Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)

1873-11-21

ANUNU ALU SEPTESP.RI PLOSLE —.ryjaypsggyatar;: /■. . a—Redacțiunea și Administrațiunea, Strana Academiei, No. 26 VOESCE ȘI VEI PUTE Ori-ce cereri pentu România, se adm solise la administrațiunea «Jiarîului ANUNȚURI In pagina a IV, spațiul de 30 litere 40 .bani In pagina a III, linia 2 lei A se adresa HA PARIS : la C-nii Drain et Mirond, 9, rue Drouot, 9. LA VIENAS la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, n. scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 80 BANI EXEMPLARULU. Edițiunea de Diminetii y~~!WaW*SS £ S5IM!38. Din causa sărbătorii de an fi , (fiarul) nu va apără mâna. MERCURI, 21 NOEMBRE 1878. LUMINEZI-TE ȘI TEI PI ABONAMENTE In Capitale : umíassi 48 lei) sasa luai 24 lei trei luni 12 lei; a& lvm si 5 le' In Districte Lună a»8158 lei, feseum 29 1*1 trei luni 15 lei; aS, sunft K lei. Francia, Italia si Anglia, pe trimiarii fr. 20 Austria si Germania, pe trimiei in h aar. I A se adresa LA PARISs la d. Dorras-Eftlegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, iia d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 8. LA WIEKAs lad. B. Q. Popovici,Fleischmarkt, 16. BUCURIOCI j2 Uniirea. Décá moderațiunea, liniștea și demnitatea sunt atributele puterii, apoi forte puternici trebuie se simți noi, în raport cu cei de la Fressa. Cu septemânele nici că le pomenimu de nume : suntu vre câteva luni de cându promiseräma a respunde celu multu la trei zile uă-dată invectivelorü ce ne aruncă necurmată, și ne ținurămă de promisiune Intr’unü sensü atâtü de larga, In catu ajunseramü a respunde nu la treiile, ci la doué trei septemani uä data. Cei de la Pressa énse, In locu de a ne ține séma de acésta procedere, care póte introduce și ín presa română relațiuni mai cuviincióse, în locu de a’și ascunde celu puțină slăbiciunea printr’unu limbagiu mai demna și mai moderatu, își intecescü din contra furia și necuviința și, încuragiați de toleranța nóstra, mergu până a înainta cele mai mari monstruosități, in speranța, cele mai adesea întemeiată, că nu ne vomü da ostenela de-a le desvălui naintea publicului. Astafel, in cele două numere din urmă, realți scriitori de la Pressa nu numai că se servescü de toti feluli de neadevăruri spre a ne pute combate, dérii nu se sfiiesc, încă d’a publica nesce enormități, cari probeză că aceștî scriitori și mari patrioți, cari pledau cu atâta neobosire causa independinței absolute, nu cunoscu nici chiar istoria țarei, ce copiii români sunt datori s’o învețe încă din clasele primare. Se insuma că cei de la Pressa nu se mai obosesc d’a repeti neadevĕrulu că drectorulu Românului ami fi Jisu că Jiarulü scu nu mai are nici credințe, nici principie,— ca și cândă ară puté se admită cineva uă asemenea monstruositate; se insuma că nu se mai satură d’a totu cânta tocita palavră a bandelor bulgare, derii apoi chiar în cestiunea atâtl de nedemnă esploatată a independinții absolute, ei ajunseră la nesce copilării neiertate, nu unora bărbați ce se simu conducători ai opiniunii publice, deji nici chiar a unor oameni ajunși la maturitate. Pe do uă parte părându-li-se, ca și copiilor, că autonomia României și drepturile iei suverane sunt cunoscute numai de cândü le-au seosit dumneloru la lumină, era pe de alta voindü a masca acum prin amintirea acestora drepturi, speculaculpabile ce făcuseră cu independința absolută, nu înceteză d’a totu repeți că dumnelorii au probat drepturile suverane ale României „cu documentele istorice găsite în archivele Veneției și ale Berlinului.