Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-11

ANULü AL CINCI-SPRE­ PECELE Adminitrații inca în APasaginlii Romitim­. No. 1.—Redaciiunea Strada Colțea, No. 42. VOESGE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu anii 48 lei; șase luni 24 lei­­ ; trei luni 42 lei; 1 lună 6 lei. INtî>18TRICTE : unu anu, 58 lei; ș ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei.­­ Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unű esemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) V­AANTINȚITIK= Annuțiur îfr pagina IV, linia 80 litere — 40 bani Inerți sunl și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEPRANCATE vor f ■* RĂSFULATE.— ArtefoleJ* republicate se voru arde. r DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulu­ privată alu Monitorului). Tiena, 18 Septembre. Dieta Moraviei a hotărîtti a trece la ordinea dileî asupra declarațiunilor și deputațiloră fideli consti­­tuțiunii. Dieta Carinthiei a aprobată pro­­iectul­ de lege, după care deputații ce refusă de a apare în Dietă își perdă man­­datură foră de deputați. Dieta Galliei a primită proiectul­ adresei. Londra, 19 Septembre. — Uă telegra­mă a­­ Jiuriului Times, adresată din Pa­ris dice: Thiers, însoțită de miniștrii de resbelă, de esterne și de finanțe, va pe­trece cea mai mare parte din vacanțe la Fontainebleau; cel­alți miniștri vor­ mer­ge la Paris. Ministrul fi resbelului își va da probabilmente demisiunea s­a înaintea convocării Adunării. Nu­ este peste putință ca Românii se aibă a mai îndura și acestă rînjîtă de sa­tisfacere și de disprețiă ală consulelor Prusiană. Când d ânsu­și guvernulă tur­­cescă, pe care d. de Bismark îlă­măgu­lise, adresându-se lui ca la suzeranulă și stăpănulă nostru, a respunsă respec­­tându-ne demnitatea și umilindă îngâmfarea prusiană; nu magistratura română va da dreptulă a se dice că Românii se res­pectă ânșie mai puțină de­câtă îi respectă Turcii. Bucuresci, 22 Răpciune. D. Dimitrie Sturdza ne trimite uă epis­tolă, pe care o publicămă mai la vale, către d. președinte ală consiliului de mi­niștrii. Dintr’ună simțământă de echitate și cavalerismă, d. Sturdza cere ca nici d-sea se nu fiă scutită de responsabilitatea ce guvernal­ actuale voiesce a arunca asupra unoră­ a din colegii d-sele din mi­­nisteriul­ din urmă, pentru manifestarea anti-prusiană a junimii în sera de 10 Martie. Epistola d-lui Sturdza, sosindu-ne pre târziiă, și neputându apărea de­câtă în diua chiară a înfățiș­ării acestui pro­cesă, o recomandămfi cu deosebire justi­­ției, care are și dreptulă, și datoria, și posibilitatea d’a decide îndată într’uă cestiune de echitate și chiară de consti­­tuționalismă. O recomandă că magistra­­turei, care fiindă compusă în mare parte de buni și demni Români, cari nu dato­­rescă consulerul prusiană funcțiunile loru, simtă prin urmare totă rușinea satisfa­cerii ce guvernulă tjisă română voiesce a da consuleli­­ prusiană prin condam­narea celor­ bănuiți de a fi luată parte la manifestarea din sera de 10 Martie. Astă­­­i cândă Prusia, — singura Prusie dintre tote puterile Europeane,—caută a ne umili în ochii lumii, a ne presinta ca simplu vilaietă tur­­cescă; astă­zi cândă ea împinge ridicula’I ură și ciudă în contră-ne pen’a voi se acre­diteze pe lângă Sultană pe agintele seă din Bucurescî, pe cândă tóte cele­lalte puteri, considerându-ne ca Stată Suverană, își