Romanulu, martie 1874 (Anul 18)

1874-03-26

ANULU ALU OPTU­ SPRE­Z­ECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adre­­seza la administrațiunea­­ Jiarium­i . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiul­ 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 lei. A. se adresa LA PARIS S la d-nií Órain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA VILA A; la d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor­ fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUJSU.­ Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. MARTT, MERCURI 2 si 27 MARTUTT­IS7i (A) Edițiunea de sera BUCURESCI, 2ș ST" S’a anunțată ca și oficialii, în tim­­pul­ discusiunilor­ Camerei, că uă se­siune estraordinară se va deschide în luna Maiă, spre a da negreșită pu­tere de lege unoră produse, încă și mai estraordinare, ale „armoniei din­tre puterea legiuitare și guvernul­ actuale“. Printre aceste produse, le­gile financiare vor fi dobândi ântâieta­­tea, ca unele ce, lăsate singure la fi­nele sesiunii în speranța că se vor fi vota cu topt anulii, au­ trebuită să fie amânate, lipsind o chiară timpulă ma­teriale spre a îndeplini formalitățile cerute de regulamentul­ Camerei. Astă­felă s’a amânată și cestiunea îm­prumutului de 27 milióne, prin emi­tere de rentă-perpetuă-provisorră și amortisabile. Deja cea­ a ce este amâ­nată nu e și înlăturată; din contra, esperiența ce facemă de câți­va ani ne-a convinsă că cea­ a ce este amâ­nată se întorce adesea și mai rafinată. Este spre exemplu forte cu putință ca pene la sesiunea viitóre, cele 27 milióne cerute se scotu mulți pui, astă­feră în­câtă și vacanța Camerei, de la Mariță pene la Masă, se fiă plă­tită în bugetul­ Statului cu mai multe milióne de rentă perpetuă. Este doja neapărată a se face și mai mare lu­mină asupra inovațiunii cu care d. Mavrogheni voieș ce se înzestreze țara, și în speciale asupra proiectului pu­blicată, de­ore­ce pene se va da pe fac să vr’ună altulă, numai pe acesta îl­ putemă ave în vedere. Încă de la 21 Martie, primulă or­­gană ală guvernului pare că a voi­ă se ne provoce la o­ nouă discusiune, silindu-se a proba că nici noi nu sun­­temă, în principiu, absolutamente con­trari sistemei de împrumutare prin­­mitere de rentă perpetuă. Dară are combătut-amă noi sistema in principiă, pentru ca organul­ guver­nului se ’și dea atâta silință de-a de­monstra că n’amă combătut’o? Ore pu­­teamă noi lua asupră-ne de a con­damna absolută un sistemă adoptată de mai tote Statele Europei ? Prin ur­mare ce­a însemnată acea vorbăriă de trei colóne, spre a proba că n’amă combătută ună principiă, pe care nici prin minte nu ne-a trecută sé’la com­­batemă ? Deji suntemă in adevĕrü pre in­dulgenți cerenda logică și rațiune de la organele oficióse; să ne ocupămă mai bine numai de cestiunea astă­felă cum este presintată Camerei, căci, pre­cum mai diserăm­ă, nu de principiulă rentei perpetue ne-aruă ocupată vr’aă dată, ci numai de usul și ce guvernulă actuală voiesce se facă cu densa. In desbaterea ce făcurăm­ă iu trei numere anteriore asupra acestei ces­­tiuni, nu ne ocuparămu de­câtă nu­mai de două puncte principale: I, emi­terea unei rente perpetue, ca măsură provisoriă, în condițiuni proprie nu­mai a compromite succesulă opera­țiunii; II, autorizarea cerută de gu­vernă de-a fixa elfi singură prețura emisiunii și de-a contracta chiară di­rectă împrumutură. Disposițiunile re­lative