Romanulu, decembrie 1873 (Anul 17)

1873-12-03

ANULU ALU SEPTE-SP&E ySCULE VOESCE ȘI YEI PUTE Ori-ce cereri pentru Romania, se adresa 1315 la administrațiunea slariuluI ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulul de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 leî. Ase adresa LA PARIS: la C-nii Órain et Miooud, 9, rue Drouot, 9. LA W1ENA: la d-nîî Haasenstein |i Vogler Neuermarkt, 13. scrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 80 BAKI ESEMP1ARITLÜ. îtcfracțîunfe și Administrațiunea. Strada Academiei. So. 2fi. ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]PPMMMMgi wh w niwh HiăiTMr1 THWB——HLPIU IV——wwa————— LUNI, MARȚI 3, 4 DECEMBRE 1873. LUMINEZITE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: una anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 5 lei In Districte: una anii 58 lei; u éae luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru nr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci ! A se adresa LA PARIS! la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nii Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleisch markt, 15............. i^Fdițiimea de Dim méta BUGURESCI, is LIPSIM. Unii vuietű imenșii, vă emoțiune estraordinară cuprinse, de Sâmbătă sera, publicului capitalei și ale altoră orașie române. Mari evenimente în branda: telegramă positivă de la Berlin către guvernă, copie de pe acestă telegramă circulă din mână în mână și nu este vorba de nimicii mai puțină decâtă de resturnarea stării lucrurilor”. „Imperatesa Eugenia, cu principele imperială intrați în Paris; mare manifestațiune popolară(?!); ducele d’Aumale asasinată, comiții de Paris și de Chambord arestați; imperială proclamată; Mac-Mahon locotenentă al imperiului său Eugenia reginte — bone versiuni— mare și alură Bazaine reintegrată în rangul seă (!!!).“ E că coprinderea telegramei, ce frământa încă până in aceste momente publiculă capitalei. Este de neînțelesă cum uă asemene țesătură de monstruosități a putută întâmpina atâta creiemento. De Sâmbătă sera, redacțiunea Românului era necurmată asediată de nerăbdători și de amăgiți: demonstramă tuturoru că este peste putință ca scirile se nu flă pe deplină false, arătândă imposibilitățile ce conțină și respingerea loră de situațiunea cunoscută din Francia. Cu tote acestea, credulitatea publică era sedusă, fermecată tocmai de absurdă, de paradoxă: personele oficiale, cele mai directă informare, confirmați vuietul),ficându că au citită ele ânsele de peșta din Berlin, și astăfelă chiară unii din cei mai raționabilî erau induși in ereze. Ve$endă atunci că singură raționamentulă nu póte lupta ’n contra unoră neadevăruri, care răspândite cu dibăciă în interese legate póte de jocurile de bursă, dobândină uă asemenea creijămentă, avurămă recursă și la probe, telegrafiarămă dlul C. A. Rosetti la Paris, cerendu’i se ne expună situațiunea, și e că responsură telegrafică ce primirămă în puține ore: Paris, 14 Decembre. „Liniștea este deplină; reacțiunea încurcată (embarrassee); națiunea sigură de puterea iei; in cele patru alegeri pentru Adunare, reușita republicanilor este aprópe asigurată.“ A. llosetti.“ In urma acestei treziri din cea mai straniă uluială, sperămă că publicul va fi mai circumspectă în admiterea unor sciii atâtă de monstruose, și că mai nainte de tate se va supune esamenului rațiunii, spre a vedea decă ele se potrivescă într’uă situațiune dată; altă felă riscă mereu de a fi jucăria speculanțiloră neoneștiscă a glumețiloră oțioși. uă tăietură în cârpă cangrenată, spre a ajuta părților sănătose se acopere cu uă nouă organisațiune, locurile atinse de morbură distrugătorii. Mareșalull Bazaine, cu purtarea sea în Mexic, cu dobândirea imensei lui averi, cu urmărele’l în ultimul ă