Romanulu, februarie 1874 (Anul 18)
1874-02-23
172 Ieri, 21 februarie, s’a citită în Sernatu demisiunea motivata a d-lui senatori Miclescu. Coprinderea iei fiind cuă secțiune data majoritații, care a votată noulă codă penală, o vomă da publicității în unula din numerile viitore, pentru a lua cunostință de ea țara ’ntregii. ROMANULÜ 23 FEVRUARTU 1874 viiLuii lui Purai Loau. Urmarea ședinței de la 21 Februarul, 1874. D. Aninosenu, raportorele comisiunii financiare, dă citire raportului seu asupra bugetului rectificativă pe anul 1874 ală ministeriului ce finance, în cifră de jei 544,460 bani 78, peste miliunele votate prin bugetulă ordinară și afară de creditele votate pentru procese perdute în sumă de 400.000 lei. D. Văleni întrebă pe d- ministru de finance din ce resurse va acoperi aceste adaose . D. P. Mavrogheni, ministru de finance, arată c’acestă ’ntrebare trebuia se se faci de la ’nceputulu bugetelor rediiieative, oru acum ea nu pote împedica acordarea unoru chiăltuieli indispensabile. Mai multe articule separate se voteză fără discusiune. La alocarea pentru chiăltuielele camerei, d. G. Brătianu întrebă cea făcută pe birou se sporescă lefile funcționarilor și diferite alte chiăltuieli ? După orecari explicărî, alocuțiunea se voteză, împreună cu mai multe altele din capitalele următore. La cifrele de 91,224 lei adause pentru crearea machineloru de galvanoplastiă a timbreloru și crearea birouriloru spre perceperea taxeloru de licențe spirtase, d. L. Fradide observă c’acestă percepere s’ară pute da ’n sarcina altui birou, spre a se face uă economia însemnată. După explicările ministrului de finance, cifra adausă se primesce ca reservă ca ministru să se presinte una proiectă de lege pentru regularea acestoră serviete. Celelalte adăugiri se primescu fără discusiune, în urma unor marecari explicări date la capitule de către ministrulu de finance. La cifra privitóre la delimitarea moșiei oră statului, d. Cogălnicenu aretă că agenții ministeriului au abusatii de aplicarea legii rurale, crez endu-se ’n dreptă a o aplica dânșii ’n loculă prefecțiloru. Spre acestă scopu arată cum la comuna Ghermănesci, în 1873, supt prefecții au făcută acte, prin cari singurî decidă de aplicarea legii. In aceași categoria se află comunele Podoleni, Sbieraia, Moșna, Cosmeniî, Scoposenii etc. Cine e nemulțumiții mergă în judecată, mise administrațiunea nu se póte amesteca în aplicarea legii. Se pate se vie unu altă ministeriu, atunci se va crede ’n dreptă și el va decide de aplicarea legii, de schimbarea locuriloră. Propune deră ca aplicațiunea făcută se se respecte cum e, fără ca țăranii se potă fi scoși din pământurile date prin lege de la’nceputu, eru cei nemulțămițî se mergă a reclama la tribunale. Ministrulu de financie contestă esactitatea disciorii d-lui Cogălnicenu că ministerial de financie restornă situațiunea comunelor și că aplică deusubi legea ’n locurii ministrului de interne. D-sea aretă că n’a făcută de câtă a dauă circulare pentru aplicarea legii rurale acolo unde nu se ’ndeplinise. Déca exista abusuri de zelu, nu e vina ministrului. D. Zisu, Dumitrescu arată casulu că locuitorii Zevideni din Vâlcea posedau locuri prin sentințele comisiunii de plasă. După circularea ministrului, locurile li se dă de comitatur permanente, se intenta procesă, curtea de apelă declină competința, casația s î trămite la altă curte, și astafelii bieții locuitori au remasă pe drumuri. D. Cogălnicenu cere a se stabili ’n principiu ca aplicarea legii se se respecte, cru ceî nemulțămițî se reclame la