Romanulu, august 1870 (Anul 14)

1870-08-01

ANȘLP [ALÓ F^Rü-SPRE-pECgLEA Admlnfgtr&ținnefc In P&saginltt Homan, No. l.~ Redaoțfnne* Strada Oolțea No. 42. SAMBATA 1 AUÓUSTP 1870. VOISBOE ȘI VEX PUTfe a bosambnm L. n. L. a. Dnoi ani . . . . în capitale 48 districte 58 Sas« luni „ _ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 B 15 Oil lună „ * 6 „ 8 Abonamentele íncepu la 1 și 16 ale Ionel. Une esem­plare 25 bani. Fnncia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au­tria și Germania trim. ft. arg. v. aus. 7 •ANN'T­ ÎSTITIRI L. b. Linia de 30 litere. ...................— *0 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. LUMINEZA­ TE ȘI VEX PI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea farului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta X.A­PREX9 Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain. Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-iî Órain, Tbomae et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIKNA Pentru abonamente : La d. G. B. PopovicI, 15 Pleischmarkt Pentru anunț­uri: La domnii Haasanstein și Vogler, l­. Neuermarcht, ■4*— SERVITXU TELEGRAFICII f AilU bonanuuri i SAARBRUKEN, 1 1 Augustu. Regele Pru­­­­zie­ a adresate vă proclamațiune poporuluĭ francesc, spuindu’i că cetățianii francesi se­­ vor­ bucura de siguranța personei ș’a averii lorO, pe câte timpii nu vor­ intreprinde­­ ostilități contra trupelore regesei. CARLSRUHE, 11 Augustö. Orașiul U­nută- î­nnre Strassburg este Înconjurații de puterile­­ prusiane. Comandantele orașiului refusă d’a­s se preda, ia somaginea ce o sa facu.a. s PARIS, si Augusto. In Cameră Keratry­­ cere anchetă parlamentariă pentru a cerceta purtarea lui Leboeuf. . . I Servițiulu privații alu ,Monitorului“ ’ I PARIS, 10 Augusto, dimienta. (Sorginte berlinesch.)— Ieri, adunându se mulțime de­­ poporO pe bulevarde, a fost­ Împrăștiată de garda Parisului. In corpulO legislativii s’a respins­ urgenta propunerii pentru a se cons­­­­titui unü comitate de apărare, primindu-se­­ de urgentă propunerea deputatului Beratzy I de a se ehlăma sub drapele soldații liberați­­ și necăsătoriți, cari face parte din clasele­­ anilor­ 1858 pene la 1863. Uă ultimi de peștă de la Metz, cu data ' 9 Augusto, 9 ore séra, anungi că péne a­cum­ nu s’a Ingagiat O nici uă luptă pe totu­l linia armatei Bazaine, afară de uă recunos­­­­cere a unui escadron­ de husari cu lăn­­i­cer­i. SAARBRUCK, 10 Auguste.—Armata fran­­­ cese continuă retragerea spre Mosela, urmă­rită de cavalerii Toti armata prusiacă se află concentrată pe linia Saar-Union, Gros­­seguin, Folquemont, Fouligny, Leschangs. Trenurile și drumul­ de serii sunt d­in mi­nele nostre.­i Lantzelstein a fost­ evacuate de Francesc. . .,­­ ■ ■ _______­.­­ ..r. U .. .. . Bucuresci, îi 2*31870. Eveniminte grave, și despre care n'avemă de câtă uă slabă adrare, se producă în capitalea Franciei. Cee­a ce se scie positivă d’uă camă dată, este numai că ministeriulă Ollivier a căzută și că m­ă mi­«r», ii ri­m ri rAwf o tTtlpX A. 1 limitíi frânele guvernului. Dară camă, și n urma căroră împrejurări a ve­nită acestă noă ministeriă ? E că cea­a ce nu se scie încă positiv­ă. Intrândă case pe calea deduceri­lor ă, Ocă ce resultă din diferite scrie, ce ne aă parvenită . Mal­anteia nu pate fi uicî uă îndouială că învingerea a două cor­puri din armata francese, la Woerth și la Saarbrücken, a tevezit după sine și pe ministerial, care a con­tribuită într’ună modă forte activă la declararea resbelului actuale. Ba se făcutu-s’a acastă schimbare de mi­nisteriă conformă cerinților­ opini­­unii publice din Francia ? E că ună puntă care are nevoie de lămurire. Uă depeștă a Monitorului ro­mână de ieri spune că scirea în­vingerii de la Woerth a produsă,— și trebuia neapărată se fi produsă — uă mare sensațiune în Paris, In sera de 6 Augustă „po­porul ă, în mari mase, a mersă la primul­ ministru Ollivier, care s’a întâm­pinată cu cuvinte liniștitóre.