Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)
1871-11-21
Í SEaVSCIU TELEGRAFIC AliL «ROMAS1U* UI.» Yiena, 30 Noembre.— Ifiahulă Wandaer dă spirea că Zulauf va merge ca ambasadore la Atena, Chotek la Madrid. Bruxelles, 30 Noembre. — In Cameră Anethan declară că ministeriul și-a dată demisiunea după cererea regelui. Camera și-a amânată ședințele. Berlin, 30 Noembre. — Reichstagulea adoptată bugetulu în totale. Sesiunea s’a ’nchild. (Servițiule private ale Monitorului). Berlin, 29 Noembre. — Câteva bastimente ale marinei imperiale vor fi forma un escadră de evoluțiune care va străbate câtăva timp. Ocenul Atlantică. Scomotele, după cami acetă escadră ar fi avându uă altă destinațiune, sunt și neatemeiate. Bucuresci, 2â SZT Depeșia telegrafică de mai susține spune : „Ministrul Belgiei Anethan a declarată în Cameră că ministeriul a demisionată după cererea regelui,.11 „Câteva individe, — cumă dice Pressa de asta-ijT, — tulbură ordinea publică, facă uă agitațiune de stradă, care trece peste limitele legii,“ și ceru căderea ministeriului ; regele, fiul lui Leopold I, face isojie cu agitatorii de stradă, și cere demisiunea ministeriului ! Ce rege de stradă! Asta este! cine nu crede se citască Pressa de astă ji, care într’unu articlu specială trateză acestă purtare a fiiului lui Leopold, de „incuragiare a perturbațiulor de stradă“ de „slăbiciune Presta are încă îngrijirea de a suplinia aceste cuvinte, pentru a se 'nțelege bine ce înțelesă le dăta. Un rege cu frica lui Dumnezeu, un rege dreptă și milostivă pentru poporă, ar fi pusă se se mitralieze, se se raceîărască aceste câte-va individe, acestă canaliă turbură tarea ordinei publice. Aștș este! cine se ’ndruiescá citescă Pressa de astădî, care in acelașă p articlu fulgerătoră contra regelui Belgiei, spune că uă asemene adunare „tubuie răspândită cu puterea armată.“ Acolo ânsă unde Pressa e forte nedreptă, este acuzarea de slăbiciune ce face ministeriului politic se demisioneze. S’acuze pe rege, înțelegeam, căci da, în locu se cerâteu se permită „răspândirea mulțimei cu puterea armată,“ și cerute demisiunea ministeriului. S’acuze onsé pe ministerie, și încă une ministeriu atâtă de simpatică celora de la Pressa acesta este culmea nedreptății. Dérè apoi nu soită pre omenii politici și sapienții legiști de h. Pressa, ca în Belgia primarule, ére nu ministeriulü are poliția ? Nu sciü are d-oră ca întâmplându-se ca primarele Bruxelles se nu fi alesulă bâteloru, ci espresiunea sinceră și liberă a alegotorilorü. elű respunse cu unö refusă verde, și forte verde încă, stăruinței ministeriului de a-i da puterea armata pentru răspândirea acelei mulțimi, pe care miniștrii o calificau întocmai ca și cei de la Pressa de „tulburători de mesență,“ de „partizan ai cutării seif cntărui individă?“ Omenii polțiul de la Pressa trebuie se fi citită aceste amănunte, pe cari seiori,a reproduce, spre a vedea și Românii la ce mijlóce au recursă clericalii, — cumu s'arudice, ce T ce se numescu la noi da câtă acésta: singura sea tradițiune opri pe milu sefi, eSituto de câtă va timpu în bradele clericalilor și, se’î urmeze și pe calcă' ce o desemnă aic' dinasticir de la Pressás și astăzi belgiaaií, in locu du-a jura aă ură neînduplecată fiului înțeleptului loru rege, strigă : Trăiască regele! Moi vomă striga : Trăiască și poporulu care la folutil pune pa calea cea bună ! albii,—și cumă uă poporațiune demnă, curagio.