Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)
1867-02-26
AWULÜ ALU VOIESCE ȘI VEI PUTE ADStKÍISTRAfUríRA, PASAaiOLü ROMANO No. t__REDAOȚTUNEA STRADA ACADEMIEI No. 20. Cap. Dist. Pe anü............................lei 128 — 152 Pe gése luni................... » 64 — 76 Pe trei luni.................... . 32 — 38 Pe uă lună..................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru fr. 21) Pentru Austria.................fior. 10 v. a. Articlele trimise și nepublicate se voru arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. SERVITIU TELEGRAFICII : Alili RORIANUI LUI. C PETERSBURG- 7 Martin.— Ambasadorele ru P V Csescu la Constantinopole, susținută de ceî ialțî 11 ambasadori a reclamată de la PariS aplicarea I ^ hatti-humaiumului și concesiuni pentru creștini. PARIS, 7 Martin. — Emile de Girardin, con 1 I ^ damnată la 5,000 de franci amendă, a declarată I ^ în (fianiulă Liberii, că condamnarea, punîndu-lă I £ în numerală inemiciloră sistematici aî puterii im-1 ^ periale, îî credză că noiuă situațiune ce face im-1 posibile uă ambă, uă legătură de 20 de ani. I ^ Thiers a presintată în Corpulă legislativă că in-1 ^ terpelare asupra afacerilor străine. Proiectul reorganisării armatei lipsază durata I servițiului la 5 ani în armata activă, 4 ani în reservă. Durata serviciului pentru junii ce nu facă parte din armata activă este de 4 ani în reservă și de 5 ani în garda naționale mobile. LONDON, 7 Martiu. — Guvernul comunică Parlamentului că liniștea domneșce în principalile orașie ale Irlandei. Soirile de prin istorie asupra unei mișcări a fenianilor exagerate. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciul privată ală Monitorului). ATENE. 2 Martie. — în Cameră oposițiunea creșce contra nouilor imposite. Vaporulă Arcar dion, a plecată cu 3,500 pusei pentru Creta. Deputații Cretei s’aă îmbarcată cu Sili Pașa pentru Constantinopole. Ali-Bey a sosită din Egyptă la Constantinopole în misiune importantă. Armata buckharană a fostă cu deseverșire bătută de Rușii Christici și Baltagi au fost numiți directori al băncei otomane. PARIS, 8.— Francia anuncță că puterile protectrice recunoscă necesitatea independinții Cretei. Anglia ar fi dispusă asemenea a consimți la acesta. Bucuresci ’5 Areta rămânul opiniunea nostra ș’asupra stângei ș’supra centrului ș’asupra dreptei, s’arezămăncă principiele și faptele pe cari ea este basată pentru fiecare din aceste trei părți ale Camerei. Spre a se vedea lămurită temeiurile pe cari ne-amii basată In cele ce amă ijită despre centru și stânga, punemă aici suptă och’i națiunii programa pe care s’a putută reî ntruni partita liberale. Spre elaborarea acestei programe deputații din centru și stănga întruniți, au numitură comisiune compusă de dd. Cogălnicianu, Vernescu, Cernătescu, I. Brătianu și Nicolae Ionescu. Programa a fostă făcută de cei patru d’űnteiü, fiindăcă d. Ionescu n’a voită a lua parte, de chiarăndu totfi deuna că nu trebue programă și d’aceaa nu a votată nici pentru nici ontra. Desbătută apoi în întruniri de câte 50 și 60 de deputați, ea a fostărimită într’uă ședință în care au fostă <resinți 50, din cari mnulă a votată contra și trei s’aă abținută, de chiarăndui asă că remănă credincioși drapelului s oră. Afară din procesulă verbale cari s’aupscris în acea sără de cei 46 de deputați i nsăși programa s’a supscrisă în acea sară i vnia în urmă de 40 deputați. din cari intă căți-va cari n’au fostă presințî n acea sără spre a supscrie procesulă verbale, ș’asta-feră ea a fostă adopată pîn’acumă ca de vre 60 de deputați. Partita liberale clară avendu presinț în ședința Adunării de la 21 Fevruariă 60 de deputați și sciindă că mai fre încă vre 15 cari lipsină în conseciiă a putută se se crăiță în dreptă d’a da ună votă de neîncredere guvernului și mai urmă d. Ștefană Golescu s’a putută