Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-09

ANULU ALU DOUE-SPRE-DECISE ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1:-REDACTIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. VOIEBOU ȘI VEI PUTEA LEI N, LEI N. PEANU ---- CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE 8É8E LtJNf „ 24 „ 29 PE TREÎ LUNÎ „ 12 „ 15 PE VA LUNA „ 5 ,, 6 UNIEXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PINTRU AUSTRIA . . FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respondetorii Eugeniu Carada. MERCURI, 9 OCTOBRE 1868. LUMINEZATE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANONIMURÎ ȘI RECLAME ARE ADRESA IN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINTÎ DIARIULUI și PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNIUBILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU Universitatea din Bucuresci, a alesü seri de Senatore pe d. Oréseu cu 8 voturi contra 5. SERVITIU TELEGRAFICII ALU illinconiuii- MADRID, 19 Octobre. Junta de la Madrid a adoptatöuă de chiarare, publicată deja adî și care sice: „Considerându deosebitele împrejurări și mai cu semn că cu ocasiunea plebicistului nesce simpatii necugetate ar putea cede presiunilor străine, Junta propune că guvernul provisoriu se declare că aparține unicamente Constituantei d’a decide cestiunile fundamentale și forma guvernului, conformii programei de la Cadix.“ Bucuresci -o Brumărelu IMIWNOSOI 20 mUlllriOlU Ca se dămă uă deplină mulțămire ș’asigurare publicului și se înplinimu grațiosa cerere ce face afii diabiulu Terra la sfîrșitul paginei a doua și la ’nceputulă celei a treia, unde între altele dice: — „de acea a ceremu cu stăruință ca Monitoriulu, iii cu dic se publice buletinulu sănetății Măriei Sale, iscăliții de doctorii cuveniți spre a asigura țera, precumă acesta se practică în celelalte țeri.“ — reproducemű aci următoriulă buletina, publicată în Monitoriul de adi: „înălțimea Sea Domnitorulă, intorcându-se din călătoria sea la Giurgiu, a căzuta bolnavă de friguri cu cephalalgia (durere de capa) torte violinte și persistente. Astă séra, Luni, la 8 ore, căldura a Încetată și s’a administrată Îndată uă dosă de chinină. „1868 Luni, 7 Octombre, 10 ore séra: „Dr. Marcovici, dr. Gluck, dr. Iatropolu. In sarnele naționale ale oposițiunii spună a^i că să nchiăiată ună tratată de aliandă între Prusia, România, Serbia și Rusia și cere ca Monitoriul se denință acestă sche, eră la casă contrariă, adaugă patrioții din oposițiune: „noi vomă lua de adevărată acestă tratată și vomă dovedi ,cătă este elă de funestă pentru țeră. “ Și ce ar folosi acestoră buni Români și patrioți înfocați și inteliginți, demințirea că ar da fóia oficiale ș’acestui nume neadevără cu precugetare și o bună cunoscînță de causă respândită, căndă nu i-au mulțămită demințirile cele mai oficiale, date în Cameră și ’n Senată de guvernă, în privința misiunii d-lui Cantacuzino la Petresburg, a bandelor ș’a armelor bulgare ? Cumă i-ar mulțămi adi demințirea oficiale a Monitorului căndă adeverulă ce este suptă ochii lor ș’ai națiunii întrege, în privința bandelor și armelor bulgare nu i-a mulțămită? N’aă afirmată ore în cursă de 9, 10 luni și nu afirmă ore pe totă dina aliancia între guvernul Rusiei ș’ală României ? Cum dară, clică adi, c’nâ simplă notă a Monitorului i-ar mulțămi și i-ar face se nu mai credă în esistența acelei aliande ? Și cumă nu vedă că prin cererea ce facă mărturescă înșir că tote afirmările loră au fostă neadeverate, seăceră mai multă uă simplă bănuială, ce dacă Monitorulu ar afirma contrariulă sar risipi îndată și ancă s’ar risipi astă felă în cătă dică dumnia loră: „noi vomă fi cei d’ăntei cari vomă culege cuvintele sale spre a le împărtăși pînă unde se ’ntinde publicitatea nostră. “ Tote aceste calomnie au fostă în mai multe rânduri demințite și oficiale și prin faptă, bine cunoscută de totă națiunea, și uimită n’a folosită, căci nu este ună surdă ș’ună orbă mai reă de cătăcelă care are interesă a fi astă-felă. Ș’acelă interesă l’amă aretată, l’amă demonstrată și lamă pusă în totă goliciunea sea, suptă ochii națiunii; acelă interesă îlu demonstră pe totă dina foile austro-maghiare din Viena și din Pesta