Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-09

ANULU AL CINOI-SPRE­ PEDELE Adminîstrațiunea in Paganinin Rom­ânul. No. 1.~Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. V0E8OE ȘI VEI PT5T& ABONAMELITH­IK CAPITALE : unu ani 18 lei; faee luni 2» lai trei lun! 12 lei; 1 lună 5 lei. îl? DISTRICTE : unu ani, 68 l ©i. Și se lun! 29 lei; trei luni 15 le­;­uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale Iun­ei Unu esemplaru 20 banî. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Aastria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franc­.) •A.IiTJÎÎT'I'DISI Aanuțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 ban! lirarți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce ti­imiterî NEFRANCATE vorü REFUZATE»— republicate pe vorü arde. Bucuresci, 8. Brumarele. Déc­i sar pute ca națiunea se se ’n­­cred­a, în privința gravei e­stiriî Strous­­berg, numai în înțelepciunea și patriotis­mul guvernului, cea ce ar voi de și­ruri­ organulă tutoră rom­istem­eloră aduse de Strousberg și menținute cu bâta. Atâtă de mare este acestă dorință, mai cu semn acumă, în ajunul­ deschiderii Camerelor­, convocate totă pentru cestiunea Strous­berg, în câtă Pressa de astă­zi, uitândă respectură ce se datoresce acteloră Ca­merelor­, voinței națiunii espresă de că­tre densele, esclamă : „A abusată pré multă Românulu de calomniele și injuriele ce a aruncată a­­supra guvernului actuale, ca se nu amâne cu uă di mai multă desmințirea ce tre­buie se’și dea elă ânsu­șî sieși prin fap­tele legale și românesc­ ale acestui gu­vern”.“ Pressa ne acusă c’amă anunciatu resin­a­­rea concesiunii c’vă­­ fi mai târziiă de câtă dem sa, care este în posițiune d’a afla mai bine totă ce se petrece în sferele guvernului. Dem­ se lăsămu acesta și se ne între­­bămă : care suntă acele fapte legale și românesc! ale guvernului . Cumă se va pare ore cititoriloră, cândă le vomă spune că aceste fapte suntă re­­siliarea concesiunii Strousberg ? Auz­iți, domni deputați, cari au­ luptată și*sunt as*s Corespondintele din Versailles ale partului francesc Siécle trimite spre publicare acestei foi următorele a­­preb­ări cu data de 9 Octombre, 1871: Mortea ministrului de interne d. Lam­brecht, alegerile, și teribila condamnare a lui Rossel: acestea sunt­ astă­­zi su­biectele conversațiunii în acestă frumosă orașiă Versailles, asia de tristă, val­­așia de puțină animată de la plecarea deputaților­ din trensulă. D. Lambrecht a murită din ruptura unui anevrismă lăsândă ministeriului de interne sincere păreri de reă. Acumă c cestiunea despre succesorei e­scă, și can­­didaturele nu facă greșelă d’a se totă produce. Vă scutescu de tote scomptele In loculu reposab­ilul d-la Lambrecht, s’a numită ca ministru de interne al­ Republice­ francese, d. Casimir Périer, fiul­ ministrului de supt Ludovic-Filip, amică al­ lui Thiers, care trece de or­­leanistă declarată. Le Siécle, Levenir national sairs charie se esprima puțină favorabile cu ocasiunea acestei numiri, care — 4‘ce celă d­antâră — „va fi primită cu recela și ne’ncredere, ca uă urmare a acestei sisteme chimice a Republic?! fără repu­­blicanî." SAMBATA, 9 OCTOMBRE, 1871-~ .II .­.I ii­lT—I­I­I!