Romanulu, noiembrie 1868 (Anul 12)

1868-11-21

1008 -------------------------------------------------- ROMANOLD 21 NOEMBR 1868 •SB" •W?« de pene alese de astă dată. Adauge, că d-sea cândă s’ar mai face alegeri nu se va amesteca câtuși de pumini, căci, după d-sea, consiliere judeciane nu sunt menite a face politi ă. Terminându d. Cogălnicianu dice că vede cu partre de reu că nici cetățianii DU suntu așia de avari de drepturile loru, căci In alegerile de a-l altăierî ale consiliului judecianu eî nu au mersu se voteze. D. Gheorghiu mulțămesce d-lul ministru pentru declarajăunea ce a făcutu că va pedepsi pe cei ce violeza drepturile unul cetățiană, și mai aleșii cu ocasiunea alegerilorü și adauge că afară de cele întâmplate la Bacau — care tata nu e ceva așia de ’nspăîmêntatoru, în unele comune s’aa negata chiaru drepturi de alegere cetățenilor a, cuma s’a ’ntâmplatu acésta la Iași. Mai tóte alegerile S’au făcuta astafela și crede că este în interesula tuturora de a ruga pe d. ministru se pedepsesca pe violatori. Voma pute spera una progresa — termină adaugânda d. Gheorghiu — de câte ori voind respecta drepturile cetățenilorfi pe care le dă legea și ruge pe d. ministru a pune în aplicațiune acele mesuri ce promise de a pedepsi pe violatori. D. Fleva cere a nu se mai permite deputaților a se repete cele dise de undi ale d. deputata, cumă a făcuta d. Ghieorghiu, șa se închide imidentulu. D. Dimitru Gusti, luandu cuvéntulu spunn istoricul a celor întemplate cu d. Constandache, întru cătiH privesce pe roiisteriuli instrucțiune publice pe care hagerata d-sea D. Constadache printruă depeșiă a ceruți congedia pentru interese familiare spre a mergi la Bacău. Acesta congedia nu i s’a acordați și s’a scrisa numai d-luî Prefecta se invit pe d. Costandache a se intorce la poșta, căc d-sea și ajunsese la Bacăd. D. Prefecta respunde cumd că d. Costandache țlice care data demisiunea de profesore și, d-lord deputați, chiar a pene mai de mă-ții, adaug d. Guști, nu se primise acea demisiune, bâncă a venita la ministerd să suplică a d-sel cu und acid medical dificéndü că este bolnava; că în fine nici unu ordin d altuia n s’a data care se fi putută causa cele espus de d. Lupașcu. D. Gheorghiu susține că faptulu esist, nu cumu spune fostul d d-nn ministru , culte și instrucțiune publică, ci mai reci chiar de cumu" a spus d d. Lupașcu și cere a a se închide discuțiunea. D. Iorgu Ghica opina a se ’nchide dicuțiunea era in a se transforma Adunări intr’o Cameră de acusațiune sé8 a se ocu] cu anchete mai multă séd mai pucină și decătorescî. Puindu-se la vota închiderea discuțiun ' se primesc e. D. Candiano. Am cerută cuvîntulu, d-lo pentru uă cestiune de esplicație și etă pe tru ce. D. ministru de interne respunțind d-lui Lupașcu, intre alte cuvinte a cjisit: „1 înțelegd, d-lord, cum că libertățile publice trebue se facă numai reăderii și bine.“ pentru că d. Cogălnicianu nu aruncău cuventu în miijloculd discuțiuneî fără de £ I trece pe suptă censura logicei séle, d’ace ne-amd credutu datorial cere socotală di pre acésta. Căci d-sea declarându-ne erî altulu a fosta Cogălnicianu, ministrul Prospelui Cuza, și a’luiu va fi Cogălniciai ministrul Principelui Carol I, ne autorisi singură a ne îngriji din nună despre serifiația acestora cuvinte, cari pe noi muau câtă decâtü ție înspăimânta. I. Lupașcu anunță că interpelare dministru de justiție relativă la acea a că se mai primescă apelurile in justiție de a déca cine va anesa gustanțele de plata daunelor sele și ca acesta actu, tindă ilegrega pe d. ministru de justiție a lua merile cuvenite pentru curmarea lui. D. Ministru de interne espune cum £ ministrulă respectivă peste 3 mile var punde interpelării. D. Petit Cernatescu anunță asemenlul ministru de justiție uă interpelare latină la arestările mai multor încetățeni veriieni în cestiunea răpirea unei fete de evică. După acea d. președinte anunță că la dinea țjilei este alegerea comisiunei fuciare, de indigenată