ă și tare de dreptulil ser, ascultată de ună rege care n’a uitată cu totală tradițiunea gloriosului seă părinte, sciu se restabilescă haiser, mulțămirea și încrederea, făr’a se versa uă picătură de sânge, făr’a se da uă singură bâtă, fara se intenta ună singură procesă criminale. Teribili inamici ai regelui ară fi fostă acela cari i-ar fi consiliată cea a ce-i consiliază astă fi Pressa. Ară fi reușită putea restabili pentru momentă liniștea mormântului în îoefl de liniștea sinceră, veselă și ferice pe care o restabili acumö ; ar fi reușită póte — cea a ce nu te scie— a năbuși pentru momentu drepturi și voința poporului în pepturile sale indignate eră nu a împăca și a satsface aceia dreptă; dére,are a năbuși va sedică toto-deuna a nimici cu totulă, fée din ■. ontru a concentra, a face mai puterice cea a ce este reinvingibile ca voința sinceră și dreptă a unui poporă ? Poporul ă belgiană nu maĭ vrè domnia cîeri aliîorîi, a abilorü cumü s’arbŭ cel ® noi, căci a avută ocasiunea de-a se convinge că eî nu’i aducă de câtă rele; eî bine, cu pușca și cu tunulă se putea inspira Belgianilor, iubirea pentru clericali, sau din contra ura cea mai neînduplecată? Ș’acestă ură, în Belgia unde garda naționale nu este un minciună, unde primarii nu suntă pretutindeni slugile puterii, n’ar fi adusă pene în cele din urmă uă catastrofă în care un golemal ’nainte de toți ară fi fosă cufundată ? Eea în co sicarii rezultată ar fi condusă pe regele Leopold consiliera ale dinastieilor de la Pressa 1 și orice țeră din lume asemeni consilie aducă de picură mai curândüncă mai târziu același resultată. Leopold II nură fi trebuită se fie une refl, ci ună idiotă rege spre a urma asemenî consilie. Vă împotrivire, uă picătură de sânge, i-ar fi înstrăinată tóte crimele — deja multă recite pentru că autorizase bâta clericale în alegeri, și tóte privirile, tóte aspirațiunile sar fi întorsu spre Republică. Francia e alături. Leopold II, avéndu caaé bunulu simță de-a înțelege propriulă seu interesă, care concorda atâtă de deplină cu aceia aiu poporului, ascultă finptele lui cereri, și liniștea și încrederea , e restabili, la strigăătura de: „Trăiască regele!“ După opinion:a celoră de la Pressa, înțeleptinD, marele Leopold , mentor de tutoră monarhhiloră Europei, nu este altă nimică de câtu unu slăbănogii, ună incuragiătoră ală perturbaturiloră, ună rege de stradă sau una idiotă, căci astaforii califică dinasticii și constituția,altî de la Pressa pe aceia cari ca Leopold I, în rocă de-a „împărștia cu puterea armată adunările poporului ce trecu peste limitele legii,“ se declară gata a le satisface cererile. Cu tote aceste nu este nimeni în lume care se nu mărturisescâ că uci Leopold I ară fi urmată astufelă cumü voiescu inteliginții dinastiei de la Pressa, nu numai că nu rămânea pentru posteritate marele Leopold ci ună monareică vulgară și neonenosu, deja chiară sfîrșitulu, în locă de-a si’le da pe tronfi, înconjurată de glorie și de iubire, și ’să ar fi dată cine scie pe ce țermurî de esină, sen chiară pe eșiafadă. Din fericire Leopold nu avu sen na voi se asculte consiliarea dinasticii de la Pressa; astu-ielu nundle seu va remârea în veci bine cuventată de compatrioții s.î. și lăudată de lumea íntréga; filu avu ca părinte uă gloriă mai mare Ca se simțimă mai bine că suntemu suptă domnia celora ce dau Domnitoriloru consiliu să de a „respunde cu puterea armată“ dreptelor cereri ale poporului, făr’a se gândi că acestă putere este să aimă ca douo tășiuri, ne parveni astă jî uă scrie din acele la cari trebie sa ne r.sceptămă luptămă asemene regime : „guvernulu a prĕsint atu Camerei să lege de presă.