Romanulu, februarie 1874 (Anul 18)

1874-02-23

172 Ieri, 21 februarie, s’a citită în Se­­r­natu demisiunea motivata a d-lui se­natori Miclescu. Coprinde­rea iei fiind c­uă secțiune data majoritații, care a votată noulă codă penală, o vomă da publicității în unula din numerile vii­­tore, pentru a lua cunostință de ea țara ’ntregii. ROMANULÜ 23 FEVRUARTU 1874 viiL­uii­ l­­ui Purai Loau. Urmarea ședinței de la 21 Febru­arul, 1874. D. Aninosenu, raportorele comisiunii fi­nanciare, dă citire raportului seu asupra bu­getului rectificativă pe anul­ 1874 ală mi­­nisteriului ce finance, în cifră de jei 544,460 bani 78, peste m­iliunele votate prin bugetulă ordinară și afară de creditele votate pentru procese perdute în sumă de 400.000 lei. D. Văleni întrebă pe d- ministru de finan­ce din ce resurse va acoperi aceste adaose . D. P. Mavrogheni, ministru de finance, arată c’acestă ’ntrebare trebuia se se faci de la ’nceputulu bugetelor­ red­iiieative, oru acum ea nu pote împedica acordarea unoru ch­iăltuieli indispensabile. Mai multe articule separate se voteză fără discusiune. La alocarea pentru ch­iăltuielele camerei, d. G. Brătianu întrebă ce­a făcută pe birou se sporescă lefile funcționarilor­ și diferite alte chiăltuieli ? După ore­cari explicărî, alocuțiunea se vo­teză, împreună cu mai multe altele din ca­­pitalele următore. La cifrele de 91,224 lei adause pentru crea­rea machineloru de galvanoplastiă a tim­­breloru și crearea birouriloru spre percepe­rea taxeloru de licențe spirtase, d. L. Fra­dide observă c’acestă percepere s’ară pute da ’n sarcina altui birou, spre a se face uă economia însemnată. După explicările ministrului de finance, cifra adausă se primesce ca reservă ca mi­­nistru să se presinte una proiectă de lege pentru regularea acestoră serviete. Cele­l­alte adăugiri se primescu fără dis­­cusiune, în urma unor m­are­cari explicări date la capitule de către ministrulu de fi­­nance. La cifra privitóre la delimitarea moșiei oră statului, d. Cogălnicenu aretă că agenții mi­­nisteriului au abusatii de aplicarea legii ru­rale, crez endu-se ’n dreptă a o aplica dânșii ’n loculă prefecțiloru. Spre acestă scopu a­­rată cum la comuna Gh­ermănesci, în 1873, supt prefecții au făcută acte, prin cari sin­­gurî decidă de aplicarea legii. In aceași ca­tegoria se află comunele Podoleni, Sbieraia, Moșna, Cosmeniî, Scoposenii etc. Cine e nemulțumiții mergă în judecată, mise administrațiunea nu se póte amesteca în aplicarea legii. Se pate se vie unu altă ministeriu, atunci se va crede ’n dreptă și el v­a decide de aplicarea legii, de schimba­rea locuriloră. Propune deră ca aplicațiunea făcută se se respecte cum e, fără ca țăranii se potă fi scoși din pământurile date prin lege de la’nceputu, eru cei nemulțămițî se mergă a reclama la tribunale. Ministrulu de financie contestă esactita­­tea disc­iorii d-lui Cogălnicenu că ministe­­rial­ de financie restornă situațiunea comu­­nelor­ și că aplică deusub­i legea ’n locurii ministrului de interne. D-sea aretă că n’a făcută de câtă a da­uă circulare pentru a­­plicarea legii rurale acolo unde nu se ’n­­deplinise. Déca exista abusuri de zelu, nu e vina ministrului. D. Zisu, Dumitrescu arată casulu că lo­cuitorii Zevideni din Vâlcea posedau locuri prin sentințele comisiunii de plasă. După circularea ministrului, locurile li se d­ă de comitatur­ permanente, se intenta procesă, curtea de apelă declină competința, casația s î trămite la altă curte, și asta­felii bieții locuitori au remasă pe drumuri. D. Cogălnicenu cere a se stabili ’n prin­cipiu ca aplicarea legii se se respecte, cru ceî nemulțămițî se