Romanulu, septembrie 1873 (Anul 17)
1873-09-16
Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. WWW.UWIMMifuau www W'fiTIlIf TimMIII'hail Iliiul V,■ [UNK] tam^mimi Miiuaasm ANULT.TALU SEPTE-SPRfi-pE CELE DUMINECA, 16 SEPTEMBRE 1873' YOESCE ȘI TEI PUTE Ori-ce cereri pens România, se agrefeză la administrațiunea ^iarîuluI ANUNȚURI n pagina a IV, spațiulii de 30 litere 40 ban! In pagina a IVI, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nuî Drain et Miroud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d-nii Haasenstein și Voglei Neuermarkt, II. Scrisori și oxi-ce trimitere nefrancate vor fi «refusate.—Articlele nepublicate se vor arde, 20 BANI EXEMPLARULU. Edițiimea de sera SERVICIULUI TELEGRAFICU ALUI ROMANULUI». Paris, 26 Septembre. — Deputații dreptei consideră noutățile sosite de la Frohsdorf ca putendu se consolideze alianda tuturoră fracțiunilor monarchice. Partita bonapartistă s’a ’mpărțitu în donouă parte, supt conducerea lui Roucher, voies ce se lucreze în unire cu regaliștii. Mareșialele Mac-Mahon ară fi refusatu orice propunere timțendu a prelungi puterile séle și starea proviso TM. Madrid, 26 Septembre. — Generarele Mariones a intrată în Tolosa, carliștii au luată fuga. Berlin, 26 Septembre. — Bismark a sosită și a primită pe Minghetti, primulu-ministru al Italiei, care însociesce pe regele. Reproducem știrile urmatore după edițiunea de dimineța a pianului nostru din numerala trecută: Paris, 20 Septembre. — In urma liberării definitive a teritoriului, misiunea francese pe lingă comandantele-șefă ale armatei de ocupațiunea ’ncetată din funcțiunile sale. Se asigură că Santa-Cruz se află in acesta momentă la Saint-Jean-de-Luz, venită de la Roma, unde Sântulă-părinte - fiară fi acordată uă audiență particulară și un absoluțiune general. Versailles, 20 Septembre. — Se asigură că ducele d’Aumale va fi numită comandante ală uneia din cele 18 divisiuni militare. Roma, 19 Septembre. — L'Opinione anunță că, in urma morții Sultanului de la Maroc, a isbucnitu ună resbelă civile între fiii și frații mortului. Uă mare agitațiune domnesce în orașele Fez și Maroc, precum și ’n tote portuile; comercială sufere forte multă din acestă causă. Versailles, 19 Septembre. — Uă telegramă de la Taug'er, cu data de 19 septembre, aduce scirea că ființă Sultanului mortu a fostă proclamată Maroculu. Acestă telegramă hnorată ală nu conține nimică de natură a face se se presupună că a isbucnită ună resbelă civile, după cum au anunțată unele fostalianei. Madrid, 20 Septembre. — țfiarulu Corresi DOMdencia menționeză scomptutlu că insurgenții Cartageneî ară fii dispuși a se preda, cu condițiune ca vieța soldațiloră, cari aă participată la insurecțiune, se fiă cruțată, și ca generarele ce va intra în cetate se nu flă generarele Martinez Campos. Lipsa pâneî ș’a cărnii a ’ncepută se se simtă. Perpignan, 20 Septembre. — Se vestesce de la Barcelona, cu data de 18 Septembre: LUMINEZA 1E ȘI VEI Fi abonamente In Capitalesumană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei in afkmtteumană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS s la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șila d-nil Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. Popovici, Fleisch markt, 15. Este solutit că, de cândă avemă una guvernă, venită la putere spre satisfacerea și după ordinulü unui consulii prusiană, nu voința țerei se mai consultă în ori ce împrejurări, ci numai dorința și voința prusiano-austriacă. Este asemene una faptă că, de când primulü-ministru a declarată solemnă în Cameră că, primindă puterea în noptea de 10 Martie, a luată totăd’uă dată îngugia minte, celă puțină unulă din miniștrii este necurmată pe lingă protecțiunea tutelară din Viena seă Berlin, preocupată a ’i preveni tote dorințele, tóte intențiunile. Este asemenea învederată, că nimică din ce s’a putută cere la Berlin și Viena miniștrilorű din nóptea de 10 Martie, n’a fostă