■!!IV [UNK] IMI UIMI«■ [UNK] [UNK]! ■ [UNK] [UNK] MM III «MMI — nuffîi Huza­ TB și vei fi IM mJOT­BESCI, la. Adminintrațiunea (Jiarvnlui. I­­­H3TRICTK, la cofsapendinții sgi țfi cu pa­s Pentru la adciiaistratiuati ra *-Ha­lsgrafa, Pentru Pentru it Micoud, 7 V­ipovicî, Field WBtsin si V DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiuli­ privată ală Monitorului). Washington, 17 Octombre. — Președin­tele Grant a data­tă a doua proclam­a­­țiune care suspendă bilulă habeas corpus în nouă provincii. Londra, 17 Octombre. — Leon Say și Vauth­a au sosit a­ici, aducândă marele cordona ală legiunii de onore lordului primară. New­ York, 17 Octombre. — Biuroulă agriculture!­stimeză recolta bumbacului la trei milione tancuri. Paris, 18 Octombre. — Scomotele de turburări în Corsica suntă exagerate. To­­tuli se mărginesce la câte­va manifestări în doue comune și la câte­va strigări de „se trăiescă imperatorele.“ Autorii strigă­­riloră stdițid se vor­ fi urmăriți. Aceste tulburări nu inspiră nici uă grijă. S’a luattl măsuri de precauțiune. Charles Ferry, comisarii estraordinarü, a trebuitü se ajungă ieri la Ajaccio. Es­cadra, plecată la golful­ de Juan, a de­barcată în Corsica unü batalione precum­ și marinarii echipagiului. Berlin, 18 Octombre. — Două conven­­țiuni au fost­ încheiate între Germania și Francia. Una din ele stipuleză deșer­tarea a șase departamente. Dacă Francia nu va plăti a patra jumătate de miliardă, precum­ și 150 milione procente pene la 1 Masă, 1872, Germania va ave drep­­tul­ de a ocupa din nou disele departamente. Aceste șase departamente sunt­ declarate neutre și trupele franceze nu le vor­ pute ocupa de câtă în numără suficiinte pentru a menține ordinea. Cea­l­altă convențiune privesce la rela­­țiunile vamale cu Alsacia și Lorena. Scu­tirile vamale vor­ dura până la 31 No­­embre, 1871. Mărfurile din Alsacia și Lorena sunt­ scutite de tase până la 31 Decembre, 1871. Aceste două convențiuni sunt­ în­că eonesitate inseparabile și efectul­ uneia depinde de ratificarea celei­l­alte. Ratifi­cările se vor­ efectua până la finele Junei Octombre, atâta timpu pentru a face se cadă con­versiunea ș’apoi infama conversiune Strous­berg, susținute de acestă guvernă; auriu­l, domul represintanțî al țerei, d-ni Vernescu, Bosianu, Cantilli, Plaino, etc. cari n’ați avută în facia vóstru ca adversari de câtă numai pe guvernă și pa­­ginții lui, auziți. N ați făcută nimică , respingerea proiectelor­ de convențiune și conver­siune, resin­area concesiunii nu suntă fap­­tele vóstre, ale celor­ 51 represintanțî, ele sunt ă fapte demne și românesci ale guvernului! Audiți, domni Bozianu, Vernescu, Cre­­țescu, nu voi ați resiliată concesiunea, nu voi ați fostă interpeții fideli al simțimân­­tului națiunii, ci guvernulă­ el­ a resili­­at-o, ale lui suntă aceste „fapte demne și românesc­. Însuși guvernulă v’o dice a­­cesta prin organulă seă. Ș’vă dată ce este bine constatată că ale guvernului, eră­ri ale represintanți­­loră țerei suntă aceste „fapte demne și românesc!“, vă dată ce este bine consta­­tată prin acesta că nu guvernul ă a pre­­sintată Camerelor, proiectulă de conven­­țiune și celă de conversiune, cumă s’ar pute că țara, în unanimitate, se nu se ’neredă, în cestiunea Strousberg, numai în­țelepciunii și patriotismului unui asemene guvernă? Acastă încredere este cu atâtă mai necesarii astă­ ori, cândă guvernulă a și regulată pe deplină cestiunea, in câtă n­u privesce, și nu mai ’i mai rămâne de câtă s’o arunce fără vesta în Cameră, garni­sindu-o cu fel fi de felă de promisi­uni