tribunale. In comunele Cosmescu, Podolesci, Christesci și Scoposeni, moșii ale statului, se aplică legea în modă regulată. După câți va ani vină petițiuni din partea unor locuitori, prin care denunță că posedă pré multe locuri. Ceva mai multă : arendașiului. Anghelu se face singură generosulă apărătoru alți statului, ca s’aplice elu legea rurale, ducendă inginerii cu trăsura sea. Ce s’a făcută in urmă? Țeranii au fostă desposedațî d’uă supt prefectu de tóte locurile ce aveau mai bune. La unele comune erau hotarele marcate cu petre , a si ele s’au schimbată cu totală. In fine, țeranului, care avea 2 boui la 1864, i-se ificea<fi că nu’i mai mare și i-se dea loculu. * Prin urmare, încă vă dată, rogă pe d. ministru a două circulare, prin care se stabilesc a ’n modu categorică ca administrațiunea se nu se mai amestece ’n aplicarea legii acolo unde s’a făcută deja. Ministrulu de financie aretă că ’n adeveră amesteculă administrațiunii este ’n contra legii și că prin urmare va lua mesinî d’a se pune capeta zeului. D. Aslami cere a nu se stabili uă interpretare a legii numai printr’uă discusiune a camerei, ci a se face uă interpretare pe calea regulată, ca astăfelu aplicarea legii se ua maî presinte nici uă îndouielă. D. Folliac aretă că și d-sea are oă petițiune, prin care vre 25 locuitori însurăței se plângă că petițiunile date guvernului s’aru fi perdută și că el ară fi țiiiu că nu ceru împroprietărirea. 1 lichidându-se discusiunea, cifra prevăzută se primesce împreună împreună cu propunerea d-lui Cogălnicenu. Alte câte va capitule se primescu fără discusiune, pene la fine", eră bugetară în totală puindu-se la votu, se constata că camera nu mai este la minieră și votalu rămâne nulă. Ședința se rădică. Ședința de Vineri, 22 Februarul, 1874. La ora 1 fără 10 minute, ședința se deschide supt președința d-lui Dem. Ghika, cu 78 deputați prestați și prin formalitățile obieinuite. Se acordă concedinlu cerută de d-lu Chițu. Se procede, la votarea ’n totale a bugetului rectificativă ală ministrului de financie, remasă din ședința precedinte, și se primesce fiindu 48 bile albe în contra a 12 negre. D. M. C. lepurenu anunță că interpelare d-lui ministru de externe și de instrucțiune in privința chrămării amicului seă d. Costa- Foru, aginte diplomatică la Viena, la catetedra de dreptă ce ocupă la facultatea din Bucuresei, ș’asemenea de ce nu s’a urmată totu așia și cu alți d-nî profesoru, aflați în aceleași condițiuni ca și d. Costa-Foru. D. Al. Florescu, raportoreală comisiunii bugetare, dă citire raportului seu asupra bugetului rectificativă ală casei de pensiuni pe anulă 1874. Fiindu-că case ministrulu Je imnance lipsesce, acesta bugetă s’amână. D. Ventura își desvoltă interpelarea d-sele în privința liniei ferate de la Galați. De mult timp acest oraș iă și prim port simte efectele desaströ se cansate prin lăsarea sea în afară de linia principale. Aceste defecte s’aă semnalată încă din 1869 de deputatul d. Brăescu. Propunerea făcută atunci s’a trimisu la secțiuni și raportulu delegaților, declina competinței camerei în cestiune, invitându pe guvernă a aplica legea. Fiindăcă cestiunea era ministeriale, conclusiunile raportului s’aă respinsă și Gestiunea a remasă deschisă. Galații berii au remasă alară din linia principale, debușeală celu mai însemnată ală producteloru din Moldova e lipsită de vieță și emigrațiunea cresce pe fiecare Statistica probeză că din comerciți a scăzută, asemenea și importațiunea și esportațiunea, remase totu în starea de maî nainte. Votându linia