Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)
1873-01-13
ANUAL A ȘEPTE SPRE PECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adtresezS la administrațiunea din bal ni. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. Ase adresa LA PARIS: la d-nii Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Redactiiunea și Administrațiunnea, Strada Academiei, No. 26. (B) -Vk';-,- '-:P‘ Jl*. L.'! J- v ,: -)E<liilnnea de dimlnéjav-aMh^BEBBi BUCURESCI, S CABISDARIJ. După tote câtea obținuții guvernului de la Camere, lumea se ’ntreba, ce’i va mai cere ore? Cea-a ce se póte respunde, este că lucru bună nu’i va cere, căci cea-a cea dobândită deja în intima afacere a regimului, în Gestiunea căreloră ferate, nu este decâtă ună antegustă ală feluritelor hapuri pe cari are de gându se le îndese pe gâtulă națiunii, după ce le va da forma necesariă în oficina de pe delula Mitropoliei. Famósele reforme, de uă cam dată în legea penale, suntă deja în desbaterea Camerei, și deca simțulă legalității va fi dispărută cu totul din acelă locă unde s’a votată și Constituțiunea, decă dreptul și legalitatea nu voră putea îndrăga uă majoritatea loră, atunci peste puține săptămâni reformele regimului avendă putere de lege. Constituțiunea va merge de faptă se se așeze la arhivă, spre a fi consultată de istorici și de omenii politici, cându voră voi se se convingă despre sacrilegiulă necurmată ală jurămintelorceloră puternici. dă dată reforma legii penale vota, prin urmare principiile fundamentale ale Constituțiunii atinse, atunci voră curge reformele unele după altele, până când oligarhia, domuirea castei după legile cele mai despotice, va fi și de dreptă, precum astăzi de faptă, sistema de Stată a României. Deja legea consilieloru județiane este astăfelă revizuită în cotă de și pare a avea base mai liberale în unele punte, totuși aceste consilie sunt puse supt autoritatea directă și a totă putințe a prefecturelor. In curendă va veni și reforma legii comunale, prin care se se legifereze, ca primarii se nu mai fia decâtă nesce funcționari ai guvernului, ceea ce este și acum, fără revizuirea legii. Voră trece apoi tote legile câte mai suntă prin același patronă, astăfelă încâtă, supt protestă că se îndeplinesce uă cerere a Constituțiunii, se voră armonisa tote numai cu tendințele reacțiunii, exprimate netedă în Cameră, atâtă de primul-ministru, câtă și de reformatorulă de la justiție. Declarămă că acesta ne convine cu neasemeniare mai bine decâtă actuala stare de lucruri, și ne-arăm conveni și mai multă ancă decă și Constituțiunea sa vă suprima în totă forma, nu numai prin subtilități și falsificări ca acum. Ună despotismă francă este de mii de ori mai puțină perniciosă societății, decâtă mnulă străvestită, prefăcută, basata numai pe minciună și falsificare. Temerea nostră cea mai mare este coruperea deplină a societății române, până în straturile cele mai de jos, până la temelie; de acea a preferimu ună despotismă francă celui imorală și corupétorii de astăuji, care s’a stabilită și se mănține prin corupere și falsificare. Este de mii de ori mai puțină corupétoră, spre exemplu, ca poporațiunea rurale se scie că n’are dreptulă a’și alege primarulă, de câtă se scie că are acestă dreptă și cu tóte aceste nu’să pote esercita, căci zapciul ă impune primarulă ce ’i place și alegătorulu trebuie se tacă și se se supună, căci alta relü îlă acceptă cele mai grozave maltratări și globii. Este adevărată că despotismulü francă deprinde la umilire și la sclavie, reă, forte reă. Este însetată atâtă de adevărată că despotismață străvestită ce domnesce astăzi nu numai că deprinde la umilire și la sclavie, ci și la îndălăciune, la falsificare, la neesercitarea drepturilor sale : acesta este două mie de ori mai reă. Decă dară nu este cu putință că reîntorcerea regimului actuală la franca și reala aplicare a Constituțiunii și a legilor întemeiate pe densa, preferimă de mii de ori despotismul ă francă, cu nimicirea Constituțiunii. Acesta va limpenfi calea, va defini posițiunea fiecăruia și Iu va pune în posițiune de-a sei cu siguranță ce trebuie se facă. Pe lângă marea cestiune a reformelor, cei cari se ’ntreba ce va mai cere guvernulu de la Cameră, ară mai pute găsi prin isiamele