refusată. In adevĕrű, politica pruso-austriacă nu putea cere astăzi României nici oă parte din teritoriul ăiei, nici ună tributu anuală , nu’i putea face cereri decâtă de altă natură, cari, déca nu creeză uă servitute politică, nu suntă mai putină menire a ne păgubi in folosul ă iei, ș’a începe aservirea nóstru. Astăfelă ne ceru ca, în loc de-a se resilia concesiunea Strousberg, după cum aveamă dreptul ă, ș’a se urma apoi lucrările cu prețuri multă mai avantagiose și cu garanții multă mai seriose, se se prede țara, spre a scăpa de respundere principii prusiani, amestecați în acesta coțcărie. Acesta cerere fu satisfăcută, contra strigătului întregei țări, care astăzi plătesce și va plăti cu zecimi de milione coțcăriele lui Strousberg șale princiarilor ă sei tovarăși. Aceea ce mai putea cere politica pruso-austriacă de la puterea nostră executivă, mai este reducerea României la uă stare de servitute de-năcamdată economică, ala cărei resultată ară fi ca produsulu întregei munci naționale a Româniloră se trecă în posesiunea Austriei și Germaniei, precum mai multă de 100 milione de poporațiune în Indii nu muncescă decâtă pentru înavuțirea Angliei. Marele economistă germană List de multă deja prevedea bancruta în care cade acum Austria, și, ca mijlocă de scăpare, ii arată esploatarea Orientului, și a României în particulară. Acesta cerere, cea mai capitală făcută de politica pruso-austriacă, nu fu câtuși de puțină disputată de puterea nostru esecutivă. Ea admise și promise tóte funcțiunile cerute la Viena și Pesta , deși tesaurulă publică nu mai pute plăti nici sarcinele actuale ale Statului, deși Camerele respinseră formală acesta sigură ruină financiară, economică și politică; ea nu se opune nici la spargerea Porților-de-seră, precum nu s’a opusă nici la predarea însuși Prutului românescă, precum nu va ave nimică de obiectată nici la cererea unor tratate de comerciă, adevărate servituți voluntarie din partea Statului română. Prin urmare de la 10 Martie 1871 íncóce, nidică din ceea ce politica germano-austriacă putea cere României, nu i-a fostă cruțată, nimică nu s-a refusată, séuceră puțină disputată de puterea nostru esecutivă; și pentru tote acestea, România n’a primită absolută nimică în schimbă de la Austro-Ungaria. Acesta este bilanțulă exactă ală inrîuririi politicei pruso-austriace în România. Spre a se menține asemeni relațiuni, era neapărată ca guvernul din Bucuresci se ftă în relațiuni directe și continue cu guvernele din Berlin și Viena, de aceaa merse mai întâiă acolo, ca agentă, unulă din stîlpii regimului, d. Costa-Foru; apoi pe lingă acesta se adause necurmată câte un ministru, și în fine Domnitorulă în personă. Ună asemene devotamentă, care reduce rolul întregei nóstre puteri executive la acela de aginte directă ală politicei pruso-austriace în România; că supunere atâtă de deplină la tote ordinele venite din Berlin și Viena, trebuiau se creeze cu dreptă cuvântă guvernului din Bucureșci mari titluri la recunoștința politicei pruso-austriace. Este necontestabilă că însăși rațiunea esistenței acestui guvernă este numai devotamentală la politica prusiano-austriacă; în ziua cândă elă se va despărți de densa, seă cândă se va arăta incapabilă de-a ’i satisface cererile, căderea’i va fi sigură, vă cădere totă atâtă de rușinosă, precum ia fostă și suirea, venită prin grația străiniloră , va căde prin disgrația loră. Acesta explică disperarea cu care guvernul actuală se acață de funcțiuni:neacordarea loră ară proba Austriei neputința lui de-a o mai servi, și disgrația ară fi neapărată. Deca celă puțină pe lingă susținere, guvernul din Bucuresci ară are și stima omeniloră politici de la Berlin și Viena, ară pute corupta mai multă pe soliditatea sprijineloru loră; déra stimă nu este, și nici că pate fi pentru uă guvernă, care, in loc de-a apăra interesele țârei sale, le subordona intereselor altora. Are tarama la timpă pene la ce punctă