la casa de amortisare le cita­­rămă numai în trecet fi, astăzi casé vomă aréta și ce resultă din aceste disposițiuni și din ce punctă de vedere privesce financiarulă regimului că e­­misiune de rentă perpetuă română. țfiserămă într’una numérü prece­dentă, că dacă se va admite sistema de împrumuturi prin rentă perpetuă, ca mijlocă de-a eși provisoară din­­tr’uă dificultate, atunci vomă ajunge cu emiterea de rentă perpetuă aprópe acolo unde ajunserămă cu operațiunea bonurilor­ de tesaură : până acum se emiteaă bonuri de tesaură, de aci na­­inte se voră emite titluri de rentă perpetuă. Și pentru ca nimeni se nu putá califica acesta comparațiune de gratuită și nepotrivită, vomă repro­duce asttăzi în acestă privire chiară propriele cuvinte ale d-lui Mavrogheni din expunerea d-sele de motive : „înlocuirea sistemă de împrumuturi cu bonuri de tesaură —­­fice d-sea — prin acea­a cu­rente perpetue, are avanfca­­giură de-a lăsa tesaurului, pentru tim­puri oportune, stingerea graduale a ca­pitalului.“ Însuși d. Mavrogheni spune deră lămurită că, introducendă și în Ro­mânia sistema de împrumuturi prin rentă perpetuă, nu cugetă de­câtă a înlocui bonurile de tesaură de pene acum cu titluri de rentă; deci, întoc­mai cea­a ce zis­eră­mu și noi că, de aci ’nainte se voră emite titluri de rentă perpetuă, după cum se emiteaă pene astăzi bonuri de tesaură cu termină de trei sau șese luni. Deru care voră fi are valorea și cre­­ditulă acestoră titluri, cândă va atârna necurmată asupră-le amenințarea u­­nei noue emisiuni? Ce cursă le voră face ore piețele străine, pe cari voră trebui se circule, întru câtă la voră privi ele de seriese și sicure, cândă chiară ministrulă de finanțe, care le-a emisă, a mărturisită că ele suntă pre­destinate totă la usulfi ce se făcea pene acum cu bonurile de tesaură, adică a se modifica necurmată nume­­rală, și prin urmare valorea loră, după trebuințele ce va încerca guvernulă română de noul fonduri? Gânditu-s’a cre­d. Mavrogheni la viitorulfi ce­area inovațiunii sale finan­ciare, asigurândă că nu face de câtă a „înlocui sistema de împrumuturi cu bonuri de tesaură, prin acea­a de îm­prumuturi cu tentă perpetuă?“ Dată totuși se mărturisimă că, daci acestă viitoră nu este de­locă stră­lucită pentru creditulă Statului ro­mână, elü este cnsă plină de farmecă pentru speculanții intimă inițiați în operațiunile ministerialul de financie : se scie câți speculanți au făcută stări enorme cu bonurile rurale, pe timpul­ când­ ele ajunseseră la celă mai mare discredită; de ce deră se nu se reîn­­torca prin titlurile de rentă perpetuă acea frumósa operă a înavuțirilor­ ? Pare că în interesul­ acestei feri­cite reîntorceri, financiarul­ regimului nu-și cruță nici măcară cea mai gravă contrazicere între restul­ legii și ex­punerea sea de motive. In adevere, în frasca reprodusă mai susă gâsimă, în favorea împrumuturilor, prin e­­miterea de rentă, „avantagială de-a lăsa tesaurului, pentru timpuri oportune, stingerea graduale a capitalului“. In proiectul­ de lege vedem­ă éuse la art. 4 și 5 instituirea unei case de amor­tisare pentru stingerea rentei, nu nu­mai în timpuri oportune, ci regulată pe fie-care ană, instituirea unei case , funcționândă ca și căsa obligațiuni­lor­ domeniale, având­ fondurile cele mai sigure și mai nealienabile, de­ore­­ce ele provină din vânzarea unor­ bo­nuri ale Statului, pentru uă sumă fixă. Unde este ceră avantagială