străine precarî lămuriri. E că ce găsimă în Tycho deOrient, unu noă organă evreiescă fundată la Bruxelles, sfirea calomnia România: „In curendă Camera română va primi în desbatere uă petițiune cerenda a se reintegra în beneficiele dreptului comună, partea cea mai laboriosă a poporatiunii terei, care, fără uă umbră de legalitate, a fostă declarată afară din lege. „Se sperămă,pentru onórea umanității, că acesta cerere va fi primită,favorabilă și că nu va mai provoca discursuri scandalose, ca acela care fu rostitărădinioră de către fugosală deputată de Berlady d. Codrescu, ignorantulü profesorii. “ Aceste două periade facă parte dintr’ună lungă articula, din cele mai injurióse și calomniatare contra României. Românii sunt presintați ca ună poporă leneșă, trândavă și barbară, care are nevoie de Evrei spre a se rădica dintr’uă asemene stare. România, este presintată ca pustie, in mare parte, și avendă nevoie de a se mai colonisa înca cu Evrei spre a pute deveni prosperă. „România <zice acestă articlu, are nevoie de a’și creste poporațiunea încă cu patru milione de suflete spre a’și fecunda numerósele sale pământuri inculte. „ E că prin ce neadevăruri voiescu Evreii se îndoie opiniunea publică a Europei! Dari in care țară are suntă Evrei cultivatori de pămentă? Ore în cele vre patru sute de mii de Evrei ce esistă în România, este unii singurii plugarii? Suntă arendași, este adevărată, darii aceștia suntă ore cultivatori, sau numai nesce esploatatori neomenoși ai sărmanului plugară Română? Sunt și ei cultivatori, ca Zaneheim din America, cu singura deosebire că aceia esploataă pe sclavii negrii, pe cându aceștia esploateză pe nefericitulă Română. Autorul articlului strigă că „bradele lipsescă României, acesta este causa sărăcirii naționale,“ și, ca îndreptare, cere admiterea Evreilor la tote drepturile și neapărată aducerea altor a spre a se îndeplini cele patru milione ce mai trebuiescă României. La ce ne servescă case bradele Evreilor? Numai și numai lasă lucrarea de parasite, căci nici unul singură nu i le întrebuințezi la cultura acelui pă mêntu ce ară fi arendă atâta nevoie de brade. Acestea suntă fapte positive, nu j vorbe. Intr’uă țeră esclusivamente agricolă, cându din cele 400,000 Evrei mi suntă delocă cultivatori de pămentă, precum nu suntă nici în Rusia, unde guvernul le-a dată chiară pământuri spre a-i sustrage de la speciile de parasite, ei nu potă fi decâtă uă calamitate economică. Ei trebuie să trăiască, ba încă facă și stări colosale, și fiindăcă nu producă absolută nimică, viața ca și stările loră nu se potă alimenta decâtă din munca Româniloru. Ei suntă dâră ca nesce adevărați trântori, și nu atâtă de mare mulțime la 10 Români 1 Evrei — încâtă consumă cea mai mare parte din producerea țărei. Spre a se convinge cineva de acesta, n’are de câtă se merga în satele de peste Milcovă, unde țeranulu duce uă viață chinuită, în miserie, muncindă numai pentru cârciumarii și feluriții speculanți Evrei. Nu e sată în care se nu furnice Evreii, și nici unulă nu produce absolută nimică, din ceea ce se chiamă producerea țârei, ci numai consumă, numai esploată pe nefericitulă țărână. Acesta, încă uă dată, suntă fapte, nu vorbe ca cele pe cari propaganda evreiasca le aruncă în ochii Europei, neciuio,uectóro do oerj'uiunico Ijou © vorbei de ună pericală, de unăreă economică și altă nimică, și nu voimă cu nici ună preță ca prin acordarea egalității drepturilor, acelă reă se devie și națională. Oricâtă de rei se simă, oricâte se avemă a ne imputa, acesta nu este ună cuvântă pentru ca se renundămă a renunțe noi stăpâni pe țara păstrată prin sângele strămoșescă și transmisă nouă, pentru ca și noi s’o transmitemă pogontoriloră noștrii; și, după posițiunea ce o dă astăzi Evreii la noi, a le da drepturile politice, este a’i face stăpâni de dreptă și de faptă ai unei părți de năcam dată a României. Ș’apoi, are modulă nedemnă în care acesta seminție abuseră de ospitalitatea și de binele pe care l’a găsită la noi, este de natură a ne inspira încrederea? Gândii îi vedemă că, veniți ca ospețî și îmbogății în căminulă nostru, ne declară resbelă pe facla și în totă Europa ne calomnieza și ațîță opiniunea publică în contra nostră, nu ne daă are asigurarea că