Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)
1871-09-11
ANULü AL CINCI-SPRE PECELE Adminitrații inca în APasaginlii Romitim. No. 1.—Redaciiunea Strada Colțea, No. 42. VOESGE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu anii 48 lei; șase luni 24 lei ; trei luni 42 lei; 1 lună 6 lei. INtî>18TRICTE : unu anu, 58 lei; ș ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unű esemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) VAANTINȚITIK= Annuțiur îfr pagina IV, linia 80 litere — 40 bani Inerți sunl și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEPRANCATE vor f ■* RĂSFULATE.— ArtefoleJ* republicate se voru arde. r DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulu privată alu Monitorului). Tiena, 18 Septembre. Dieta Moraviei a hotărîtti a trece la ordinea dileî asupra declarațiunilor și deputațiloră fideli constituțiunii. Dieta Carinthiei a aprobată proiectul de lege, după care deputații ce refusă de a apare în Dietă își perdă mandatură foră de deputați. Dieta Galliei a primită proiectul adresei. Londra, 19 Septembre. — Uă telegramă a Jiuriului Times, adresată din Paris dice: Thiers, însoțită de miniștrii de resbelă, de esterne și de finanțe, va petrece cea mai mare parte din vacanțe la Fontainebleau; celalți miniștri vor merge la Paris. Ministrul fi resbelului își va da probabilmente demisiunea sa înaintea convocării Adunării. Nu este peste putință ca Românii se aibă a mai îndura și acestă rînjîtă de satisfacere și de disprețiă ală consulelor Prusiană. Când d ânsuși guvernulă turcescă, pe care d. de Bismark îlămăgulise, adresându-se lui ca la suzeranulă și stăpănulă nostru, a respunsă respectându-ne demnitatea și umilindă îngâmfarea prusiană; nu magistratura română va da dreptulă a se dice că Românii se respectă ânșie mai puțină decâtă îi respectă Turcii. Bucuresci, 22 Răpciune. D. Dimitrie Sturdza ne trimite uă epistolă, pe care o publicămă mai la vale, către d. președinte ală consiliului de miniștrii. Dintr’ună simțământă de echitate și cavalerismă, d. Sturdza cere ca nici d-sea se nu fiă scutită de responsabilitatea ce guvernal actuale voiesce a arunca asupra unoră a din colegii d-sele din ministeriul din urmă, pentru manifestarea anti-prusiană a junimii în sera de 10 Martie. Epistola d-lui Sturdza, sosindu-ne pre târziiă, și neputându apărea decâtă în diua chiară a înfățișării acestui procesă, o recomandămfi cu deosebire justiției, care are și dreptulă, și datoria, și posibilitatea d’a decide îndată într’uă cestiune de echitate și chiară de constituționalismă. O recomandă că magistraturei, care fiindă compusă în mare parte de buni și demni Români, cari nu datorescă consulerul prusiană funcțiunile loru, simtă prin urmare totă rușinea satisfacerii ce guvernulă tjisă română voiesce a da consuleli prusiană prin condamnarea celor bănuiți de a fi luată parte la manifestarea din sera de 10 Martie. Astăi cândă Prusia, — singura Prusie dintre tote puterile Europeane,—caută a ne umili în ochii lumii, a ne presinta ca simplu vilaietă turcescă; astăzi cândă ea împinge ridicula’I ură și ciudă în contră-ne pen’a voi se acrediteze pe lângă Sultană pe agintele seă din Bucurescî, pe cândă tóte celelalte puteri, considerându-ne ca Stată Suverană, își acrediteză aginții soră directă pe lângă Domnulă țereî; astă ji, diremă, cândă nu este o presiune de ură și de disprețiă pe care Prusia se n’o manifeste în centrăre, nu pate fi animă română care se nu se simtă pătrunsă de adâncă indignare și disgustă gândindu-se că ură tribunală română ar pute da satisfacerea cerută de guvernă pentru d. de Radovici, pentru acela ce impune printr’uă bătaie din picioră destituirea și numirea miniștriloră de câtre Capulă Statului. Se s’arunce în temniță jumii ală căroră patriotismă ardinea presimțită care este anima Prusiei pentru noi și ’s-au respunsu prin manifestarea loră că nu Românii cerșescă simpatiele unoră străini, inamici ar gintei lord, se se condamne junii carii n’aă permisă a se insulta în Capitalea Romnâiei unulă din cele mai sânte sîmțiminte ale el ecă suprema rușine; căci atunci se indice că justiția română, că magistrii români chiară tremură naintea bătăii din picioră a unui mici consule și seacă organele resbunărilui batjocoritor, care este d’a se restema de Români, prin Români. Corespondința nostră particulară din Viena, pe care o publicămă mai la vale, ne spune că d. de Bismark a decisă „a isola cestiunea română relativă la Strousberg, ș’a o trata ca cestiune financiară.