“ Triste ar fi în adevera drepturile suverane ale României, décà ele nu s’arü considera ca probate pentru lumea íntréga, de câtü numai de când au începutü cei de la Pressa să le esploate! Déri atâți adevărați patrioți Români, ca Câmpinenii, Golescii, Bălcescii etc. am fi acceptate a se face descoperirile din arhivele de la Veneția și Berlin, spre a pute proba anticele nóstre drepturi și a dobândi de la Europa recunoscerea lorü; ama făcea și astădî âncă divisați și nesocotiți , supt domnirea guvernatorilor desemnați de la Stambula sau de la Sant-Petersburg. Oricâtă de însemnate, de utile și de interesante ar fi descoperirile istorice ce se facü acum prin arhivele străine, și oricât de meritoriu ar fi lucrarea celora ce se ocupă cu asemeni cercetări, ele n’arü avé de câtü unü pura interesă istoricii, n’arü fi de cátü amintirea durerósa a unei măriri trecute, décà tratatele nóstre positive și remase în vigóre nu ne-arü fi mănținută neatinse anticele nóstre drepturi. Câte documente istorice memorabile, câte acte, martore ale unui trecutü gloriosü, nu se gasescü în arhivele tutorii Stateloru, spre a atesta antica mărire și putere a regatului Poloniei! Dérü ce’i folosescu tote aceste atestate ale unei puteri trecute, déci tratate posteriore au deposedat-o, una câte una, de tote atributele suveranității, și în cele din urmă au îmbunătățit-o §’au șters’o cu totulti din rândula Stateloru Europei? Ș’apoi chiar tratatele, sunt: ele are să garanțiă Indestulatare spre a menține independința și integritatea unui Stată? Ore cu tóte tratatele nóstre ab antiquo, nu cu^urârnu mai bine de unii seculii supt domnia fanariotă, ce ne reducea aprópe la rangulu de pașalîcă ? Ore cu tóte acele tratate inchiriate de cei mai glorioși Domni Români, n’amü fi și astăzi în starea de mai nainte de 1857 și póte mai rovâncă, décâ pe deuă parte patrioții români nu’ ne arü fi pledată causa naintea Europei, éra décâ pe de alta Occidentulu mai cu sema n’arüi fi consideratü de celü mai mare interesă alü séu a reconstitui Statula română pe base mai largi decâtu totadeuna? Domnii de la Pressa, cari vorbescu atâta de multü de politica de interese și facu atâta paradă de positivismu, nu vede are că este în adevera să glumiță copilăria de-a pretinde că acum dumnelor a probeza drepturile României, prin documentele descoperite în arhivele de la Veneția și Berlin? Este peste putință ca dumneloru se nu veda acésta, și se nu presimță ridicululu ce recade asupră-ledérii se spunemü noi causa pentru care au fostă nevoiți se intre și se înainteze în acésta cale, atâta de puțint seriosă. Dumnelorii se apucaseră de tratată cu totu seriosulu cestiunea idependinței absolute, îndemnați de perfidia politicei austro-germane, care nu pregetă a promite marea cu sarea, până ajunge a dobândi ceaa ce voiesce; presa ofciosă austro-germană îi afundă încă mai mult în acesta vértejü, căci și ea— deși una timpü forte scurtă — începu a striga în corn : „independința absolută“. Și fiindu-ca pentru acești ageri ómeni politici și buni Români totu ce vine de la pre grațiosa și apostolicesca împărăția este astăzi cuventa providențială, ei și începură a mișca cestiunea independinței absolute, fara nici unu presimțimentü de periculele ce o înconjură. Însă în cele din urmă, îmbătarea ospețelor împărătesei trecu, adevăratele intențiuni își arătară urechile, diarnele oficiose germane declarară că nu voiesc o nici uă schimbare în condițiunea actuale a României, și abia atunci în fine marii politici oficiali și oficioși din Bucuresci văzură că în locu de una regată absolută independentă, n’au dobândită de la politica austro-germană de câtü una „regată cu apă rece,“ cum țjise una diara ce nu póte fi bănuita de amidă pentru noi.Déra acești dibaci politici și buni Români se înaintaseră deja pre multe; organele lor sunaseră cu pre mare larmă dobândirea independinței absolute; pe de altă parte politica austro-germană trebuia să rămână totu pre putinte, căci ea este singurul rezimu al regimului; prin urmare, politicii noștri nu puteau mărturisi nici ce fele de regulă dobândiseră în cele din urmă de la Viena, nici că au fostă jucați ca nesce păpușe de perfidia politicei austriace. Vodă dorii a o intorce de la meșteșugă, și, amuțind pe dată în organele lor, cu cestiunea independinței absolute, aplicară tote argumentele și documentele, cu cari se serviseră sn cestiunea independinței absolute, la „apărarea onorii și drepturilor, țăreî contra oricui și luptă orice formă arti voi se ni le nege.