“ Ce’î posti puteră e ecutive că articlii 5 și 24 du Constituțiune piomaină cea mai adută libertate a presei! Tulburătorii de meseriă, demagogii nă pusă acei articlii în Constituțiune; omenii de ordine, dinasticii de felusă celoră de la Pressa, nu suntă ținuți a respecta asemeni legi; ei vor ieși dintr’casete ca din ghiarele demagogiei, ș’atuncî cândă cei în dreptă a le cere socotelă îl vor urma acolo unde sunte, ei vor striga: ați eșită din limitele legii! puterea armată! Sermană putere armată! ce despre țiu, ce rușine s'aruncă asupra tea, este presintată ca unu instrumentă servie, care servesce de protecțiune imptoriloră și călcătoriloră de legi contra ctlorii ce ar cuteza se’i urmăra,că și se'i oprescă calea criminale pe care au apucată! Mai mulți cetățianî au venită la redacțiune spre a esprime regretele lore, că serviciulu religiosu făcută de colonia franțese din capitale pentru compatrioții lor, căzuți cu glorie la Villiers-sur-Marne, severșindu-se la capela episcopiei catolice, eră nu la Bârăție, și el nt parvenindu a găsi acea capelă, pe care pre puțin Românii o cunoscu, n’au putută se asiste, pr cumă mu’tu dorim, la aceia servicii]. Dup uâ corspondință adresată de la Scutari (siabului Tsemogoratz, in Albania, unda revolta pare a se fi potolită numai momentană, domnesce cei mai completă liniște. Instrucțiunea femeii loră iea din din ’si desvoltare ’n Rusa ‘ și ’n multe privințe e supri oră instrucțiunii bărbațil ru. E vorba da se funda la Se Petersburg uă nouațiune pentru nauragiarea instrucțiunii sasului feminină. Snb spania, regele Amedia I a suspendato, printr'una decretă alăseă, ședințele Cortesiloră, după ce ministerială — în urma unora lungi și furtunose desbateri iu senulü Gertesporo — îșî dedesede misiunea. DRUMURILE DE FERU, GUVERNULUI CAMERA Deputații suntu chiămați la unu actu mare, mai importante póte de câtu mulți dintrenșii o crede. Li se propune uă lege pare, ori 3 cumu li s’arü presinta și ori cu ma * arü Intereeo, nu este mai puțină săi contractate de datorie de 450 milióne în obligațiuni, acțiuni, cu i pene etc., care sumă, pa 72 seu pe > 68 la sută emisiune, totu face 324 sec 306 milióne de franci cele pu țină, ín aurii nota bene. Nu e jucăriă uă sumă de șese bori câti plătescö contribuitorii români Intr’un b ani, de patru ori mai mare de câtü toții banii câți se află în totă România . I Este ca numn Francia, de esemplu, care are 2 miliarde venite, ară ■ contractată datorie de 12 miliarde, liSéa uă sumă de done ori și jumă‘ jtate câtă indemnitatea de resbeluce ■ NI plătesce Prusianilor fl. între deputații noștril în fundur ă ■j consciinței lor, și redă— de-a ‘ pote — de simtă îndrejite a face ‘jără asemenea faptă. Lucrulü este pre seriosű și merită meditațiune adâncă. Se Vedemăi mai ântâi, cumö s’ae petrecută sub gerurile. Intr’uă dimineță șese omeni * se presintă camerei surprinse, ca 1 guvernă ar fi țereî. Camera, bună f séa rea, bine seörea, îî respinge; 1 el nu se retragă, ci facă apelă la 1 ■ națiune. Erau în dreptă. Deja și națiunea avea și ea drep’ , titlu el: avea dreptul ă d’a’î absolvi îi ,soc de a’I d^saproba. Posițiunea loră ar fi fostă legiitimată, dacă alegatorii, în plină libertate, fără presiune, fără violen 3 tare, fără fraudă, în deplină con I stiînță, trămit-au mandat mii lorii și jacei mandatari aprobau pe acel șeser îndrăsneți și le acordau încrederea , . loru. Atunci și ei, ca guvernă, arți fii’respetați pentru purtarea loru pa itriotică și ară fi tari prin legitimarea națiunii. .1 Deputații astăfelii aleși arii fii în dreptă a lua îngagia minte în numele țereî, al căreia ei arii fi adeverațî represintanți. Deru óre asta se se fi petrecută lucrurile? %Dară acel șese ómeul, bine împerechiațî și bine înțeleși pentru unii scopii politicii. — cestiunea drumluilloru de fere prusiane nu pare a fi uă aî facere purți comerciale, căci, d’ar fi fosta asia, vrame fi redută note pe la Constantinopole, amenințări