“ După câtă este permisă a se pre­supune, poporulă Parisului nu s’a mărginită la acesta primă manifes­tare, docă vomă avè în privire proclamarea stării de asediu, care ni sa comunicată dit vntr« sarvîf mlfi nostru telegrafică. In aceste împre­jurări, —­ amenințare din afară, amenințare din întru — se pare că purtarea «mușteriului Ollivier, care fusese desabrobată de națiune, n’a oferită nici sfereloră înalte destule garante de capacitate și de energie. Ast­­fel, îndată ce s*a deschisă se­siunea corpurilor­ legiuitorie, majo­­ritatea, după că moțiune a d-lui Duvernois, s’a pronunțată contra cabinetului s’a cerută constituirea unui guvern, care se fiă capabile a organisa apărarea naționale, ast­­­felă precumă o crede necesarie m­a­­joritatea Camerei. Noulă ministeriă, formată de ma­­rerialele Palikao, represintă mai alesă­­ acea parte a represintațiunii națio­nale numită astăzi drepta, care este compusă mai cu sumă din mem­brii cei mai devotați Imperiului și cari au făcută parte din mai tote legislativele de la 1851 în cua. A­­cestă faptă vine a justifi­ca preve­derele nóstre de ieri că noulă gu­vernă pare menită a juca m­ă rolă celă puțină totă atâtă de impor­tante, faciă cu mișcarea interiore, ca și faciă cu inemiculă din afară. Nu scimă și nici voimă a cer­ceta cumă va sei, cumă va putea elă împlini aceste două grele misi­uni. Ceea ce scimă, ceea ce pu­tem ă afirma este că, ori cumă ară românâ cu guvernulă din întru, nu se va găsi ună singură Francesă, care se nu dea totă concursulă și chiară totă sângele scă pentru a face se strălucască erășî gloria d’asupra tri­­colorală națională. Răfuielele se voră face apoi, cân­dă inemiculă va fi pusă la loculă lui. Câtă despre armată, ea este încă impostate și istoria ne spune că descoragiarea coprinde forte anevoiă pe acela care își apără căminul ă scă propriă. E că deja uă scrie pa­vara ne-n min­ utca »ervantuiu nostru telegrafică, și care ne arată că moralele astei este forte tari. Comandantele Stras­­mngului încongiurată de puteri nu­merose inemice, refusă d’a se preda. Acumă, de la armatele belige­­rinț­ se trecemă ună momentă la armatele neutre. — In acestă pri­vință, reproducemă mai la vale, după Revista militară, ună inte­resantă articolă întitulată neutrali­tatea ELVEȚIEI. Autorele acestui articolă, arétândit analogia ce esiste între posițiunea ■-! "■ * ie|l-rl.J"L»-"TV«LM -1L I1 Lii­,! ,­BB.ggg nostră, a Elveției ș’a Belgiei, ca state mici, ni le dă de exemplu ș’arată că’n aceste timpuri grele, tóte luptele de partite încetară în Elveția și tóté contribuiră la înar­marea țărei. Autorele arata apoi măsurile luate pentru apărarea țărei, aprobarea în unanimite de către ambele consiliuri a tutora propu­­nerilor­ consiliului federale și, ter­­m­inându, esclamă: „Ce învățământO pentru noi!. . . .« Mare este, în adever fi, învățămân­­tule, și dacă strigätule nostru de „armare, veghiare !*, necontenită re­­petită de trei ani, ar­ fi fostă as­cultată, acestă învățământă Româ­nia l’ară fi putută da a’jlî, putendu prezinta la casuță extremă penă la 200.000 de baionete ori căruia s’ar fi încercată d'a călca pă­mântul ü ro­­mănescă. România ară fi putută ^ice a<flî, ca și Belgia: „Nu voiă „primi nici uă dată vre­ună ul­­„tragiă, fără se riposteză întru­nă „modă sângerosă !