fuse onorătore primirea Domnitorului la Viena; și astăzi, când este cunoscută modul în care a fostă primita junele principe Milan ală Serbiei la Paris, esistență termină de comparațiune, naintea căruia, déca ne gândimă mai cu semn la însemnătatea Statului română prin mărimea și posițiunea sea geografică, cară se mai crescemă încă opiniunea ce avemă de vecinii noștrii, déri se ne acoperimă facia de durere în cee a ce ne privesce. Primirea ce se făcu principelui Milan la Paris are un mare însemnătate politică; despre acesta ca se vomă vorbi în numerasa viitoră, voindă astăzi a arăta numai cea câștigată întrega putere esecutivă din servila sea atitudine către politica pruso-austriacă. După primirea din Viena, abia mângâiată puțină de primirea mai bine-voitóre făcută de bătrânulă imperată ală Germaniei, véjurámü curendü și noua atitudine a presei germane și austro-ungurești. Ea nu vorbi de România, decâtă pentru a spune că ânsuși Domnitorul a promisă funcțiunile, că interesele austro-germane suntă aci mai apărate acum decâtă mai nainte, că prin urmare guvernul actuală le convine mai bine decâtă celelalte; că în fine, prin ajutorul acestui guvern”, se voră „cuceri simpatii în România cu lovituri de sine, cucerire mai sigură decâtă prin lovituri de tunuri etc.“ Singură Gazetta de Augsburg, în care a apărută vestita epistolă către Auerbach, a publicată un articlu în aparință mai puțină pătată de interese străine României, și acela arata râmă că era plină de neadevĕrurile cele mai grosolane; elă nu se sfiia a atribui numai guvernului actuală tată ce s’a făcută in România de la 1859 pâné astăzi. Asemeni laude nu suntă de câtă uă acu sare de nelealitate. In cele din urmă, vorbi și ună organă oficiosă, forte acreditată ală ânsuși guvernului austro-ungurescă. Cum se arăta éase stimă și susținere, prin acestă organă, guvernului actuală și principelui Carol, pentru tote serviniele ce au adusă politicei pruso-austriace ? Pester Lloyd — acesta este numele organului — începe prin a constata că în adevĕra de la 1866 incece s’aă făcută mari progrese în România, înse imediată se întreba: „Aceste progrese trebuie de a se atribui domnirii principelui Carol, sau mai exactă mersului generală al progresului în Europa?...“ Nu se pote nega că Pester Lloyd, vorbindă astăfelă, este cu totulă consecințe politicei realiste, care place atâtă de multă domnitoră de la Presser, îi vomă întreba cine, cu acesta ocasiune: totă le place atâtă de multă „politica realistă“ ? Noi n’avemă nimică de obiedată; óre și dumnelorü suntă totă atâtă de „realiști“ ? Pester Lloyd enumeră apoi progresele, între cari pune, acordată comerciului și creditului publică(î), desvoltarea tutoră intereselor economice ale țarei (!!), regularea bugetului(!!!) etc.“ După acesta ne face și noné onórea de-a ne numi „partita naționale estremă,“ felicitândă pe Domnitoră că a depărtat’o de la afaceri. Ense cu totă acesta binefacere adusă țarei, Pester Lloyd adauge: „Principele Carol na scruta,nici pene astăzi măcară, să’§í creeze uă partită politică. Roșii îi sunt ostili, conservatorii naü pentru densula nici uă simpatia, și déca n’a împărtășită de multă deja sortea principelui Cuza, acesta este numai grația susținerii ce -i acordă Germania.“ Și după acesta prețiosă mărturisire, organulă, care felicită pe Domnitoră pentru depărtarea partitei naționale, îl consilieza se urmeze „mai netedă și mai accentuată“ politica sa de astăzi, spre a fi susținuta de Sfaturile vecine. După cum se vede, și aci jiarulă guvernului austro-ungurescă este forte realistă, cum place Pressei, și totod’uădată forte logică în felulă séu. Elă raționază astăfelă : — Principele Carol n’a știută se ’și creeze uă partită politică în țară; elă nu este susținută nici de Roșii, nici de conservatori: unii îi sunt ostili, cel-lalți n’au nici uă simpatie pentru dânsulă; nu este déja susținută de nimeni în țară, și nu ’i mai remâne decâtă se urmeze