acrediteză aginții soră directă pe lângă Domnulă țereî; astă­­ ji, diremă, cândă nu este o presiune de ură și de disprețiă pe care Prusia se n’o manifeste în centră­re, nu pate fi animă română care se nu se simtă pătrunsă de adâncă indignare și disgustă gândindu-se că ură tribunală română ar pute da satisfacerea cerută de guvernă pentru d. de Radovici, pentru acela ce impune printr’uă bătaie din pi­­cioră destituirea și numirea miniștriloră de câtre Capulă Statului. Se s’arunce în temniță jumii ală căroră patriotismă ar­­din­e­a presimțită care este anima Pru­siei pentru noi și ’s-au respunsu prin ma­nifestarea loră că nu Românii cerșescă simpatiele unoră străini, inamici ar gintei lord, se se condamne junii carii n’aă per­misă a se insulta în Capitalea Romnâiei unulă din cele mai sânte sîmțiminte ale el­ ecă suprema rușine; căci atunci se in­dice că justiția română, că magis­trii­ români chiară tremură naintea bă­tăii din picioră a unui mici consule și se­­acă organele resbunări­lui batjoco­ritor, care este d’a se restem­a de Ro­mâni, prin Români. Corespondința nostră particulară din Viena, pe care o publicămă mai la vale, ne spune că d. de Bismark a decisă „a isola cestiunea română relativă la Strous­­berg, ș’a o trata ca cestiune financiară.“ D. de Bismark care învinsese atâtă de bine prin tunulă Krupp, credu că pe ca­lea diplomatică va învinge totă atâtă de lesne simțimintele de demnitate și de con­servare chiară ale altei națiuni de ginte latină. Basa era păstrată tocmai Turci­­lor și onarea d’a arăta marelui oră poli­tică germană c’atunci cândă forța brutale nu dă Prusianului concursulu s că, pu­terea­’­ este nulă, prestigiului­scă ilusiune, căci nici uă idită mare, generosă și ca­­valerescă, singure capabile d’a fermeca omenirea ș’a rădica prestigiulu morale ală unei națiuni, nu póte ave locă în anima­rea egoistă și interesată. Fericită trebuie se fiă România că cu ocasiunea unei cestiuni ce o privia s’a dată acastă aspră desilusiune îngâmfării prusiane, însă mâhnită că nu guvernulă română ci celă turcescă, și chiară celă austriacă, aă fă­cută ceva ce trebuia se facă ântâiă gu­vernală română, în loc­ d’a veni la pu­tere ca aginte ală coțcariloră prusiană și susțiitoră ală nedemneloră loră manopere. In fine, asta cumă s’a întâmplată, după respunsulă Turciei ș’ală Austriei, d. de Bismark se decide a privi cestiunea ca financiară ; dară atunci de ce, are ne dice cu acestă ocasiune, că suntem o stată semi-suverană, de ce ne trimite la gra­ția suzeranului, de ce voiesce a acredita pe lângă Sultană pe consulele din Bucu­­resci? Nu suntă pre tóte aceste demon­­strațiuni, amă pute­­lice copilărescă, demne numai de animî mici, incapabile de ori­ce simțământă măreță, ca și de ori­ce înfrénare a ciudei, care manifestându-se fără frâu, produce numai ridicolulă ? descopere Monitorul­ de astă­zl. La 1 Septembre se deschise, în presinta d-lui ministru ală instrucțiunii publice consiliule generale de instrucțiune, pentru sesiunea anului cuvinte. Presiuți erau numai 7 membrii, absințî 15. Încă ună faptă caracteristică pentru direcțiunea ce se dă luptă regimele ac­tuale instrucțiunii publice, și prin urmare pentru principiile de patriotismă și libe­­ralismă ale acestui regime. Guvernele n’aă făcută, n’aă voită se facă nimică pentru formarea de profesori la scólele rurale. S’a constituită uă