“ Astafel, cei de la Pressa jură acum că ei n’au susținută nici-uă dată proclamarea independinței absolute, ci numai că aț apărată, — prin anticipațiune neapărat,— onerea și drepturile țăreî contra loviturilorü ce i s'ară puté da, căci nicîuă dată încă n’au voită se mărturisesc a oă lovire primită. Ei bine, asemeni dibăcii cârpite cu ață albă nu mai potț amăgi pe nimeni ; mărturisiți mai bine că ați pățit-o cu cestiunea independinței, că ați espusu numai țara la ridiculü și la esploatarea politicei austro-germane. Și mărturisiți-o mai curându, căci pe do-uă parte actele de umilire, ce ați atrasă asupra țărei prin purtarea vóstru nesocotită și antipatriotică, ești la lumină, precum circularea forței otomane, pe care o reproducemă mai la vale, era pe de alta, vrându se probați evidința, spre a masca fiasca ce ați suferită cu independința, cădeți în erori grosolane,cari vă denunță că nu cunosceți nici chiar istoria țărei ce guvernați, astafelu, în numărulu de astăzi alu Pressei, luați una acta forte interesantă, descoperită de d. Esarcu în archivele Veneției, și vă serviți de densulu cu vă ignoranța, ce va face negreșită pe ensoși d. Esarcu se se supere că vi l-a datu, spre a’lu esploata în asia móda, in locu de-a ’hi oferi unei seriose publicațiuni literarie. Luați unu procesă verbală din 1475 ală Senatului Veneței, atingătorii de relațiunile Republicei cu Ștefanu celu- Mare, și arétandu’iu cu emfasă publicului, esclamați. ée a probă că Românii esercitau chiar în fapta dreptulu de suveranitate! Déru nu sciți ore, voi ca țineți că până românéscu, că pe timpulu lui Ștefanu celu-Mare Moldova era încă absolută independinte și pe deplină suverană? Nu sciți ore că numai după mortea lui, țara a fostă închinată, conform genialelorü séle consilie? Nu sciți apoi că omagiulu ce arătați acum este minimă pe lingă tote cele-lalte ce le primi marele Domnii română, și din cari mulți, venită cu mare pompă de la papa, atunci arbitrulu lumii, îi da titlule gloriosu de atletă atu chrestinatatii ? Dumnevostru voiți se probați acum că Stefanu celu-Mare era Domnii absolută independentă și suverană, cândă universală întregüare mintu de gloria lui, nemaculată de nici una actu de umilire ? Lăsați cele sânte, décà nu le puteți pricepe: pelea leului nu șade bine, de câtă pe ensuși maiestosulu séu corpu. Este mai multu tiropa, de cândü s’a respânditu vorba despre descoperirea unui mare complotű (!) ce amenința ordinea nóstra socială și politică. S’au făcută, se afirmă, mulțime de urmăriri, perchisițiuni și arestări. Până ar fi Monitorulă n’a vorbită nimicit în acésta afacere și unele din spiele oficiese au atins-o într’una medii glumeță, lăsând o să se înțelegă că este uă farsă séü uă cestiune de gordinü, întâmplată la unu chieritarecare. Cu tote acestea, ni se asigură că mai mulți cetățiani stau arestați de atunci până a<fi, și opriți de-a comunica cu cineva. Astfel, unula din ei, d. Smederi, afirma că este bolnavii pe mérte, în arestulu poliției, deuă bólá forte ciudată: dureri la inimă de câteva Și sfîrșire de forțe, așia in câtu cine’la scie de ce constituțiune robustă era, nu’sl mai póte cunosce. Abia ieri s’a dată libertate unui frate alt seu ca sé’la visiteze. Ei bine, în facia acestora lucruri misterióse cari se petrecu chiar în facia corpuriloru legiuitóre în descoperirea misteriósa a misteriosului complotu Intrebama a<fi: Ce este acésta comedia ? Adevărații este că la pretinșii complotiști s’au gasitu revolvere d’ale sergințiloră de poliția? De ce se țină arestații la secretă ? Ce bala are d. Smederi? Pentru ce nu s’a lăsată sé’nu véija nimeni? Se bine-voiescu noulu ministru