Iașî-Ungheni, seiamu că ea vetemă Galațiloru. Deră nu puteamă ierășî se lasă a suferiuă parte a țeriî pe cându suferia ș’alta. D. Moruzi, ca primare, a luată orecare inițiativă. La trecerea Domnitorului prin orașiu, s’aă dată și creeare promisiuni. Amintescă deră guvernului că cestiunea e deschisă, ii amintescă despre promisiunile date. Facă apelă la d. Cogălniceni trimisă în constituaie de Galațî, la d. Dem. Ghika care era primu-ministru la 1869, cândă a spusă că cestiunea e pendinte și că trebuie reparată. Lăsânidu-se starea de a jî, Galații perdu și cadă pe fiecare j>Traseulu de la Bărboși la Galați e cu 10 chilometre mai mare, mai lungă decâtă celă ce era naturale. Asia deră comercială va trebui se plătescă 10 ani acestă traseă prisositoră și totu-de una e spusă pentru că e făcută pe marginea Brateșiului. Principele Moruzi a luată inițiativa d’a face să îi urăi mai scurtă, care costă vreo milione. Ei bine, linia va fi mai scurtă, va fi uă liniă de luxă, dacă nu va pune Galații in linia principale. Linii de luxă avemă : ceaa ce n’avemu sântă linii utile. Inconjurulă ce ară face linia adevărată și utile care e de dorită a se face, pe d’uă parte ară costa puțină, eră pe d’altu aru aduce cele mai mari folose. Nu ceremă se sufere țera pentru unu singură oraștă, uu ceremă a se da milióne pentru unu singură punctă. Studiele fiindă făcute, rogu pe guvernă a veni cu proiectul necesariu, căci cuvântulu de la ordinea in Galați a^î este, ca uă dată la Proma , caeterum censeo Barbosos esse delencios. Ministrulu de lucrări publice aretă că traseulu ce legă Bărboșii cu Galații e mai scurtă 3 dulometre decâtă celă ce legă Bărboșii cu Brăila. Așia de’ru nu lungimea traseului e causa releleră. Reală e că orașiulu nu s’a pusă pe linia principale, ci s’a ’alăturată prin înconjurări. Uă altă causă e că primăria n’a cedată loculă necesară ,pentru ca portulă se fiă unitu cu Galații printr’unu traseă. Aci citesce adresa d-lui Guilloux, prin care aretă că, deși a cerută cedarea locurilor necesare, cu tóte astea de 2 anî primăria le refusă. Astăfeln diferitele instalațiuni de la portă lipsescă și lipsa lor face ca Galații se prospere mai puțină decâtă Brăila, îndată ce aceste relevară dispare, va dispare și zeulu ce se semnaleza. Gălățenii au crezută că găsescu izvorulu tămăduirii acestui zeu în construirea unei linii directe, mai scurte decâtă cea actuale. Ua comisiune, compusă de d. Charlier, ingineră ală ministeriului, ună ingineră ală companiei și altulu alu Galațiloru, a studiată noulă proiectă, și raportulu se aretă că nicî prin acestă mediu suferințele nu voră inceta. Ceaa ce propune, ea se uni Galații directă c’uă altă stațiune principale, care e cea de la Hanm Conachi, ceaa ce costă peste 12 milione. Aci citesce chiar pasagiere din procesul- verbale ale comieiuuiî, care cere atât o noulă traseă ală orașiului câtă și punerea portului în comunicațiune cu traseulu principale, pe la punctulă Hanu Conachi, ba chiară mai susu, lucrare ce costă peste 15 milione și care trebuie făcută d’ua dată ’a întregulu eî. In fadia situațiuniî financiare de ai fi lasă la inteligența oricui se judece deca maî putemă face asemenea sacrificie, cându nu e vorba d’a crea linii nouî, ci d’a rectifica pe cele deja esistiute. Nu putemă neglige Galații, deră asemenea nici nu paternă impovera bugetală cu 15 milione : ceea ce vomă face e se stăruimă ca orașială se fiă legată cu portură și se -și asiure prosperitatea. A părăsi 38 e kilometre, de la Bucuresci pene la Hantu Conachi, care represinta ună capitală de 1,700,000 