Romanulu, septembrie 1873 (Anul 17)

1873-09-16

Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. WWW.UWIMMifuau www W'fiTIlIf TimMIII'h­ail Iliiul V,■­ [UNK] tam^mimi Miiuaasm ANULT.T­ALU SEPTE-SPRfi-pE CELE DUMINECA, 16 SEPTEMBRE 1873' YOESCE ȘI TEI PUTE Ori-ce cereri pen­­­s România, se agre­feză la administrațiunea ^iarîuluI ANUNȚURI n pagina a IV, spațiulii de 30 litere 40 ban! In pagina a IVI, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nuî Drain et Mi­roud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d-nii Haasenstein și V­oglei Neuermarkt, II. Scrisori și oxi-ce trimitere nefrancate vor fi­­ «refusate.—Articlele nepublicate se vor arde, 20 BANI EXEMPLARULU. Edițiimea de sera SERVICIULUI TELEGRAFICU ALU­I ROMANULUI». Paris, 26 Septembre. — Deputații drep­tei consideră noutățile sosite de la Froh­­sdorf ca putendu se consolideze aliand­a tu­­turoră fracțiunilor­ monarchice. Partita bonapartistă s’a ’mpărțitu în dono­­uă parte, supt conducerea lui Roucher, vo­­ies ce se lucreze în unire cu regaliștii. Mareșialele Mac-Mahon ară fi refusatu ori­ce propunere timțendu a prelungi puterile séle și starea proviso TM. Madrid, 26 Septembre. — Generarele Ma­­riones a intrată în Tolosa, carliștii au luată fuga. Berlin, 26 Septembre. — Bismark a so­sită și a primită pe Minghetti, primulu-mi­­nistru al­ Italiei, care însociesce pe regele. Reproducem­ știrile urmatore după edițiunea de dimineța a pia­nului nostru din numerala trecută: Paris, 20 Septembre. — In urma liberării definitive a teritoriului, misiunea francese pe lingă comandantele-șefă ale armatei de ocupațiune­a ’ncetată din funcțiunile sale. Se asigură că Santa-Cruz se află in a­­cesta momentă la Saint-Jean-de-Luz, ve­nită de la Roma, unde Sântulă-părinte - fi­ară fi acordată uă audiență particulară și un absoluțiune general. Versailles, 20 Septembre. — Se asigură că ducele d’Aumale va fi numită com­an­­dante ală uneia din cele 18 divisiuni mi­litare. Roma, 19 Septembre. — L'Opinione a­­nunță că, in urma morții Sultanului de la Maroc, a isbucnitu ună resbelă civile în­tre fiii și frații mortului. Uă mare agita­țiune domnesce în oraș­ele Fez și Maroc, precum și ’n tote portuile; comercială su­fere forte multă din acestă causă. Versailles, 19 Septembre. — Uă tele­gramă de la Taug'er, cu data de 19 sep­tembre, aduce scirea că ființă Sultanului m­ortu a fostă proclamată Maroculu. Acestă telegramă hnorată ală nu conține nimică de natură a face se se presupună că a isbucnită ună resbelă civile, după cum au anunțată unele fo­stalianei. Madrid, 20 Septembre. — țfiarulu Cor­­resi DOMdencia menționeză scomptutlu că insur­­genții Cartageneî ară fii dispuși a se preda, cu condițiune ca vieța soldațiloră, cari aă participată la insurecțiune, se fiă cruțată, și ca generarele ce va intra în cetate se nu flă generarele Martinez Campos. Lipsa pâneî ș’a cărnii a ’ncepută se se simtă. Perpignan, 20 Septembre. — Se vestesce de la Barcelona, cu data de 18 Septembre: LUMINEZA­ 1­E ȘI VEI Fi abonamente In Capitale­s­um­­ană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei in afkm­­tte­­um­­ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă­ lună 6 lei; f­rancia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS s la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șila d-nil Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. Popovici, Fleisch markt, 15. Este solutit că, de cândă avemă una guvernă, venită la putere spre satis­facerea și după ordinulü unui consulii prusiană, nu voința țerei se mai con­sultă în ori­ ce împrejurări, ci numai dorința și voința prusiano-austriacă. Este asemene una faptă că, de când­ primulü-ministru a declarată solemnă în Cameră că, primindă puterea în noptea de 10 Martie, a luată totă­­d’uă­ dată îngugia minte, celă puțină unulă din miniștrii este necurmată pe lingă protecțiunea tutelară din Viena seă Berlin, preocupată a ’i pre­veni tote dorințele, tóte intențiunile. Este asemenea învederată, că nimică din ce s’a putută cere la Berlin și