resbelă și cu capitularea pe care o aduse și săverși, formeză tabloulă completă și fidelă ală regimului care’să crea. Interesulă personală mai presusă de orice, slăbirea energiei virile, subordinarea celor mai generose idei considerațiunilor de bunăstare și mulțămire personale, dispărerea chiară a simțului de patrie naintea acestora considerațiuni, acestea sunt fatalele efecte ale regimului care se personifica în mareșaluîă Bazaine, și care să conduse în cele din urmă în genunchi naintea armatei ce comandase, pentru ca de la soldată până la generalii, toți să-i sfâșie atributele înaltelor, demnități ce batjocorise și ultragiase. Cândă simțimintele de patrie, de onore, de demnitate naționale renăscură din escesulă decâderilor, precum cele mai frumóse flori nască pe putregaiură deplină descompusă, tota orarea tipului Bazaine fu recunoscută, și în persona lui fu sfâșiată imaginea regimului ce represinta. Adevărata virtute militară, a cărei cea mai pură espresiune este „mortea cu onore“, nu mai esista la represintanții regimului imperială, și sânta de visă de „a muri pentru patrie“ se înlocuise cu degrădătorulă cuventul deordine : „a lupta pentru regimă“. Mareșalul Bazaine , la baza justiției, mărturindă că nu și-a făcută datorie de soldată ală Franciei, fiindăcă era contraria guvernului ce se stabilise, este tristală déra fidelulă interpretă ală înțelesului ce se da virtuții militare în ultimele zile ale imperiului. Deră din câmpiele fumegânde de sânge, consciința de apărătoru ală patriei renascu, și oribila purtare a unui mareșalu al Franciei fu judecată și pedepsită. Se uitase, în sibaritismul și scepticismul regimului imperială, că uă mână de bravi deciși a muri, pate salva de multe ori onórea unei națiuni întregi; se uitase că judecata viitorului asupra unei asemeni căderi, este totodeuna că celă căzută cu atâta glorie, este adevăratul învingătorii. Ultima datorie a soldatului, care este de-a muri atunci cândă singură mortea lui mai pute aduce ună serviciu patriei, devenise lucru nesocotită. Purtarea mareșalului Bazaine, închisă la adăpostă în Metz, și ieșindă numai spre a se preda cu rușine, caracterisa pe deplină acesta degradare a spiritului militară și-a datorie de soldată. Însă în excesală durerii și ală rușinei simțurile nobile se desceptară, și mareșalură ce nu voise a muri cu glorie pentru Francia, totă muri,seră în locă de-a cădea cu onóre pe câmpul de luptă, facăndu-și datoria și salvândă póte țâra, cățju cu rușine ’naintea tribunalului militară, care stigmatisa una câte una, într’una lungă supliciu, tóte actele sale. Nu mai bine cădea într’uă desperată încercare de-a sparge șirurile inamicilor, lăsându posterității ună nume venerată, printre cei mai viteji apărători ai patriei ? Deră celă care represinta atâtă de fidelă ună regimă la care ideia de patrie și demnitate naționale dispărea înaintea interesului propriei séle conservări, nici că putea se cadă altăfelă. Nu este mareșaluîă Bazaine ce cade degradată, luptă oprobriulă națiunii întregi, ci regimul corupătoră ce represinta, și care deschiden dă ună resbelă pentru interesele sale proprie, făcu nefericirea Franciei. Astă-felă va cădea pretutindeni și în tote țerele, orice regimă își va căuta puterea de-a guverna, nu în voința națiunii, ci în puterea materiale pe care din împrejurări a parvenită a pune mâna. Astăfelă mai cu semn va cădea ori ce regimă, care necutezândă a pune pe faclă în aplicare principiile sale despotice și imorale, va recurge la falsificări și la un sisteme generale de corupere. Fiindă câ ne ocuparămă de regiune corupetare, tocmai aci este loculă se vorbimă și noi despre faptulă de ună arbitrariă desgustătorii, de care «zilele acestea s’a făcută culpabilă guvernulă actuală. Elă a isgouită din