reclame­ la tribunale. In comunele Cosmescu, Podolesci, Christesci și Scoposeni, moșii ale statului, se aplică legea în modă regulată. După câți­ va ani vină petițiuni din partea unor­ locuitori, prin care denunță că posedă pré multe locuri. Ce­va mai multă : arendașiulu­i. Anghelu se face singură generosulă apărătoru alți statului, ca s’aplice elu legea rurale, ducendă inginerii cu trăsura sea. Ce s’a făcută in urmă? Țeranii au fostă desposedațî d’u­ă supt prefectu de tóte locurile ce aveau mai bune. La unele comune erau hotarele mar­cate cu petre , a­ si ele s’au schimbată cu totală. In fine, țeranului, care avea 2 boui la 1864, i-se ifice­a<fi că nu’i mai mare și i-se dea loculu. * Prin urmare, încă vă­ dată, rogă pe d. ministru a do­uă circulare, prin care se sta­bilesc­ a ’n modu categorică ca administra­­țiunea se nu se mai amestece ’n aplicarea legii acolo unde s’a făcută deja. Ministrulu de financie aretă că ’n adeveră amesteculă administrațiunii este ’n contra legii și că prin urmare va lua mesinî d’a se pune capeta zeului. D. Aslam­i cere a nu se stabili uă inter­pretare a legii numai printr’uă discusiune a camerei, ci a se face uă interpretare pe calea regulată, ca astă­felu aplicarea legii se ua maî presinte nici uă îndouielă. D. Folliac aretă că și d-sea are oă peti­­țiune, prin care vre 25 locuitori însurăței se plângă că petițiunile date guvernului s’aru fi perdută și că el ară fi țiiiu că nu ceru împroprietărirea. 1 lichidând­u-se discusiunea, cifra prevă­zută se primesce împreună împreună cu pro­­punerea d-lui Cogălnicenu. Alte câte­ va capitule se primescu fără discusiune, pene la fine", eră bugetară în totală puindu-se la votu, se constata că ca­mera nu mai este la minieră și vot­alu ră­mâne nulă. Ședința se rădică. Ședința de Vineri, 22 Februarul, 1874. La ora 1 fără 10 minute, ședința se des­chide supt președința d-lui Dem. Ghika, cu 78 deputați prestați și prin formalitățile o­­bieinuite. Se acordă concedinlu cerută de d-lu Chițu. Se procede, la votarea ’n totale a buge­tului rectificativă ală ministrului de finan­­cie, remasă din ședința precedinte, și se pri­mesce fiindu­ 48 bile albe în contra a 12 negre. D. M. C. lepurenu anunță că interpelare d-lui ministru de externe și de instrucțiune in privința chrămării amicului seă d. Costa- Foru, aginte diplomatică la Viena, la­ cate­­tedra de dreptă ce ocupă la facultatea din Bucuresei, ș’asemenea de ce nu s’a urmată to­tu așia și cu alți d-nî profesor­u, aflați în aceleași condițiuni ca și d. Costa-Foru. D. Al. Florescu, raportore­ală comisiunii bugetare, dă citire raportului seu asupra bugetului rectificativă ală casei de pensiuni pe anulă 1874. Fiindu­-că case ministrulu Je imnance lip­­sesce, acesta bugetă s’amână. D. Ventura își desvoltă interpelarea d-sele în privința liniei ferate de la Galați. De mult timp acest oraș iă și prim port simte efectele desaströ se cansate prin lăsarea sea în afară de linia principale. Aceste defecte s’aă semnalată încă din 1869 de deputa­­tul­ d. Brăescu. Propunerea făcută atunci s’a trimisu la secțiuni și raportulu delega­­ților, declina competinței camerei în ces­­tiune, invitându pe guvernă a aplica legea. Fiindă­că cestiunea era ministeriale, con­­clusiunile raportului s’aă respinsă și Ges­tiunea a remasă deschisă. Galații berii au remasă alară din linia principale, debușeală celu mai însemnată ală producteloru din Moldova e lipsită de vi­­eță și emigrațiunea cresce pe fie­care Statistica probeză că­­ din com­erciți a scă­zută, asemenea și importațiunea și esporta­­țiunea, remase totu în starea de maî na­­inte. Votându linia