Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-22

ANUAL AL ȘEPTE­ SPRE­ I» VOESCE SI VESPUTE ” t>_____ Ori-ce cereri pentru România, se adre­­sezii la adm­inistrați­inea diariului. ANUNȚURI n pa­gina a IV, spațiulii de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS, la d-nii Órain et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad-nK Haasenstein și Yogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voru fi r­efulate.—Artidele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. _LUNI,­MARȚI, 22, 28­ IANUARII 1873 luminezA­te și ver fi ABONAMENTE ii C.lltiUle: anualil 13 Ici; șiric­larii 24 lei. trei luni 12 lei; uă lună. 5 lei In Districte:unuanu 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lunii 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimis tril fr. ?. Austria și Germania, pe trimiatru franci 18. 1 A se adresa LA PARIS, la J. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nil Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popo viel, Fleisch­markt, 15. ^iSĂSiBsi^Ediținnea de diminéla I 22 Colindarii *1 3 Făurarii. până reducerea la mai nimică a O- sendei infanticidului, cea mai orbită din tóte crimele? O te ună principlă­­ morală ar fi permisă a se uștura pe­dépsa prevéfintá mai nainte contra a­­cestui spăimên­tătoru ultragiă făcută naturei? Nu avemă dér îi totă dreptul ă a fi­ce că principie imorale aă președintă la aceste reforme, și că scopul lor este coruperea societății române ? Déríi se fa­ce —jurații achită. Mai ântâiă acesta nu este adeve­­rată, dară se admitemă. Ei bine, dacă jurații achită, este are acesta ună curentă pentru ca infan­­ticidul îi se nu mai fiă­ră crimă, se nu se mai pedepsescá cu munca silnică, ci se devină delicti! și se se pedepsescá numai cu celă multă câți­va ani de întemnițare? Acesta se ch­iamă d­e a se conduce die mari principi e morali în reforma ligiloră, sort din contra, de înjosire principie imorali? Esistă n­ă principiă odioșii, in lege, pe acela l’aă trecută cu vederea re­formatorii oficiali.Infantic idală asupra­­ copiilor si nelegitimi, era iu­ i nainte 1 isbitur rle tiu­ pedepsă multu mai mică,­­ ca și cândă crima narii fi fostu acea-ași. 1 Reformatorii trecură peste acesta tristă­­ remășiță a regimului iesusticil, pe care o împrumutarămu și noi:­a tre­buită ea d. Cantili, pentru onórea Ca­merei, se ceră și se dobândesca șter­gerea din lege a acestei inichități. Acesta este poate singura reformă ba­­sa­t.ji­m* principii un s­ii introdusă în codă. In loc­ de principie, în loc­ de pu­nerea codului în armonie cu constitu­­țiunea acolo numai unde erau în con­trazicere, reformatorii nu s’au­ condusă de câtă numai de principie imorale, precum nedjurâmii cu casubi infanti­­cidului, de câtă numai de scopuri și tendințe asemene imorale și corupe­­tare, fiindă­ câ tote reformele nu tindă­­ de câtă a falsifica principiale din Con­­­­stitu­țiun­e și chiară litera iei. 1 Falsificarea unei legi printr’unű acti­ ] de violență este de sigură ce­va imorală; falsificarea ense a unei legi prin alte legi,­­ este totă ce póte fi mai corupetorii și­­ desorganisătură pentru ună Stată. Re­­c­formele propuse și deja votate de Ca­­metă nu potu ave altă efectă. c In numeri!­e valiére vomă urma a ne c ocupa de acestă mare subiecții. Decă­t nimicii nu va pute ave ua înrîurire o salutariă asupra Camerii, se sperâ mti­e că­­ va ave celă pușină asupra Sena­­n­­tului; déci nici asupra Senatului, a­ a­tunci remână silințele de a sta-di ale presei române, ca uă protestare r<­cî pentru ună viitoră de sicură multă mai apropiată de­câtă crede reacțiunea. s_ ________ tii. De­și cestiuni grave de interesă ge­­­­­nerale ne-au făcută se lăsămă de câtă-­­­va timpii la uă parte ilegalitățile și abuzurile regimului, totuși ne credema­i datori a consacra câte­va rânduri re­­latării unui faptă monstruosă. Acestă faptă sa comisă întruna din nopțile l­;l din urmă contra junelui d. T. Flore­­ns­­cu, închisă la Văcărescu. Toți