Romanulu, martie 1872 (Anul 16)

1872-03-26

ANULIFALU ȘfISE­ SPRE^pE CELE VOEACE ȘI VEI PUTEA ABONA­MENTE N CAPITALE : unu anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anii 58 lei; ?ese luni 20 lei; trei luni 15 1ST; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lune î­ nă esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 francii abuuțueI Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2­rei Scrisori si ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi ilEFUSATIfi. — Articlele nepublicate se vor­ arde. Avis membrilor­ baroului românii. D. Dimitrie Cristea, autorile revistei din No. 4, urmândö a se judeca ’naintea jurațiloră în sesiunea de la Aprilie, fa­­ce nr.8 apelă la membrii baroului română, ce crede în presă, se bine-voiescă a se ’nscrie pentru apărarea sea. Distanța de la Bucuresci sau Iași până la Bacău este mică, cândă este vorba a apăra una drepta consacrată de Consti­­tuțiune. (Gazda de Bacău.) Adm­inistrațiaxiea ín Panagiali Barnan«, ft*. 1. — Berati­anea, Strata­­ Jolțea, No. 42. DUM­­INIUA, LUI>1, M­­ARil ZO, ZI, Zo MARTI­U 1872 mmSHS Edițiunea de sera LUMINEZA­ TE și VEI fi abonarea IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE. In corespondinții sei și cu> oști Pentru Anunț­uri a se adresa la administrațiune. XIA. IWIRIîS Pentru abonamente, la d. Darras-Hallegram, Rne de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunț­uri: la d-nii Órain et Micoud, 7 Re*, Rochechouart. LA VIENA Pentru abonamente: la d. B.­­3­. Popovici, File s ©­markt. 15. Pentru anunț­uri: la d-nii Haasenstein și Vilgi Neuermarkt, 11. Bucuresci, % Kw"4 In urma necontenitelorii și stăruitore­­lor­ scompte de plecare și de abdicare, m­inistrul­ de interne al­ Spaniei publică să circulare către toți guvernatorii pro­­vincielor, în care dice: „Nici regina nu cugetă a pleca în străi­nătate, nici regele nu este dispusă a lăsa tronulă pe care i l-a oferită națiunea în virtutea suveranității sale. Regele este o­­tărită a respecta, și face se se respecte de către toți, acesta suveranitate și a o apăra ca soldată. El­ este dispusă a nu se impune nici­ uă­ dată voinței poporului, legitimă espresă, darö tată asemene nu va permite că acea voință se fiă siluită în persona sea.“ Ifiariulu din Spania Epoca dice: „Se spune că regele Amedei, aflândă despre scomptul ă ce-a circulați" în pri­vința unui proiectă ală seă de călătoria în Italia, ar fi crisă că nu va eși din Madrid de­câtă . . . balsamatu. „Se fi vorbit a sea se nu fi vorbită astă­fel o fiulă afurisitului — acesta este termenul­ cu care se servescă gazetele ultramontane — totu­și este învederată că situațiunea este forte gravă în Spania. In alegerile de la 2 Aprile, cestiunea s’a pusă netedă pe terâmură dinastică; ru­perea pare a fi deplină între coronă și partizanii lui Zorilla.“ Asia deja situațiunea se complică din ce în ce mai multă în Spania; și, dacă Spaniolii nu se voră teme de bandele elec­torale; și déci națiunea, în virtutea suve­ranității sale, legitimă espresă va vota, cumă crede Epoca, contra dinastiei, atunci, se voiescă s­ă se nu voiescă, regele va fi nevoită a respecta acastă suveranitate. S’asceptăm­ dern alegerile, căci ele nu­mai ne voră pute spune ce voiescă și cumă sc­ă a voi Spaniolii. De la Spanioli venir dă la noi, între­­bama pe doi deputați și Senatori, cari s’afl dusă pe la casele loră, merge-voră și naintea alegătorilor, pentru a