societate pentru învățătura poporului română, acea societate a formată școli normale; cea din Ploiescu a produsă cele mai frumose resul­­tate; anul acesta ea a dată 14 învățători să­tesci; consiliulă judecianfi a și procesă îndată la numirea loră pe la diferite co­mune, recomandându’î ministerială instruc­țiunii publice, cărui­a legea ’i impune a le da salariulă de câte 50 lei pe lună. Mi­nisterială, séci mai exac­ă d. Tell, în locă d’a se folosi cu fericire de mijlócele de luminare ale poporului ce’i oferesce uă so­cietate privată, în locă d’a ’ncuragia astă­­felă nobilele silințe ale acestei societăți, respunde că nare fonduri, și lăsă pe ju­nii învățători a s’apuca de cârciume, a intra ca calfe prin prăvălii, pentru a’șî pute susține vieța. E că ce face d. Tell cu instrucțiunea publică, pe cândă fon­duri ce sară pute întrebuința cu atâta folosă pentru instrucțiunea poporațiunii rurale, se risipescă în cheltuielile de Insă, de represintațiune, de felă de felă de es­­cursiuni, cari nu dau altă profită de câtă plăcerile preumblării celoră ce i­ă bani spre a le face. De la necazurile d-lui de Bismark se trecemă­ână momentă la necazurile d-lui Tell. Tare se necăji d. Tell, ș’amară a­­menință din capă cândă i se comunică decisiunea juriului universitară în cesti­unea profesorilor­ gimnasiați din Boto­­șiani; și ’udată, convocândă consiliulă seă de 10, seb consiliulă permanente, de­cise, contra decisiunii juriului universi­tară, că era dreptulă a călca legea și a supstitui juriulu din Bucurescî juriului din Iassy. Astă­ dî decise întruneșce din nouă juriulă universitară spre a decide dacă a sclută ce face la prima întrunire și dacă trebuie prin urmare se stăruiascâ în prima decisiune, s­ă se ’nchine demni­tatea catedrelor și universitare naintea ne­cazului ș’amenințărilor­ d-lui Tell. Nu vomă face juriului universitară insulta d’a bănui măcară c’ar pute reveni asupra decisiuniloru sele. Ense­mâne cândă elă va răspunde pentru a doua oră, și prin urmare c’vă îndouită gravitate, la ’ncăl­­cările d-lui Tell asupra demnității cor­pului profesorale ș’a legii instrucțiunii publice, este destulă de nsemnătoră și [instructivă și următorulă faptă ce ni’să Se vorbesce multă despre ună con­­flictu gravă ce s’ar fi iscată între vre 80 grăniceri români și Turci la Macină, se­­ zice c’ară fi morți și răniți, și că mi­­nistrul­ de resbelă ar fi plecată în mare grabă la facia locului. Speramă că Mo­nitorulu va spune în curândă ce scie gu­vernulă despre aceste neliniștitore vuiete. Miclaușeni, 2 Septembre, 1871. D-luî redactare alu jianului ROMANULU Domnule redactare, Vă rogă se bine-voiți a publica în <sia­­r­ulă d-v0stră alăturata epistolă, ce am adresată domnului președinte al­ consiliu­lui de miniștrii și se primiți cu acestă ocasiune încredințarea simțimintelor­ mele de înaltă considerațiune. D. Sturdza. D­lui Lascar Catargiu, președinte alu Consiliului de miniștrii. Domnule președinte. De multa eramu datorit se va adreseza acestă epistolă. Am în­târziații din diferite cause. In tim­­pul­ ședințelor adunărilor, nu vo­iam se distragű atențiunea domniei vóstre de la nișce lucrări, a cărora resultate țera le ascepta cu inima palpitândă. După închiderea sesiu­nii legislative, mi s’a părută, că e bine se lasa ca Ziua de 1­ Sep­­tembre se fiă mai apropiată, pentru ca scrisorea mea se nu se dea uitării. Vedeți, domnule președinte, că am se vorbescu de procesulu pri­vitorii la desordinile de la sala Sla­­tineanu, procesă căruia ministerială actuale doresce se’i dea­uă desvol­­tare politică de ântâială ordină. SAMBATA, 11 SEPTEMBRE 1871. numai ETEZA­TE și ve­ fi A­n­O­N­­ A. E­R­A­IN BUCURESCI, la Administrațiunea pariului IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu p . Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiun« Mai mulți din membrii cabinetu­i­lui, ce președețî, ș’afi dată multă os­­tenelă, în cālĕtoriele loră prin țară, a respândi vorba, că ministerială Ion Ghica, căruia domnia­ vostră ați succedată, s’a făcută vinovată de cea mai nâgră trădare în contra Domnitorului și a țeriî. Aceste a­­cuzări precum­ și măsurile luate de domnia­ vostru cu ocasiunea tra­tării procesului sălei Slătineanu, a­­rată intențiunea ce aveți d’a da în judecată ministerială, din care am avută onorea a face parte. Fie­care omă e stăpână asupra consciințeî sale, și dacă consciința domniei­ vóstre și dovezile ce aveți ve spună, că cabinetul­ Ion Ghica este vinovată de înaltă trădare, bi­ne faceți, că cugetați a­ lă da supt judecată. Pentru a ajunge case la scopul ă ce ve propuneți, domnia vostrá gă­siți de cuviință a lua m­ă druma indirectă și aci nu sunteți consecinți, înainte de tóte credă, că ună mi­­nisteriă consciințiasă, tare și dreptă nu trebuie se lase se străgăneze procesele politice, mai alesă când­ acele procese aă vă însemnătate ca acea­a, ce voiți a da procesului de față prin tóte chipurile și prin tóte mijlocele. Dorința, ba chiară voința d’a vede pe acusați condamnați, nu póte servi de scusă. Uă măsură rea și condemnabile din puntură de vedere morale, póte se ’și aibă uti­litatea iei pentru presiune; éasé ea derîmă totu­de­una ântâile și cele mai puterice base ale esistenței unui guvernă— drept dea și legalitatea.— Mai credă cnse, că atunci, când­ membrii unui cabinetă aă dovezî mari și puterice de înalta trădare a unor­ foști consilieri ai tronului, detoria și prudința cele mai elemen­tare le indică, ca se dea îndată în judecată pe acel, cari s’aă făcută vinovați de crima cea mai mare, de care póte fi acusata una cetă­­țiană. D-v0stră case nu faceți nici una nici alta, ci umblați ca una omă, care scie că acasă­ pe nedreptă. Căutați căile lăturate, căutați mij­locele ilegale, pentru ca se­nsbulu­l a transforma­tă simplă desordine de strade întrună procesă politică de cea mai mare gravitate. Dorü și aci stați la jumătate de cale și naintați cu temere și cu n­­douiela. Domnia vostru dați ordine parchetului, ca se chiănie ca mar­­tori în procesă pe fostul­ președinte al­ cabinetului și ministru de in­terne și pe ministru de justiție, era pe cei­l­alți miniștrii îl ignorau­. La prima auzire a unei procedări a­­tâtă de stranie, ori și cine își zice, că numai pasiunea cea mai nedrep­tă a putut’o dicta, că în acésta a­­facere, ca și ’n multe altele, sin­­­gura domniei vóstre preocupațiune este, cumă veți iubi mai bine și mai tare în contra unui cetățiană, care nu este după placulă domniei vóstre și ală partidului domniei vostre. Dacă credeți, domnule președinte, că, pentru a lumina pe judecători în procesul­ desordiniloră de la sala Slătineanu, domnia vóstră trebuie se pâșu­l peste Constituțiune și se chiă­­mați la baza tribunalelor­ ordinare, fiă ca martori, fiă în altă calitate, pe