țară, într’ună modă barbară și fără nici ună motivă temeinică, pe redactorubî jianuluiAbeille de la Roumanie, d. A. Portier. Oare este crima d-lui Portier ? Unde este sentința justiției, în virtutea căreia poliția putea se séună pină din familia mea, și fără a’să preveni, fără a’iu acnsa măcară de ceva, se’să transporte imediată prin calea ferată și se’să arunce peste fruntarie '! In ce lume traimaöre spre a se pute comite asemeni necalificabile acte de violențe, fără ca autoritatea se’și dea celă puțină ostenela de-a explica motivele mesureliei barbare ? Nu se scie ca d. Portier se fi avută măcară vr’uă neînțelegere cu guvernul, nici procesă de presă, nici acuzare pentru vr’uă crimă sau delictă, nici acțiune judiciară , suptă orice motivă ară fi. Este adeverată că d. Portier făcea adesea în siabulă suă oposițiune guvernului, înse totodeuna era atâtă de constituțională, încâtă nu numai că scotea espresamente pe Domnitoră din causă, derüâncă -i atribuia nesce simțiminte și intențiuni cari bine ară fi decii ară esiste în adevĕru. Se scre éase că d. Peorțiera supărată forte rea pe tovărășia dintre d. Mavrogheni, d. de Hertz etc, demascând o mai deună o ji ună actă nedemnă, uă convențiune de spoliare a Statului, suptsemnată de dd. de Hertz și de Kierns ca represintanți ală regiei monopolului tutunuriloru. Nu stămă câtuși de puțină la îndouiala a califica de imorală actulă inchiriată între d. Portier două parte și dd. de Hertz și de Reims de alta, și asupra acestui punctă diferită pe deplin de vederi cu d. Portier, care consideră lucrulă ca forte corectă din partea d-sale. Nu înțelegemă delocă ca ună jiaristă se apere, pe piață uă caută, fiă chiară oricâtă de justă, acesta este după n o bună actă de corupțiune. Nu cruțămă dérit d-lul Porție nici termenii nici asprimea judecăței. Ensedéca suntemă astăfelă în privința d-sele, trebuie sefimă nu mai puțină drepți și în privința d-lui de Hertz. Déci purtarea d-lul Portir n’a fostă delocă corectă, primindă se apere pe bani causa ce’i propunea de d. Herz, de mii de ori casé mai culpabilă este purtarea d-lui de Herz, care ia de la Stată uă afacere de 8 milione anuală, și apoi lucrază din tote puterile și plătesce chiară ca se se pledeze în tote modurile și prin once mijlace resiliarea, spre a dobândi uă grasă despăgubire. Ce se pute pre crede și în ce modă se pot ă judeca nesce asemeni omeni de afaceri, cari iéu concesii de milione, nu cu scapă de-a retrage prin lucru ună legitimă câștigă, ci cu secreta intențiune de-a rădica în urmă dificultăți, procese și neajunsuri, de-a face totală în fine spre a ajunge la resiliare și la dobândirea unei grasă despăgubiri"? Acesta judecată vomă emite-o înaltă numericată pentru astăzi, ne mărginimă a întreba pe guvernă, pentru ce și cu ce dreptă a isgonită din țară pe d. Portier? Ore suptă acuzarea de-a fi închiăiată adulă în cestiune? Dară atunci d. de Herz trebuia mai anteră isgonită, căci d-sea este propultorulă actului, și d-sea va păgubi pe Stată cu atâte milione, daca va reuși a dobândi resiliarea cu mari despăgubiri. In acesta nedumirire, și înaltele, pe cari spațiulă nu ne permite a le expune astăzi, asceptămă lămuririle oficiale, citită în Adunare. Contraria scomptelor, răspândite de unele fiare, cari anunțaă că acesta alegere este invalidată de comisiune, raportul conchide pentru validitate, deși suntă, o jice la Patrie, după care extragemă aceste rânduri, câteva neregularități. Interesulă palpitândă ce întâmpină totudeuna printre Români evenitele din Francia, ne conduce astăzi firesce la evenimentul ultimeloră zile, condamnarea mareșalului Bazaine. Acestă faptă este de uă înaltă însemnătate morală și patriotică în mijlocul corupțiunii și scepticismului aduși de regimul imperială; elă este