și să dovedescă și adi după cumă șaretă întrună articlu ad-hoc publicată mai la vale și care trateză despre invaciune. Urmeze dară oposițiunea d’a afirma alianca ruso-prusiano-română, bandele de Bulgari, ce stau în batalióne chiară în Bucuresci în hanulă lui Simeon, carele și magasiele cu arme, ș. c. 1. noi la réndul nostru vomă urma d’a desvelui pe totă dița și matca de unde isvorescă aceste neadeveruri și scopulă pentru care ele se facă, și națiunea, repetită, va vedea, va cugeta și strîngendu-se din ce în ce mai multă în jurul guvernului și urmăndu-se din ce în ce mai bine, spre a-și menține acea neutralitate ș’a-șî apăra căminulă contra oricui va voi s’o atace, va nimici tote aceste calomnie și conspirări ale străiniloră și va face se cadă prin paralisiă cuțitură din măna celui ce cugetă că d’acumă nainte va mai putea ucide națiunea română. Cu ocasiunea conflictului ivită între diariele oficiose L'Etendard, La Patrie și celălată diară oficiosă le Constitutionnel diariulu francese din Bucuresci, L'Etoile d’Orient, de Duminică, publică un articlu din care spre mai bună lămurire reproducemă aci următoriulă pasagiă: „Nu voimu se căutămu pentru momentu care póte fi natura causeloru superărei Constitutionalelui In privința ministeriului romanu. Ne vomui mărgini a face pe directorele seu se ’osemneze, că tonulu tngâafdiu alu articlului ce conține, semanà mai multa cu măniele unei partite decătu cu esprimarea opiniunei raționate a unui cabinetu. Constituționalele se preface a uita că d. Dimitrie Sirătianu a avutu de curând ttonarea d’a fi primíte de M. S. Imperatule. Daca orecănd fi România a data orecari neliniști Franciei, aveme dreptul a se sperama c’acuma acele neliniști ad dispăruta și că naturalminte din espucărî reale, a resultatu, ca totădeuna, uă politică mai cordiale. Este posibile ca d. Cretzulescu se nu fi primită nici uă asigurare de la d. de Moustier in privința tezei sale, insă pentru aceia carii cunosc obiceiurile politicei imperiale, acesta nu implică de loc că aceste asigurărî de bună-voință nu a fosta date de altuia decăt d. de Moustier. Este chiară sicuru că diadele oficióse au constatat atci acuma 'în urmă ca și cele-lalte diade că Imperatulu Napoleone S’a esprimatu către d. Dimaitrie Brătianu in modula cela mai simpatica pentru România și pentru Principele Carola. Este clar neraționabile d-a presupune că d. Cretzulescu póte aduce interesante lămuriri guvernului sau in acestă privință?“ Iti no. de ieri făcurămă cunoscută măsurile ce guvernulă austriacă a luată în contra Capitalei Bohemiei. Ca se ’nnțelegemă pînă unde se potă întinde acele mesuje și dintr’uă parte și dintr’alta, este bine se traduce mă ad ună pasagiă din diabiură din Viena Pressa. „In starea in care afi ajunsu lucrurile In Bohemia, partisanulu ceia mai declarata ala lui 1a să-se-se-facă (laissez-faire) va conveni c’a nu interveni de locu, ar fi ajuta insuși sa ruina constituțiunea. Ce este de făcuta? Acesta se impune atâtu de imperiosu, incâta amu fosta surprinsa d’a nu găsi nici ima respunsa la acesta în Abendpost (foii oficiale) de adî. Boemia revoluționară de intrigole clericali, feudali și naționali, și guvernatorele acestei provincie în concediu l că asemene stare de lucruri nu póte dăinui multa timpa. Adversariulu celă mai jurata alti oricărei birocrație va mărturi că mâna guvernului trebue se se simpită in fine la Praga. Guma ? Noi credemü că d’aci nu se potu causa mari dificultăți unui cabinee liberale. Părerea nóstră a fosta totă deuna că acesta cuventu de liberale insemneza alta ceva de câta slabu și jucăria celei d’âutere gâlcevo, poporul a cecu , pe care însușî Belcredi nu lea pututu liniști, fără avea recursu la legile marțiale, și care, în necunoscința lui de orice adeverată ideie constituționale, confundă libertatea cu deslănțuirea pasiuniloru, nu se va putea plânge, dacă acele drepturi civile a carora valóre nici înțelesa nu’la póte pricepe și de cari adusă în prejudiciul comunii, sunta suspendate în localitățile Boemiei unde acesta măsură a devenita necesariă. Acesta n’ar a fi de câta ună acta de apărare, de precauțiune in privința și chiară în interesul acelora-a carii n’aă tate mințile, căci dacă lucrurile ară merge după bunură placă ală capiloră mișcărea cece, amu vedea derămându-se, nu provisoriă ci pentru totădauna, nu numai orecari părți ale Boemiei, ci totă imperială, nu numai câteva, ci tóte libertățile nóstre constituționali, ca suptă regimele lui Bach- Thun. Este vorba dară d’a salva acésta cucerire pentru noi și d’a o păstra pentru Cehî, Dină ce voru 0 destulă de maturi pentru a nu face să rea ’ntrebuiețare de ea.