scrii că 1. Fior­escu fusese condamnată la 8 ]ei ani de înch­isore, pentru că pălmuise bu­n la teatru pe d. Hiotu, prefectură po­­i­liției. Suntă done luni de cândă sen­tința era răm­asa definitivă și condam­­natură își făcea osânda, întruna din nopțile trecute, ună oficiaru se presintă la ușia temniței cu ună ordină, cerendă pe d. Florescu pentru a’lă trimite la temnița de la Bucoviță. Directorele închisorii refuză intrarea oficialului și eliberarea con­damnatului, fiindă că reglementul­ penitenciarului opresce a se transfera noptea arestații. Oficiarul­ nu vrea se asculte, for­­țeză sentinela și intră în închisore pen­tru a executa ordinară barbară și ile­gale ce i-se dedese. D. Florescu este luată îndată din închisore, fără scirea familiei sale, fără hainele necesarii unei călătorii in timpă de iarna, și dusă noptea de la Văcă­­resci in­ gara de la strada "Fargove­­t­», spre a fi espediată cu trenuli. So­sind îi acolo pre târnbiă, din causa lun­gimii drumului făcută pe josă, în locă de-a fi înapoiată la închisore seă a­­dăpostit unde­va, nenorocitnlă tenorii, doborâtă de frigă și de ostenelii, este pusă într’un căruță și dusă la Chitila, spre a așcepta sosirea trenului urmă­­toră. De aci a și fostă pornită la Bu­­­­coveță. Ce se va fi întâmplatu în urmă cu dens­ulii in sciină; totă cea-a ce amă putută afla este că minis­trulă de interne, informată a doua­ zi de familia d-lui Florescu despre acesta 1 procedere barbară și inumană, ar fi declarată că nu scit; nimică, eră or­­icuAtift < t­ care oficiarulă ar­­i calcatu temnița noptea, și-ar fi luată pe d. l Florescu, se faice că era dată de d. pro­­curore generale al fi curții. Pentru ori­cine cunosce capacita­tea și mai cu sema caracterulu actua­­r­estei procurare generale Iorgulescu, a­­c lem­ene lucru nulii póte surprinde. ). Iorgulescu, doctore în­dreptă din laidelberg, este procurorele care cu o­­p lasiunea lui 8 Augustă a președint la prtarele de la Ploiescu, unde preve­­d 11 lini­ au fostă bătuți cu ștrengurile în , limnitele închisorii. je­f­. Iorgulescu este procurorele care p­­ruptă interogatorele prevențților fi­ind că ele nu conțineau­ cele ce d-sea avea de la denșii ca se declare. d­ I). Iorgulescu este, precum se vede" pr­in trecu­tu lit scă, educată la scala a­ vi îstui regiină de ilegalități și de tor­­oc­ită, numai aptitudinea sea de-a că­ra pe acesta cale uă adevărată ce- m­­britate, la rădicată la funcțiunea semnată ce ocupă astăzii, și de care tă dând și ordine barbare și inumane an­­­celă pentru transferarea d-lui Fil­­isca la Bucoveță. Uă faptă atâtă de monstruosă nu lui i­refiuză de cândă cu nenorocitul ă sei Fálcoiéni. „Ease celă puțină a­ an­u­nci ea s’a făcută fără scirea procu­ • 3 d . . . • v . do relui generale, și nimeni n­u uitatu nu va uita purtarea demnă a re­­­ n­­etatului Grigore Ferichidi, care a pre­ dei­nită se-și dea demisiunea, de câtă se cei­iméscu“ nu a se face complicele u-i călcări de lege ș’alu unui altă bar­ză, ci a se călca măcară atribuțiu­e sale. Astăzii procurorele generale Iorgu­­cu se face instrumentală unei res­­tai­nări meschine­, ală unei resbu­ tu­l nări cu atâtă mai odiosă, cu câtă este personale a d-lui Hiotu, care vrea se evite cu terere resultatele ce póte aduce uă purtare necalificabile. In ce stare­a ajunsă acesta țeră, ce­­ siguranță mai este pentru vieța, ave­rea și libertatea cetățianilor­, deci asemene ilegalități, asemene acte bar­bare se comită fără soirea minis­trului, aci în capitală, la câți-va pași de palatulă justiției, de către chiară șefulă principală însărcinată cu urmă­rirea unor­ asemene acte? Iu care socie­tate, chiar cu instituțiuni barbare, se nesocotesce pene la asemene gradă sa­crală dreptă aici celui desarmată în facia justiției, drepturi condamnatului la osânda l­u I Casta ajunsă ierii domnitare vrea cu totă prețu să se aducă pe Români a re­greta timpii reglementari; trebuie se mărturimă că și-a alesă bine mijila­­cele. Cinismulă ministrului fi­lei de justific și corupțiunea unoră­ a din a­­gisitii sei, o sei’Vescă cu înverșiunare BUCURFASCI, 2I gIS?