politica germano-austriacă, spre a fi menținută de străini pe tronulă românescă, ca se nu i-se întâmple ce s’a întâmplată principelui Cuza. Fórte lămurită. Dém óre acesta a căutat-o principele Carol la Viena și la Pesta ?... Pentru a i-se spune că este impusă de străini națiunii române, că este mănținută de Germania contra voinței țârei, a mersă are la Pesta pene a promite elă însuși acordarea funcțiunilor respinse de Camere? Pentru a i-se consilia se se sprijine pe străini ca se se impună Românilor, se silesce ore de atâta timpă a împăca și mulțămi în tote pe întrebuințații noștri vecini ? Este logică în ceea ce scrie o fiatulă oficiosă din Pesta, căci în adevĕru, déca Domnitorulă ară fi atâtă de părăsită de toți Românii, nu i-ară mai remâne decâtă sprijinulă străinului. Remâne case ca Pressa se ne spună décală este atâtă de părăsită, și prin urmare, déca guvernulă austro-ungurescă este pentru regimul ă actuală ună aliată sinceră și binevoitorü, saudeca se consideră ca ună superioră neindulgentă, ce póte spune fără cruțare adevărulu. raporturile de la Manresa anunță că carlistii au deschisă focurile în contra orașiului Berga, apărată numai de propriele sale forțe. Ultimele sciri din Spania, aduse de ziarele străine de la 22 Septembre, sunt forte bune. Cele mai importante sunt urmatorele: Bandele carliste din Biscaya și Guipuzeoază atacată la 18 Septembre Tolosa, dorit au fostă respinse cu mari perderi pentru carlisti. Luarea de către carlisti, Iiie Dbbats, a acestui orășieră, c’uă poporațiune numai de 8000 suflete, le-ară fi fostă de cea mai mare importanță, fiindăcă sară fi făcută stăpâni pe linia căieî ferate, care străbate Guipuzcoa, Andoain și Beassain, pilele trecute, mai multe bande întrunite, profitândă de ’ntunereculă nopții, s’aă apropiată de orașială Pampeluna, cu scapă ca se’să atace și se’să ocupe prin surprindere, comptând, se zice, și p’uă ’nțelegere ce aveaă cunesce partisani carliști din cetate. Abia au sosită case péne la gara căiei ferate a orașiului, și ’ndată tunurile din citadelă, ajutate și de ’împușcaturile voluntariloră, aă pusă pe góná pe inamică, nedându’i timpă nici se ’și rădice morții și răniții; în turbarea loră barbară ensé d’a’și răsbuna pentru neisbândă, aă dată focă unei părți din clădirea garei și la vre 20 vagone. Partisanii, cu cari avea ă Înțelegere bandele, erau popii de la catedrale, cărora guvernatorele orașiului le-a impusă, cu acestă ocasiune, uă amendă de 25,000 duros, și alți 75,000 duros afiliaților- loră. Aceste sume s’au și respunsü în 48 ore. Oă altă bandă, comandată de cabecila Cavero, a fostăbătută și împrăștiată de republicani. pianură spaniole Discuțiunea coprinde urmatorele deslușiri asupra pretinselor forțe însemnate ale carliștiloră : «Ore carî <jiare s’aă alarmată de declarațiunea făcută în cortesî de către președintele puterii esecutive, că carlismulu are 50,000 omeni supt arme. Plecândă de la acesta declarațiune, unele din aceste foi au mersă pân’acolo, încâtă au afirmată că acești 50,000 omeni sunt armați și disciplinați în perfecțiune. «Noutățile sosite de pe câmpul resbelului, corespondințele private și publice, cari vină d’acolo, asigură cu totul din contra. Este sigură că forțele carliste sporescă la numeră ; deră ele n’au făcută nici ună progresă nici in urmare, nici indisciplină. Se scie în modulă celă mai positivă că se găsescă în rândurile lorăuă mulțime de tineri, cei mai mulți copii încă, cari n’au arme și ’șî petrec timpul făcend numai larmă, déri carî au devenită ună adevărată flagelă pentru poporațiunile printre cari străbată, căci jăfuiescă și pungășescu totă ce găsescă în calea lorii. Déc’acesta se numeșee disciplină, mărturisimu cu umilință că nu scimă ce ’nsemneză acestă curentă.» Două telegrame din Madrid, una cu data de 19 ș’alta cu data de 20 Septembre, daă aceste noutăți: Generarele Moriones a sosită ieri la Vittoria ș’a luată comanda superioră a armatei de Nordă.