“ D. de Bismark care învinsese atâtă de bine prin tunulă Krupp, credu că pe calea diplomatică va învinge totă atâtă de lesne simțimintele de demnitate și de conservare chiară ale altei națiuni de ginte latină. Basa era păstrată tocmai Turcilor și onarea d’a arăta marelui oră politică germană c’atunci cândă forța brutale nu dă Prusianului concursulu s că, puterea’ este nulă, prestigiuluiscă ilusiune, căci nici uă idită mare, generosă și cavalerescă, singure capabile d’a fermeca omenirea ș’a rădica prestigiulu morale ală unei națiuni, nu póte ave locă în animarea egoistă și interesată. Fericită trebuie se fiă România că cu ocasiunea unei cestiuni ce o privia s’a dată acastă aspră desilusiune îngâmfării prusiane, însă mâhnită că nu guvernulă română ci celă turcescă, și chiară celă austriacă, aă făcută ceva ce trebuia se facă ântâiă guvernală română, în loc d’a veni la putere ca aginte ală coțcariloră prusiană și susțiitoră ală nedemneloră loră manopere. In fine, asta cumă s’a întâmplată, după respunsulă Turciei ș’ală Austriei, d. de Bismark se decide a privi cestiunea ca financiară ; dară atunci de ce, are ne dice cu acestă ocasiune, că suntem o stată semi-suverană, de ce ne trimite la grația suzeranului, de ce voiesce a acredita pe lângă Sultană pe consulele din Bucuresci? Nu suntă pre tóte aceste demonstrațiuni, amă putelice copilărescă, demne numai de animî mici, incapabile de orice simțământă măreță, ca și de orice înfrénare a ciudei, care manifestându-se fără frâu, produce numai ridicolulă ? descopere Monitorul de astăzl. La 1 Septembre se deschise, în presinta d-lui ministru ală instrucțiunii publice consiliule generale de instrucțiune, pentru sesiunea anului cuvinte. Presiuți erau numai 7 membrii, absințî 15. Încă ună faptă caracteristică pentru direcțiunea ce se dă luptă regimele actuale instrucțiunii publice, și prin urmare pentru principiile de patriotismă și liberalismă ale acestui regime. Guvernele n’aă făcută, n’aă voită se facă nimică pentru formarea de profesori la scólele rurale. S’a constituită uă societate pentru învățătura poporului română, acea societate a formată școli normale; cea din Ploiescu a produsă cele mai frumose resultate; anul acesta ea a dată 14 învățători sătesci; consiliulă judecianfi a și procesă îndată la numirea loră pe la diferite comune, recomandându’î ministerială instrucțiunii publice, căruia legea ’i impune a le da salariulă de câte 50 lei pe lună. Ministerială, séci mai exacă d. Tell, în locă d’a se folosi cu fericire de mijlócele de luminare ale poporului ce’i oferesce uă societate privată, în locă d’a ’ncuragia astăfelă nobilele silințe ale acestei societăți, respunde că nare fonduri, și lăsă pe junii învățători a s’apuca de cârciume, a intra ca calfe prin prăvălii, pentru a’șî pute susține vieța. E că ce face d. Tell cu instrucțiunea publică, pe cândă fonduri ce sară pute întrebuința cu atâta folosă pentru instrucțiunea poporațiunii rurale, se risipescă în cheltuielile de Insă, de represintațiune, de felă de felă de escursiuni, cari nu dau altă profită de câtă plăcerile preumblării celoră ce iă bani spre a le face. De la necazurile d-lui de Bismark se trecemăână momentă la necazurile d-lui Tell. Tare se necăji d. Tell, ș’amară amenință din capă cândă i se comunică decisiunea juriului universitară în cestiunea profesorilor gimnasiați din Botoșiani; și ’udată, convocândă consiliulă seă de 10, seb consiliulă permanente, decise, contra decisiunii juriului universitară, că era dreptulă a călca legea și a supstitui juriulu din Bucurescî juriului din Iassy. Astă dî decise întruneșce din nouă juriulă universitară spre a decide dacă a sclută ce face la prima întrunire și dacă trebuie prin urmare se stăruiascâ în prima decisiune, să se ’nchine demnitatea catedrelor și universitare naintea necazului ș’amenințărilor d-lui Tell. Nu vomă face juriului universitară insulta d’a bănui măcară c’ar pute reveni asupra decisiuniloru sele. Ensemâne cândă elă va răspunde pentru a doua oră, și prin urmare c’vă îndouită gravitate, la ’ncălcările d-lui Tell asupra demnității corpului profesorale ș’a legii instrucțiunii publice, este destulă de nsemnătoră și [instructivă și următorulă faptă ce ni’să Se vorbesce multă despre ună conflictu gravă ce s’ar fi iscată între vre 80 grăniceri români și Turci la Macină, se zice c’ară fi morți și răniți, și că ministrul de resbelă ar fi plecată în mare grabă la facia locului. Speramă că Monitorulu va spune în curândă ce scie guvernulă despre aceste neliniștitore vuiete. Miclaușeni, 2 Septembre, 1871. D-luî redactare alu jianului ROMANULU Domnule redactare, Vă rogă se bine-voiți a publica în <siarulă d-v0stră alăturata epistolă, ce am adresată domnului președinte al consiliului de miniștrii și se primiți cu acestă ocasiune încredințarea simțimintelor mele de înaltă considerațiune. D. Sturdza. Dlui Lascar Catargiu, președinte alu Consiliului de miniștrii. Domnule președinte. De multa eramu datorit se va adreseza acestă epistolă. Am întârziații din diferite cause. In timpul ședințelor adunărilor, nu voiam se distragű atențiunea domniei vóstre de la nișce lucrări, a cărora resultate țera le ascepta cu inima palpitândă. După închiderea sesiunii legislative, mi s’a părută, că e bine se lasa ca Ziua de 1 Septembre se fiă mai apropiată, pentru ca scrisorea mea se nu se dea uitării. Vedeți, domnule președinte, că am se vorbescu de procesulu privitorii la desordinile de la sala Slatineanu, procesă căruia ministerială actuale doresce se’i deauă desvoltare politică de ântâială ordină. SAMBATA, 11 SEPTEMBRE 1871. numai ETEZATE și ve fi AnON A. ERAIN BUCURESCI, la Administrațiunea pariului IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu p . Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiun« Mai mulți din membrii cabinetuilui, ce președețî, ș’afi dată multă ostenelă, în cālĕtoriele loră prin țară, a respândi vorba, că ministerială Ion Ghica, căruia domnia vostră ați succedată, s’a făcută vinovată de cea mai nâgră trădare în contra Domnitorului și a țeriî. Aceste acuzări precum și măsurile luate de domnia vostru cu ocasiunea tratării procesului sălei Slătineanu, arată intențiunea ce aveți d’a da în judecată ministerială, din care am avută onorea a face parte. Fiecare omă e stăpână asupra consciințeî sale, și dacă consciința domniei vóstre și dovezile ce aveți ve spună, că cabinetul Ion Ghica este vinovată de înaltă trădare, bine faceți, că cugetați a lă da supt judecată. Pentru a ajunge case la scopul ă ce ve propuneți, domnia vostrá găsiți de cuviință a lua mă druma indirectă și aci nu sunteți consecinți, înainte de tóte credă, că ună ministeriă consciințiasă, tare și dreptă nu trebuie se lase se străgăneze procesele politice, mai alesă când acele procese aă vă însemnătate ca aceaa, ce voiți a da procesului de față prin tóte chipurile și prin tóte mijlocele. Dorința, ba chiară voința d’a vede pe acusați condamnați, nu póte servi de scusă. Uă măsură rea și condemnabile din puntură de vedere morale, póte se ’și aibă utilitatea iei pentru presiune; éasé ea derîmă totudeuna ântâile și cele mai puterice base ale esistenței unui guvernă— drept dea și legalitatea.— Mai credă cnse, că atunci, când membrii unui cabinetă aă dovezî mari și puterice de înalta trădare a unor foști consilieri ai tronului, detoria și prudința cele mai elementare le indică, ca se dea îndată în judecată pe acel, cari s’aă făcută vinovați de crima cea mai mare, de care póte fi acusata una cetățiană. D-v0stră case nu faceți nici una nici alta, ci umblați ca una omă, care scie că acasă pe nedreptă. Căutați căile lăturate, căutați mijlocele ilegale, pentru ca sensbulul a transformată simplă desordine de strade întrună procesă politică de cea mai mare gravitate. Dorü și aci stați la jumătate de cale și naintați cu temere și cu ndouiela. Domnia