crede datoră a primi însărcinarea d’a compune noulă cabinete. La acelă votă am luată parte Iașii dd. Botărescu și Costa-Foru, deși n’aă voită a supăcine programa, pentru că n’am crezută că trebue se fiă una. Cândă însă d. Ștefană Goescu a făcută apelă la dd. Vernescu, Boiărescu, Păclianu, a lua parte la compunerea ministeriului domnialor s’aă refuzată și d Botărescu a z isit că nu crede că ați este cu putință a dobândi că majoritate stabile de câtă numai ură ministrie de fusiune, adică drepta, centru și stănga. Daru are drepta primesce, și primesce a supscrie programi ? Și stănga póte primi făr’acastă condițiune, fără de care s’ar forma ună mainistemă de coadițiune éru nu de fusiune? Nu scimă, și fiindă că d. Ștefană Golescu nu putea primi a se însărcina cu necunoscutulă și nici nu mai avea timpă a negocia, a trebuită, pe câtă se spune, a depune în manele Măriei Sale, înalta misiune cu care fusese însărcinată. Programa va arăta tutoră Romănioru principiile pe cari stănga și centru s’a fostă întrunită; votula de la 2 Fevruarie a pusă îndatorire celoră cari Taă dată a forma ministerială; stănga cea vechia a priimitu îndată și Sarcina și respunderea; unii din acei cari au luată parte activă la votulă de la 21, n’aă mai credută că potă lua și respunderea d’a forma ministerială, acumu dar, publiculă cunoscăndă lămurită și principiile din programă și voturile și faptele fiă câria părți a Adunării, va putea judeca și ser ia timpă cui se cuvine respunderea în bine și în reăstătă servi ția 1 u nostru telegrafică câtă și ală Monitorului aducă scrii prin vitójie la Oriinte, cari arăta din ce în ce mai multă că temerile nóstre reia live la uă transformare ce se prepară în Oriinte. Ambasadorele rusescu la Constantinopole, susținută de ceilalți ambasadori, reclamă punerea în lucrarea a hatihumaiumului și concesiuni pentru creștini. Intre aceste concesiuni este, spune țiariulă la France recunoscerea independinței Candiei. Insă, după solii anteriori acestora depește dară cari Se prevestescă, sacrificiulă insulei Gretei n’ar fi singurul» care s’ar cere Turciei. Ea va trebui se deșerte șiortărețele serbe fără nici uă condițini, căci Serbii nu voru a auiți vorbindu-se de condițiune și ei parăotărîți a cere totă și la nevoiă, a dobîndi prin arme ..Ună drarnă slavă din Praga, spune Independința Belgică, afirmă că Rusia ar fi dată principelui Michael consiliulă indirectă de a dobândi prin arme ce se refuză solicitării orășele. Rusia ar fi jigodit că nu mai astăptă nimicii de la Partă, ea nu mai crede la conciliarea între musulmani și creștini; ea va veghia deci, și în casă de intervenire, Rusia va lua netedă și pe fadă aperarea creștinilor din Oriunte.'''" E că ce se spunea, acuma căteva Zile, asupra intențiuniloră Rusiei, in casa de intervenire. Intervenirea insă a începută. Primele demarșe au fost făcute de înseși Rusia, susținută de celelalte puteri. Acuma Turcia cede va? — Conciliarea între creștin și musulmani, în care Rusia nu mai crede, putea se va restabili, fiă și provisoriă ? Aci este cestiune». Judecăndă după atitudinea Rusiei, judecăndu de pe tote presemnele ce se vedă pe oriziyitere politică, sun temă înclinați a ne îngriji și a aștepta cu temere desfășiurarea evenimentelor. Dorimă se ne înselămă, căci uităndu-ne in tóte părțile în țară nu vedem nimică care se ne spuiă că suntemă în stare a înfrunta asemeni eventualități și a profita de ele. ---------------------------------------------------- DUMINECA 26 PEVRURU 10 1867 SUHISTEZATE ȘI VEI FI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romani^No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.C. Ciocârlan. a nânciubile Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 - PROGRAMIA votată la întrunirile Stângei și Centrului. După uă sesiune de trei luni, supsenișii deputați represintăndu deosebite grupe liberale din Adunarea legislativă socotim că este bine, că chiar necesitatea causei ce apără reclamă ca ei se constate că ori care a fostu calea ce au urmatu pin’aci mesurele ce le au întrebuințatu, ei n’au avutu și n’au urmăritu de cătu unulu ș’același finitu, fundarea în România a unui guvernu stabile întemeiatu pe instituțiuni egalitarie și liberale, pe instituțiuni democratice. Acesta sluita este astăzi dobândită. Prin realizarea marelui principiu proclamă de Adunările naționale din 1857, prin suirea pe tronul României a Principelui Gardă I și a dinastiei sale, țera a dobândită ună guvernă stabile, prin urmare mai presusă de ambițiunile și de intrigile aspiranțiloru la Domnie. Prin Constituțiunea sancționată de Domnă în 30 Iunie 1866, România posedă astă-ți tóte libertățile,, tóte garanțiele cetățiănesc, cu alte națiuni mai puterice, mai naintate séu nu le aă încă séu nu le aă dobândită de câtă cu predulă unoră stăruinți secularie și cu vărsare de torințî de sănge. A mănține și consolida tronulă lui Carol I I și dinastia sea. A susține și a desvolta regimele constituționale, acesta trebue se fiă, acesta este programa partitei liberale din Cameră și din fera. Aplicarea cu bună credință a constituțiunii, desvoltarea și îmbunâtățirea pe calea legale a principiilor egalitarie și liberale ce ea le cuprinde, adoptarea unei întrege sisteme de reforme în tote ramurile administrațiunii publice și tote în spiritul regiate, în urmarea a cărui dramă politică ele póte dobândi atătă în Adunare câtă și ’n țară concursulă reale și sinceră ală partitei liberale, venimă ațib a face profesiunea nóstru de credință ce nu este decâtă însumarea principiilor egalitarie și liberale cari, — deși prin osebite căi, — pururea aă însuflețită ș’au condusă partita liberale din România, în cursă d’aproje doua-deci de ani, cu ’ncepere de la 1848 și pînă astă-ți. I. Mai nainte de tóte, cu ori ce predă și ’n ori ce împregiurare ținemă la apărarea și desvoltarea naționalității romăne. Provedința și glorioșii noștrii strămoși ne dă dată uă misiune de civilisațiune la gurele Dunării. Acesta sântă misiune trebue se ne o ’mplinimă. Respectăndă drepturile și interesele Sfaturilor vecine, trebue se simă și noi pururea în posițiune d’a face a se respecta și drepturile și interesele României de către țarele străine. II. Ținemă la libertatea consciinței, la toleranța religiósă, ca la uă sacră mostenire, ca la legea betrănă a României. Ținemă cu arătă mai multă la religiunea părinților noștrii. Religiunea ortodocsă a aperată ș’a păstrată seoli întregi naționalitatea română. Voimă dară se dămă bisericei nóstre totă prestigială, tóta independinția, ca astă-felă ea se pótá cu succesă se-șî índeplinescá măntuit0rea și sufletésca sea chiămare. Vomă căuta a-i asigura acésta posițiune prin legi întemeiate pe datinele nóstre strebune CO saulu aii tu iultumne cu npiinile civilisațiunii moderne, ce pretutindme acumă proclamă principiulă „bisericei libere în Statula liberă.“ îmbunătățirea morale și materiale a clerului nostru nu de ații figureza în programa politică a partitei liberale. Voimă dară ca ea se devin din ce în ce mai reale și mai eficacie. III. Națiunea romănă a căreia orice membru este ună cetățiană chrămată a d'06 cuvântulă seă în afacerile Statului, judeciului și comunei, are mai multă de câtă ori care altă trebuință d’uă largă și ’ndestulatória instrucțiune publică. Libertatea și garansilință ca și la începută, și continuă a face serviție unoră óment ce-lă urină și să împovernă de desplăcere; dară nu atinge cineva fără pedepsa egoismulă omenescă, și D. de Tresserves revenia de la fiecare din călătoriele sale la Vaudeloise cu să tristeță nouă ce s’adăugea la nesce suferințe mai învechite și mai nevindecabili. Amicii soi se spartau d’acéstă crescere necontenită de