de justiția a cere lămuriri d-lui prim-procurore, amicii alți fostului prefecții de poliția, și a face lumină mare în acesta cestiune. Orice tăcere și misteri autori să grave bănuieli: Cornea, Vasile Pogora, Esarcu, Ventura și St. Fălcoianu. In urmă deputații au trecutu în secțiuni. Citirnü in le Silele ds .la 27. Corespondintele nostru din Viena ne trimite testulu unei circulări datata de la 24 Septembre 1873 adresata de guvernulu turcescu represintanților sei In străinătate, și principal minte celora acreditați pe lingă puterile garante autonomiei României. Eră coprinderea acestui document : „Cunosceți că Principatele, puse supt suzeranitatea imperiului, se bucură de orecare privilegie și imunități care li s’au acordată din grația de către Sultani. „Puterile semnătore tratatului de Paris, confirmândă cu totulă aeastă situațiune particulară, nă recunoscută ca tratatele internaționale, inchiriate de curtea suzerană, se dă de o potrivă obligatorie pentru Principate și să continuie a se aplica pe deplină. „Autonomia acestor țări vasale fiindă astăfelă determinată, n’ară puté să esiste îndouială asupra cestiunii d’a se seideca guvernele loră potă trata directă cu puterile străine. Cu toate acestea, ele au închiriază deja mai multe convențiuni de acestă felă. Acastă stare de lucruri, care nu este mai puțină decâtă uă încălcare a drepturilor și prerogativeloru curții suzerane, a desceptată seriosa atențiune a sublimei Porți. De altă parte, fiindăcă aceste infracțiuni la condițiunile autonomiei Principatelorăară putea într’uă ș i să va I teme interesele tiersilor și să dea motivă de reclamațiuni, guvernul imperiale se crede obligată a face de pe alcum reserve formale în contra oricărui actă care ară ară uă caracteră internaționale și care ară emana de la aceste Principate. „Vă rogă a întreține despre acesta cestiune pe d. ministru ală afacerilor străine și a’i lăsa copia după presinta comunicare, déca va dori.“ Semnată : stadul. In ședința de astăzi a camerei deputaților!, s’au acordată câte-va congedie, între cari d-lui C. Crețulescu, care voia a’și da demisiunea de deputată, din cause de sănătate ce ’sa rețină în străinătate, s’a acordată congediu ilimitatü. Apoi d. președinte a propusă se se alegă comisiunea de 5 membrii, care se cerceteze alegerea de la Dorohoiu, contestată’n sesiunea trecută și ’n urmă se se constituie secțiunile. D. ministru de interne, întrebatü de președintele Adunării cu ce proiecte voiesce se se’ncapă, a răspunsă e’amu dori eu „atu închisoriloru“. D. președinte observă că nu e bine se se ’ncepa tocmai cu acesta proiectă, și anunță că Joui se va discuta răspunsulű la mesagiul tronului. Se procese apoi la alegerea comisiunii de 5, și resultatulu su : votanți 66, voturi esprimate 40, albe 26; majoritatea au întrunit’o doi. Dimitrie " 'LI.TME SC MU. Madrid, 28 Noembre. — Cestiunea Virginius s’a aplanată in modă satisfăcători. Bombardarea Cartagenei continuă. Insurginții se bata cu disperare. Paris, 28 Noembre. — Banca Franciei a scăzută scomptulu de la 6 la 5 j] și dobânda avanselorű de la 7 la 6. Banca Engliterei asemenea a scăzut a scomptulu la 6. Lipsea, 22 Noembre, 1873. D-soră redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, Vă roga să bine-voiți a primi suma de 30 lei noui — nn 8 taleri sasoni — pentru rădicarea statuei defunctului patriotă Alesandru Constantină Golescu. Primiți, vă roga, asigurarea deosebitei mele stime și considerațiuni. Grigore T. Brătianu. In ajunul cândü camera de la Versailles este estiămată să alegă comisiunea cercetatore legilor constituționale, cee ce limbagia țină foiele regaliste și clericale: „Legile constituționale, țice la Union, arti fi oă lucrare din cele mai periculose, décâ n’arti pune vă-dată pentru toti-de una Republica în mormântu. „Cu totu titlulü imprudinte lăsată șefului puterii esecutive, este inadmisibile ca drepta se dea mână da aju-