lei alu acționariloru, însemneză a’i consulta și pe eî mai ântâiu, eră a chiăltui din noă 18,000,000 lei pentru crearea de nouă linii in loculu celor ce voră fi părăsite, însemneză a ’mpovera bugetulă într’ună modă estraordinară. Cum vedeți, ambele propuneri suntu inadmisibile. Voci, închiderea discusiunii. Incidintele se ’nchide și camera trece pură și simplu la ordinea Jilei D. Al. Florescu citesce din nou raportulu s că asupra bugetului casei pensiuniloră pe 1874, aretândă că, în locu d’a presiuni camerei bugetulă elaborată de comitatulă pensiuniloru, ministmlă de finance și-a permisă se trecă peste legi modificându’lă după părerea sea. Raportarele presintă bugetulă ca aprobată de majoritatea comisiunii, crucâtă despre d-sea personale îlu combate pe largă ca minoritate. Ministeriulu suspende prelevarea reținerii de 5 Si din reținerile funcționariloru , casa pensiuniloru refusă și d’ad unu curată conflicts. Raportorelederă propune ca Adunarea se refuse bugetulă presintată de ministru. Raportul ă fîindu lungu, d. Tell propune a se tipări ca se se studieze de deputați. Camera ’ncuviințeză. D. Aninoșinu, raportorele comisiunii bugetare, citesce raportulu scă asupra bugetului rectificativă ală ministeriului lucrăriloru publice, cu adause ’n cifră de lei 322,366 bani 26, provenite în mare parte dintr’uă rea interpretare a legii de comeptabilitate, începându-se lucrări ce se trecuseră uă dată ’n tablouri, făr’a se mai crede necesar să uă nouă autorizare a camerei. D. G. Manu e spune că raportulu conține 2 idei ce merită a fi discutate. Comisiunea bugetară a constatată că ’n 1873 nu numai nu s’aă efectuată unele lucrări încuviințate, deră ancă s’aă deturnată, făcendu-se alte lucrări, necunoscute camerei. Apoi ni se mai spune că, după unu vechiu obiceiu, daca cifrele dintr’uă lucrare nu se epuis că ele erau repurtate întruna altă esereiiiă, continuându-le sau chiară și ’ncependu-se ’n anulă viitoru. Negreșitu că e câtă se póte de reu ministrulu se facă, in locu d’uă lucrare, uă alta necunoscută camerei, acesta însemneză uuă virimentu nepermisă de lege. Asemenea e cu totulu condamnabile ca ună ministru se contracte într’unu anu lucrări care trebuiau făcute ’u altulu, raportându-se astfelă asupra exercițiului curinte din câte 4—5 ani în urmă. Asemenea credite suntu în cifră de vre 3.000. 000 în bugetul anului acesta. E că el eru una din adevăratele sorginte ale neecilibrării bugetului, căreia camera trebuie se’i puse capeta. Uă altă cestiune ’nsemnată e injusta repărțire a cifrei de 3,000,000 lei pentru lucrări în tote județele. Din aceste 3 milione se facă lucrări numai în județele favorizate, pe cându altele, care contribuiescu și ele ca ’ntrega țară, suntu lăsate cu totulu în părăsire. In acestă privință raportorele propune a se aduce unu proiectă de lege pentru uă ecuate repărure. Acestă opiniune n’o crede că tocmai nemerită, căci nu tóte județele au necesitate d’a 33-a parte din cele 3 milione și astaferă că repartițiune uniformă aru fi cu totulu impracticabile. Asia derăscă discusiunea acestui bugetă se fiă mai întinsă, să se rugă cu comisiunea bugetară a reveni cu aceste cestiuni la formarea bugetului pe 1875. Raportorele explică că numai cu ocasiunea bugetului rectificativă se póte cunosce cu câtă ministeriulu trece peste creditele acordate de cameră. Câtă despre recontractarea unor lucrări nefăcute, oricine vede că e neregulată. Cu modulă acesta ministrulă nu ține sema că flă ce capitală bugetară e uă îndatorire pusă asupra’i. In ceea ce priveșce justa ’mpărțire a fondului de 3.000. 