și de petițiune, fiă din aceste comisiuni compusă de câți domni deputați. Ședința se suspendă pentru câteva mii și la redeschidere se precede la alegerea misiunilor. MARELE PRICIPATOR1 TRANSILVAN Din mai multe corespondințe antenene de la bărbați onora pene în 1426 ale acestei luni câteva ținuturi ale Transilvaniei, legemu tutu numai solii, pe o mu ama ti voită se le aucîimu , uădată. Esența tuturoru în pricință este: cumu în Transilvania îi domnesce de facto legea marțiala, a Diema de facto, pentru că ori câtă n s’aă căutată de doui ani încace totă a felulă de proteste cu luminarea, pentru ca legea marțială se se propoliame pe fagiă, acestă scopu ânsă u nu s’a putută ajunge, din causă că metodulă Româniloră transilvani de I a’șî manifesta voințele și dorințele, c diferă de ală Boemiloră. „Ună mi- l bionă pentru că revoltă în Transilvania!“ E că éase că nu se pote! ! Cu tote acestea raporturile oficiali, s care mergă din Transilvania la, Viena, compuse după unăformul labii trimisă de la Pesta, trebue se “ coprindă din lună în lună obligaiură refrenă, care le sună: „Românii I transilvani — conduși din Bucuresci 1 și mituiți cu bani de acolo,— conspiră pe ficnă în contra întregității monarhiei austriace și se află în a- tjunul unei revoluțiuni barbare.“ Indilele lui Bach prefecții și supre 5efecția aveau poruncă strînsă, ca raporturile loră totu-de-una se se închiăie cu refrenulă: „Intru altele poporulu este mulțămită.“ Astă dîr cu totulă din contra: „Poporulu românescă este aplecată la rebeliune.“ Scopulă acestei tragicomedii e învederată. Astă didarășî trece de uă crima a te fi născută Română și a remăne Română. De la Brașiovă primirămă spirea autentică cum că în 2513 profesorulă și directorulă Iacob Mureșianu, totă trădată redactoreală Gazetei, după : servițiu de treizeci de ani fu deststituită și lipsită nu numai de salariă, ci și de dreptă la pensiune, eră procesulă seă de presă—ajunsă , în ală treilea stadiu semenă — că se JI va fini cu condamnarea lui, „car telle est notre plaisir.“ Intre acestea , mesurile de maghiarizare —ajutate de legea marțială— se iafi peste tot supa cele mai felurite forme și proteste. a Liceului din Blaștă i se denegă dreptul de a pute da în limba romănescă atestate valide spre a putea scuti chiară și pe eminenți de reforutațiunea ungurescă. Liceulă românescă din Brașovă se amenință cu periclu, și mai mare. Acestă unünică liceă românescă, cu caracteră IV confesională ortodoxă, primia, ca de 1- 6 ani încoce mica subvențiune ajQjnuală de 4,000 fl. (800 galbeni) .a de la Statulă austriacă, întru ală s cărui tesaură versă și Transilvania că pe fiecare ană câte 14 pene la 15 n‘ milióne fiorini. Statulă vechiă austriacă nu ceruse pentru acea subnvențiune mai multă, decâtă ca Ea_ foria scoleloră se țină comptă regulată și se arate modulă întreu îbuințării acelei sumiușore. Astăzi Nu vine Statură dualistică și dice. Deș‘u acești 8.000 fl. suntă uă bagatelă pe lângă suma totală cerută la sasiu— ținerea unui gimnastă și liceă croptă clase; cu tote aceste, decă rocămânii din Brașiovă voră se mai a" tragă acestă subvențiune, trebue să se învoiescă ca profesorii loră se fi rg, esaminați și denumiți de cătră miienisteriul Ungariei. (Vezii și desba nü terile comisiunei dietale și a diete de la începutulă 1. c.) 31" Totă în Brașiovă fruntașii ma arŭ ghiaro secui de acolo, încuragiațî pe suptămână de la Pesta, sup scrisen în septemâna trecută uă petițiunute cătră dietă și cătră ministeriulă duco Pesta de coprinsă ca: Gimnasiul de Stază din Sibiă se se strămut la Brașiovă; din contra cele tri gimnasie, deja esistente în Brașovr 'îi se fiă lipsite de caracterulă ce’să art 'se li se caseze dreptul de publice citate, adică dreptul de a putea fiii testimente valabile pentru a trece zi lin neriî 11 universități, și se fiă siliți proprietarii loră a le contopi întru ire singură scala reale mare, amesterici cândă fondurile romănescî, săsesc mai nemțesc! într’ună singură fondă. 