tristeță și se ’ncercară în deșertă ală distrage; elă căuta se nu se întelnescá cu dînșii și petrecea cea mai mare parte din timpul ăseă singură în lungi breâmblări prin munții ce ’nconjură orașial. Pugelă se întorcea adese obosită, și mii totă de una mai pucină gănditoră. Altă dată, după capriciul id ilei, lua cu dînsule creiene, mergea de se așeiia pe vreună punta înaltă ală localității, și ore întrege desemna cănd iuă posițiune ce-i plăcea, pe care o copia c’uă esactitate scrupulosa, căndă vreună peisagiu fantastică pe care ’lă împlea cu visurile lui, căci nicî timpulă nicî suferințele nu înlătură visurile cuiva. Fiă care își urmăresce chimera, nobile sau comună, și o duce cu dînsa în mormântă. Una din posturile de observațiune pe care ’lă preferin d. de Tresserves, erauă terase îngustă, lipită de castele catedralei, pe vîrful muntelui Corneille, adăpostită d’uă parte de bastimentele vechiei sale capitulare, și domnindă la o înălțime destulă de mare asupra orașiului ce se ’nalța treptată de la polele muntelui și tóte localitățile învecinate. FOITA ROMANULUI. TRISTETA.1. (Urmare). Deși D. de Tresserves nu mai era una copilă și deși severele realități ale vieței sale nu făcuseră se perda pucinulă gusta ce putuse ave altă dată pentru romanescu, nu se putu opri, căndă fu singură, d’a scote ascunste prin sea pungulița albastră și d’a compara cuvîntulă lăsată de Marta în mănele sale cu celă ce strălucia d’uă lucire camă închisă pe una din părțile pungei Nu era de îndouită, aceleași litere se aflau reproduse pe dînsa. D. de Tresserves nu se putu opri asemene d’a însemna ciudata coincidință ce, de doue ori în asia de pucină timpă, arunca acestă cuvântă de tristă augură suptă ochii sei și elă se întrebă dacă era în destinata Martei , a fi instrumentală alesă spre a agita din nou posomolita nemișcare a vieței lui. Că astă cugetare îlă speriă multă, este permisă a ne îndoui, căci simtă puține nefericiri, dintre acele chiară ce pară nesuferite, cari se ne oprescă d’a spera ceva mai bună în viitoriă, și este rară ca uă inimă se stă îndestula de tare atinsă încâtu se se oprască la uă singură speranță; ea perde celă multă pentru cătăva timpă gustulu unor noue cercări, dară nu și speranța d’a reuși mai bine la ocasiuie. Asia D. de Tresserves, oricătă de lovită și strivită era ăncă, se simpui fórte pucină neliunșcită d acele vage prevestiri 1) A vedea No. din 21 23 24 și 25 Fermariă ale destinului, ală căroră singură efectu fu d’a descepta curiositatea sea în privința Martei, lucru ce póte tota frumuseța acelei fete n’ar fi putută face. Elă puse punga albastră în portofoliulă seă cu intențiunea d’a o înapoia cătă mai curîndă, și se informă a doua zii chiară de la d-na de Sommereuil despre locuința Martei. Cu tote acestea țiilele trecură și D. de Tresserves nu se duse la d-na Daubert. Ocupațiuni ^jle;,d’natură îi luară, este adevărata, scă. Ele seotărîse d’uă dată a cumpera vechiulă castelă forte ruinată de Vaudeloise, situată pe una din stăncele cele mai rîpose ale muntelui Marene; acestá cumperatóre îi creă în dală totă felia de strîmptorărî. Nu mai remăsese din vechia locuință feudale, de cătă ună șiră de camere forte strîmptă, răbunată de ună înaltă turnă pătrată ce se legănă în filele de furtună ca ună piopă în cămpă, și care de mai mulți ani amenința d’a se derăma la cea d’ăntâiă bătaiă de vântă. Trebuia se s’apuce de lucră. In întru nu era uă singură lemnăriă care se nu fiă roșă și putrezită de timpă și de umedelă. D. de Tresserves desvoltă uă mare activitate ca se facă îndată bine de locuită căteva camere ce-i erau neaperate, și nu fără greutate și fără anevoință putea spera a reuși. Lucrătorii erau rari, drumurile desfundate; castelul de Vaudebise, construită p’uă culme isolată, nu era apropiabile de cătă d’uă singură parte pe uă potecă strîmptă, răpede, ce