se da sema despre voturile ce aă dată ? Și décâ do, deputați și senatori voră crede că n’au nici uă datoria către țara legale, că nu cunoscă pe alegătorii legali și că nici dânșii nu-i cunoscă, aceștia ore nu sc­ă și nu simtă că au interesulă celă mai mare și datoria cea mai sacră se­ î­nhiăme el înșiî în întruniri publice și se le cură socotélá despre cele ce aă făcută ? Doru, cetățiani alegători, cândă ore o se ’nțelegemă că celă care își des­­prețuiesce elă ânsu­și dreptul ă seă, nu póte se ceră ca altule se­i’să respecte; că celă care se nesocotesce pe el- însu­­șî desprețuită va fi de către cel-l-alțî; că celă care se trateză pe elu însu­și ca servitore și se smeresce și se supune ori­cărui îl va are la biciură, lovită și robită va fi de către ori­cine va ave plăcere sĕ-le lovască și se­ lă robescă? Suntă ómeni, cetățiani alegători, cari mergă, în Senată și in Cameră, și vor­­b­escă, și mai cu sumă votéza, în nu­mele vostru. Déca ei suntu in adevĕrű aleșii vostrii, represinitanții vostriî, pen­tru ce nu le dați adevărata putere mo­rale, întrunindu-vă liberă, cerându-le da­rea de semă despre cea­ a ce aă făcută și confirmândă, voi ânșire d a dreptulă, faptele loră ? Cumă faceți d’a nu vede, d a nu simți și ’nțelege că do, senatori și deputați au cea mai mare trebuință de directa vostra aprobare pentru a se des­minți, prin acte temeinice, că calom­­nia aă grăită cel cari aă­­ jisți că el nu suntă represintanții vostrii, ci al biciu­lui, al bâtei, al siluirii șal corupțiunii? Cumă nu nțelegeți că chiară intere­sele vostre materiale, averea vostră ș’a fiiloră vostril, ceru imperiosă s’aprobați séu se desaprobațî cea­a ce se face, ca astă­felă se esimă c’uă oră mai nainte din critica și durerosa posițiune în care ne pune starea de lucruri în care ne a­­flămă, și care nu se póte arăta mai bine de­câtă cu acea puterică spresiune a su­ferindului Română „ne ferire fără apă?“ !- A sosită ora, cetățiani români, se fiți celă puțină cea-a ce natura v’a făcută a fi, cea­a ce clima și musica nostră aret!­că suntemă. Frigulă și căldura la noi vină una peste alta, fără transițiune. Astă­ i­i înghiață o raulă de frigă și a doua­­ ji crapă chiară petrele de căldură. Ieri seră amfi­­rămă orchestra d-lui Hübsch, esecutândă uă artă romănască, și plângea, și gemea, și suspina forte corda vidrei d-lui Hübsch; și ’n momentală cândă credeamă că ș’a dată sufletulu Românulă, d’uă dată veniră, năvăliră unele după altele și unele peste altele sunetele ș’acordele de vessică, d’uă dată isbucni vieța și se bătea inima Ro­mânului, așia, cumă <zice elă că, se bate Dunărea lui. Ei bine, cetățiani alegători! Pentru ce se firaă totă degerați când acă că natura se de­­si morți d’uă­dată, suptă suflarea cea câldu­­rată a vieții ș’a producerii? Pentru ce totă acorde de suspine și nici m­ulă de täriu și de vieță ? Și pentru ce s’as­­ceptămă ca viscole noul se ne silască se ne frămentămă și se ne lovimă unii pe alți ca valurile Dunării, în locu d’a ve ’ntrusti, in modă liniștită și legale, s’a aproba séu desaproba voturile ctloră cari le-au dată în numele vostru ? Camerele s’aă inchisü: deputații dâră suntă dctori se merg î naintea suvernanului, naintea ale­­gotorilor o loră pentru a­ le da samă des­pre cea-a ce au făcută. Nu-și Împlini­s­că acestă datoria? Chiămați-­ se șî-o ndepli­­nască. N­u vină ? Atunci ei se dechiară re­beli in facia suveranului și voi aveți dreptură