de intervențiuni armate, de abdicare, ar ginți cu berate etc. etc. — arü fi pusă mâna pe guvernului țereî și arii fi făcută, prin bande de bât•tăuși, prin presiunea prefecților, a polițailoru, a primarilor și prin amenințări de oștire și de dorobanți, see se alegă deputați amici, unde își cine a fi voită ei ș’ar fi puteare -j admite ca acea Cameră se aibă j dreptulă du contracta, în numele națiunii, vă datorie colosale ca a•îcea ce i se propune? Depotaii se deschidă ochii și urechile, se citescă, se audă, și se vor convinge că tote organele opiniunii din întru și din afară sunt și contra propunerilor Ö ce li si făcu: totă lumea, înr’uâ glăsuire, strigă înspăimântată, tóte drarnele Europei , cari nu sunt fii vândute cause lui Strousberg —■ ei ne prevestescu despre comedia ce se ■I Itocă asta-zl în România. Răspunderea morale, de ,că nu cea materiale, blestemul fi națiunii, va apela asupra capu ui acelora cari nu voră se audă și sa vâdă. vie toto-de-mană Și în care se cere semă de interesele țeriî sacrificate. Sa’șî aducă aminte de clamările Bucurescenilor, în contra contractului primăriei cu Godillot. Și atunci în urna electorale, se pusese bilete cu alte nume de câtă acele carierau în cugetul alegătorilor. Să și aducă aminte de Camera care, după ce apr base și alaniase cu entusiasmii și recunoștință drumulă de ferü Btrkli, furniturile Godillot, greutățile Bergman și Lemaitre, banca Hertz și depositulă Zarifi, veneau a doua da de 11 Fevruarie, își spăla limbi strigândă din tote puterile plămânilor: „resilierea concesiunilor. “ Națiunea a putut uita acele pagube, care tote împreună nici nu trăgeau în cumpănă viäeare câtă a doua- zecea parte a contractului Bleichscröler și care, deși erau pute oneróse, dejű nu erau ruinatóre. Deputații de astăzi, bine séu re- aleși, suută înainte de tote Români, cei mai mulți tineri, neumti își asterau viitorul: noi nu puteam crede că se vor face instrumentulu unora intrige nedemne, unei speculațiunî de robire și unei esploatațiuni cămătăresci asupra poporului română. IMMNAHEL DEFUTAȚILOHU. Ședința de Tout, 18 Noembre, 1871. Urmare 1) 1) A vedé uimerit în do ieri, D. G. Manu, raportorele comitatului del giuiloră dă citire raporului șefi, relatva’ ia proiectulă de lege asupra posițiuuiî oficiantoru. Deschide ulu-se discusiunea generale, d. C. Blaremberg aretă că, legile nóstre flindă dă traducțiune a celoră frangeșe, urmdză ca și armata nosstră se o conformâmQ cu acea a Franței, se o consideră unii ca faceu de parte din corpul naționale. Noi suntemii datori a face parte din armată; toți trebuie se luămu arma spre a apăra patra. Deri oficialii vedemu că suntu supuși la uă mulțme de situațiuni: activiate, neactivitate, reformer., dimisionare etc. Trebuie se ținemă ba a ța dreptă: mă oficialii, în timpii de rebile, este chiămate supt steau ö , apoi, în timpii de pace, fote liberații și ’i se dice: la trebuință o se te chiame. Alțin o dație și lui dreptulă se dice: nu voiă ! In acestă proiectă se dice că oficialule în retragere n’are dreptă a ocupa funcțiuni civile. Eî bine, noi, în legile nóstre, amu consacrată principiu căci toți Românii suntemă militari, toți deră ne bucurămă și suntemu supuși, pe baza legii, la aceiași drepturi și detorii. Pentru ce dére oficialii sa nu aibă și ei avantagiulu ca, făcend parte din mțiune, se se bucure de aceleași drepturi ca și noi? Toți supremii militari și nu íuie legat pentru ce oficialulă se fiu oprită a ocupa funcțiuni civile cându nu maie oficialu. Se acordă unu concediu unui oficialií, o înțelegu: deru ele nu trebuie se stea mai multS decâtă ’i este concediulu. Totu de una basa armatei nostre în trecoțt au fostÖ