* I scurtă,“ apoi, printr’uă formalitate di scurtă,“ apoi, printr’uă formalitate de grație, se comută pedepsa. Și pentru ce Englitera pastreza asemeni legi? Ore se nu posede și ea doctori în dreptă celă pucină tată atâtă de erudiți câtă și ai noștrii, cari se seie modifica m­ă codă?... Ense Englesii sunt­ omeni drepți și mai cu semă practici. Ei redu că cu legile ce aă, justiția se împarte dreptă și conformă cu spiritulu tim­pului. Pentru ce dâră se le modifice! Mai întâiă nu vedu utilitatea unei a­­semena reforme, și apoi ea ar măr­gini simțulă morală și energia jude­cătorului, făcăndu’i sarcina mai ușiora, mai mecanică, pe cându acum este lă­sată mai multă acțiunii propriului seă simță de echitate, strigătului con­­sciinței lui ensușî, necurmat în esercițiă, cea-a ce înalță simțimintele, desvoltă cugetarea și ’i crează acea responsa­bilitate care dă omului mai multă se­rioși­ta­te și probitate. In Englitera nu esiste libertate de presă, nu esiste libertate de întrunire, nu esiste libertate de discuțiuni după legi; cu tote aceste, nicăiri tote aceste libertăți nu simtă mai depline, de­și nu lipsesce de­locă asta di la licență, i care face pe unele d­iar de a represinta in caricatură pe regina, și unele în­­­­truniri publice a vota că regalitatea în Englitera este muesă costătoră, care ] trebuie înlocuită prin Republică. A­­­­ceste fapte puse nu pot ă decide pe r­e givernele și pe parchetele englese, nu r­u se gândi la noui legi­ contra liber­­­­­tățiloră, ci nici chia­ră a aplica pe f­­­ele in vigóre. Do sicarii, dacă gu­­v rernulă ară încerca se aplice în­­ asemene modă legile, s’aru găsi de ndată cine se propună și se vote­­n­e și reforma lorii; énse tocmai fiindă c­ă purtarea guverneloră este atâtă ,e ințeleptă, stabilitatea deveni atâtă­­ d e minunata, și Englitera ajunse a fi o totuși celă mai puternică organisată, ci p­in tóte monarc­iele lumii. ^ Cându ne gândimă deja la modul ă­n care codicele suntu privite în alte ărți, la solemnitatea și tema cu cari ire ori se face vre­uă reformă în pri­­vița loră, ne coprinde să durere și­­ s­­ă rușine de-a vede cum la noi gu­­ra er nulă și Camera se jocă cu aceste legi, el modificându-le după voia pasiunilor) (1( preocupațiunilor) loră momentane. 10 la deșertă a mă căuta care suntă­m­rincipiile nestrămutate ce au mezi­­vtă reformele propuse, principie des- oc­rrcate de ori-ce pasiuni seu interese p­­tlitice de momentă, principie cari sin- sa ire trebuie se preșida la reforma co- c­­celară. Nu găsim­ nimic decât numai tu eocupațiunile politice și interesul! m­­omentului, séi­ decă ară fi de găsită ap­e umilă, ară fi principie imorale. Cândă se modifică uă asemene lege, pe i se cerceteza déca jurații suntă buni m­­­î­réi, décá achită sért condamnă, incipiele predomnitore în codice ută cu totală independinte de ase­­nei mi preocupațiuni. Déca juriul e rou— va f­a­ce, fia fu­sii în parentese, nu este locă — admitemă se se reforme, se det desființere chiară; énse ce are a - ie acesta cu reformarea pedepseloră, *au îngreuiarea seă ușiurarea loră? din Intrebămă, spre esemplu, care a scu­ză principială ce­a îndemnată pe d­­ormatorii codului penale, se pro­­pun­deri, la una oră fiina, s’a ținută în sala Ateneului întrunirea publică a­­rendă de scopă discuțiunea unoră ces­iuni relative la credibilă fondară ro­mână. După ce d. Fleva a explicată publi­cului, atâtă căușele pentru cari nu s’a făcută pene acum întruniri publice a­­supra acestei cestiuni, câtă și acelea pentru cari conferința presentă nu se putuse anuncia de câtă patru cinci ore mai nainte, d. Ion Brătianu s’a urcată la tribună. In timpă de ore două ore și­ j­um­ă­tate, desvoltând c Ges­tiunea din felurite ponturi de vedere, d-sea făcu pentru toți vădite nenumă­ratele finețe din proiectele străine de bănci funciare și de credită și circula­­țiune, finețe cari pună în cel