arătata în expunerea de motive ? Care este diferința pentru tesaură între ună împrumută prin emitere de rentă perpetuă în asemeni condițiuni, și în­tre ună împrumută amortisabile ca cele domeniale buna-óra ? Și unulă și altuia se amortiseza, și unulă și altulă cere uă sumă fixă pe ană în bugetul­ Statului, căci între veniturile casei de amortisare propusă intră și „renta rescumpărată de densa“, adică acestă casă devine creditarea tesaurului pen­tru titlurile ce retrage din circulațiune, încaseză renta ce ți se cuvine și o în­­trebuințeză la rescumpărarea de noul titluri. Tesaurul­ nu se ușidreză dorit de aceași sumă fixă pe ană, pene la definitiva stingere a împrumutului făcută prin emitere de rentă. Prin urmare mai repetim­ întrebarea:care este deosebirea între ună împrumută prin astă­felă de rentă, și ună îm­prumută amortisabile, ca cele făcute pene acum ? Singura deosebire ce putemă vede noi, este numai m­ă preții de emisiune de 50 în locă de 58 celă puțină, câtă ară pute se fiă, deca operațiunea nu sară presiuna ca­rentă perpetuă, ci ca îm­prumută amortisabile, și încă răpede amortisabile, prin aciieași am­pnsi ti uni­ce le găsi­mu la art. 4 și 5 din legea propusă. E că singura deosebire după noi, nu credemă că ensuși d. Mavro­gheni ne va pute arăta alta, și ori­cine póte judeca daca ea este in favo­rea séa în defavorea tesaurului. Este deci constatată că espunerea de motive spune u­ă mare neadeveră, cândă arăta avantagială pentru tesa­ură d’a stinge graduale datoria nu­mai în timpuri oportune, căci, încă vă dată, casa de amortisare funcționază necurmată, și cu fonduri multă mai sicure de câtă pentru tote cele­l­alte datorii, afară de cea rurale, ba mai sicure de câtă chiară pentru acesta , de­ore­ce la densa nu se potă ivi de­ficitari, precum s’aă descoperită deja în fondurile casei de lichidare. Și ori împrumutură nu se amorti­­seza regulată, ci numai după timpuri și după aprob­area guvernului, și a­­tunci se numeșee prin rentă perpetuă, ori se amortiseza regulată, și atunci nu e prin rentă perpetuă, și dobân­­desce prin urmare m­ă prețu de emi­siune multă mai avantagiosă. Intrebă mă dură pentru cari tre­buințe se dă in espunerea de motive uă mângâiare cu totulă, neîntemeiată, și în proiectul­ de lege se prevede apoi uă casă de amortisare, menita a stinge răpede acesta detalia ? Ore pentru singurulă sfîrșită de-a sur­prinde nepăsarea obicinuită a deputa­­ților­, și de-a pute în urma­ fixa ună preță de emisiune forte joșu , la adăpostul­ numelui de rentă per­petuă ? Decá nici aceste explicări nu vor­ ajunge organelor­ guvernului, spre a înțelege pentru ce nu admite mu renta perpetuă a d-lui Mavrogheni, vomă pute intra și în alte amănunte, totă atâtă de instructive. Reproducemă urmatórele din edi­­țiunea de dimineța a numărului pre­­cedinte: Din afară, z­iarul« la N­épublique fran­­gaise jle la 1 Aprilie dă următorele cifre de voturi în cele două alegeri de la 29 Martin: D. Danelle-Bernardin, republican«, ales« la Haute-Marne cu 35,612 voturi, din 74,077 înscriși și 74,077 votanți. Adversarul« seu, d. Lespérat, fusionistu, 24,142. Mai lipsesc« trei comune. D. Stoudier, republican«, alesu în Gironde cu 7­5,839 voturi, din 202,000 înscriși și 145,740 votanți. Doni adversari ai sei au avuții: generalele Bertrand, bonapartiste, 47,041 și am­iralele Larieu, fusionist, 24,260. Mai lipsesc« 5 comune mici. Un telegrama, cu data de 