“ Mare este, în adevera, învățămân­­tulă ce l’aă dată consiliurile elve­­țiane, énse acel învățămăntă l’ar fi putută da și Camerele române, ori care ară fi fostă, decă ună guvernă, ani.jK -------J - o­1-V i­spirându-se numai din aspirările și demnitatea națiunii române, ar ß făcut Camereloră cereri și ’i ară fi propusă mij lace de înarmare; nici uă dată nu se va fi putut găsi uă Cameră, care se refuse guvernului mij lócele pentru apărarea țerei Dară guvernele din 869 și 1870 n’aă făcută nimică pentru înarmare, n’aă cerută ni­mică pentru acesta de la camere și de la patriotismulă Româniloră. Ș n’am făcut-o pentru că credința loră este că România menită a fi în vec smerită ; n’am făcutu-o pentru că, în inim­a și în consciința loră nero­mână, nu se voră simți de looă so­ sorițî de a se face chiarü portarii invasiuniloru străine . Mare este învățământul a ce *tü au datü partitele din Elveția, énse acelü învățământu l’aru fi datü și a voru da or­­cându Românii, de odată ce va fi vorba de apărarea erei. Acestü învățământu l’au datu deja, pentru că partita din care a­­vemu onore a face parte neconte­nită a strigată și strigă : „arme! în­armate !“ fără se preocupa de cine este la putere, destulă numai că scie că România este amenințată. Acestă partită a făcută mai multă de­câtă atâtă, pe câtă timpă­nă­ostă represintanțil­oi la putere, s’aă adusă tóte armele nouă, care esistă a$i în România, și causa pentru care a căzută ministerium­ el, este câte tocmai acea înarmare a națiu­­nii, care esaspera pe inamicii din afară și din întru al Romăniei. Luptă auspiciele acestei partite se deschise­ră supreriere naționale pentru cumpărare de arme, oarl, date în minele guvern?seră de la 1869 și 1870, nu serviră vai!... de cătă la sratucidulă de la Pitesti! Nu serviră de cătă a ucide pe acei cari contribuiseră pentru a se cum­păra ! N­u în destul» ascătă: urmarea a­­celei supscrieri se împedică suptă minister iele de la 1869 în cua supte cuvântă că nu este nici ună pericol­ă, nici uă nevoie de arme; și, pe căndn Ungaria înarma 84 de mii de Honvezi cu puse! noi !), romănesculă guvernu din Bucuresci opria venitură naționale pentru în­armare, nu luă elă ânsuși nici uă mâsură dândă astă­felă țara cu mă­nele legate, cele­ d’ântâie armate de invasiune. 1) A vede mai departe însemnată din tote puntele de vedere corespondință a Româ­nului din Viena. FOITIA ROMANULUI Fritz de Neueneck *) IV. Intre acea mergeamö și veniame in casă la Gretli. Séra era una b­ine pentru mine se pleca d’acolo. Me folosisemö de consiliul C betrânului și monete de șese baizen se adunau întrună sertare ale dulapiorului meu. Singura ideie că Gretli are se vie se locuiescu la casa mea făcea se me ’nfioreza. AșediamQ toto cu ’ngrijire, maturamu scările, curătiamO mi­cele mele giamurî rotunde și petreceama în tóte filele căte uă plăcută oră cugetând, cum­ ași putea se organiseza mai bine ca­mera nóstru, care avea ferestrele spre pă­dure și spre r­3. Grădinița mea îngustă era aupte ferestre, cu două-trei rețele pentru a prinde păstrăvi, și ’n lîvedă, printre cră­­cile arborilor­, se vedeau și tóte cuvintele mele cari serviau grauriloru ca se clocéscu. Omul­ propune și Domnul O dispune, pa­­reji se vedeți că nu e bine se pre­comptezi pe cee-a ce ered că are se te facă fericitO, pentru qi cö cito paci erame se perde toto­d’uă dată! *) A vedé „Ronsonule“ de la 29 30 și 31 Iuliui In timpul­ lungilor­ seri ale acestei ierni, tama cu totu in jurul­ mesei, lângă ma­­ea sobă de cărămidă. Cei căti-va locuitor in Bate, cari aveau mi­jloce, venind de beaü i jumetate șopină de vind, muinde din Impu in timp, buzele lor, in vina și vor­­indu duspra mii de incidintî politici, căc­iiind, neavânde ăncă multe­­ iarne, aflam d­espre totu ce se petrecea, cu multe sep­­emări mai tărzji”. Cu tóte aceste Berna nu va așta de departe, căci din vârfulu dea­­ului se putea vede turnul­ catedralei și ageliie porțilorö. Tomna venise. Turmele de vite se cobo­­au cu clopotele lor, cele mari de pe Alpi, asocite de strigătele ciobaniloru și de lă­­ratulu cănîlor­. Atunci nu s’aude de di­n inel;» pene séra în câmpie, de câtß su­­retulu clopoteilorö turmeloru. Clopote raice clopota mare, tóté formeza uă melodie can nu se póte uita nici uă dată. CăndO venia séra, ne ’otruniame toy li îaia cea mare a cârciumei. Decanii satulu veninu de peroran