Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-27

ANULU ALU PATRU-SPRE­ PECELEA Administrațiu mea, la F&anginist Roman, Ho. L— Redacțiunea. Strada Colțea No. 42. V01B80E ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n. Ună ană .... în capitale 48 districte 58 Sese luni » n 24 „ 29 Trei luni n » 12 „ 15 Vii lună » » 5 » Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. 6 Unu exemplaru 25 bani. Pruncia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au­tria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 AlSTUNTIUEt Linia de 30 litere........................ Inserțiuni și reclame, linia . ■ L. b. — 40­2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIO CARADA. DUMINECA, 27 SEPTEMBRE 1870. LTIMI PreZA­TE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea­­ Ziarului In Districte, la corespondinții sei și cu poșta X.A PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-N­allegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, 11. Neuermarckt LISTA DE SUBSCRIERE în favor­ea răniților­ Franc­esi și a familiilor­­lorii. Bârlad, 9 Septembre, 1870. D-lui redactare ală faurului ROMA­NULU Domnule redactare, Alituratele doue pachete, unulu cu doue sute franci, și unulű cu doue oca scamă de olandă, făcută de surorile mele Elena și Ma­ria Racliș, destinate pentru răniții Frances­ bine-voițe a le primi și a le da comitatului din Bucuresci, pentru a se trimite la de­­stinațiunea lor­, péne la altă ocasiune. Bine-voiti a primi etc. Costache Racliș. Aceste patriotice ajutore, precum­ și tóte câte s’au publicată péné adí ín Românilü, s’au trimisu d-lui G­h. Alesandrescu, de la care avemu chitanțe de primire și care a bine­voitü a se ’nsărcina cu espeduirea lor­ la destinațiune. A­P­E­L­U. Procesul­ în privința acusării a­­duse de guvern a conduitei gardei­ civice din Ploiescu în ziua de 31 Maiü, cu ocasiunea alegerii d-lui Ion Brătianu ca deputatü alü Col. IV, fiind­ strǎmutatü în cercetarea Curții cu Jurați de la Târgoviște, și citatü spre înfățișare pentru diua de 12 Octombre viitoru, facemü a­­pelu la capacitățile baroului, legis­­tilorii noștri din țeră, spre a se o­­feri mai dinainte cei cari arü bine­voi­se ié apărarea acuzaților­. A­­cestu procesu este ala cetății Plo­­iesci­enseșî, lovită și strivită cu a­­tâta neîndurare, în cursa de două ani de actualele regiune. Mai mulți cetățeni ploiesceni. A­P­E­L­U. Instrucțiunea evenimentului de la 8 August, fiind­ terminată și pro­cesul, strămutată în cercetarea Cur­ții cu Jurați din Târgoviște, de­și diua înfăcișiării nu este pene acumö­lisată, facemü apelă la baroulă le­­giștiloră noștrii din țeră, ca se se declare mai din inainte acei­a cari vorți bine-voi se ne ié apărarea în acestă însemnată procesă. Cetățenii arestați. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciului private ale Monitorului.) BERLIN, 6 Octombre. In privința mani­festului imperatorelui Napoleon, publicate în diaruri la Situation, se afirmă din sorginte sigură că un asemenea notă n’a sosită­­ a cuartiarulu generale. Comunicările acestei note, relative la convorbirea imperatorelui cu regele, suntu cu desăvârșire neadevărate. Ne­­greșitu că nota întréga este apogrifă. VERSAILLES, 6 Octombre. (oficiale). — Divisiunea a 4-a de cavaleria, fácéndü re­­ cunosceri spre Leira, a avutu câte­va com­bateri de patrulă. 