voiescă a se face stăpâni în casa in care au fostă primiți, spre a reduce la servitute pe cei ce au avută slăbiciunea de-a’i primi cu bradele deschise ? Afară de acesta, nu este o pasiune în care Evreii să nu ne descopere scopul ă loră : mai demnă a sî veni ideia emigrării în America, și de îndată căpeteniele evreimii din Occident, în ședințe secrete, se opusera și opriră emigrarea, cum se parasescu acésta frumosă țară, pe care suntă meniți a o stăpâni!... Însă din fericire Românii cunoscă tóte aspirațiunile loră, acestă cestiune, ca nici una alta, este cunoscută de toți; potă dorit să-și presinte petițiunea și marele loră frase, de umanitarismă, de înfrățire ș. c. l. nu va îndăla nici ună singură Română, nu va face pe nici unulă să cedeze țerasca, spre a face să se curmenesce calomnii și acusațiuni prelisate spre a mai pute aduce vreunăreă țărei. Fiecare își zice deja în Europa că, decă în adeveru Evreii ară fi în România atâtă de nefericiți cum se pretindă, nară năvăli aci de pretutindeni, n’ară fi într’ună numără atâtă de enormă și n’ară stărui atâtă de multă a nu părăsi acestă pământă, care pretinzi că este de persecuțiuni și torturi. Alte jiabe susțină énse că guvernul actuală ară fi consiliându pe Evrei se-și amâne cererea, pene ce se voră efectua tote reformele și țara se va regularisi în totală după dorința reacțiunii. Atunci succesulă cererii evreiesci ară fi asigurată. Se lăsă mă derise se severească tote reformele și regularisirile, pentru ca și darea țărei în stăpânirea nemului evreiescă se fia asigurată. Citima în legie de de la 19 cuvinte: .Se putea fice că comisiunea de Treizeci a Adunării de la Versailles, în ședința’î de la 17 Ianuarie, a votatu și proclamații monarcia pe câtă era cu putință s’o facă. Preambulului votată de densa este astăfelă concepută: «Adunarea naționale, pâstrându în integritatea sea puterea constituantă ce aparține, ense vrendu s’aducă ’mbunetățiri atribuțiuniloru puteriloru publice, decreteză etc.» In desbaterile comisiunii, care au precedată votulu acestui preambulă, deputații din majoritate, dd. de Larcy, d’Audiffret-Pasquier, Grivart, de Dumont, au voiui se deorotorie definitivă, prin votulu loră, următórele trei puncte: 1. Adunarea are dreptul ă d’a constitui totă ce va vrea. 2. Caracterul Republicei actuale este și remâne esențialminte provisoriu. 3. Majoritatea va proclama monarchia ’n momentulă care ’i va pare mai convenibile. Etă pentru ce ce pote zice că comisiunea de Trei<jeci a votată și proclamată monarchia, pe câtă îî era posibile s’o facă, pentru c’a declarată că majoritatea camerei actuale nu e legată, prin nici unul din voturile’ anteriore, și, Republica neavândă nici ună caracteru definitivă, îi va fi permisă totude una se voteze monarcia orîcându va vré. Nici vădată ’ngâmfarea, vanitatea, spiritulu de arbitrariu nu se resfățaseră cu mai multă cutezanță ’ntr’uă adunare de omeni politici. Țeza are nevoie, d’uă constituire pentru ca se trăiescă, e peste putință se i-se mai refuse multă timpu făr’a se aduce uă gravă jicuire e sistinței naționale. Ei bine, comisiunea celoră Treîneci de deputați respunse țereî: noi suntemă constituanți, case nu vremă se facemură constituțiune; ținemă în manile nóstre arma constituante; n’o vomă ceda nimenui, case refusămă absolută se asămă de densa pentru servițiulă patriei. Ară dice cine-va că suntă uă societate de speculanți cari, în lipsa publică, cându poporulu cere pene, ei ’șînă îndesată grânarele cu producte pene diversă și refusă absolută se dea dintr’énsele ’n circulațiune. Comisiunea’ a votată preambululu, introducțiunea celoră ce ară trebui se facă, énse n’admitenu nici unu momentă ideia că camera se va asocia cu uă astăfelă de declarațiune. D. Casimir Périer, care a ’nscrisu în programa ’ntrunirii sale «Republica conservators»; d. Chrisophle, care fu alesă președinte ală centrului stângă republicană, nu potă, ca și însășî stânga, se primescă preambululu și comentariile comisiunii de Trei-deci, cari tindu la resturnarea tuturoru drepturilor națiunii, la confiscarea Republicei, la anarhia. In ceea ce dă privesce, d. Thiers nu se va pute opri, fără ’ndouiala, se proteste formale în contra unei negațiuni a mesagiului seu, în contra negațiunii