și datoria d’a ve­ntruni, d’a-1 judeca în lipsă ș’a ve da verdictulu? Ve va opri poliția, gendarmii și bâtele. Amu disu­și tjh­emă c’acésta este peste pu­tință, acolo unde toți se ’ntrunescă pe te­­remile legale și-și apără dreptul­ în tóte formele legale. In ori­ce casă în sfârșită, spuneți cea­ a ce domnesce în anima vós­­tră, ca se potă asta-fe să se scie și pu­terea esecutivă cu duc are a face. Spu­neți, vorbiți,­aprobați totă, ca astă-felu se nu se mai audă plângeri și gemete cari nu potă produce de câtă moleșire, para­­iisiă și uscăciune în totulă și pentru toți. Ascultați, cetățiani alegători, ascultați âncă m­ă cuvântă ce avem peam­and­a vi-lu spune, ca astă-felă se putemă rămâ­ne ’mpăcați cu consciința că ne-amu îm­plinită datoria. Sciți toți că Hollandu­ști ș au creată el exișt­­țământulă loră, și i­aă mănținutu și’să mințim­ luptându-se necontenită cu marea ei cu lacurile. Scrți că Hollanda este mai josă de­câtă nivelul­ mării. Ho­­llandesii nu s’au spaimêntatu vétjenda marea d’asupra capului soră. Ei se puseră în luptă cu aceiă uriașiă a­ totă­ putinte și fără funduri. Ei lucrară, ușoară lacu­rile și le prefăcură ’n pământă roditore. Ei luptară, lucrară și puseră mării zăga­zuri peste zăgazuri, smulseră pământulu din ape, făcură în fine cee­a ce ne spune biblia c’a făcută Dumnezică: — „și s’a adunată apa cea de suptă ceră întru a­­c «nările séle și sa arătară uscatulu.“ Acumă câți­va ani, se vinde la Ro­­terdam uă corabie vechiâ, ce se numia, de un ne ’ncelămft, Batavia. Lemnele a­­celei corăbii se ’ntrebuințara la neconte­nita facere și prefacere a zăgazurilor­ ș’a stavilariloră. Peste câtă­va timpă marea î ncepe a veni peste pământă. Hollanda este amenințată da peri suptă apele fără funduri. Noul zăgazuri, noul stăvilare, și peste puțină apele începură din noă a veni. Domnul care­otărît-a perderea Hol­landei? Dară acesta nu se pute,­­fiserâ Holandezii, cari aă luată dreptă de visă a țărei loră cuvântulă: „mânpine-voiű 8e căutămă dură causa râului, diseră Hollandezii, și ncepură a căuta. Și, fiindu­că celă care caută ’n adevară trebuie se găsescă, causa peiu­l se și găsi. Era ună verme, ună singură verme, care se așeijase ntru­ulă din lemnele corabiei care fusese­­ Ună pentru a fi ună stavilaril; vermele impuia m­ermă, rose și tóte cele­l­alte sta­­vilare, și apa intra­ți Hollanda era de sicură se para. Români! Căutați vermele care ne râde. Căutați’să cu mintea și cu inima, și’să veți găsi cu­lesnire, și vtjî schim­ba stavilarile, și România va scăpa de marea ce stă d’asupra capului iei ‘gata, din ce în ce mai multă, d a se râvârsa ș a o cotropi. Mâne, 19 Marte, procesul ai diariuluĭ de Romanii, pentru acuzarea de concusiune, adusă unil membru altr «m­ațiîn jur­nale, fără de a’lă numi. Sperămă că guvernul­ va ave același succesă ca celă de astăzi. Imoralitatea personei ce era simțită cu musca pe căciulă este de notorietate pu­blică. Unii românescenii. Corespondința provinciale a ROMANULUI Romanii, 18 (30) Marte, 1872. Orașiulu nostru era n­ierbere: toți cântaă­­ jiariulă Adevĕrul), căci procesulă lui Beldimann fusese transferată aici. Doua­­ zile juriulă nu s­a putută întruni, pentru că nu s’aflau la eiă 30 de jurați pentru a forma curtea. Omenii guvenului făceau ce puteau, pen­tru a amâna procesulă, pentru plăcerea d’a mai fiim pe A. Beldimană închisă. In fine ar fi, Sâmbătă, 18 Martie, curtea se completă, și ce