8 ACUSARILE CONTRA ROMÂNIEI.< Aceaa ce lipsesce celei mai mare părți , din țerele orientali, nu ne vomu obosi d’a o repeți, este d’a fi mai bine cunoscuți. Cel mai mulți își închipuiescu c’acolo suntü țeri barbare, fără civilisare, ale carora poporațiunî se sbuciumă in deșertii, in lipsa oricărui scop e politică otărîtii. Acesta este ideiă pré multa tempa respândită in Francia asupra țereloru magnifice printre cari curge Dunărea de jos. Unii poetii români, care a fostit cu multa înainte de 1848 deja unula din principalii misionari al libertății patriei sale, ne spunea că presintăndu-se atunci la deputații noștri, pentru a se face cunoscuta aspirările Valachiei și ale Moldovei, ei se așteptau a vede ÎA era unü omin acoperiții cu piei de dobitoce. „Eu se vedeți ce progresu, ce mersu răpede. Acești țărani de la Dunăre, de carii deputații noștri dinainte de 1848, își închipuiau c’au remasfi în știrea in care i-a găsită Traianu, suntu astăzii Românii, și România numeră în politică. „Citiți chariele ruse, germane sau ungare, corespondințele turce sau austriace,și chiar corespondințe mai imparțiale, și veți vede numele Româniță, revenindu la fiecare mommento. Ce facți Românii? cu cine sunt cei? ^ pe care partiză o favoriză eî? Colomal micul snopți de arme ce sosesce pe tentoriulü loru ’are daruri d’a emoționa pe toțî nuveliștiî. Ar zice cineva că eî singuri țină în mânele loru cestiunea Orivitcluî și că după voința loru potu face sensá pacea seü resboilulu din astă cestiune.“ j! Se simți creduțî! Cânoü în câțiva ani, • unii poporu dintruă situațiune ascunsă, neicunoscută, trece la oă situațiune atâtu de ” Ievidente, acesta insemneza că elü are una adevérata merita. Agitarea factice, produsă de _ I câți va omen sca de căte-va evenimente, mai fi ajunsu pentru a scote Romănia din osca-1 ritate 1 sca. Trebue se fiă întrdnsată vitalitate fecundă, pentru ca se fiă atătu de man preocupare altî despre aceea a ce face și ci va face. Dacă ea nu’șî ar ave valorea se reale în totululu ruitoru, mar neliniștiți nimeni! S’a ve^uta în 1 ^67 admirabila esposițiune a productelorü séle teritoriali. Toți economiștiî le-au oservat", și d. Audigame — e pe care lü citama nu de multű — i-a consandatu mai multe din cele mai frumóse pagine din luptele sale pacînice ae popórelor. In adevĕra industria nu este totula. Agricultura merită și ea se fiă serbată și ’ncuragiată. Însă nu va pute nimeni se crede că unu p .porfi care, avendu unu pamênti [_ rodiloru se scie folosi de elü și nu’lű las.a ințelenita cumü a facutu multu limpa Spa [_ nia și Italia, este unu poporu de turburători țîră națiune care iubesce pamêntulu, căruia ii place a vedé spicele d’aurite al 5- holdolorü séle, nu este uă rațiune primesc, [ diósa și căreia trebue a i se ciunti searne >ersura libertățile. In fiecare unu, milióne d Ar déca agitările ar fi strînsu lucrările roditore, amu înțelege ca România se fiă acusată. Déju deschideți statisticele ! Producerea cresco cu cultura în țarele dunărene. De secuTa, noi amü fi voita ca progresele economice se merga mai repede In patria română, ca și pselele, căile ferate, canalurile se fiă împinse în lucrările lor, cu mai multă activitate. Cu tote aste nu putemü dice că iu a remasan activă. A trebutta a s’asecura de credită în Europa; elit a fostă dobândită —și mulțămită acestui credită— s'aă putută concepe proiecte mari, s’au studiatű, S'aă făcută întreprinderi, S’a cugetată a lega principalile localități între densele cu Austria și Ungaria. Municipalitățile au curățită și luminată mai multe orașie, șiosele și poduri au fustă construite. S’ar fi făcută și mai multă, âncă déca Europa ară fi fostă mai raționabile cu Românii, déca nesce amenințări, venindă cândă dinlună parte cânda din cealaltă n’ară fi turburată silințele loră. Comă ară fi putută ei se dea totă îngrijirea căilor ferate, când trebuiau să aibă târnă că voră avé putea se apăra? Atunci cugetă cineva la Înarmare ma înainte