și amenințări. E că care este, după Noua Pressa liberă din Viena, noua toc­­melă pe care guvernul­ a și aprobatu-o: „ Citim u in Noua­ Pressă Liberă urmă­­tórele: negocierile, ce aginteie română din Berlin, d. Rosetti, întreține fără sci­­rea d-lui Strousberg și a nobililor- sei consorți, cu posesorii obligațiunilor­ ro­mâne, și mai cu semă cu comitatur­ din Breslau, suntă aprope a se termina. Căile ferate române se nu fiă estimate, ci se se dea în stăpânirea posesorilor­ de obli­gațiuni, cari vor­ priimi acestă împâcă­­ciune, astă­felu precumu se află astă­și. Posesorii de obligațiuni se constituiescă în societate de acționari. Se calculeza că acțiunile tot­ ară pute produce unu beneficiu de 5 jumătate procente. Cu a­­cesta posesorii de obligațiuni își reservă dreptul­ d’a acționa pe Strousberg și com­panionii săi. După ce prim-procurorele a respinsă propunerile guvernului română d’a urmări pe Strousberg pentru sustrac­­țiune—sustragerea obligațiunilor­ din de­­positul­ casei de bancă—d. Rosetti a re­petată acesta cerere procurorelur generale. Fiindă că obligațiunile române, astă-felă argumenteză prim-procurorele, s’aă emisă de Strousberg și cu tóte că, spre a im­­pedica emiterea, s’a fi depusă, totuși n’aă trecută din posesiunea lui Strousberg, astil-felu nu se pare legalminte constata­tă sustragere a acestoră obligațiuni din partea lui Strousberg. Din partea comi­tatului de acțiuni din Viena primimu în acestă cestiune spunea că negocierile co­­mitatelor­ din Berlin, Breslau și Viena au ajunsă la una resultată favorabile și că s’a făcută ună mare pasă înainte pentru resolverea diferințeloră pendinte. Repre­­sintanții susă-numiteloră comitate, spriji­nite prin consimțimentul­ comitatului din Londra, care s’a transmisă atâtă prin te­legrafii câtă și în scrisori, au solută a apăra interesele mandaților- loră, mai cu semă prin garanțiele ce au luată pen­tru licidarea cuponeloră cu scadința espirată la­­ larvariu și t luliu a­nulii curinte, și că în proiectulă lucrată de densele, care are se m­ască pe obligați­­on­ari într’uă societate, capitalulu­celor­ din urmă se transformă în totă valorea în acțiuni; crcí pe de altă parte aă isbu­­titii ca, pentru puserea în lucrare a proiectului loru, se intereseze primele puteri financiare din­­terstauia. Garan­țiele prevedute în acestă proiectă nu nu­mai asigură construirea necompletă a celor­ 647 chilometri și construirea din noă a celor­ 271 khilometri nepuși în lucrare, pentru uă sumă comparativă mică, ci oferă totă­ d’ua-dată obligațiuni­­loră și vă dobândă de 5 procente, pen­tru obligațiunile transformate în acțiuni. Comitatul­ nu se ’ndroiesce că acestă proiectă va fi aprobată de acționari pre­mium a fosta aprobații și de guvernulű românii. (Orientul I). Prima condițiune este: „căile ferate române se nu fie estimate. “ Acesta spre a nu se constata că, pen­tru cele 2­45 de milióne ce ni s’aă luată, ni s’aă făcută lucrări de celă multă 80 sau 100 de milióne. A doua condițiune este : „licidarea cu­­pónelor, cu scadința espirată la 1 Ia­­nuarie­ și 1 Iulie.