Iașî-Ungheni, seiamu că ea vetemă Galațiloru. Deră nu puteamă ierășî se lasă a suferi­uă parte a țeriî pe cându suferia ș’alta. D. Moruzi, ca primare, a luată ore­care inițiativă. La trecerea Domnitorului prin o­­rașiu, s’aă dată și cre­eare promisiuni. A­­mintescă deră guvernului că cestiunea e deschisă, ii amintescă despre promisiunile date. Facă apelă la d. Cogălniceni trimisă în constituaie de Gal­ațî, la d. Dem. Ghika care era primu-ministru la 1869, cândă a spusă că cestiunea e pendinte și că trebuie reparată. Lăsânidu-se starea de a­ jî, Ga­lații perdu și cadă pe fie­care­­ j>­Traseulu de la Bărboși la Galați e cu 10 ch­ilometre mai mare, mai lungă de­câtă celă ce era naturale. Asia deră comercială va trebui se plătescă 10 ani acestă traseă prisositoră și totu-de­ una e spusă pentru că e făcută pe marginea Brateșiului. Principele Moruzi a luată inițiativa d’a face să îi urăi mai scurtă, care costă vre­o m­ilione. Ei bine, linia va fi mai scurtă, va fi uă liniă de luxă, dacă nu va pune Galații in linia principale. Linii­­ de luxă avemă : cea­a ce n’avemu sântă linii utile. Inconjurulă ce ară face linia adevărată și utile care e de dorită a se face, pe d’uă parte ară costa puțină, eră pe d’altu aru aduce cele mai mari folose. Nu ceremă se­ sufere țera pentru unu singură oraștă, uu ceremă a se da m­ilióne pentru unu singură punctă. Studiele fiindă făcute, rogu pe gu­vernă a veni cu proiectul­ necesariu, căci cuvântulu de la ordinea in Galați a^î este, ca uă­ dată la Proma , caeterum censeo Barbosos esse delencios. Ministrulu de lucrări publice aretă că tra­seulu ce legă Bărboșii cu Galații e mai scurtă 3 d­ulo­metre de­câtă celă ce legă Bărboșii cu Brăila. Așia de’ru nu lungimea traseului e causa releleră. Reală e că ora­­șiulu nu s’a pusă pe linia principale, ci s’a ’alăturată prin înconjurări. Uă altă causă e că primăria n’a cedată loculă necesară ,pentru ca portulă se fiă unitu cu Galații printr’unu traseă. Aci citesce adresa d-lui Guilloux, prin care aretă că, de­și a cerută cedarea locurilor­ necesare, cu tóte astea de 2 anî primăria le refusă. Astă­feln dife­ritele instalațiuni de la portă lipsescă și lipsa lor face ca Galații se prospere mai puțină de­câtă Brăila, îndată ce aceste rele­vară dispare, va dispare și zeulu ce se sem­­n­­aleza. Gălățenii au crezută că găsescu izvorulu tămăduirii acestui zeu în construirea unei linii directe, mai scurte de­câtă cea actu­ale. Ua comisiune, compusă de d. Charlier, ingineră ală ministeriului, ună ingineră ală companiei și altulu alu Galațiloru, a stu­diată noulă proiectă, și raportulu se aretă că nicî prin acestă mediu suferințele nu voră inceta. Cea­a ce propune, e­a se uni Galații directă c’uă altă stațiune princi­pale, care e cea de la Hanm­ Conachi, cea­a ce costă peste 12 m­ilione. Aci citesce chiar pasagiere din procesul- verbale ale comi­­eiuuiî, care cere atât o noulă traseă ală o­­rașiului câtă și punerea portului în co­­municațiune cu traseulu principale, pe la punctulă Hanu Conachi, ba chiară mai susu, lucrare ce costă peste 15 m­ilione și care trebuie făcută d’ua dată ’a între­­gulu eî. In fadia situațiuniî financiare de ai­ fi lasă la i­nteligența ori­cui se judece deca maî putemă face asemenea sacrificie, cându nu e vorba d’a crea linii nouî, ci d’a rec­tifica pe cele deja esistiute. Nu putemă neglige Galații, deră asemenea nici nu pa­ternă impovera bugetală cu 15 m­ilione : cee­a ce vomă face e se stăruimă ca ora­­șială se fiă legată cu portură și se -și asi­­­ure prosperitatea. A părăsi 38 e kilometre, de la Bucuresci pene la Hantu Conachi, care represinta ună capitală