d’a cugeta la paméntu și la progresele economice. Déju ore chiară in acesta de pe urmă privință nu s’aă făcută deja mari reforme? Ore cultivatorelema devenită proprietară ? nstrucțiunea obligatorie n’a fostă ore proclamată? Nu suntă ore școli în tóte localitățile importante? Pedepsa cu mórte n’a fostre desființată? Ore regimele averiloră mânăstirescî n’a fostă modificată intrunit sensa patriotică ? Ore sistema monetară nu este reformată in principiul ? După cumü opeeamü óre esposițiunea din 1867 nu ne-a aretata că Românulü putea rivalisa în multe genuri de lucrări cu străinii cei maî înaintați in civilisatiune ? Nu unii poporu care muncesce, care producă, și care face ceaa ce póte nu este unü poporu resorátitoru. Elü este póte unu poporu care voiesce loculu ce i se cuvine, care se afirmă, dérü nu unu poporu de ambițioși ! Ș’apoi ce cerc elü? I se impută d’a fi cându din partea Franciei, cândă din partea Rusiei. Ely este ca toți câți caută a și întări posițiunea. Se fiă respectată și elü va fi și ea remânea curată romane. Elü nu va mai fi nemen jetoră , ci din contra va avea încredere; ela nu va mai fi turburată ci liniștită. Elu nu va maî neliniște pe nimeni pentru că nu va mai fi neliniștită. Ilustrul nostru Micheleta scrisă, suntă cinc-spre-fjece anî, în siaburile Siecle, una din cele mai magnifice episode ce au ieșită din pena sea Ela a narata silințele Românieî, atunci despărțită, devotamentulu patrioțiloră cari culesară a influnta jugulă și intrigile Rusiei a lotü putinte pe acele timpuri in țeră; el a spusă suferințele lora, efilială Iuru, curagiulîi lorü eroica și misiunea loru prin Europa și Francia în particulariu. Cumu se póte crede că aceîașî patrioți ar merge adi se se mestece în intrigile acelei Rusie contra căreia au rcdicalü ân léiü studiulu in Orivnte? Edgar Quinet, iQ cartea sea admirabile intitulată Românii,sioe că suferința care póte mai multă afecta pe oma, este d’a nu avea paniă. Marele poetü filosofii adaugă că, trecândouă dintóra prin țerele române, acesta suferință se vedea însemnată pe făclile locuitorilor. Se crede are că eî au uitată cea a ceaü suferită? Se ende are că eî nu pună patria lora d'asupra de ori ce bună ? Nu i se se recitască toți acei dintre scriitorii noștrii cei mari carii au popor arisată și poelisată totă d’uă dată causa romană și se va vede că este cu neputință ca acesta poporă, care a fostă atătu de multă tempa bulevardul ă nestrăbătută pentru rasele slave și Ture, se se arunce vre uă dată în bradele Rusiei. Acésta chiară d’ar voi se’să amăgâscă totu n’ar puté. Este pré multă germena națională in tóte animele. celebrulu Șincai. Nu cu asemene tradițiunî alerga cineva înaintea sclavagiuluî. Dacă căți-va Romani ară voi se se facă agințî ai Rusiei,eî n’ară reeșî. D’aceaa și vedemă că ^iamiele, cari nu se lasă atrage de informările mai multă sau mai puțină precise ale momentului, cugetă maî nainte d’a se pronunția și inregistrază faptele ce suntă în avantagială Romăniloră. Astă-sdă jiariulă Debets a publicată acumă ună lungă estradă de pe importantele Jiariă Romanulu asupra progresului materiale sevârșiră în România de cățîva ani. Briganda giulă care se esercită încă cătevă dată în Carpațî, a fostă urmărită și știrțită. S’aă făcută atăte și osele in ultima periodă de trei luni, câtă s’ad făcută In treo cjeci de ani. Proprietățile cele mici ale Statului au fostă vândute agriculture, care se contruiescă. Vânzările administrative, vă diniera sorginți de scandaluri, aă devenită regulate. Totulă întră in fine încetă încetă în ordinea administrativă europeană. Se fiă dérü lăsați Romanii se resufle! Maî nainte d’aî condemna ca nepublici și d’aî represinta ca neste jocuri ale întrigiloră rusesc!, este de nevoie a’și aminti trecutulă. Totă Francia liberale, toă presa liberale europeană, susțiindu’î mă sfertu de seclu, ar fi comisă uă erare ce nu este delocă probată că s’a comisă. Leon Plec, Organulü celü mai respenditu alü Croațiloru, diabulu