Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-13

ANULU ALU ffILE-SPRE-pECELE, Adminiatrațluntea hi Pasagiilft B< in ft rtf, fY 1 — Fedgtijnneft, gioftto Colțea, No. 4 SL ^RESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE . N CAPITALE : unu: anu 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei, IN DISTRICTE : unu anu b8 lei; ecee lung lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei.Junesemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe ..trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ANTMNȚURI Ammituri, paghina IV, linia 30 litere — 40 bani. Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei----— Scrisori si orî-ce trimiterî NEFRANCATE vor fi REFULATE. — Articlele nepublicate pe vorü, arde. (A) Edițiunea de sera JUOI, 13 JANTARIU 187?. LUMINÉZA-TE ȘX ¥ EÎ FI abonarea IN BIJCITIESCI. la Administrațiunea Jtariuln; IN DISTRICTE. 1* corespondintii sei și cu poșta Pentru Amunțiuri aj^lîng^^^Ndmini8 tratțiune! Pentru abona de Pentru anunți] lî Pentru abona mari, Pentru anunțiuri Neuer nu? ie grain, Rue loud, 7 Rue fief, Fleieerintein și Vogler D. Edgar Quinet, represintantele Seinei în Adunarea Franciei, a depus« uă pet’țiune, suptsemnată de 565 locuitori din Rennes, cari, considerândă ca aspiratu mandatulu Adunării naționale, ceru disoluțiunea iei. Vă depeștă din Versailles, cu data de 15 Ianuarie st. n. anunță ca cornițele Apponyi, ambasadorele austro-ungare, e asceptata în curenda. Prima plată de 80 milione franci către Prusia s’a efectuată Sâmbătă 13 ianuarie st. n. piarura englese Times publică oă telegramă din Paris, cu data de 14 ianuarie, în care se spune că ministrul de finance a trimis și Vineri, 12 cuvinte, la Berlin, 84 milione franci în bonuri cu seadință scurtă la Londra și 'n Germania și c’uă sumă ecuare se va trimite la 27 Ianuarie. De la Stuttgart se scrie, la 15 cuvinte, că aprópe vre 300 compositorî-tipografî refusă d’a mai lucra; unu număru frecare dintr’aușii au părăsită orașiului. Uni afiștă lipită pe ziduri încunosciințază pe lucrători d’a se abține de la acte de violință. Cu tote astea ,‘ar‘ele continuă aparițiunea. București., \ Calindarii. En sérá pe la 9 ore, pământul nostru se scudui de trei ori, de la Sud-Ost spre Nord-Vest. Ce ore se fi causatQ, bietulul nostru pomente, aceste scuduiri? Acésta ne-o voră spune bărbații nostril de solință ; câtă despre noi, profanii, ne ntrebămu: fost’attele tresăltări séu fiori? Simțitu-s’a elu pré strênsu de șinele de feri pruso-magghiare, și d’acea-a saufiorate, séu tresăltatu-a de vr’uă bucurie ce presimte că-i va aduce desceptarea gintei latine ș’a iei confederațiune ? In sfîrșită, tresăltare sau înfiorare, constatându faptule de ieri séri, venimü la celü de la bursa nostră de ieri 4*un’ ’ntrebuma pe d. ministru de financie, tresălista de bucuriă, împreună cu banchiăriî sei, cându vedu că chiarü titlurile provisorii ale împrumutului, <Jiul3 D ° meniale, acele titluri ce dumnelui, marele banchiără alü Statului, se laudă că le a vândutu pe supul mână cu 76, se urcară ieri la 81 £? Sperămil că d. Mavrogheni, marele bancheru alü Statului, ține minte că după ce vindu pe suptamână pentru 15 milione din obligațiunile Domeniale cu prețul de 76, ele se vîndură cu 78, ceea ce constatarămai că produse atunci are trei sute de mii de franci în folosulu banchierilorsei și a paguba Statului. Fosta silita, banchierulu Statului, de ore-care plăți arginț, d’a vinde acele obligațiuni, și d’a le vinde în titluri provisorii și ’n ziua cândă prețulut loru era scurtuia ? Nu , căci domnia-sea ne-a spusu prin Monitorii, că n’avea trebuință de baut, ne-a spus, că le-a vândut numai fiindu c’avea dreptu se le vîndă, și că, a depusu produsulö vînz ârii, într’uă casă precare. Vîntarea dérii, făcută fără silă și cu preță scăzută, ne-a datu dreptulu se trecemü pe banchierulu Statului ca détorii către Stată cu 300,000 lei noul. Astăzi, cându acele obligațiuni se urcară la 81 jumătate, p’avemü are