șerpură d’asupra unei aipe profunde în care curgea cu scomptă ună rîurelă ce venia din munte. Acea potecă, d’uă lungime de mai multă d’ună kilometru, era găurită de ploi, crepată în mai multe locuri și cu latură nepracticabile pentru orice felă de trăsure. Materialele necesarie reparării castelului erau deci depuse mai ăntâiă la palele acelei căi periculose și suite apoi cu catări. Petrele din fericire nu lipsiau la Vaudeloise; le luă pregătite gata din zidurile derămate și grămădite in ruine. Oricătă dorință ar fi avuta D. de Tresserves!’a se instala în acela vechiu castel« a cărui sălbăticiă îl« atragea, și ori cătă osteneli își da pentru ca acesta se se fică mai curîndă, fu oblig dă a-șî mărturî că voră trece mai multe lune înainte d’a pute într’ună modă raționalele se ié în posesiune noulă seă dominia. Astă convingere alină piternă pasiunea ce i inspirase turnură știrbită de Vaudelhise, și neajunsuri d’altă natură veniră a s’adăugi la astă ăntâiă neplăcere. Dominiulă de Vaudechise se compunea d’uă întindere destulă de mare de pădure și de turiște, și d’uă întindere și mai mare de stănce sterpe ce formed ună feliă de aperare naturale și dă îngrădire în parte imposibile de trecută la giurulă castelului; dară, ori cătă de rîpose eraă, stăncele nu opriau nici de predarea pădurilor, nici destrucțiunea vînatului. Vinătorii neautorizați nu se opriau pentru atăta, și negligința președintelui proprietariu, care era ună betrănă celibatariă forte bogată și forte infirmă, ce-și bătea pucină capulă și de vînătdre și chiară de bani, încuragiase ore cumú și justificase aceste desprtini. Locuitorii dimpregiurî luaseră meiul nostru constituționale, suntă negr<3$iüimid’sónele cele mai neuiente spre a face ca națiunea se iubască și se binecuvinteze noua ordine de lucruri, întemeiată în România prin Plebiscitură din 8/20 Aprilie 1866 și prin Constituțiunea din 30 Iunie. Se a dovedi acesta, spre a asigura României calea de egalitate și de libertate in care a intrată, spre a sinisci națiunea despre fricele ce începă a se simți că s’ar fi cugetândi ’ pre’napoi în regimele de predomnire a unei singure clase ș’a unei singure categorie de interese, spre a areta totă d’uădata miniștrilor, cu ce condițiuni, cu pășirea căroră prinddeprinderea d’a considera Vaudeloise ca unu felă de pământ și liberă, unălocu comune din care fiăcare trăgea folosă după trebuințele sale. Li se păru dară fórte ciudată că D. da Tresserves avea pretensiunea d’a fi stăpănă p’averea sea și d’a ave păzitori spre a face se se respecte pădurile și iepurii sei, i se disputa terîmală pașii cu pasă, trebui ca elfi se se otărescá a lua mesuje de pedepsire. Căteva procese-verball se închiriară contra audacioșilor vecini înderetniciți în deprinderile lor de răpiri, și înainte d'aru d’a fi dormită în casa soan de Tresserves se vedu încongiurată de inemici și obligată a sta într’uă defensivă vigilante. In deșertă s’arată generosă către săraci și dreptă în ori ce ocasiune; nu putu desarma urele. Teranii stârniră a lă privi ca p’ună usurpatore și tirană; binefacerile de carieră îl acoperi nu putură se-i facă se uite lemnele ce erau deprinși a tăia din pădurile lui, nici vînatură ce ucideau pe moșia sa. D. de Tresserves care visase a întrebuința pentru fericirea altoră aptă viață din care pentru elă nu sdiea ce se mai facă, se întrista forte d’acésta rea voință, despre care dovezile nu-i lipsiră. Cu tote astea, deși are cumă recita, nu se descuragia de locă, și lăsă timpului grija d’a lu face a fi mai bine judecată. Persistă totuși a mănține cu energie drepturile sele, convinsă că slăbiciunea n’are nici uă afinitate cu bunetatea, și că ună adasă tolerată dă locu la altele ce nu suntă tolerabili. El urmă reparările la Vaudebise, de nu cu aceleași ilusiuni, celă pucină cu aceeași F. Albane. , (Va urma).