1,500 gard­î mobili au fostü isgonițî din prejurul­ burgului Mont­­fort de către a 6-a divisiune de cavaleri. Ieri și astăzi nu s’a petrecută nimicii nou­ înaintea Parisului. Bucuresci, Ei 1870. In fine atitudinea pe care o ieu puterile, afară de Ungaro-Austria sa­iă cu îngâmfarea fără margine a învingétorilor­ de la Sedan, începe a da fructele sale. Ostilitatea des­tulă de pronunțiată a Rusiei, es­­primarea din ce în ce mai vii­ a simpatieloră Angliei, Americei, Ita­liei, Spaniei, Portugaliei pentru na­țiunea­ Cristă, face pe barbarii mar­­tirisatori ai eroicei Francie se se gândescă. Efectul­ acestei gândiri se manifestă totă prin pena d-lui Bis­­mark, care, tocmai după două sep­temâni de la înteluirea lui cu dom­­nul­ Jules Favre și de la rapor­tarea­­ convorbirilor" , găsesce că este necesariă a se apăra de im­putarea ce-i face guvernul­ de la Tours, că se opusă politicei prusia­­ne este „d’a reduce pe Francia la uă patere d’a doua ordine.“ Acestă solie, pe care ne o trans­mise feri­că telegramă din Berlin, desvăluie, — după părerea nóstrá atâtă recirea intusiasmului Ger­maniei, prin sacrificiurile și sufe­rințele ce ’și a impusă deja, câtu și micșiorarea de pe acumă a preten­­siunilor­ ce ară face Prusia la casă de noue tratative de pace. Că Pru­­sianiî au îndurată deja pen’ acumă perderî imense, acesta nu mai póte fi pusă în îndouială: proba cea mai convingătore este că u­ă decretă regale autorisă trecerea oficiărilor­ din Landwehră în armata regulată, măsură necesitată de marea lipsă de oficiări, în urma perderilor­ deja încercate. Celoră cari se miră cumă Prusianii înainteză mereă, decă aă avută atâte perderi, le vomă oser­­va numai atâta. Prusianii cu alia­ții soră aă pusă în campanie mai bine d’ună milionă două sute de mii de luptători, cari mai avută la ’ncepută în facia loră de câtă două sute de mii de armată napoleonia­­nă, și, ori câte perderî le voră fi causată aceste două sute de mii,­­otă numerală celoră remași este încă enormă, în comparare cu pu­terea armată de pene mai ieri a Franciei. Acea­a ce va face în curândă pe d. de Bismark se fiă și mai în oposițiune cu elă ânsuși, cu cu­vintele pe cari le a rostită în con­vorbirea sea cu Jules-Favre, suntă avantagiele reale ale Francesilor­, pe cari ni le au raportatü depeștele telegrafice publicate ieri. Localită­țile diferite, unde aceste avantagie au fost­ dobândite, aretă lămurită cumă națiunea întregă este armată, cumă trăgători­ liberi, adică corpuri de voluntari, sunt­ răspândiți pre­tutindeni, dândă mereă și multă de lucru hordeleră de invasiune. Luptă la Epernon, aprope de Paris; altă luptă în care trăgătorii­ liberi tri­umfă la Fontainebleau, nu departe de Paris, spre sudă, mai spre sudă încă, spre Orleans, asupra căruia Prusianii înaintau pe două linie con­­verginte, după tactica cunoscută alte lupte se ’ne oferă și pe amândouă lini­ele Prusianii sunt­ respinși. Pa­re­ ni­se că putemă afirma cu si­guranță că pentru ântâia dată Pru­sianii au fostă siliți a se da napoi de pe linia pe care înaintaă, pentru ântâia dată retragerea le-a fostă atâtă de precipitată, în­câtă aă lăsată se cadă în mânele Fran­cesiloră penă și parculă loră de vite de aprovisionare. Vaî! cândă asemene lupte se voră îndeși des­tulă de multă, pentru ca pe rândă cetele aduse de regele Prusiei se vedă de ce este capabile uă na­țiune în piciore, luptândă pentru onirea și libertatea iei.