“ Negreșitu că guvernulă Austriei este în legitimă apărare în contra Bohemiloră, dară nu sar apăra are mai bine dăndă Bohemiloră drepturile de cari smă bucurată pînă la dualismă, s'o prindă pe Magghiari d’a persecuta pe Români pînă și’n limba și’n biserica loră ? Guvernul Austriei scie că Românii n’au fostă nici vădată contra imperiului. Pentru ce dară a loru credință se fiă resplatită prin folorire și persecutare în drepturile loră, — recunoscute prin patente imperiale chiar din anii trecuți, — și prin loviri ucidătorie în limba și biserica loră? Crede óre imperială în sincerulă devotamentu ală magghiarilor ? Și chiar dac’ar putea se-și facă acestă ciudată husiime, crede că numai cu susținerea magghiarilor, ar putea învinge și intrigile călugărilor și dreptele și legalele cereri ale Româniloră ș’ale Bohemiloră? Stăruimă a crede c’ună omă de Stată inteliginte și forte speri meritată ca D. de Beust, nu se póte amăgi, și că cugetă și caută midloce spre a vindeca aceste mari rele. Sperămu âncă că le va găsi și câtă mai curendu; cu tóte aceste ca cronicari, avemă datoria se punemă suptă ochii cititoriloră noștriî și următorele linie din Gazeta generale d’Hildesheim (/anovra): „Domnirea preoțiloru ș’a jesuițiloră de mai multe ori seculario în Austria, a armat din acésta țară rădăcine prea adinei pentru a fi abătută c’uă singură lovitură. Ș’apoi cabinetulu n’a facutü ancă nimicit pentru a asigura dăinuirea operei sale: presa, dreptulű de asociare și de întrunire sunt lăsate ca și mai nainte arbitrarului autoritățîloră; scóla remâne in mânele clericaliloru, legea scolariă e uă literă mortă; autonomia comitateloru și a comunelorö, altă Desideratum; concordatulu este menținutü in disposisiunile séle principali. „Clerulu, făt” a fi perdutu nimicii din puterea luî, găsește ausiliarî minunați in poporațiunile slave, cari țintescu ca și dînsulu, a resturna Constituțiunea din Decembre; și se vede facênd o causă comună, aci cu Cecliii, colo cu Polonezii. „Acésta luptă contra Constituțiuniî din Decembre degeneréza în luptă contra elementului germanii din Austria, elementu remasa credincioșii, pin’ aci, casei de Habsburg, pentru că intrinsa vedea că dinastie germană. Germanii austriaci s’au supusă cu resemnare despărțirea lorii de mama-patriă, darii pentru ai resplăti ce s’a făcuții pentru dînșii? Mai pucina de cătă nimicii. Ei au fost sacrificați în Galiția, în Ungaria, în Boemia, și ministeriulü germanii Ruersperg-Giskra i-a făcut și se plătescă — pentru a ne servi două spresiune triviale — gemurile stricate de celelalte popore ale imperiului. Este însă de temulți că Germanii Austriei, redenducă deasupra libertății presei ș’a căsătoriei, este ceva mult și mai înaltă ouă: naționalitatea, vor ă întorce la urmă nesce priviri pline de speranță spre imperiulu germanii pe cale d’a se constitui la Nord . . .“ UNU MICU COMENTARIU LA FAIMELE DE INVACIUNE Este mai multă două lupă, de cândă foile austro magghiare amenințiă cu invarsiunea turcescă. La prima vedere s’ar părea c’a acea amenințiare ar suna de a dreptulu la adresa României libere. Se nu ne înșielămă: acea amenințiare sună astă dată mai multă la adresa Românilor de peste Carpați, eră scopulă ei, este a i intimida și a’i îndupleca se primescă pentru sine tóte consecințele funestului dualismă, se abdice la orice desvoltare naționale și se despere pentru totădeuna de folosirea limbeilor. In același moment , vine generaliulă Klapka, pentru ca se spună Românilor, că elă și partita sea ar avea în mână tóte secretele de la Cotroceni; totă uă dată provocă pe magghiari, elă ca și Tirr, pentru ca se se înarmeze bărbătesce și se stea gata a respinge invaziunea românescă(?) D-vóstră cunosceți bine pe generaliulă Klapka încă