fostul­ președinte ală consiliului de miniștrii și pe fostul­ ministru al­ justiției; nu puteți se nu chiă­­mați la acea­șî bază, fiă ca martori, fiă în altă calitate și pe cei­l­alți colegi al domnilor, Ion Ghica și Dimitrie Cariagdi, mai alesă cândă domnia vostră scrți pre bine, că suptscrisulă din preună cu fostulă seă colegă la afacerile străine suntă cel d’ântâi membrii ai guvernului, carii aă intrată în sală pentru a li­niști pe personele ce se aflaă acolo. Decă este vorba de descoperiri a­­supra causelor­, care au produsă acele desordine, sciți asemine fórte bine, că suntă în stare a da lă­muriri indestulatare. Asia déra reclamă de la dom­nia vóstra, domnule președinte, ca se mergeți până în capătă și se chiămațî în calitatea care veți voi pe toți membrii ministeriului Ion Ghica dinaintea tribunalulor ordi­nară, unde se trateza procesulă pri­­vitoră la desordinile de la sala Slă­tineanu. Suntă cu atâtă mai îndreptă­țită a reclama acesta de la domnia vostră, cu câtă veră că nici uă consi­derațiune nu se opresce d’a călca peste Constituțiunea, pe care ați consiliată Tronului ca președinte al­ consiliului se o promulge, pe care ați contrasemnat’o alăturea cu mine și pe care ați jurată a o oserva cândă ați luată asupră-ve sarcina, d’a fi consiliară ală Tronului. Primiți, cu acesta ocasiune, d-le președinte, asigurarea înaltei mele considerațiuni. D. Sturdza. Corespondința particulară a ROMANULUI. Viens,­­1 Septembre 1871. Unű velu misteriosű acopere pân’acuma decisiunile alianției înch­iriate între Pruso- Germania și Austro-Ungaria la Salzburg. Foile oficiose ale principelui Bismark sunt­ forte tăcute și reservate in privința a­­cesta. Ele se marginesc­ în descrierea momentelor­ visibile ale întâlnirii de la Salzbourg. Acestă reservă nu ne pate pune ’n mirare, de­ore­ce s­ima că prin­cipele Bismark iubesce forte multă des­coperirile diplomatice, pe care le face la timpii precumă o făcu mal­ină cu pu­blicarea tratatului secretă alu lui Benedetti. Din partea acesta prin urmare sor­gintea autentică, relativă la alianța pruso­­austriacă, va remâne încă câtă­va timpă să carte cu șepte sigile pentru ființele profane. Déra nici foile oficiose ale comitelui de Beust nu sunt­ mai limbute de­câtă ale amicului sef. Ele escelază în apoteosarea genialului bărbată de stată ală Austriei, care reeși a ’nchiria alianța fatale cu inamiculă de morte ală Austriei. Cee­a ce transpiră n publică despre obiectele discusiunilor­ diplomatice de la Salzbourg, se pot­ resuma în următo­­rele: după ce puternoală cancelarie ală Pruso-Germaniei primi refusulă cunoscută ală sublimei Porți d’a interveni cu mâna armată în România, In interesulu princi­­piloru coțcarî ș’ală d-rulul Strousberg, își esprimă dorința d’a isola cestiunea României ș ’ a o trata strictu numai din puncti de vedere financiarii. Fără ’ndouiela că acestă moderațiune din partea principelui de Bismark fa­ iă cu România este pe d’uă parte efectulă refusului sublimei Porți ș’ală energicu­lui protestă ală Engliferei, ară pe d’alta nici de cumă meritată cabinetului Rado­­vici care, de­și este compusă din ele­mentele cele mai oneste și capabile ale țerei, pare a fi perdutu în cele din urmă încrederea stăpânului șeff din Berlin, după cumă o probeză declarațiunea sea, dată cu ocasiunea notei explicative pe care o trimisese cabinetul­ Radovici la Berlin,

Next