“ Licidarea de câtre cine? Ore nu de către România? Aci e cestiunea. A treia condițiune : „pentru punerea în lucrare a proiectului, se intereseză pri­mele puteri fiinanciare din Germania. “ Acestă din urmă condițiune atrage în urmaT respingerea a priori a ori­cărei învoieli. Primele puteri financiare ale Ger­maniei au făcută din cestiunea Strousberg uă nerușinată coțcăiiă, și se mai dăună noi ore cea mai mică ’ncredere acestora pu­teri germane ?! Nebuni­ară fi Românii, cari ară mai puțină a trata cu primele puteri financiare ale Germaniei, ca se espună țera­­ a none coțcării și—cea­ a ce este mai multîl — se lase a se învârti în miijloculă nostru mâna pangermanismu­­lui, se dea un vecinie pretesta necurmateloră intervențiuni ale consulilor­ germani, se ur­meze și daci nainte formarea ministerielor­, disolverea Camerelor­ și falsificarea drep­tului electorale, după voința unui Strous­­berg sau Radovici­are­care. Ajungă-ne durerósele învățăminte ale anilor­ din urmă. Se ne oprimă aci. Nici uă concesiune Germaniloru séu Austriaciloru: acesta o ceră imperios­ cele mai vitale interese economice și na­ționale ale României. Se evaluamă ce ni s’a­rată, și se plă­­timă. E că singura resolvere, care ar sa­tisface tóte interesele țarei. Vomă găsi apoi de sicurü mijlóeele d’a termina curênda și bine rețeua căi­­lor­ nóstre Brate, mai multă seă mai puțină contradictorie cari aă circulată în acestă privință. Mai multe nume suntu propuse; dora două candidați numai se pară a ave semne de reeșire. Se vorbesce în tote cercurile c’aceștia sunt: d. Victor Lefranc și.... ghiciți, dăcă puteți........D. Ernest Picard, da, ânsu­și d. Ernest Picard­­ m.Se crede cu tóte acestea că d. Victor Lefranc este acela care­ să va ocupa. In acestă casă, portofoliul­ ministe­rialul de comerciă și agricultură va trece în mânele d-lui Ancei, deputatul­ Havrei. Se asigură că d. Victor Lefranc va fi însărcinată cu interimară ministeriului de interne. Se vorbesce asemenea puțină și de d. Jules Simon pentru acestă mandată pro­­visoriă, dară mă grăb­scă a adauge că acestă scomptă este în generale consi­derată că fără masă. Conclusiunea ce se trage bucurosă din aceste diferite rumori este că Thiers para hotărîtă a țină mai multă în semă ele­­­­mentală republicană. Esperiența acestoră’ luni din urmă a demonstrată fără ’ndo­iala­ președintelui Republicei totă pendulă ce­ ar resulta din escluderea sistematică Republicanilor­ din funcțiunile publice. Totă mai este timpă, decă există vo­ința, d’a repara greșielile comise. Se speră că domit că guvernulă va țină la onorea d’a persevera în noul­e inten­­țiunî ce ’i se atribuie. Aici lumea a fostă pre multă mișcată de noua condamnare la morte a căpita­nului Rossel. Se spera că, judecata con­siliului al­ treilea fiindă casată, judecă­torii celui dală patrulea consiliu vor fi lua în considerațiune junețea, inteligința și sinceritatea patriotismului lui Rossel; se credea că, dându-se satisfacțiune disci­plinei militare prin primulă verdictă, ju­decătorii celui d’ală couilea vorü țină ’n­ semn argumentarea asia da conehistătore a apărătorelui, d. Albert Joly, asupra art. 238, d’a nu se condamna la morte a­­cestă tânără oficială d’ună merită supe­­riore și care, chiară în miijlocul­ desas­­treloră Comunei, n’a avută nici uă­dată altă obiectă de­câtă: isgonirea Prusi­­ațilorü. Acesta este atâtă de adevărată, în­câtă amu vădută astă­ dî vândându-se pe la toți librarii din oraș fă­uă lucrare întitu­lată Prescurtare despre arta resbelului, pe care Rossel a scris-o o întervalulă aceloră două condamnări la morte, și ’n care, în acestă momentă supremă, în care putea crede că bilele­’l suntă numă­rate, căuta