și de făceaO politică, ma cu semi in filele cânde venia gazetta ș ce da amănunte despre resbelul­ republica­niloru francesî, despre victoriele lor­ asupra Austriacilor­, pe cari toy și’i represintai tote ca In tim­puld lui Leopold, de esecra­ 1­iile memorie. d Iarna se apropia cu pași mari, vuietulö 1 scuduia braz I de pe dealuri, și, d­­e vă r dată, dimine­a une stranü de ghind­ă se m- n tindea asupra m­alul pasupra păd­urilor­, și pe celie mari triunghiuri de gășci și de­­­rate treceau, mergânde spre lacurile Morat < și Neuchâtel. Séra când­ aerul­ era limpede se putea aud strigătulii lord de chu­mare­ i Gretli care era­uă fétá prudinte și carita­bile; Îmi #cea­­­i — Vomu avea că iarna aspră, cei săraci vor­ șuieri; și n tate diminețele punea pe mésa, lângă ușia de intrare, una panere mare i cu pâne pe care săracii din sate veninu de o luaö. Ea nu s’areta, căci z bcea că ómenii timizi sufarii multe cândo se uită cine­va la denșii. Crăciunul­ s’apropiă. La scara satului se făcuse un­ arbore de Crăciunu pentru copii déra trib­u­a ca totî se cioame la cârciumă. Era fórte frige la acele ane, și ómenii din sate erau departe d’a ß­­oisíiti, căci se­­ fi­­cea că trupele republicei sa aflau la Geneva și c’aveau de scop­ a intra la cantonuiü de Vand, care făcea parte din cantonuiü de Ber­na. Erau garcisone de B­ rnczi la Lucens, la Yverdon și ’n multe alte mici orașie, și tote aceste scrii nu faceau plăcere guvernu­lui de la Berna. Pe de altă parte, locuitori din Vand, cari sunt o ómeni buni, cărora­a le place se ’și bea eî singuri vinul», nu ce­­reau mai bine de­cât» a fi scăpați de mi­liției« nóstre. Cu tote aceste Crăciunulu fu vesele , séra -n jurul» mesei, tatăl» Gretlei clipi» din ochh‘ țjicendu’mi: — In ^iua de anulü m­oe vomü dințui, dére adio roșă roșia. El» făcea alusiune la rosa roșia pe care o dedeseme fiiei lui, și Gretli la roșia ca uă vișină. In ajunulu anului m­oe, Christian ne făcu­se dădțuimă, și, la mierjulă nopții, tóte fe­tele fură sărutate , sărutai pe tata și pe mama Gretliî, zicendu-le că *n curênde voie [ fiiul» lor». Ei părură fórte fericiți d’a m’auiji vorbindu aste­felu. Dorè éea că in 1798 totu se schimbă la noi. Căruțașii de la Friburg anunțiau că cor­puri de armată intrau în cantonul­ de Vand, și­­ d văiele de la Gessenay, și c3 mulțime de tunuri și de cai erau pregătiți pentru a ocupa acesta țară. Căruțași de la Berna ne spuneau că unö mare generalie francesi făcea cunoscutű la Berna că trebuie se ne retra­­geme tote trupele din Vand, după ordinea Directoriului. La Berna, lângă arsenski­, se reparau dhesenele, se spălau roțile, cercuin­du-le cu mari bande de fete. De pretutin­­denea se cereau juni născuți in 1777 , și ei erame din acele anö. In acele timpuri erame desperați contra Francesilor­, cari veninu se s’amestice în treburile nóstre. Astăzi, după atâția ani, in­­țelege bine relele făcute de guvernul­ nos­tru, și fórte mulți alții acid ca și mine. Pa­cea și buna ințelegere domnescă de la Rhoi­ne pune la Rhin prin concesiuni reciproce. Aste­fele poporele sunt­ tari, numai când­ sunt­ unite. Intruă dimineața pe la 10 ore, eșindd d’acasă, véjui alergândQ pe toți ómeni! din sate, femei, copii, bătrânî, cu toții frigurii, plaia și ninsórea cari îonoroiaseră drumurile ; toți se gramadinu în jurul a câtorö-va soldați. La cârciumă toți erau la ferestre. Când el trupa fu aprope de noi, regiul milițiani de la Berna, cu peláriele lor, cele mari cu panașii, cu pantalonii rocö scurți și cu ma­rele lor­ haine cafenii t­ebtise. In mijjlo­­cul­ lor, mergeau câțî­va ómeni dintre cari doul erau cu capul­ golo, pe plaia și pe frig». Cel cari își aveau încă capula acope­rită purtau pelarii cu două corone, veste de pere allă și pantaloni verguțî cu bende roșie s Uă desagă mare de pere crea atârnată d­umerii lor­. Ei erau triști, darö mergeau cu mândrie.

Next