Pozar, publicată la Viena, conține următorulă articlu în No. 34: „Ariarele guverneloră francesü și vieneșii scriu contra micului Stată al României, de maî multă tâmpă și numescă pe omenii sei de Stată revoluționari cari, in orbirea loră, servescă ambițiunea prusiana și despotismulă rusă. Acumă câțîva ani omenii de Stată romani credeau In interesulű patriea loră d’a dirige politica revoluționară, care era atunci totă acea ce urmază astă ji, după consiliele guvernului francesc, atunci "fia riele oficiase francese îi lăudau cu abundanță. Dacă astăziî li se impută că urmază după alte puteri politica loră, după noi intru nimică schimbată, ei trebuie se zimbéscu l’acâsta. Și apoi dacă ar fi chiară altăfelă, fiecare caută ajutoră acolo unde crede a’lu găsi. Și Francia caută astăzi sprijinul Austriei contra căreia manifesta acumă câțîva ani uă mare ostilitate. Pentru ce nu s'ar permite acésta și României? „Déca ânsă puterile europeane, cândă una cândă alta aia se plânge de Români,Pesti Napló se face întradeverit de risc cândă unesce vocea sa cu a diameloră francese. Acusațiunile Pesti Naptului, suntă mai violențî de câtă alerjiaiădoră francese, și cu tote acestea, raporturile care esistă între Francia și România suntă cu totul ă altele de acelea dintre România și Ungaria. Cândă Francia dice despre densa că privighiază asupra mareloră principie și interese ale Europei, este in acesta nu numai o ideiă, dérit și multă adeveră, și astafelű pute ave cuvântă a pretinde ca Statele mici se se conducă după influință și consiliele sale. Ungaria énsa, oricâtă de plăcută se fiă Pești Naplului a se îngâmfa, nu este in nimică mai multă decâtă România; suntă egale, sunt ă —una și alta — destinate a fi instrumentele și micii le:ele cugetărilor și tendințeloră ce mai de multă s aă concepută și se urmeza. Așa déja trebuie a se vorbi despre densele cu totulă altă felă de cumă se vorbesce de oricare dintre marile puteri care suntă în capulă evenimentelor Europei. Se plânge faptó că in România sunt bănuieli, că Ungaria are scopulă de a întinde puterea se pene la marea Négrá. Cu tote acestea istoricii Ungariei justifică aceste bănuieli. In timpul puterii ungare, s’au făcută încercări spre a se realisa acestă scopă ; istoricii maghiari descriă cu entusiasmă faptele strămoșilor ă loră; legea naturale se pune înainte. Acesta și astă dî sară încerca, déci Ungaria de astă dîare ce era în tempulu ’ lui Mateiu Corvinű. Tóte suntă turale, scopulă, dorința și voinția, legea nuputerea , numai nu este. Edgart Quinet în minunata sea schiță avea tradiții multe înțelese apoi că acele scule reali’ ectolitre de grâu pleca din porturile Galați ( ar trebui se iea caracterul ă strtistt Brăia pentru a alimenta Francia sau supra otomänilor), analieza culegerea tradinatională ungurescă. Nu că dbră, Eng’itera. Peltica nu face nici unü reu al ținu lorii lora, făcută în 1808, asemene atentată brutală asupra pro- Culturei la Români. Ore de ce se făcu mai nainte de furtunele nóstre actuale, de prietăția altora îșî va ajunge SCO- atâta plângeri? Aspru lüteranu de la Dunapură, este însa bine a observa, pentre nu este el are, nu urmeza a fi imunde póte se împingă pe unii ameniticiorulu Europei? — trufia— sprijinită de forța brutală. Pe cândă Austriacii își încercă noroculă cu germanizarea, sore se șî mai modereze brutalitatea. Intre acestea din districtele (comitatele) românesci ale Transilvaniei s’aă naintată din nooă patrusprezece petițiuni naționale adresate monarhului, coperite ieră și cu sute de subscripțiuni. Plenipotentele Românilor a avu fericirea de a înfăți și a Maiestății Sale acele 14 petițiuni în audiență privată ce avu locă în 12 Noembre a. c. Despre coprinsulă aceloră petițiuni și de resultatul audienței, carea se spune că ar fi fostă forte seriosă, vomă înșciința lectorii mistici numai atunci, cândă cei carii conducă astăzi afacerile nefericitei națiuni românesci din Transilvania, vor afla de bine a le face cunoscute.