și dreptulu și datoria se la trecemu détorii cu 825,000 ? Faptul c’a vândutu obligațiunile cu 76, când nu era silita de nici uă plată de făcută, nu ne dă dreptulu se’I ceremu astăzi diferința prețului de la 76 pâne la 81 jumătate ? Acestü dreptulu aveniu cu atâtui mai multu deca se va constata că este adevărată dechlararea și mărturirea ce face, ce trebuie se facă, casa comitatului domeniale. Cerem: déjit că cei l’alți domni miniștrii se constate îndată déca comitatulu domeniale a primită séu nu, în tóta întregimea sea, produsulu virujării obligațiunilor reservate, séä décâ, din contra, n’a primită de câtă numai pe jumătate din acea sumă ? Ceremă ca doi miniștrii, se constate décâ banchiarulo Statului a vândutü, precumü se spune la bursă, acele obligațiuni cu prețul de 76 și cu condițiune ca jumetate din valórea loru se se verse în casa Comitatului Domeniale, tocmai la Iuliti viitorii!, adică peste 6 luni? De nu va fi așia, miistruld, banchiarü alü Statului, remăne détorii num i cu cele 825.000 cu oase păgubi StaLin, vindendü, făr’a fi silitu, obligațiunile Domeniale cu 76, în locul de 81 prinulfi cu care ele se vîndură ori la bursa din Bucuresci. De va fi însă, precumü se spune și precumü credemu că vez juramii noi, printre crăpăturile casei Comitatului Domeniale, décâ adică ministrulu bandhiarü a vândutu obligațiunile ca condițiunea ca jumetate din prețulu loru se nu se depue în casa Comitatului de câtti tocmai la Iulie, întrebămă pe ceilalți miniștri! camă se chiamâ acestă faptă și cu câtă trebuie se remăe datori Statului marele seu banchiarü ? Cuma ? Elü marele banchiaru,vinde obligațiuni pentru 15 milione, cu prețiusO de 76, oferindu că prețulu acestoră obligațiuni pentru Stătu va fi și la Iuliu viitoriu, totu de 76 ? Déru déca ele se urcară la 81, In diua de ieri, de ce are se nu se urce la Iuliu, la 95, 96, 97 și chiaru la pari ? In oii ce casa de ce ministrule a vândutu obligațiunile cu 76, cându, precumü a dechiaratü prin Monitoru, n’avea trebuință de bani? Și cum ți se chiamă, faptulüneauzunâncă de câtă pat« numai la cei amenințați de falimentu, d’a vinde obligațiunile pe la finele anului 1871, remáindu ca cumpărătorii se le platescă în luliu 18/2, cu prețulO lorü din 1871? E că, domni miniștrii, ceea ce supunem, la cercetarea ș’aniețuirea dumnevostră, rercâindă apoi ca, séu se se dovedescu că cele ce aflarumii noi surită neadeverate — cea-a ce domnii din inimă — scu la din contra, se supuneți pe banchiarulu cela mare a despăgubi pe Statü, și se dovediți astafelu că cela puțină în asemene cestiuni de specule ilegale nu este solidaritate între toți miniștrii. Ințelegem și ca judele se fi gasit o casă de arestare a contra girantelul, care, după art. 24,din Constituțiune, e singură respunzătoră de totü ce se publică într’unii 4iaria politică. Nu ’nțelegem tr énse câtuși de puținQ pe ce s’a basatu judele de instrucțiune d’a aresta ,și pe administratorele acelui cjiami, chiămaru în calitate de mărturii, prin citațiunea cu No. 3,220 ca ca se respunsă „asupra faptelori și ’m„prejurăriloră de cari va fi întrebata.“ Ori că administratorele a fostu chiamata ca marture, și ca atare nu putea fi arestată supt nici una motivă; ori că— deși chiamata ca marture —a fost interogată ca inculpată ori complice, ș’atunci instrucțiunea a’a contesă, s’a făcută în moda imompiecta și s’a ’njositu singură, călcândă și dreptuli și legile, și ’nemosindu-se în arbirariu. Vă dată ce girantele declara că iea taia respunderea asupră’și, uă dată ce tipograful ă declară că girantele suptsemneza paginele de corectură ale siar iului, vă dată ce ’n fruntea foieî se spune, tipărită cu litere mari, că girante responsabile e cutare, de unde scote d-ln jude instructore legea după care este responsabile și pasibile de aresta administratorele unei foi politice? Și ânsuși girantele, trebuie ore, conform Constituțiunii se fie arestată mai nainte d’a fi judecată și osendita? Este pre greu de ’nțelesu că