30 Martin din Madrid, publicată de ziarele din Paris de la 1 Aprilie, anunță că Qasctta oficiale face cunoscută, după ultimele serii primite de la bomarostro, că trupele republicane ’șî mănțin posițiunile luate de la carliștî și confirmă rănirea generărilor« Primo de Rivera, Loma, Terreno și amiralele Topeze. Din întru, Camera și Senatul« nu s’au pututu completa ieri. Guvernul« a cititu in ambele corpuri legiuitóre următorul« me­sagiu de ’neloici­rea sesiunii ordinare pre­lungite : «Terminul« celei d’a doua prelungiri a sesiunii corpurilor« legiuitóre împlinindu­­se astăzi, m­e simț« fericit«, înainte d’a me despărți de d-vóstru, d’a ve esprime totă mulțămirea mea. «Legile importante ce-ați votată sonsti­­tuiesc« oă nouă probă despre activitatea cu care ați lucrat« la îmbunătățirea institu­­țiunilor n nóstre și ’ntărirea stabilității. «Prin patriotismul« și ’nțelepciunea d­­vostră, prin armonia ce și de astă-dată ați solutit a mănține între puterile legiuitore și guvernul­ meu, ați câștigat« nour drep­turi la recunoscința țere». «In virtutea art. 95 din Constituțiune, de­clar« închisă sesiunea corpurilor« legiuitóre. «Darii în Bucurescî, la 23 Martin, 1874. No. 660.» CAROL. (un­udzy, isciLUAA­rtiu-iAd­o- tuturoru uurux scrisoru) 8WB LUMINEZ­A­ TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unii anii 48 lei; șase luni 24 le trei luni 12 lei; nu iună 5 lei In­­ stricter unii anii 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei, uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­­grean, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-n­î Drain et Mico­ud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovici, Fleich­­markt, 15. Ultimele alegeri din Gironde și Haute-Marne continuă de a tulbura reacțiunea din Francia, darfi­ânse și principalele iei organe de publicitate nu potă nega înfrângerea ce­a îndu­rată din nou coalițiunea monarh­ică. La Presse, Z­ară ministeriale, re­­cunoste că resultatulă acestoră alegeri „este uă învingere sdrobitore, a cărei importanță și semnificare nu se potă micșiora prin nimicü“. Le Frangais vede și elu „că țara scapă din mânele dreptei. La tote aceste gemete, suspine și speranțe, organele republicane, ca la République frangaisse, le respundă cu liniște: „Francia voiesce Republica, și Fran­cia va spune acesta. Incchida-veți-a i gura ? Sperați acesta; doru óre veți pute-a face vre-vă­ dată ? Nu sciți ce este oposițiunea? Ea este ună Proteă­, care sea­gă milă de forme. In zada­­ru veți face ori­ce încercare. Francia este republicană: ea va găsi în­tot­­­de­una mijloculă de a va spune a­­cesta.“ Apoi scriitorii ministeriali adaugă, ca consolare, că puțină le importă să fie condamnați de sufragiule uni­versale, adică „de ninerfi, de mul­țime“. Ei și-au luată precauțiunile pentru a pune partita cob­servatóre la adepostculă decisiunilor a sufragiului u­­niversale, „spre a face sterile tote victoriile demagogiei“. El compleza pe combinările ducelui de Broglie, pe camera de susă a popilar­, a magis­­traților­, a seigniorilor­ teritoriali și a notabililor“. „Sprijinită pe m­ă Se­ri ată fidele, Zice la Presse, mareria­­lele Mac-Mahon, pe care uă adunare constituantă l’a investită, în modă irevocabile, c’uă putere esecutivă, ară face, dec’ară fi necesariu, sĕ se res­pecte drepturile lui de către toți. Ori ce oposițiune neconstituționale ară fi legale și legitimă compri­mată“. Camerele Enghiterei