Viena miniștrilorű din nóptea de 10 Martie, n’a fostă refusată. In adevĕrű, politica pruso-austriacă nu putea cere astăzi României nici oă parte din teritoriul ă­iei, nici ună tri­­butu anuală , nu’i putea face cereri de­câtă de altă natură, cari, déca nu creeză uă servitute politică, nu suntă mai putină menire a ne păgubi in fo­­losul ă iei, ș’a începe aservirea nóstru. Astă­felă ne ceru ca, în loc­ de-a se resilia concesiunea Strousberg, după cum aveamă dreptul ă, ș’a se urma a­­poi lucrările cu prețuri multă mai a­­vantagiose și cu garanții multă mai seriose, se se prede țara, spre a scăpa de respundere principii prusiani, a­­mestecați în acesta coțcărie. Acesta cerere fu satisfăcută, contra strigătu­lui întregei țări, care astăzi plătesce și va plăti cu zecimi de m­ilione coțcă­­riele lui Strousberg șale princiarilor ă sei tovarăși. Acee­a ce mai putea cere politica pruso-austriacă de la puterea nostră executivă, mai este reducerea Româ­niei la uă stare de servitute de-nă­­cam­dată economică, ala cărei resultată ară fi ca produsulu întregei munci na­ționale a Româniloră se trecă în po­sesiunea Austriei și Germaniei, pre­cum mai multă de 100 milione de poporațiune în Indii nu muncescă de­câtă pentru înavuțirea Angliei. Ma­rele economistă germană List de multă deja prevedea bancruta în care cade acum Austria, și, ca mijlocă de scă­pare, ii arată esploatarea Orientului, și a României în particulară. Acesta cerere, cea mai capitală făcută de po­litica pruso-austriacă, nu fu câtuși de puțină disputată de puterea nostru e­­secutivă. Ea admise și promise tóte funcțiunile cerute la Viena și Pesta , de­și tesaurulă publică nu mai pute plăti nici sarcinele actuale ale Statu­lui, de­și Camerele respinseră formală acesta sigură ruină financiară, econo­mică și politică; ea nu se opune nici la spargerea Porților­-de-seră, precum nu s’a opusă nici la predarea însuși Pru­tului românescă, precum nu va ave ni­mică de obiectată nici la cererea u­­nor­ tratate de comerciă, adevărate servituți voluntarie din partea Statu­lui română. Prin urmare de la 10 Martie 1871 íncóce, nid­ică din cee­a ce politica germano-austriacă putea cere Româ­niei, nu i-a fostă cruțată, nimică nu s-a refusată, séu­ceră puțină disputată de puterea nostru esecutivă; și pen­tru tote acestea, România n’a primită absolută nimică în schimbă de la Aus­­tro-Ungaria. Acesta este bilanțulă exactă ală in­­rîuririi politicei pruso-austriace în Ro­mânia. Spre a se menține asemeni relați­­uni, era neapărată ca guvernul­ din Bucuresci se ftă în relațiuni directe și continue cu guvernele din Berlin și Viena, de acea­a merse mai întâiă a­­colo, ca agentă, unulă din stîlpii­­ re­gimului, d. Costa-Foru; apoi pe lingă acesta se adause necurmată câte un­ ministru, și în fine Domnitorulă în personă. Ună asemene devotamentă, care re­duce rolul­ întregei nóstre puteri e­­xecutive la acela de aginte directă ală politicei pruso-austriace în România; că supunere atâtă de deplină la tote ordinele venite din Berlin și Viena, trebuiau se creeze cu dreptă cuvântă guvernului din Bucureșci mari titluri la recunoștința politicei pruso-aus­triace. Este necontestabilă că însăși rațiunea esistenței acestui guvernă este numai devotamentală la politica prusiano-austriacă; în ziua cândă elă se va despărți de densa, seă cândă se va arăta incapabilă de-a ’i satisface cererile, căderea­’i va fi sigură, vă că­dere totă atâtă de rușinosă, precum i­a fostă și suirea, venită prin gra­ția străiniloră , va căde prin disgra­­ția loră. Acesta explică disperarea cu care guvernul­ actuală se acață de func­­țiuni:neacordarea loră ară proba Aus­triei neputința lui de-a o mai servi, și disgrația ară fi neapărată. Deca celă puțină pe lingă susținere, guvernul­ din Bucuresci ară are și stima omeniloră politici de la Berlin și Viena, ară pute corupta mai multă pe soliditatea sprijineloru loră; déra stimă nu este, și nici că pate fi pen­tru u­ă guvernă, care, in loc­ de-a a­­păra interesele țârei sale, le subordona intereselor­ altora. Are tarama la timpă pene la ce punctă fuse onorătore primirea Domni­torului la Viena; și astăzi, când­ este cunoscută modul­ în care a fostă pri­mita junele principe Milan ală Ser­biei la Paris, esiste­nță termină de comparațiune, naintea cărui­a, déca ne gândimă mai cu semn la însemnătatea Statului română prin mărimea și po­­sițiunea sea geografică, cară se mai crescemă încă opiniunea ce avemă de vecinii noștrii, déri se ne acoperimă facia de durere în cee­ a ce ne privesce. Primirea ce se făcu principelui Mi­lan la Paris are un mare însemnătate politică; despre acesta ca se vomă vorbi în numerasa viitoră, voindă as­tăzi a arăta numai ce­a câștigată în­­trega putere esecutivă din servila sea atitudine către politica pruso-aus­triacă. După primirea din Viena, abia mângâiată puțină de primirea mai bine-voitóre făcută de bătrânulă impe­­rată ală Germaniei, véjurámü curendü și noua atitudine a presei germane și austro-ungurești. Ea nu vorbi de România, de­câtă pentru a spune că ânsuși Domnitorul­ a promisă funcți­­unile, că interesele austro-germane suntă aci mai apărate acum de­câtă mai nainte, că prin urmare guvernul­ actuală le convine mai bine de­câtă cele­l­alte; că în fine, prin ajutorul­ acestui guvern”, se voră „cuceri sim­patii în România cu lovituri de sine, cucerire mai sigură de­câtă prin lo­vituri de tunuri etc.“ Singură Gazetta de Augsburg, în care a apărută vestita epistolă către Auer­bach, a publicată un­ articlu în apa­­rință mai puțină pătată de interese străine României, și acela a­rata râmă că era plină de neadevĕrurile cele mai grosolane; elă nu se sfiia a atribui nu­mai guvernului actuală tată ce s’a făcută in România de la 1859 pâné astăzi. Asemeni laude nu suntă de câtă uă acu sare de nelealitate. In cele din urmă, vorbi și ună organă oficiosă, forte acreditată ală ânsuși guvernului austro-ungurescă. Cum se arăta éase stimă și susținere, prin a­­cestă organă, guvernului actuală și principelui Carol, pentru tote servi­­niele ce au adusă politicei pruso-aus­triace ? Pester Lloyd — acesta este numele organului — începe prin a constata că în adevĕra de la 1866 in­cece s’aă făcută mari progrese în România, înse imediată se întreba: „Aceste progrese trebuie d­e a se atribui domnirii principelui Carol, sau mai exactă mersului generală al­ pro­gresului în Europa?...“ Nu se pote nega că Pester Lloyd, vorbindă astă­felă, este cu totulă con­secințe politicei realiste, care place a­­tâtă de multă domnitoră de la Presse­r, îi vomă întreba cine, cu acesta o­­casiune: totă le place atâtă de multă „politica realistă“ ? Noi n’avemă ni­mică de obied­ată; óre și dumnelorü suntă totă atâtă de „realiști“ ? Pester Lloyd enumeră apoi progre­sele, între cari pune, acor­dată comer­ciului și creditului publică(î), desvoltarea tutoră intereselor­ econo­mice ale țarei (!!), regularea bugetului(!!!) etc.“ După acesta ne face și noné onórea de-a ne numi „partita naționale es­tre­mă,“ felicitândă pe Domnitoră că a depărtat’o de la afaceri. Ense cu totă acesta bine­facere adusă țarei, Pester Lloyd adauge: „Principele Carol na scruta,nici pene astăzi măcară, să’§í creeze uă partită politică. Roșii îi sunt­ ostili, conserva­torii naü pentru densula nici uă sim­patia, și déca n’a împărtășită de multă deja sortea principelui Cuza, acesta este numai grația susținerii ce -i acordă Germania.“ Și după acesta prețiosă mărturisire, organulă, care felicită pe Domnitoră pentru depărtarea partitei naționale, îl­ consilieza se urmeze „mai netedă și mai accentuată“ politica s­a de astăzi, spre a fi susținuta de Sfaturile vecine. După cum se vede, și aci jiarulă guvernului austro-ungurescă este forte realistă, cum place Pressei, și toto­­d’uă­dată forte logică în felulă séu. Elă raționază astă­felă : — Principele Carol n’a știută se ’și creeze uă partită politică în țară; elă nu este susținută nici de Roșii, nici de conservatori: unii îi sunt­ ostili, cel-l­alți n’au nici uă simpatie pentru dânsulă; nu este déja susți­nută de nimeni în țară, și nu ’i mai remâne