mai mare periculă interesele economice și națio­nale ale țarei, arătă apoi bine­facerile­­ salvatore! ideie a creării acestor­ in­­stituțiuni de către Români, precum și totă răulu ce póte resulta pentru țară deco voră triumfa tendințele manifes­tate de ministrul­ de finance, d. Ma­­vrogheni, în expunerea de motive cu care a însocită proiectul­ de credită fun­ciară ro­m­ân­ă. Mulțumită ajutorului stenografiei, sperămă că în curendă vomă pute pu­blica în întregulă săă ac estă însemnată discursă. Votarea reformelor­ codului penale urmeză cu uă repeziciune electrică, ca și cândă ar fi vorba de ună proiectă de lege pentru uă necesitate momentană, eră nu de una din acele legi, ce aă de [ basă principie eterne după cari se con­duce societatea. 1. Prima impresiune ce încercă ori­ce t­emă seriosă, vefién­d fi modul­ în care­­ s’a elaborată, s’a propusă și se voteza­­ reforma codului nostru penale, este " de-a se spăimenta de culpabilea ușiu­­­­rința cu care se isbesee tocmai legea care exercita uă influința de fie­ce mo­ 1­mentă asupra societății, care are lină 1 rolă atâtă de mare în societate in câtă 1 îi lpnneză chiară moravurile, deve­­­­nindă criteriulu prin care se deosi­­bi­besce binele de reă și ajungându a o forma judecata ori­cărui omă asupra 11 cutărui sed­entărui faptă. Și In țerele unde corpurile constituite ale Statului au conștiința marei loră P misiuni și responsabilități, se facă lu­­­­crări Îndelungi, se consultă juriscon­­­ suiții cei mai celebrii, se întreprindă P • cercetări statistice de cea mai mare I0 rigurositate și în timpii de mulți ani, pentru a se modifica m­ ună codă în­­­­tregă, ci ună singură articlu din codă. 11. Și acea modificare nu se face de câtă­­ 1 după lungi ani de esperiențâ nu numai asupra efectelor­ articlului din pun­­c­­tură de vedere curată sciințifică, ci și asupra modului în care s’a aplicat ă. . . . A pate că nu articlul d­e reă, ci s’a apli­­cil cată într­ună modă eronată, și în a se­­ce­mene ca să se modifică aplicarea, crti (10 nu articlulă. se Englitera se­ cârmuiesce încă și as­­ta­ târji după vecinele iei legi; de­și pe­ cu­dépsa cu morte nu mai esiste de­lncă în faptă, totuși criminalii se condamnă f0i ânca și astăzi a fi „spensiurați susu și­re. Duminecă, la 21 cuvinte, colegială electo­­rale pentru alegerea episcopilor il, a alesă­­ pe arh­ierenlă Iocentie Chițulescu, fostă loc­­­­țiitoru ală eparhh­ieî Râmnicu-Vâlcea, ca­­ episcopii ală eparh­ieî Buzcă.­ ­ BANCA NAȚIONALE A ROMÂNIEI . Proiectă de „bancă tie scumptu și circul­ațiu­ne." STATUTELE "Artr.0­r.0T t Denumirea societății, obiectul îi, durata și reședința ei. Art. 1. Prin acestea numiții aci fundezii, cu reserva aprobării guvernului, uă so­cietate anonimă sunt numire de Banca naționale a României. Acesta societate va esiste între toți proprietarii acțiunilor­, ce se crează mai josă, și va ave de obiectă esploa­­tarea privilegiului fu­sei banei, așia pre­cum resultă din actulă de concesiune ală guvernului română, acordată prin legea din...... și operațiunile arătate în art. 8 altt acelei legi. Art. 2. Societatea ’și are reședința in Bu­curești. Ea va pute înființa atâtea su­cursale și agenții câte va credle de cu­viință,­­înse în orașiele Iași și Craiova voră fi create sucursale, cele mai târ­­ziiă doui ani după începerea operațiu­­nilor­ bancei. Art. 3. Durata societății este lisată la 35 ani, începândă de la data espirării ce­lor ș șase luni preventute prin art. 3 ale legii. Ca acestă termenii se potă fi pre­lungită, societatea va trebui se adre­seze guvernului să înadinsă cerere, trei ani înainte de espirarea concesiunii, adică la finele anului ală trei-fieci și douilea. Cu tote acestea, concesiunea va fi încetată la finele anului al­ 35-lea, daca guvernulă nu va fi aderată la cererea de prelungire a bancei. TITLULU II. Aducerea concesiunii. Art. 4. Aci numiții aducă societății și­­ pre­­daă, fără nici uă reservă, cu același titlu, cu care ei înșiî l’aă dobândită,

Next