de 1,700,000 lei alu acționariloru, însemneză a’i consulta și pe eî mai ân­­tâiu, eră a chiăltui di­n noă 18,000,000 lei pentru crearea de nouă linii in loculu ce­lor ce voră fi părăsite, însemneză a ’mpo­­vera bugetulă într’ună modă estraordinară. Cum vedeți, ambele propuneri suntu in­admisibile. Voci, închiderea discusiunii. Incidintele se ’nchide și camera trece pură și simplu la ordinea­­ Jilei­ D. Al. Florescu citesce din nou raportulu s că asupra bugetului casei pensiuniloră pe 1874, aretândă că, în locu d’a presiuni ca­merei bugetulă elaborată de comitatulă pen­­siuniloru, ministmlă de finance și-a per­misă se trecă peste legi modificându’lă după părerea sea. Raportarele presintă bugetulă ca aprobată de majoritatea comisiunii, cru­câtă despre d-sea personale îlu combate pe largă ca minoritate. Ministeriulu suspende prelevarea reținerii de 5 Si din reținerile funcționariloru , casa pensiuniloru refusă și d’ad­ unu curată conflicts. Raportorele­deră propune ca Adunarea se refuse bugetulă presintată de ministru. Raportul ă fîindu lungu, d. Tell propune a se tipări ca se se studieze de deputați. Camera ’ncuviințeză. D. Aninoșinu, raportorele comisiunii bu­getare, citesce raportulu scă asupra buge­tului rectificativă ală ministeriului lucrări­­loru publice, cu adause ’n cifră de lei 322,366 bani 26, provenite în mare parte dintr’uă rea interpretare a legii de comepta­­bilitate, începându-se lucrări ce se trecu­seră uă dată ’n tablouri, făr’a se mai cre­de necesar să uă nouă autorizare a camerei. D. G. Manu e spune că raportulu conține 2 idei ce merită a fi discutate. Comisiunea bugetară a constatată că ’n 1873 nu num­ai nu s’aă efectuată unele lucrări încuviințate, deră ancă s’aă deturnată, făcendu-se alte lucrări, necunoscute camerei. Apoi ni se mai spune că, după unu vechiu obiceiu, daca cifrele dintr’uă lucrare nu se epuis că ele erau repurtate întruna altă esereiiiă, continuându-le sau chiară și ’ncependu-se ’n anulă viitoru. Negreșitu că e câtă se póte de reu mi­nistrulu se facă, in locu d’uă lucrare, uă alta necunoscută camerei, acesta însemneză uuă virimentu nepermisă de lege. Asemenea e cu totulu condamnabile ca ună ministru se contracte într’unu anu lu­crări care trebuiau făcute ’u altulu, rapor­­tându-se ast­­felă asupra exercițiului curinte din câte 4—5 ani în urmă. Asemenea credite suntu în cifră de vre 3.000. 000 în bugetul­ anului acesta. E că el eru una din adevăratele sorginte ale neeci­­librării bugetului, căreia camera trebuie se’i puse capeta. Uă altă cestiune ’nsemnată e injusta re­­părțire a cifrei de 3,000,000 lei pentru lu­crări în tote județele. Din aceste 3 milione se facă lucrări numai în județele favorizate, pe cându altele, care contribuiescu și ele ca ’ntrega țară, suntu lăsate cu totulu în pă­răsire. In acestă privință raportorele pro­pune a se aduce unu proiectă de lege pen­tru uă ecuate repăru­re. Acestă opiniune n’o crede că tocmai nemerită, căci nu tóte ju­dețele au necesitate d’a 33-a parte din cele 3 m­ilione și asta­feră că repartițiune uni­formă aru fi cu totulu impracticabile. Asia deră­scă discusiunea acestui bugetă se fiă mai întinsă, s­ă se rugă cu comisiunea bu­getară a reveni cu ac­este cestiuni la forma­rea bugetului pe 1875. Raportorele explică că numai cu ocasiu­­nea bugetului rectificativă se póte cunosce cu câtă ministeriulu trece peste creditele acordate de cameră. Câtă despre recontrac­­tarea unor­ lucrări nefăcute, ori­cine ved­e că e neregulată. Cu modulă acesta minis­­trulă nu ține sema că flă­ ce capitală buge­tară e uă îndatorire pusă asupra’i. In cee­a ce priveșce justa ’mpărțire a fondului de 3.000. 