din Martie 1859, de cândă elu venise la Iași, cu cele cinci puncte, pe cari le areta ca basă a confederațiunei danubiane, și cerea elă însușî, în numele trimițătorilor ă sei de la Paris și Turin, ca ostea românescă se trecă Carpațiî și se prochlame indata sufragiu lu universală. D-vostră cunosceți pe Klapka și din Iunie 1868, de când eră trimise la Bucuresci pe Türr, la Transilvania pe Bethlen, eră eră însuși remase în armata prusiană cu seapă, ricea eră de a face invaciune în Ungaria și a prochlăma la momentu ele rege ală Ungariei pe mă firă ală regelui Prusiei. Atâtă în 1859 câtă și ’n 1866, Românii s’aă sciutu feri de cursele machiavelistice și jefuitice ale unoră omeni, cari totă pe atunci tratau pe suptămână și cu una dintre partitele din Viena; eră acea partită austriacă negoția cu Turcii, pentru ca în momentele cândă sară fi întâmplată invarsiunea în Transilvania, ei se și trecă la Giurgiu și la Bucuresci, se arunce în ascuțitură săbiei totu ce le areși înainte, și se dea focă locuințeloră omenescî. Ferice de cei cari aă apucată a străvechea de timpuriu acele planuri și aă purtată pe Titrr de nașă cu multe vorbe frumóse. Nu voimű se neguma, că suntu și între noi câțî-va scurtă veghetori, mai alesă băiați tineri, purtați de fantasia loră, carii mai virtosă de cândăvă aflată despre maltratările la cari suntă supuși confrații lor în Transilvania, amenințiă și ei cu pumnulü, pentru că altă armă nici nu prea au înfundă însă asemenea amenințări purcede din simpliulu de compătimire și din simpatia sângelui, care este cea mai firescă din lume, prin urmare și nobile din natura ma. Deci, dacă asemenea persone merită cea mai seriosă mustrare pentru nesocotinția loră și lipsa de disciplină politică, la care nu se pricepă de locă,este însă totă pe atâta de lăudată nobilimea simplimîntului loră. Intr’acea facă cu susă-numiții generări unguresc, ce știunea despre invaziune trebue se o formulămă au după vorbele băieților, ci după alte autorități reasemenată mai impuitare, se ne întrebămă adică, care invasiune póte avea mai mare probabilitate, cea românescă în Transilvania, sau cea austro-u ungurescă in România. Pentru ca la acestă cestiune se ne căstigămă ună responsa categorică, trebue se deschide mă eră și istoria, astă dată însă nu istoria vechiă, ci pe cea nouă; și pentru ca se nu purtăm pe lectorii nostril prin istorii prea multe, îi rugămă ca se nu’și pregete a citi din istoria secretă a regimeim austriac’i de la Ferdinand II, pina în timpulil nostru, scrisă de Alfred Michiels () măcară numai capa XXXIII, intitulată „Politica Austriei ”z Principatele danubiane.“ Autorul, ajutată de documente autentice, aretă lămurită, că mai virtosă de ani opta-s^eci incoce, scopulă și planulă numitului regime, a fostă totă deuna ca Moldova și țera românescá se le supună potestației séle pentru toți vecii. „Lumea se miră de comună, fiire autorulă, cumă că Austria încrupeșce tote domumiuțiele Moldo-Româniloru și se opune la tóte mesurile cari ară putea adaoge la puterea și fericirea loră. In 1856 se mira lumea de cerbicia cu care acestă putere își ținea trupele sale in acele țeri și pe sub mănă le înmulția, în loc de a le împucina, precumü cerea Anglia și Francia. Austria ocupase țerile danubiane sub protestă ca se le apere de Ruși, apoi își așternă în ele asia, ca și cumă nu ar mai avea se le părăsescă nici vădimbră. . Acastă vetămare manifestă a tractatului de Paris (30 Martie 1856) redică îndouieli despre onestitatea acestu regime, și lumea începu a presupune cu multă neplăcere, că sub protestele acelea suntă ascunse nisce planuri secrete. Regimele austriacă nici astăzi nu voiesce, ca în acele țeri se domnescu prosperitatea, liniștea și concordia, pentru că prin acești s’ar consolida esistința loră, și s’ar putea accelera momentulă, în carele s’ară bucura de uă esistința completă, etc.“ Mai departe cea ce ne spune istoria: „In 1771 căndă aă năvălită Rușii în principate, Maria Teresia ocupă uă parte a Moldovei, care se numesce Bucovina. Acesta fu numai ună începută, pentru că numai atăta ’i era prea peste mesură pucina. Imperatésa trimise în Moldova 1). Tradusă și în namțiesce, și tipărită la Gotha la 1866.