­­Tai! învin­­gătoriloră de la Sedan, vai! condu­­cetoriloră la măcelăriă a atâte sute de mii de omeni! Terórea va intra în sufletele acestei mulțimi cu atâtă mai lesne, cu câtă se credea si­gură d’a fi necontenită învingetore, și cu câtă nu mai aștepta nici uă resistență serioisă din partea unei națiuni, a cărei armată fusese nimi­cită, ală cărui imperată chiară fusese acută prisoniad­ă. D’uă camă-dată, oservândă cine­va pe cartă localitățile unde s’au dată cele patru lupte despre cari ne vorbia fi de peștele de ieri, se ve­de că apărătorii Franciei furnică deja chiară pr­ intre diferitele cor­­turi ale Prusianilor­. Ast­fel, Pru­sianii, ajunși până la Tours și Pi­­thiviers, aprope de Orleans, sunt­ respinși, și totă­două dată departe­a spatele lor­, adică acolo pe unde trecuseră, destulă de aprope de Pa­ris, alte corpuri de trăgători­ liberi respingă alte corpuri prusiane până la Fontainebleau. Tóte acestea aretă într’ună modă ne­ndoiasă noua fașă a resbelului, a­­retă aventură, decisiunea și erois­­mul­ națiunii armate, care lovesce în cotropitori pretutindeni, unde ’i întelnesce. Deju lăsămă în acastă privință cu­vântul directorului acestui dram­ă, care­­ rămite de la Tours uă epistolă către cititorii farului seă. Lăsămă cuvân­­tul­ și bravului căpitană Titus Dun­­ca, care împreună cu alți Români, ace onore națiunii sale, deosebin­­du-se prin frumóse acte de bravură, în lupta desperată, susținută de de­­generoșii noștrii frați. Intorcându-nă acumă privirele ș’a­­supra suferințeloră ce sfâșiă sinulă nefericitei Românie, se nu uitămă pe frații noștrii ce gemu în temni­țele infecte, în cari s-a aruncată uă putere inemică națiunii române. Se nu ’ntârdiămă mai multă a re­­para erórea, forte favorabile pute­rii, și pe care amă comis’o din­ipsă de informațiunî, ne-arătândă că părtași ai persecuțiuniloră și re­­leleră tratări, la cari a fostă supusă d. Ion Brătianu, au fostă și domnii Buzoianu și Fărcășianu. Ca­ și d. Ion Brătianu, acești onorabili cetă­­țiani au fostă târâți prin temnițe, duși la Câmpu-Lungă, acolo tratați c’uă rigore estremă ș’avândă de temui ciavî­nesce grăniceri grosolani reă crescuți, cari’i adăpaă cu totă felulă de umiliri, ș’apoi re­aduși la Pitesci, unde fură puși în libertate, negăsindu-se nimică care se constituiescă cea mai mică probă de culpabilitate în contră-le! Nu mai întrebămă pentru ce aceste per­­secuțiuni, intemnițări, maltratări fără motivă, fără probe ale cetățianilor, celoră mai însemnați. Regimele bu­nului placă domnesce în totă odiesa se a­vigore și apostolii lui suntă toc­mai acel juni, cari, ca deputați, n’a­veau cuvinte destul­ de violente pentru ca se blameze ori­ ce faptă ală miniștrilor, d’ atunci, ce li se părea dumneloru că nu este destulă de legale, destulă de conformă cu principiurile de ecitate și umani­tate. Deju cândă s’a veijutű­are în România, de la aducerea principe­­ui Carol I pe tronă, comițându-se fapte mai contrarie dreptului și tu­­torii principiuriloru de umanitate, de câtă cele ce le comite­au fî pu­terea, ajutată de junii miniștrii, cari atunci făceau oposițiunea cea mai interșionatâ contra miniștrilor, cari contribuiseră mai multă și mai directă la aducerea Principelui Ca­­rol I, și cari acii, ei miniștrii ai principelui Carol, avându în mână puterea, urmeză împreună cu același principe, a persecuta în modulă celü mai odiosit pe miniștrii de atunci. Nu voimă a releva câtă este de de­­grădătdre, prin ingratitudine și in­­amie, uă asemenea purtare, nici voimă a areta a$i situațiunea ce ea crează României