000 pentru lucrări publice ’u țară, a­­nulu acesta nu putemă dispune din elă de cotă de L de vre 600.000 lei, din causă că asupra acestui fondu­ se raportă din nor în auă lucrări deja contractate. Unele căi, care erau de interesă gene­rale, au remasă de interesă secundară. Astu­­felă cătele paralele cu drumurile­ de­ seră aă devenită căi secundare și cea mai mare parte din acestu fondu se chiăltuiesce pen­tru întreținerea loru. Numai printr’ună pro­iectă de lege se póte stabili uă justă re­părțire. Chiară județele cari­tă ce­va totu ară găsi la ce se ’ntrebuințeze că a 33-a parte ecuale, căci necesitățile simt­ mari și multe, cu tote astea com­isiunea nu propu­ne oă ’mpărțire ecuale, ci practică, con­formă cu interesele bine simțite ale fie­că­­rui județii. D. G. Chițu doresce a ilustra cu 2 eseur­­ple palpabile grava anomalia semnalată de d. G. Manu. Cee­a ce a demonstrată d. G. Manu este uă abatere flagrante a foștiloră miniștrii de lucrări publice. Viindu la exemple,­o-sea arată că jude­­țulă Doljiă, atâta de poporată, n’are nici uă șiosea ’ntregu. S’a decisă a se face uă șiosea indispen­sabile, de la Craiova la Bechetă. Ei bine, din causa studierii lucrărilor­ de arte date ministeriului, acea șosea, care intereseză 4 districte, care e calea transportului sării din Vâlcea, stă și pene­rații la stare de pro­iectă. Fostul­ ministru a venită p’acolo, i­ s’aă plânsă óm­euií, a studiată cestiunea ș’a promisă că se va face negreșitu. Aă tre­cută 2 veri d’atunci ș totulu stă în starea de ’nainte. In urma multora numerose stăruințe și cerșetorii, s’a votată legea ca Bechetulă se se facă portă liberă. Acea lege nu reclamă nici uă chiăltuielă, ci din contra aduce și venituri. Ei bine, de­și in proiectulă pri­mitivă se­­ jicea ca legea se se puie de ur­gență ’u lucrare, a trecută uuă ană în care uu s’a găsită tim­pu a se trimite uuă ingi­neră care se studieze și se ’mpartă locurile, ca omenii se le potă cumpăra și se ’șî clă­­descă magasiî. In acestă situațiune, mărfu­rile de la cari statulu câștigă milióne, stau espuse intemperieloru timpului. Pentru acea profită de ocasiune spre a descepta activitatea ministeriale și rogă pe ministrulu actuale se puse capetă anomalie­­loru ce­a semnalată. D. G. Brătianu arăta că bugetul instruc­țiunii și lucrărilor­ publice simtă de na­tură a nu fi supuse reduceriloru. Cu tote astea, cândă e vorba de lucrări făcute pentru interesă publică, ară fi bine se se modifice sistema urmată pene acum. Spre a ne da bine sema de cea­a ce tre­buie făcută, d. ministru ară face bine se bine-voiască a ne face unu tabelă gene­rale, ună studiu completă despre cea-a ce avemă făcută și cea-a ce avemă se mai fa­­cemü. A­vem­ fie­care deputată se ceră a se face lucrările ’in partea locului unde șede, acesta aru fi se ne aducă b­lătuiăli enorme, precum se ceră lucrări în Oltenia, asemenea se potă cere și’n Basarabia, unde avemu atâtu de multă de făcută. Câtă despre virimente, observările d-lui I G. Mann suntu cu totulă juste, căci proce­­derea de pene acum ne duce și la deficite și la neecilibru. In bugetă, védu noui leturi de canteniarî. Acesta e ce­va surprindetotu: 1) pentru că asemenea chiăltuiălî se prevedă prin buge­tulă ordi..aru..