de­câtă se urmeze politica germano-austriacă, spre a fi menținută de străini pe tronulă românescă, ca se nu i-se întâmple ce s’a întâmplată principelui Cuza. Fórte lămurită. Dém­ óre acesta a căutat-o principele Carol la Viena și la Pesta ?... Pentru a i-se spune că este impusă de străini națiunii române, că este mănținută de Germania contra voin­ței țârei, a mersă are la Pesta pene a promite elă însuși acordarea funcți­­unilor­ respinse de Camere? Pentru a i-se consilia se se sprijine pe străini ca se se impună Români­lor­, se silesce ore de atâta timpă a împăca și mulțămi în tote pe între­buințații noștri­ vecini ? Este logică în cee­a ce scrie o fia­­tulă oficiosă din Pesta, căci în ade­­vĕru, déca Domnitorulă ară fi atâtă de părăsită de toți Românii, nu i-ară mai remâne de­câtă sprijinulă străi­nului. Remâne case ca Pressa se ne spună déca­­lă este atâtă de părăsită, și prin urmare, déca guvernulă aus­tro-ungurescă este pentru regimul ă actuală ună aliată sinceră și bine­­voitorü, sau­deca se consideră ca ună superioră neindulgentă, ce póte spune fără cruțare adevărulu. raporturile de la Manresa anunță că car­­listii au deschisă focurile în contra ora­­șiului Berga, apărată numai de propriele sale forțe. Ultimele sciri din Spania, aduse de ziarele străine de la 22 Septembre, sunt­ forte bune. Cele mai importante sunt­ urmatorele: Bandele carliste din Biscaya și Gui­­puzeoa­ză atacată la 18 Septembre Tolosa, dorit au fostă respinse cu mari perderi pentru carlisti. Luarea de către carlisti, Iiie Dbbats, a acestui orășieră, c’uă poporațiune numai de 8000 suflete, le-ară fi fostă de cea mai mare importanță, fiindă­­că sară fi făcută stăpâni pe linia căieî ferate, care străbate Guipuzcoa, An­­doain și Beassain, pilele trecute, mai multe bande în­trunite, profitândă de ’ntunereculă nopții, s’aă apropiată de orașială Pampeluna, cu scapă­ ca se’să atace și se’să ocupe prin surprindere, comptând, se zice, și p’uă ’nțelegere ce aveaă cu­nesce partisani carliști din cetate. Abia au sosită case péne la gara căiei ferate a orașiului, și ’ndată tunurile din citadelă, ajutate și de ’împușcatu­rile voluntariloră, aă pusă pe góná pe inamică, nedându’i timpă nici se ’și rădice morții și răniții; în turbarea loră barbară ensé d’a’și răsbuna pen­tru neisbândă, aă dată focă unei părți din clădirea garei și la vre 20 vagone. Partisanii, cu cari avea ă Înțelegere bandele, erau popii de la catedrale, că­rora guvernatorele orașiului le-a im­pusă, cu acestă ocasiune, uă amendă de 25,000 duros, și alți 75,000 duros afiliaților- loră. Aceste sume s’au și respunsü în 48 ore. Oă altă bandă, comandată de ca­­becila Cavero, a fostă­bătută și împrăș­­tiată de republicani. pianură spaniole Discuțiunea co­prinde urmatorele deslușiri asupra pretinselor­ forțe însemnate ale car­­liștiloră : «Ore­ carî <jiare s’aă alarmată de decla­­rațiunea făcută în cortesî de către preșe­dintele puterii esecutive, că carlismulu are 50,000 om­eni supt arme. Plecândă de la acesta declarațiune, unele din aceste foi au mersă pân’acolo, în­câtă au afirmată că acești 50,000 omeni sunt­ armați și disci­plinați în perfecțiune. «Noutățile sosite de pe câmpul­ resbelului, corespondințele private și publice, cari vină d’acolo, asigură cu totul­ din contra. Este sigură că forțele carliste sporescă la nu­­meră ; deră ele n’au făcută nici ună pro­gresă nici in urmare, nici indisciplină. Se scie în modulă celă mai positivă că se găsescă în rândurile loră­uă mulțime de tineri, cei mai mulți copii încă, cari n’au arme­ și ’șî petrec timpul făcend numai larmă, déri carî au devenită ună adevărată flagelă pentru poporațiunile printre cari străbată, căci jăfuiescă și pungășescu­ totă ce găsescă în calea lorii. Déc’acesta se numeșee dis­ciplină, mărturisimu cu umilință că nu scimă ce ’nsemneză acestă curentă.» Două telegrame din Madrid, una cu data de 19 ș’alta cu data de 20 Sep­tembre, daă aceste noutăți: Generarele Moriones a sosită ieri la Vittoria ș’a luată comanda superioră a armatei de Nordă.

Next