fa­iă cu gravele complicări ce se ivescă din afară și cari amenință d’al înghiți eșis­ința............. Ba să, pentru ca fiă cine se se potă convinge cumă­­ate rugămintele, tóte cererile întregei prese române sunt­ desprețuite de înverșiunarea criminale a puterii, dămă ad­ locă unei epistole, pe cari aă putută perveni a ne-o trimite nefericiții arestați politici din­­ tem­nița de la Ploiescu: „Totă lumea voimă se scie câtă suntemă de maltratați în temniță. „Directorele nu ne lasă liberi nici se eșimă din cameră afară, și ce felă de camere ?. . . cele mai miserabile din totă temnița! „Nu lasă să nu se comunice ni­­mică, nu lasă se nu se aducă nici de mâncare, și suntem­ puși la m­ă ocă cu tâlharii, cărora le zice că sunt­ mai cinstiți de câtu noi, po­­rncindu-le se ne maltrateze cum este mai rea. „Însuși directorele temniței ne înjură ’n fa­iă. „Nu ne mai lasă se trecemă din despărțire în partea din dosulă tem­niței, nici se ne vedem­ copiii prin grătarulu porții, ori sa vorbimă de vr’ună interesă domestică cu cine­va, nici se'ntrebămu de sănătatea copilașiloru. „Numai Dumnezeu soie cumă trăimă. „Faceți se se publice aceste su­ferințe prin diarie, ca se vedă lu­mea totă cumă se maitrateză astă­ di o llomănulii în tor a sea, cumă se maltrateză mai reă de­câtă în tim­pii de suferință ai strămoșiloră no­ștrii din partea Turciloră și a Tă­­tariloră,.... și strămoșii noștrii o­.... vădă din morminte câtă de nefericiți le suntă strănepoții și cumă gemă maî reă de câtă în sclavie aresta­ții politici din Ploiescî.“ In ajunulă alegeriloră, cari s’au făurită acumă în urmă la Ploiescu, acestă orașiu onorată de cea mai turbată și nesăturată ură a puterii,— s’a arestată d. Cristache Georgescu, funcționară ală primăriei, suptă acu­­sarea ca făcuții propag­antă, electo­rale ! S’arestază cetățiani suptă cu­vântă că fără propagantă electo­rale? Acesta e libertate în alegeri!.. Apoi, dacă trebuiescă arestați toți acei ce facă asemene propagantă, cine are s’aresteze pe guvernă, a­­cărui propagantă, în acésa materia, este mai activă, mai violente și mai corupetare de­câtă ori­care alta?... Ș’atâtă de rigurosă e arestarea ce­­tâțianului Georgescu, pentru culpa de propagantă electorale, în­câtă nici chiară cererea d’a’Jă libera pe garanție bănescă n?a fostă primită. Totă la același nefericită Plo­­iesci, maiorulă Cioranu, care a înlo­cuită pe d. maioră Gorjană, ține multă a reabilita tóte escesele de zelă ale voinicului majoră fiilopru­­siană. D. Cioranu, prin asprimea soldățes­ă, prin necuviința cu care se sole purta și­ prin rigorea per­­secutare ce sc se face se apele asu­pra arestaților­, pare a voi se pro­beze că n’a uitată cumă trebuie se se recomande cine­va pe lângă ună stăpână puterică, pentru a opu­ne bune grație ca acelea prin cari tată acestă d. Cioranu a putut­ trece, de pe lângă d. Plagino, la ună langă însemnată în armată. A ÜN’­SPRE­ZECEA EPISTOLĂ Către cititorii »ROMANULUI“ Tours, 29 Septembre, 1870. Electricitatea a luat­ corespon­dințeleră sarea lorii. Faptele fiind­ deja de multu cunoscute prin ser­­iile telegrafice, nararea lojii prii epistole nu mai are nici uă atrac­­țiune. Corespondințele mele mai ai acuma ancă une neajunsu, servi­­țiului postale fiindu în Francia for­te desorganisata, ocolulu ce faci corespondințele, trecându prin Ita­lia pentru a perveni în Austria, și aci, servițiunii poștale pentru Ro­mânia fiindu numai de trei ori pe

Next