000 pentru lucrări publice ’u țară, anulu acesta nu putemă dispune din elă de cotă de L de vre 600.000 lei, din causă că asupra acestui fondu se raportă din nor în auă lucrări deja contractate. Unele căi, care erau de interesă generale, au remasă de interesă secundară. Astufelă cătele paralele cu drumurile de seră aă devenită căi secundare și cea mai mare parte din acestu fondu se chiăltuiesce pentru întreținerea loru. Numai printr’ună proiectă de lege se póte stabili uă justă repărțire. Chiară județele carită ceva totu ară găsi la ce se ’ntrebuințeze că a 33-a parte ecuale, căci necesitățile simt mari și multe, cu tote astea comisiunea nu propune oă ’mpărțire ecuale, ci practică, conformă cu interesele bine simțite ale fiecărui județii. D. G. Chițu doresce a ilustra cu 2 eseurple palpabile grava anomalia semnalată de d. G. Manu. Ceea ce a demonstrată d. G. Manu este uă abatere flagrante a foștiloră miniștrii de lucrări publice. Viindu la exemple,o-sea arată că județulă Doljiă, atâta de poporată, n’are nici uă șiosea ’ntregu. S’a decisă a se face uă șiosea indispensabile, de la Craiova la Bechetă. Ei bine, din causa studierii lucrărilor de arte date ministeriului, acea șosea, care intereseză 4 districte, care e calea transportului sării din Vâlcea, stă și penerații la stare de proiectă. Fostul ministru a venită p’acolo, i s’aă plânsă ómeuií, a studiată cestiunea ș’a promisă că se va face negreșitu. Aă trecută 2 veri d’atunci ș totulu stă în starea de ’nainte. In urma multora numerose stăruințe și cerșetorii, s’a votată legea ca Bechetulă se se facă portă liberă. Acea lege nu reclamă nici uă chiăltuielă, ci din contra aduce și venituri. Ei bine, deși in proiectulă primitivă se jicea ca legea se se puie de urgență ’u lucrare, a trecută uuă ană în care uu s’a găsită timpu a se trimite uuă ingineră care se studieze și se ’mpartă locurile, ca omenii se le potă cumpăra și se ’șî clădescă magasiî. In acestă situațiune, mărfurile de la cari statulu câștigă milióne, stau espuse intemperieloru timpului. Pentru acea profită de ocasiune spre a descepta activitatea ministeriale și rogă pe ministrulu actuale se puse capetă anomalieloru cea semnalată. D. G. Brătianu arăta că bugetul instrucțiunii și lucrărilor publice simtă de natură a nu fi supuse reduceriloru. Cu tote astea, cândă e vorba de lucrări făcute pentru interesă publică, ară fi bine se se modifice sistema urmată pene acum. Spre a ne da bine sema de ceaa ce trebuie făcută, d. ministru ară face bine se bine-voiască a ne face unu tabelă generale, ună studiu completă despre cea-a ce avemă făcută și cea-a ce avemă se mai facemü. Avem fiecare deputată se ceră a se face lucrările ’in partea locului unde șede, acesta aru fi se ne aducă blătuiăli enorme, precum se ceră lucrări în Oltenia, asemenea se potă cere și’n Basarabia, unde avemu atâtu de multă de făcută. Câtă despre virimente, observările d-lui I G. Mann suntu cu totulă juste, căci procederea de pene acum ne duce și la deficite și la neecilibru. In bugetă, védu noui leturi de canteniarî. Acesta e ceva surprindetotu: 1) pentru că asemenea chiăltuiălî se prevedă prin bugetulă ordi..aru..