a prepara pe concetățianii săi resbu­are printr’uă primă ’ncercare de la răspândirea artei militare, bine, ’n contra aserțiunii fótei bonapar­­tiste, déri nu ne putemü opri d’a admira sângele celă rece ală imperialiștilor, cândă aruncă comicării de felulă acesta ’n Ia<?ia omenilorü. Buna ’nțelegere a imperiului cu suve­ranitatea naționale se cunosce forte bine: ea a constată, la 8851, în a lua de gu­­leră pe represintanții națiunii ș’a-I închide la Mazas; ea a constată în a ’mprăștia sfă­­rîmuturile represintațiunii naționale, în­trunite la primăria despărțirii a 10-a spre a protesta ’n contra violării legiloră; ea a constată în a espedia la Cayenna și Lambessa pe bunii cetățiani ce se ră­dicară pentru apărarea constituțiunii. îna­inte de 1851, buna ’nțelegere a lui Bo­naparte cu suveranitatea naționale se re­velase deja prin tentativele de la Stras­bourg și Eutonia; de la proclamarea im­periului s­a infiltrată și mărginită în fru­­mosa instituțiune a candidatureloră ofi­ciali, cari au dată Franciei m­ă corpă legiuitore servile, acela c­ tre ’nchidea gura d-lui Thiers și oposițiunii, în momentul­ declarării de re­belă Prusiei. „Buna ’n­­țelegere“ a Ordinii e­vocă una din a­­cele floricele bonapartiste ca trandafiri ’n spini. Citimă —­­zice acela­șî cjiaric, în re­vista sea — citimă în Ordinea d-lui Du­­vernois că „imperiulă e singura monar­chia capabile d’a trăi ’n bună ’nțelegere cu suveranitatea naționale“. Monarchieni se voră apăra, de vorü crede că facă parte din profesorii de la Universitatea romană aă depusă, la 5 Octombre, jurâ­­mântală prevădută în tote cele­alte Uni­versități din Italia. Se prepară, uă radicale reorganisațiu­­ne în învățământul­ universitară sau su­periori. Mai multe­­ fiam­e stăruiescă în a re­produce seomotulfi după care d. Thiers ară fi adresată cabinetului italiano, seü ară fi ’n afm­ă d a-i adresa, uă notă ale cărei conclusiuni suntă: 1. imposibilitatea, din puntulă de vedere francese, de a ad­mite confundarea datoriei papale cu cea italiană; 2. opunerea formale a Franciei ca purtătorii de aremfi pontificali se plă­­tescă impositulă imobiliare de 13 franci 20 centime pentru uă sută din aceste cupone. Pănă a­ fi însă nu există nici oă notă din partea d-lui Thiers. Nu se seie deca societățile democra­tice, asociațiunile de lucrători etc, se voră întruni la Roma la finele lui Octombre, cumă se proiectase. Garibaldi a ’nsărci­­nată pe d. Filopauti astronomulă și pe d. Castellazzo, scriitorulă, priso­n­ară la Ro­ma după Mentana, socială seă în Verga, ca se’să represinte. Mazzini n’a­nsărci­­nată încă pe amicii sei, pe d. Campa­­nella și alții, a se uni cu garibaldianul. Guvernulă nu se va opune întrunirii, de­câtă numai cândă șefii­ sei voră intra ’n înțelegere cu Internaționala. L’Av. nat. INVITARE La „CONGRESULU PRESEI ROMÂNE“ Subsemnații dă onóre a invita pe tote organele presei române—politice, literare, șciințifice, istorice și religiose — cari nu’și ad­âncă delegații soră, atâtă din Româ­nia lib­ră, câtă și din cele alte provincie române, se bine-voiescă a’șî trimite ime­diată represintanțî la Congresulu presei române, care ’și ține ședințele sale în Bucurescî. Ședințele regulate ale Congresului vară începe de la 12 ale cuvintei luni Octom­bre, 1871, în Bucurescî. Președintele congresului, Al. D. Holban Secretar­, G. Dem. Teodor­escu, Dem. Pandrava,

Next