parchet tulu, însușindu-și dreptul de arestare preventivă pentru o,diete de presă, libertatea presei este pe deplină ucisă? Déru.... de ce se mai vorbimi de Constituțiune și lege, cândfi acil porunca ministrului îl ține loculü, cându pasiunea și arbitrariulă dictază distribuirea dreptății? Și ’n adevărfi, ce alta póte fi de câtu poruncă și arbitraru, cândă judele instructore iea de doue ori dosaruli! causel și plecă cu dênsulü la ministru, ca se se ’ntorca la 5—6 ore séra, se ia interogatoriulu și se dea mandate de arestare în penitenciarul Văcăresc!? Ce altă nume se pote da unei asemenea procederi, cându înfățișiarea s’amână de doue ori pentru ca lucruri i se se potrivescă asta-felu, în câtă arestarea se se facă tocmai cându curtea cu jurați nu funcționază și ora arestării se se ’ntâr4tă asta-felu, ca — penitenciarul Văcărescu fiind închișű — arestații se fiă duși la poliție, unde bătăile și maltratările sunt cele d’ântâiă desmerdărî cu cari se salută victimele puterii, cându de la poliția polițiă până la Văcărescu fură duși pe jos, între santinele, ca cel mai mari tâlhari, când si în fine se lasă a muri de feme ’n penitenciarulu Văcăresc! 36 de ore? Nu mai atragemü dera nici atențiunea ministrului, nici p’a procuroreloî generale asupra acestoră ilegale procederi. Denunțăm și numai publicului faptulu, ca elü se’Ju judice, și se vedè ce ajunse tóte legile și tóte drepturile supt regimele guvernului de nopți a, supt administrațiunea eșită din pulberea tălpilor a d-lui de Radovici. Cândü propune cineva o modificațiune precare in așezâmântul de pené anume ale Sfaturilorü, înainte de tate are datoria de a precede cu multă cumpenire, și de a nu face unu pașü înainte fără a ave în vedere trecutul, fără a fi deplina luminată asupra drumului istoriei care este măâstra adeverbä a vieții națiuniloru. Istoria este o specialitate propriă cu deosebire sciinței de Statu; prin ea mai cu semă soiința de Stată se deosebesce de învăițăturele curată speculative. Așa pretedea publiciștii vechi cei mai însemnați, Macehiavelli, Guicciardini ș. a., întemeiândă pre fapte istorice tote preceptele politicei. Astfel, avema a precede și noi. Viața politică a poporelor moderne va fi călăuza fidele pentru viitoriulă nostru. O problemă de arginte necesitate se presintă popórelor insplimêntate în urma victorieloră forțeloru precumpenitore ale Ciermaniloru : acestfr problemă e, cumü se se »secure libertatea și independința Sfaturiloru în facia Germaniei ? Acesta problemă nu răsare din considerațiunile nici ale nóstre nici ale altora : ea nu e decâtă o consecință logică a forței cel poterase a evenemintelor. A domni și a trăi viață politică prin grația lui D-Seti nu se mai putea a domni și a trăi prin grația și la umbra, crezută pâne acumă sigură, a civilității moderne, e o illusiune și mai rea, după ce ferulu și foculu au devenită faptorii dreptului, și după ce Joue alü anticitiții a reavutu altarțele sale cu fulgere și tunete moderne, cărora solința le -a dată tote tributulu puterei sale grandióse de astăzi-Lumea nu póte scăpa de logica evenimentelor ei. Și daca nu póte, și dacă acestă logică, întocmai ca latulă, ca ursita celora vechi, torée lumea in atenată índeretulü carului seu, lumea e forțată a undita și a resolve problema ce derivă inexorabilmente din acestă noua fate a umanității. Problema caută deci a fi resolvită, și nu se póte resolve, de câtă sau stândă gata a muri, lăsândă câmpulu liberă invasiunei și conoisteî, sau, decă mai vremă vieță, pregătindu-ne a opune cu efectă forță contra forțeî. Ajunși la acestă pună, și privindă oricine forțele diverselor. Staturi, în starea lor isolată le găsesce insuficiind pentru apărare. Déca oștirile Franciei, triumfatorie în atâte bătălie în Crimea și în Italia, năcă^iută, déca deue imperie militaire de mai multe secole, fură așternute la pământu, unulă (ală Austriei) în câteva septemâne, celălaltă (ale Franciei) în câteva lune , voră resistențe invasiunel, Italia