éru nu la cetă rectificativă, 2) pentru că, prin drumurile de feru, drumurile naționale, întreținute de Stată, devină căi județene și românu în sarcina județeloru. Pentru aceste motive, d. G. Brătianu e de părere a nu se acorda din sporulă ce se cere, de câtă numai ceaa ce e neapărată necesaria. Ministrul de lucrări publice gas,see că tóte ideiele espuse puteau a se produce la capitule, suprimendu-se astuferă discusiunea generale. Răspun<fleuda celoru ce au vorbită, d-sea aretă, în privința virimentelor, că cifra de 400.000 leî, trecută în bugetulă rectificativă, resultă de la construirea podului de la Orăția. Aici fi neregulă cându, în locă d’unu podu se face altulu, déru nu înțelege a se imputa că escondentulu de la uă lucrare ară fi reu se se întrebuințeze la alta. Ini stă casulu, acestea nu s’au Intemplată supt ministeriulu d-sele. In privința aretărilor d-lui Chițu, pentru nesce lucrări de arte.. B. Chițu. Ce lucrări de arte ? Nesce podețe. Déca nu se face guvernulă, le face județulu, căcî de 10 ani de cându se totu voteză. Ministrulu. Acésta chieuielă s’a trecută în bugetă și promită a o ’ntrebuința. Câtă despre portulă Bechetă, asemenea promită a cerceta lucrările ș’a pune legea ’n lucrare. Căi generale statulu nu mai face, cu tóte astea, nicî nu se potă lăsa cele vechi în părăsire , e că pentru ce cantoniarii suntu necesarî și nu se potu șterge cifrele alocate ’n bugetă, D. Cogălnicenu e mulțămită de esplicările date, cuse se opresce asupra facerii de virimente, demonstrândă că numai la lucrările publice ele nu trebuiescă făcute și stabilindu că e bine înțelesă că ministrulu nu póte eși din cea-a ce a votată camera. Șosele naționale e adevărată că nu se mai construie, ca se acesta e uă disposițiune administrativă, care ară trebui transformată ’n lege. In Moldova sunt județe care de 40 de ani de cându plătescă pentru șosele, fără ca din fondurile statului se se fi făcută uă singură palmă de șiosea. Astă-felă e Tutova, Fabiuță, întrega Basarabia. Astă-felă e și Vâlcea, ânse celu puțină darea pentru șiosele din cóce a ’nceputu cu 10 anî maî târziu de câtă, în Moldova. După șiosele, nă veuită podurile de feru, și după densele căiele ferate , astufelă contribuțiunile au crescută din ce in ce, și a^la, când ne gândim numai la drumuri ferate, e nedreptu a se ifice că nu trebuie se se mai construie căi județene. Pentru aceste motive, ceru un lege care se decidă asupra subiectului în cestiune. Câtă despre repărțirea celoru 3,000,000 leî, credu de prisosă a se mai fisa printr u a lege, căcî e destulă tabelulă ce se aducea toți anii. Mai e uuă punctă, adausulu de funcționari. Eî bine, elă e necesară prin sporulă ce să pe tóte filele lucrările publice. Cine jice drumu de ferur jire priveghiare, și anulă acesta se deschidă atâtea ehilometre. Apoi de multe ori lipsa de priveghiare, erorea unui ingeniaru aduce pagube de milióne : unu asemenea casă avemă în cestiunea Gaațiloru, orașiă mare și ’nsemnatu alu țeliiî, amenințată de ruină și părăsire. Terminândă, cere a se aduce proiectulă prin care se se decidă a nu se mai face căi județene decâtă prin lege, a se da ’n sarcina județeloru cățele secundare etc. Discusiunea generale se ’nchide și rectificările propuse de comisiune se primescu, pene în fine fără obiecțiune, ci numai cu ore-care neînsemnate explicari ale raportorelur. La tabelele anesate, d. G. Manu întrebă daca ’n sumele ce se ceru suntu trecute tóte chiăltuielele necesitate, sau numai ratele de pe anulă acesta. Raportorele explică că suntă numai órecari, rate. D. G Manu. Atunci rugă pe cameră se observe că în gagieză și viitorulă, făr’a se face proporțiuni și făr’a cunosce importanța fiecărei lucrări. Ași propune deră se se facă 2 tabele : de lucrările ce se termină ’n 1874 și de cele ce îngagieză și viitorulă. Ministrul de lucrări publice arată că cele din urmă suntă numai 3 — 4 la numără. D. G. Manu. Atunci suntă satisfăcută.