curte! Aă alergată toți in tóte părțile d’aă adunată pe jurați. In capulă loră era­­ celula nostru na­ționale, ilustrulă Vasile Alesanari; urmau apoi trei Sturdzesci de la Miklaușeni și doi la Skeia, între cari și d. Mitică Sturdza, fostulu ministru de finance, bogați pro­­prietari și arendași Soloman, Sincovitz și alți proprietari mari, vă galerii im­pui­­tare. După predărî d­uă elocință rară și cari aă mișcată adâncă auditorială, jurații s’aă retrasă in camera de deliberare. La 9 ore sera­ uă adâncă emoțiune cu­prinse auditorium­, cänan­dardulß română se presintâ ca prima-jurata și pronunță verdictulă de achitare, după formula sa­cramentale. Doul-spre-trece jurați, fosti miniștrii, pro­prietari mari, proprietari mici, arendași, neguțători, tineri și bătrâni, detera acestă verdictă in unanimitate, ca respunsă la ofensele ce s’aducă Romăniloră de ună ană și jumătate. ’ Ce va mai­­ fi ® o puterea executivă despre juriu, cândă elă e com­pusă d’asemenea bărbați? ' Ârică uă­fecțiune! Ințelege-voru cer de la putere că a guverna cu sitema ce practică adi este a perde afecțiunea tuturora claseloră po­­porațiunii ? Nu ’și póte nchipui cine­ va bucuria tu­turora aici pentru acastă achitare. „Guvernul­ prusiană se pregătesce a face mă largă aplicare a legii asupra in­­specțiunii sculelor”. Bă circulariă a mi­­nistrului culteloră invită autoritățile pro­vinciali a face m­ă raportă către mi­nister asupra tutoră inspectoriloră cari ar­ fi de dorită a se înlocui prin omeni devotați și mai emancipați de prejudice religiose. Mai multe cazuri de revocare de inspectori eclesiastici au fost­ deja sem­nalate de diarie. Guvernulu a dată or­dine de­ a urma în funcțiunile loră ecle­­siasticii cari sunt­ atașați la armată sau pe lângă stabilimente publice în ca­litate de preoți, și cari au fost­ interziși (caterisiți) de episcopi. „Din parte-le, episcopii infalibiliști nu renunță la lupta. La conferință de prelați germani se va întruni in 9 Aprilie la Fulda, pentru a se înțelege asupra ati­tudinii pe care clerulu trebuie s’o ia în facia unei legi asupra sculetorul. „Se scrie de la Tunis, cu data de 19 Marti­e : „Telegrafulu ve va fi vestită deja, cândă ve va parveni zeiau­a piunică, că princi­­pele r­­enenc-Laroi de Iliusia vine te visiteze tumsuiu. Este asceptată pentru i­iua de 23 Marnă, pe cover­ta fregatei națiane it Brncipe Umberto. Tutu a­­cestu babu­iaen­tu a transportată m­apania pe principele Au­edco. „Depeșia oficiale, anunțându sosirea principelui germanu a fustu primită ien și uuturată comunicata beiului de către con­sillele Germaniei d. Turin. „BeiUiă a pusă la dispozițiunea acestui consule una mică basm­icatu cu vapore spre a merge te primască pe principe, caci fregata va trebui se se opr­escâ des­tulă de departe de fermă, și pe timpă furtunosu nu se póte debarca. „La acesta ooatiune se pregătescu ser­bări la Tunis. Consulii Germaniei ș’alu Engliterei, vorú­uta la râ­­nd omeia, baluri, și va fi mare recepțiune in sala sarutâ­­riloru-de-Mans, la Bardo.“ Versailles, 28 Marții. „Adunarea a decisă, in unanimitate, de a’și suspenda ședințele până la 22 Aprie. „Ministrul­ de interne a cerută numi­rea unei comisiuni pi­rmaniate. Adunarea a adoptată acesta propunere.