éru nu la cetă rectificativă, 2) pentru că, prin drumurile de feru, drumurile naționale, întreținute de Stată, devină căi județene și românu în sarci­na județeloru. Pentru aceste motive, d. G. Brătianu e de părere a nu se acorda din sporulă ce se cere, de câtă numai cea­a ce e neapărată necesaria. Ministrul­ de lucrări publice gas,­see că tóte ideiele espuse puteau a se produce la capitule, suprim­endu-se astu­feră discusiu­­nea generale. Răspun<fleuda celoru ce au vorbită, d-sea aretă, în privința virimentelor­, că cifra de 400.000 leî, trecută în bugetulă rectifica­tivă, resultă de la construirea podului de la Orăția. Aici fi neregulă cându, în locă d’unu podu se face altulu, déru nu în­țelege a se imputa că escondentulu de la uă lucrare ară fi reu se se întrebuințeze la alta. In­i stă casulu, acestea nu s’au Intem­plată supt ministeriulu d-sele. In privința aretărilor­ d-lui Chițu, pentru nesce lucrări de arte.. B. Chițu. Ce lucrări de arte ? Nesce po­dețe. Déca nu se face guvernulă, le face ju­­dețulu, căcî de 10 ani de cându se totu voteză. Ministrulu. Acésta chieu­­ielă s’a trecută în bugetă și promită a o ’ntrebuința. Câtă despre portulă Bechetă, asemenea promită a cerceta lucrările ș’a pune legea ’n lucrare. Căi generale statulu nu mai face, cu tóte astea, nicî nu se potă lăsa cele vechi în părăsire , e că pentru ce cantoniarii suntu necesarî și nu se potu șterge cifrele alocate ’n bugetă, D. Cogălnicenu e mulțămită de esplică­rile date, cuse se opresce asupra facerii de virimente, demonstrândă că numai la lucră­rile publice ele nu trebuiescă făcute și sta­­bilindu că e bine înțelesă că ministrulu nu póte eși din cea-a ce a votată camera. Șosele naționale e adevărată că nu se mai construie, ca se acesta e uă disposițiune ad­ministrativă, care ară trebui transformată ’n lege. In Moldova sunt­ județe care de 40 de ani de cându plătescă pentru șosele, fără ca di­n fondurile statului se se fi făcută uă singură palmă de șiosea. Astă-felă e Tu­to­va, Fab­iuță, întrega Basarabia. Astă-felă e și Vâlcea, ânse celu puțină darea pentru șiosele din­ cóce a ’nceputu cu 10 anî maî târziu de câtă, în Moldova. După șiosele, nă veuită podurile de feru, și după densele căiele ferate , astu­felă con­­tribuțiunile au crescută din ce in ce, și a^la, când ne gândim numai la drumuri ferate, e nedreptu a se ifice că nu trebuie se se mai construie căi județene. Pentru aceste motive, ceru un lege care se decidă asupra subiectului în cestiune. Câtă despre repărțirea celoru 3,000,000 leî, credu de prisosă a se mai fisa printr u a lege, căcî e destulă tabel­ulă ce se aduce­a toți anii. Mai e uuă punctă, adausulu de funcțio­nari. Eî bine, elă e necesară prin sporulă ce s­ă pe tóte­­ filele lucrările publice. Cine­­ jice drumu de feru­r jire priveghiare, și anulă acesta se deschidă atâtea ehilometre. Apoi de multe ori lipsa de priveghiare, erorea unui ingeniaru aduce pagube de milióne : unu asemenea casă avemă în cestiunea Ga­­ațiloru, orașiă mare și ’nsemnatu alu țe­­liiî, amenințată de ruină și părăsire. Terminândă, cere a se aduce proiectulă prin care se se decidă a nu se mai face căi j­udețene de­câtă prin lege, a se da ’n sar­cina județeloru cățele­ secundare etc. Discusiunea generale se ’nchide și rec­tificările propuse de comisiune se­ primescu, pene în fine fără obiecțiune, ci numai cu ore-care neînsemnate expli­cari ale raportorelur. La tabelele anesate, d. G. Manu întrebă daca ’n sumele ce se ceru suntu trecute tóte chiăltuielele necesitate, sau numai ra­tele de pe anulă acesta. Raportorele explică că suntă numai óre­cari, rate. D. G Manu. Atunci rugă pe cameră se observe că în gagieză și viitorulă, f­ăr’a se f­a­ce proporțiuni și făr’a cu­­nosce importanța fie­cărei lucrări. Ași propune deră se se facă 2 tabele : de lucrările ce se termină ’n 1874 și de cele ce îngagieză și viitorulă. Ministrul­ de lucrări publice arată că cele din urmă suntă numai 3 — 4 la numără. D. G. Manu. Atunci suntă sa­tis­făcută.

Next