guvernului în capulă căruia se află, li va fi chiară imposibile se mai facă vr’aă concesiune unei grupe de omeni pe SAMBATA, 13 IANUARIU 1873 U MIM'ZÎ l i: SI 1 fri FI * ABONAMENTE n Capitale: unu anu 48 lei; șase luni 24 le trei luni 12 lei; un lună 5 lei In Districte: unu anii 58 lei; șase luni 29le trei luni 15 lei; uă lună 6 lei- Pranoia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA YtiEVA: lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. litici carii vină se rădice cu ostentațiune drapelulă monarchieî în facia guvernământului Republicei. Citimă în 1'Avenir national: Administrațiunea domenieloru a ’napoiată familiei d’Orléans bunurile ’i confiscate de Napoleon III, a căroră restituire a ordonatu-o Adunarea de la Versailles. In momentul cându era se se facă acestă ’napoiare, cele trei principese d’Orléans interveniră și declarară că ceru de la tesaură dota loră astăferă precum le-ofisase legea imperiale din 1855. Etă énse în acestă privință arecari deslușiri necesare, înaintea resbelului din Crimeia, mai mulți suverani din Europa spuseră lui Napoleon III că, deca găsină ilegale confiscarea averilor. d’Orléans, considerau mai cu semn ca inadmisibile confiscarea dotei principeselor a familiei. Napoleon III atribui atunci, printr’una decretă, fiecăreia din cele trei ’principese câte ună venită de 200,000 franci. Supt imperiu, principesele refusară mereu, în modulă cele mai formale, se primescă cei 200,000 franci. Astăzi énse ’și schimbă părerile și credu bine se revie asupra decisiunilor ă loră anteriore, cerându se li se platesca acea dotă imperială. In acestă privință vomă observa că, spre a se da urmare acestoru pretensiuni, trebuie ca principesele se fiă autorisate pentru acesta printr’uă lege speciale, deorece ’n codulu francese esiste, la titlulu de prescripțiune, unu articlu care condamnă pretensiunile loră întâmpiate, stabilindă că interesele și bonificările, în asemenea casă, se prescriă în termeni de cinci ani, ceea ce condamnă reclamațiunile principeselorumâne cându Adunarea naționale va decide altă felă, deca va cuteza. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Vineri, 12 Ianuarie, 1873. Ședințe se deschide la 1 fără unu cartă, cu 77 deputați presințî. După citirea și aprobarea sumarului ședinței precedinte din naintea vacauțiuniloru se citescă comunicările (file). D. ministru alu cultelor) citesce proiectulu de lege votată de senată pentru cedarea locuriloru sf. Ionn din Focșianî, pendinte de comitatulu permaninte de Putna, pentru crearea unui gimnasiă. D. ministru de frumese citesce mesagiulă prin care se trimite ’n cercetarea camerei proiectulu legii financiare pe esercițială 1874, câtă și bugetele pe acelă ană. D. Mavrogheni, în loculu ministrului de interne, citesce mesagial proiectului de lege relativă la convențiunea telegrafică închiriată între guvernulu română cu Rusia, prin care se înființeză unoru biurouri miste la fruntarie; ună altă proiectă pentru ună credită, altulă pentru cererea a 2,171 lei, bani 8, spre desdaunarea d-lui Argintoianu de fiesce obligațiuni rurale perdute de oficiulă poștale. D. ministru al lucrărilor publice citesce proiectulu da lege pentru acordarea unui credită de 97,918, spre acoperirea chiăltuielelor, dependințî de departamentulă stă pe anii: 1869, 1870 și 1871. Ună altă credită de 341,834 lei, 52*bani, pentru servițiul anului 1872. Una altă credită de 650,262, care, cu cele de 4 milione, deja acordată, se serve la îndestularea chiăltuieleloră pe anul 1873. Unu altă proiectă pentru arendarea și esploatarea căiei ferate Bucuresci-Giurgiu. D. Gr. Cantacuino, luându cuventură, aretă că ’n timpul vacanțieloru camerei s’a petrecută unu evenimentă care a ’utristată tóte animele: mortea lui Napoleon III. Acestă bărbatu ne-a făcută cele mai mari binefacerî noué, și Románia ’l datoresce multă recunoscință. (Aplause). D-sea propune doju ca camera se esprime regretele sale pentru încetarea din vieță a impératului Napoleon III. (Aplause). D. Costa-Foru explică că, în timpul vacanțielor, guvernulu s’a grăbită a face servicie funebre în totă țara și mai cu deosebire la mitropolia din Bucuresci, întru pomenirea împăratului Napoleon III repausată. D. G. Brătianu constată că Francia ne-a