“ (independance belge). CONFEDERATIUNEI LATINA Gran danno pe’ poveri Rumâni l’essere andati ad aceaparrare una dinastia in Allemagna e per giunta nella Prussia. La e la masșima d#lle aberrazioni de’ popoli latini ed il irutto dell’attiva propaganda tedesca. Dintr’unu articlu mare ce publică Confederațiunea Latină din­ Febru­arii», estragemü urmatorele: Patria dispare unde e imperiulu; patria e atunci persona sacratissimă și divă a principelui, voinția sea și bună-plăcerea sea. De aci vine că Roma schim­­bându-și forma republicană in im­­periu, nu mai era Romani, sau mai bine <ții­ éodü, Romanii erau toți lo­cuitorii lumei romane. Internaționala și Imperium­ se po­­trivesc p intru acesta că nu admită nici frontiere nici patriă. Daca asta a rosti acesta in ve­chime, mai vertosa este astü­felü în timpii moderni, în carii imperiulu, restaurațiunea imperiului millenariu, este definită juridicii și canonizații de Papato ca dominațiune univer­sale, dominațiune astăzi cu atâtă mai absolută și neinfrénata, pentru că lipsesce controlulu salutariu din secolii trecuți ale guelfismului Papei. In adevĕru, Leone III condu puse corona Cesariloru pre capulu lui Carlo­ Magna, du inălția asupra tu­­tuloru regiloru și asupra tuturor popóreloru pământului, ’lu proclamă în modu canonicu rege alü regi­loru (rex regum), domnii­ale Eu­ropei și alți lumei. Lupta imperiulu Cesarilor, romani, erau popore, er­au regi; dar după ce veniră bar­barii asupra imperiului romană și­ le cuceriră, acesta fu împărțită in multe principate, cam­ apoi, prin bine-cu­­ventarea lui Leone III, tóte deve­­niri supuse imperiului restaurată al­ apusului, pentru că Cariu-Magnă, nu înțelese că canonizarea imperiului în Vaticanu ar fi fostă o simplă ceri­­moniă, ci o boteză îndată cu spada sa, combatându tóte popolațiunile, incependú de la Sassonil (jermaniei, și tóte dinastiele cari nu voiau a se supune imperiului. Totă așia făcură și succesorii săi, și în cursa de opta secoli Europa fu acoperită de ruine, de incendie, de jafuri și de sânge în­tru susținerea drepturilor­ Cesarelui. Napoleone I, care, după renund­area lui Francisco Austriacuiă, se puse densuia în loculă Cesarilorü ger­mani, încă lupta cu rigore pentru drepturile inerenți imperiului, lupta doué­ă cei de ani pentru a-și face servă și vasală Europa íotrega. Astăzi unu nou imperiu se îm­plântă în inima Europei prin mânile victoriei. Acesta imperiu, näscutǎ, după datinele Longobarziloru, din sufra­­giulu principiloru și duciloru osti­­ritoru, neascultându-se parlamentulu de câtu mai în urmă și numai pentru formă, nascutü în mijli-ioculu furiei luptei și beției triumfului, Intrunü cu artiera generală, noulu imperiu ’și are desemnată misiunea: aceea de a trăi combaténdü și a înainta fără repaosu cucerind ű. Nașii noului imperiu sunt: unu soldatü căruntu, și unu bărbată de Statfi, care mai multă e soldată cu­tezători», de­câtă diplomată indu­­plecăciosă. Dacă aru lipsi alte argumente pentru tendințele invasive ale Ger­maniei, ar fi de ajuns­ acastă pă­­rechiă de ómeni ce o conducă, cu tote amăgitoarele proteste de pace, de ordine, de bună vecinătate și de progresă. Madrid, 20 Marte. „Guvernul­ spaniole a cerut d­­espli­­cari prin agenții sei diplomatici în pri­vința nouei sensațiuni ce s’a răspândită că d. de Bismark va renunțată cătu­și de puțini la candidatura principelui Leo­pold de Hohenzollern pentru traumă Spaniei. „Marchisală de Bouillé, ambasadorul­ Franciei, se va duce in curcuda la Ver­sailles pentru a da retațiune guvernului său despre situațiunea politică a penin­sulei. (Clazzette des étrangers).

Next