vostru dați ordine parchetului, ca se chiănie ca martori în procesă pe fostul președinte al cabinetului și ministru de interne și pe ministru de justiție, era pe ceilalți miniștrii îl ignorau. La prima auzire a unei procedări atâtă de stranie, ori și cine își zice, că numai pasiunea cea mai nedreptă a putut’o dicta, că în acésta afacere, ca și ’n multe altele, singura domniei vóstre preocupațiune este, cumă veți iubi mai bine și mai tare în contra unui cetățiană, care nu este după placulă domniei vóstre și ală partidului domniei vostre. Dacă credeți, domnule președinte, că, pentru a lumina pe judecători în procesul desordiniloră de la sala Slătineanu, domnia vóstră trebuie se pâșul peste Constituțiune și se chiămați la baza tribunalelor ordinare, fiă ca martori, fiă în altă calitate, pe fostul președinte ală consiliului de miniștrii și pe fostul ministru al justiției; nu puteți se nu chiămați la aceașî bază, fiă ca martori, fiă în altă calitate și pe ceilalți colegi al domnilor, Ion Ghica și Dimitrie Cariagdi, mai alesă cândă domnia vostră scrți pre bine, că suptscrisulă din preună cu fostulă seă colegă la afacerile străine suntă cel d’ântâi membrii ai guvernului, carii aă intrată în sală pentru a liniști pe personele ce se aflaă acolo. Decă este vorba de descoperiri asupra causelor, care au produsă acele desordine, sciți asemine fórte bine, că suntă în stare a da lămuriri indestulatare. Asia déra reclamă de la domnia vóstra, domnule președinte, ca se mergeți până în capătă și se chiămațî în calitatea care veți voi pe toți membrii ministeriului Ion Ghica dinaintea tribunalulor ordinară, unde se trateza procesulă privitoră la desordinile de la sala Slătineanu. Suntă cu atâtă mai îndreptățită a reclama acesta de la domnia vostră, cu câtă veră că nici uă considerațiune nu se opresce d’a călca peste Constituțiunea, pe care ați consiliată Tronului ca președinte al consiliului se o promulge, pe care ați contrasemnat’o alăturea cu mine și pe care ați jurată a o oserva cândă ați luată asupră-ve sarcina, d’a fi consiliară ală Tronului. Primiți, cu acesta ocasiune, d-le președinte, asigurarea înaltei mele considerațiuni. D. Sturdza. Corespondința particulară a ROMANULUI. Viens,1 Septembre 1871. Unű velu misteriosű acopere pân’acuma decisiunile alianției închiriate între Pruso- Germania și Austro-Ungaria la Salzburg. Foile oficiose ale principelui Bismark sunt forte tăcute și reservate in privința acesta. Ele se marginesc în descrierea momentelor visibile ale întâlnirii de la Salzbourg. Acestă reservă nu ne pate pune ’n mirare, deorece sima că principele Bismark iubesce forte multă descoperirile diplomatice, pe care le face la timpii precumă o făcu malină cu publicarea tratatului secretă alu lui Benedetti. Din partea acesta prin urmare sorgintea autentică, relativă la alianța prusoaustriacă, va remâne încă câtăva timpă să carte cu șepte sigile pentru ființele profane. Déra nici foile oficiose ale comitelui de Beust nu sunt mai limbute decâtă ale amicului sef. Ele escelază în apoteosarea genialului bărbată de stată ală Austriei, care reeși a ’nchiria alianța fatale cu inamiculă de morte ală Austriei. Ceea ce transpiră n publică despre obiectele discusiunilor diplomatice de la Salzbourg, se pot resuma în următorele: după ce puternoală cancelarie ală Pruso-Germaniei primi refusulă cunoscută ală sublimei Porți d’a interveni cu mâna armată în România, In interesulu principiloru coțcarî ș’ală d-rulul Strousberg, își esprimă dorința d’a isola cestiunea României ș ’ a o trata strictu numai din puncti de vedere financiarii. Fără ’ndouiela că acestă moderațiune din partea principelui de Bismark fa iă cu România este pe d’uă parte efectulă refusului sublimei Porți ș’ală energicului protestă ală Engliferei, ară pe d’alta nici de cumă meritată cabinetului Radovici care, deși este compusă din elementele cele mai oneste și capabile ale țerei, pare a fi perdutu în cele din urmă încrederea stăpânului șeff din Berlin, după cumă o probeză declarațiunea sea, dată cu ocasiunea notei explicative pe care o trimisese cabinetul Radovici la Berlin,