Camera de la Versailles a ’ncepută cercetarea bugeteloră pe anul 1874. Desbaterea urmată pen’acum n’a fostă asta însemnată; la bugetul ministeriului afacerilor pesterióre énse d-nn Pelletan și Gambettană cerută guvernului se presinte mai ântâiă carta galbină, sau colecțiunea actelor diplomatice de peste ană și apoi se voteze camera sumele cerute. In faca acestei propuneri, cabinetul, prin organul d-lui duce Decazes, a declarată c’o consideră ca ună blamă, temendu-se se nu se puse la votă și se trecá. Autorii propunerii, ca se evite acésta nedrepta imputare ce li se făcea, aă recursă la ună altă miijlocă ca se ’și atingă scopulă: pe d’uă parte aă votată îndată sumele cerute de guvernă, oré pe de alta aă propusă ca ministrulă respectivă se presinte actele diplomatice, negreșită, în termină, de 15 zile. Acesta propunere, ne mai putându-se refusa de guvernă, s’a primită și de majoritatea camerei. Citimă în la Patrie de la 10 cuvinte, D. Scheurer-Kestner va cere în Adunare guvernului, în numele Alsacieî- Lorena, ca se numesca consulii și vice consulă în aceste două provincii. Raportulü comHuttii, care a cercetată alegerea generarelui Saussier, s’a Cu ocasiunea presintării în cameră a proiectului de lege pentru municipalități, d. Aug. Bosay, primarul comunei Matha și membra în consiliul generală din Charente-Inférieure, a adresată d-lui de Broglie, ministrul de interne, uă scrisore, a căreia conclusiune sună astăfelă : „Câtă pentru mine, apărătorii neschimbătoră ală suveranității naționale, în numele micului oraș să ceamă onorea da administra de aprope 3 ani, în numele a 25 comune cari m’nă numită consilieră generală, protestă cu energiă în contra proiectului de lege ce ați depusă, fiindă-că ’să consideră ca uă injultă adusă tuturorfi primarilorü aleși, fiindă-că se insinuiază prin elă că consilierii municipali sunt incapabili a face alegeri bune, și mai cu semă fiindă-că ele constituie oă atingere gravă principiului, de ații înainte nedestructibile, ală suveranității naționale. „Primiți, ve rogă, d-le ministre, asigurarea înaltei mele considerațiuni și a respectului meu celă mai profundă.“ Ore la noi se fi scrisă ceva asemenea vre-unulă din primarii regimenut actuale, către d. Lascar Catargiu, când a presintată camerei proiectulă de lege pentru modificarea legii comunale ? Nu semiți, demü ne îndoaimă, căci puțini trebuie se fia aceia cari nu voră fi numiți prin bâtă sau fraudă, și numai cei aleși liberi ară pute vorbi liberă, ca primă rușula franceză din orășelulîl Matha. Suntă mai multe file de la votarea prorogării puterilor mare și ale lui Mac-Mahon, în care intervale totă presa liberale din Europa a criticată și condamnată cele stabilite de camera de la Versailles, și totă mai găsimă și altî unde <fiare care încă reflectézá asupra consecințeloru ce ară pute avé republica monarhică a mare și ale lui Mac-Mahon. Eco celfice (Ziarulü Tagblatt ^in Viena despre prorogare: „Prorogarea este oă altă politică prin care puterea a căzută în mânele unui soldată învinsă, care, pentru a’și resbura, va deveni dictatore. Guvernul mare și ale lui Mac-Mahon va fi ună rebelă de 7 ani în contra libertății naționale a poporului francesc.“ N. Diritto,fiară italiană, se esprime astăfelă : „Pe câtă timpă mare și alele va ste la putere, elă care a declarată că nu voiesce se se separe de acei cai și i’aă dată președința, majoritatea este sigură că va sta în adunare. „Câtă pentru Francia, ea nu câștigă nimica din acesta , va rămânea cea-a ce era și pene aci, adică fără fina de mâne, fără viitoră, supusă celoră mai violențe pasiuni și ce- iu mai bolnăviciese ambițiuni. Ea a câștigată numai atâta, c’a obținută uă putere asia de foate, încâtă nu va putea guverna și a se mențina de câtă prin starea da asediu.