au luată va­canțe: camera de josü pené la 13, și camera de susă pené la 14 Aprilie. ț­ilele trecute s’a presintată la re­ședința oficială a d-lui Disraeli dă nu­­merósa deputațiune pentru a’i espune dorința d’a se amnistia prisoniarii fe­­niani. Acésta deputațiune i-a înmânată ună memoriă în coprinderea urmă­­tóre: „Supt semnații, membrii camerei coraaneloră, credemă justă a declara că, după opiniunea nóstra, a sosită timpulă cândă ară fi uă politică înțe­­lepta și generósa a se libera fără ose­bire prisoniarii deținuți pentru fapte rele, relative la tulburările politice cari s’aă întâmplată acum câți­va ani în Irlanda.“ „Acestă actă,­­ficq Independința bel­gică, era supt scrisă de 77 membrii din camera comuneloră. „Primul­-ministru nu le-a dată nici ună respinsă categorică, supt cu­vântă că cestiunea este de compe­­tința justiției, și trebuie să se ’nțelagă cu ’ntregulă guvernă. „In cele din urmă Onsé, ministrulă de interne, respunzendă în camera co­muneloră la uă interpelare în aceași privință, a declarată că guvernulă nu póte interveni în actele justiției“. Aceiași bărbați énse, cândă nu erau miniștrii, în aj­unul­ alegerilor­, pro­­miseseră alegătorilor­ din Irlanda, pe lângă alte fericiri, și liberarea concetă­țenil­oră soră. Citim­ă în Independința belgică . A doua cameră a Suediei a­ votată, cu 71 voturi contra a 64­­uă moți­une, prin care se invită corona a bine­­voit, în ori-ce împrejurări, se favori­o cixixr­ile.Hu ou­us.­tt oo po Clua criipă cu puterile străine sau din par­tea acestora între ele pentru stabili­rea de tribunale permaninte, cari se resolve prin arbitragiă Gestiunile in­ternaționale în litigiă.“ Guvernulă a combătut acesta propu­nere. Cu tote acestea camera admițând­­o prin votul ă­iei, s’a manifestată în fa­vorea dorinței esprimată și de came­rele Italiei și Englitezei. Gazetta de Spener, publicândă con­vorbirea a doui membrii din parla­mentul» germană cu d. de Bismarck, o reproducemă și noi după Indepen­­dința belgică, din causa interesului de­osebită ce dă crise­ parlamentare în privința cestiunii militare. „Ieri doui membrii din parlamentă, dd. D... și L... făcură să visită d-ei principese de Bismarck spre a se in­forma despre sănătatea cancelariului și spre a’și esprime interesul­ ce’l por­­tă. Principele, încunoșciințată despre presința sorii, puse­se’l rege a trece ’n camera sea. Acești domni nu ’lu gă­siră atâtă de bolnavă pe câtă se pu­tea presupune după solrile oficiale. Din contra, principele s’arata fórte ne­­mulțumită de mersul­ politicei par­lamentare. Intre altele zise : „In 1867, Ziceamă parlamentului constituante, se ne încercămă mai ântâiă a pune pe Germania pe șea, căci va ave la ce să’i serve încălecarea. E ce ună cuvântă, acela de înaripată, pe care va trebui să’lu ștergemă. Par­­lamentulă se pare dispusă a demons­tra că Germania nu sose să ’ncalece pe casă. Unii din eminenții sei membrii sa credă obligați, prin câte­va cuvinte pronunțate altă dată, și staă la ’ndou­­illa déca trebuie se facă cee­a ce si­­tuațiunea reclamă imperiosă. Con­duita mea a fostă cu totulă alta. Totă­­dé­ una m’ama silită se ’nveță din noă, ș’apoi, cândă trebuia se’mi rectifică o­­piniunile anteriore, o fâceamă fără eșitare. Suntă mândru c’amă lucrată totu-de-una astă-felă, căci personali­tatea mea o suptordineză patriei. Totă­­dé­ una m’ama grăbită se’mi sacrifică opiniunea subiectivă binelui generale,

Next