cerută destituirea mea de la fostulu Dorină, au aretatu că la acésta au fostă provocată de mai multe plângeri priimite In contra mea, și diferite denundărĭ, și în sfîrșitu de vâtia mea anterioru descoperită dupe cum d-luî pretinde din raportulă fostului ministru financeloru în anulă 1849 și referatulu orânduitului din partea acestui ipipistru de a revisui trib. Argeș unde mĕ aflamă judecătorii din anul 1860. D-le ministru, deca D. Cariagdi, în îndeplinirea arbitrarei sale voințe, «’ar fi mărginită a cere pură și simplu destituirea mea, nu așî fi avută adic ® nimicii; căndă d-lui însă n căutată a’șî justifica ilegalitatea sa în prejudiciulă onorei mele, a viitorului meu, acesta me silesce se strigă cu durere, și se apelesă la lealitatea d-v. D. Cariaghi zice că au privintă plângeri în contra mea și denundări, dar care suntă acele plăngeri, pentru care anume fapte, și ce încredințări au luată d-lul despre veracitatea loru, nu le arată; și apoi D. Cariagdi, în susținerea dorinței d-sale de a mĕ destitui, aă căutată încă, bine, și trecutulu meu. D-lul amintesc ordinulă fostului ministru de finance în anul 1849, cu care amu fostă destituită din funcțiunea de comisar» la schela Oltenița. Décá acestă ordină, d-lui nu ar fi voită a lu lua numai de protecsiu, se cuvenea negreșitu a’și face întrebarea : cum are prin mulțimea funcționarilor, ce erau destituiți în acea epocă, destituirea mea numai se fie publicată în buletinulă oficială? și déca abaterile grele erau atătă escepțîonale șî redute, cum D. ministru d’atunci nu era dată în judecată? Din acesta se înțelege de sine că uă ură personală a provocată uă asemenea destituire, și D. ministru d’atuncea o făcea cu siguranța că scia bine că apărarea ’mî lipsea, și poip mid’locurii presei nu puteamă areta dreptățile mele, iar protestele ce am fostă dată d-lui ministru dovedindu’i că nu amü fostă vinovată, nu le redă astăzi figurând» în dosare. Nu multă însă dupe aceia, și guvernată M. Sale fostului Dorină Barbu Știrbei recunoscêndu inesactitatea ssupritóre a injustiției ce mi se si pune, m’a chiemată în funcțiunele magistraturei, și cu acésta mi s’a dată legitima satisfacțiune contra unei pări nedrepte. D. Cariagdi și într’acésta funcțiune. Zice, că nu am știută a’mî îndeplini datoria, și dreptă dovadă produce referatul» din anulă 1860 ală orânduitului ministerului Justiției de a revisui trib. Argeș. Déca D. Cariagdi nu ar fi voitu ca și acesta să’l fiă numai una pretextă, apoi ar fi vedutu mai ánteie că referatulă acela este din anul 1858 și cercetarea s’aă făcută asupra guvernului căimăcamiei interimare de atunci. l)-lui, se înțelege că acelă referată nu l’au veZută în dosiera ministeriului, ci numai dupe cum i se va fi spusă de alți streini lucrărilor ministeriale; d-lui de ar fi voită se examineze acea dosieră ar fi putută vedea că în acelă referată nu se vorbesce de persona mea, ci de procurorul tribunalului, și că faptele de cari se trateza nu s’aă urmată numai în procuroria mea; și în sfârșit ar fi putută vedea cumă că actele din acelă referată nu sunt nici neglijență, nici neorănduel!, precum ă Zice d-lum, ciuă espunere de modulu cumă căte uă dată sau interpelată legea. De trei ori dosierile relative la acelă referată au fostă cerute la acestă ministeră spre a se vedea, și d-v. chiar d-le ministru, le ați esaminatu pe căndă a’țî avută portofoliă în anulă 1859, și totu d’auna s’au înapoiat tribunalului fără nici uă observațiune; acesta alegațiune a d-luî Cariagdi este cu atătă mai neadeverată cu cătă la 1860 efi nici nu era rab în funcțiune. Iată pretextele cu cari d. Cariagdi năvoită se’și justifice capriciulă de a me destitui. — Apelăndă la lealitatea d-v. nu pretindă, d-le ministru , de a ne încrede pe aretările mele. — Esaminațî d-v. înșire plângerile ce se pretinde că n’au adusu în contră’ml ti