singură, Spania singură, micele regate ale Portugaliei și ală Belgiului singure, luna România, isolată, părăsită, singură, și Francia vittória, învinsă astăzi și impriinată în prestigială, teritorială, materialul de resbelă și cetirea sa, singură ce póte se facă? După tote acestea, naturalmente pasce întrebarea : cele doue imperie învinse unul după altulă, ară fi fostă ore învinse totu asemenea, daca invasiunea avea de a combate în același timpă forțele unite ale amendorora ? Că arară fi fostă învinse, nu o spune pacea de Praga stipulată cu repejunea abuzelui, îndată ce Bismark suspect ace că Francia voia se curgă în ajntoriulü Austriei. Astfelă că uniunea forțeloră militarie e o necesitate pentru țerele cari uu aă preponderanter militarie a Germaniei, și astăzi acesta preponderanță după Prusia nu o conservă decâtă Rusia și Statele-Unite ale Americei. Nu remâna deci popórelorü mai slabe, spre a acoperi insuficiința forțeloră lorü și spre a obține un equilibriu posibile, decâtă a-și intruni singurate celebră forțe militare printr’ună ordinamente comune, nu le remâne adecă decâtă a se confedera militarmente pentru a-și salva libertatea și independința. A-șî pune cineva speranța în Englitera, nu se pare: ea e prusiană, în Austria și mai puțină, pentru că ea, deși lingușită astăzi de cătră invingétoriu, nu e mai pucina amenințată la rândul ei, și déca n’a putută ea séă a fostă impedecată de a ajuta pre Francia, nu i se va erta, și déca ar vré, se sară întru apérarea Italiei sau Spaniei; despre Rusia nu e nevoiă de a mai,Nlico era, oi Francia e umiliată și, incapabile de a se garantipre sine însăși pentru lungă cursă de timpu. Suntemfi dar singuri, singure spre lume, și e pentru prim i oră că Europa se află într’o posițiune mai rea decâtă aceea în care se afla pre timpulă căderei imperiului-romană, căruia ’i mai rămăseseră încă oștiri putind cari impedecară în cursă de mai multe secole victoria preponderantelor forțe ale barbarilor. Pentru noi Italianii ((lice La Confederazione latina) e ceva mai multă. Proteste de invasiune nu lipsesctt noului imperiu; aveau palatulu nemulțiumit și în Roma, acesta vechiü aclamatorii ale strainilorü în Italia. Și daca astăzi Prusia se ține în reservă în cestiunea Papei: cine pate fi sigură de purtarea sa de mâne, atunci când puterile noului imperiu voră fi mai bine consolidate? Ori încotro ne întorcemă privirea, avemă cuvinte de a înghiăța de teróre: forța nudă e singura domnă în Europa, și oumă ea respectă dreptul, o ve^uräma în Franca. Dérü după teróre și chiarü în îoșeși perturbațiunile terórei, a întinde fără resistență și cu lașitate gâtulă sub secure, nu e faptă de óment, și repugnă instintului de conservațiune, care este același în națiuni ca și în individe. Ce rămâne dera de făcută ai întruni forțele tuturoră, a se considera între sine tezele cari se simt slabe, pentru ca se nu cadă prad forței și leului lunii, astăzi ard ticilă dreptului în lume. Confederațiunea ce propunemi găsesce basele sale istorice solide vechi în sistema alianțelor, ce sa vară civilitatea lumei înainte de inulü 1870. In adevera, atunci când una sau mai multe națiuni precum Soirie sosite la 14 Ianuarie din Rome anunțai că e probabil e ca la 19 se se ță unü consistoriu. Conferința telegrafică internaționale și-a sfârșită lucările sale. ARESTAUI ILEGALE, și In post-scriptulu numerulul de la 10 Îl cuvinte aretarămu că girantele și administratorele foleî Ghimpele fură arestați de judele instructore, după interogatorele luată în procesulu pentru poesia Cucuvaia, publicată în No. 42 de la 1 Noiembre espirata, în acelașianiu. COiW GDBHATIli NKA LATINA. Fra dieci anui l'Buropa sară mezzo eosacea e mezzo tedesea, se i noștri uomini di stato non proyegg-ano con una politica piü nazionale alle sorti del paese e deile razze latine. [La Confederazione Latina]. (Urmare). II. Intrunit aici! Nr., (^man nostru cerceteză decă e in adeverit practică idea Confederațiunei latine.