Romanulu, martie 1875 (Anul 19)

1875-03-26

276 Ilis salută pentru că a fostă cetățenii, patriotă, omu , întreita virtute; cugetăto­­rulă cară se întindă fraternitatea sea de la familia la patria și de la patria la ome­nire; prin aceste lărgiri ale orizontelii fi­­losofală devine apostolă. Salută pe Edgar Quinet pentru că a fostă generosă și folo­­sitoră, bravă și mirosă, convinsă și stă­ruitorii, omă de principie și omă blândă; teneră și mândru; mândru către cei ce domnescă, tineră pentru cei ce suferă. (A­­plause.— Strigăte de trăiescă Republica). Opera lui Edgar Quinet este ilustră și vastă. Ea are îndouitură aspectă, care s’ară putea numi îndouită clină politică și lite­rară, și, prin urmare, îndouitură folosă de care are trebuință secolulă nostru : d’uă parte dreptulă, d’alta artea, d’uă parte ab­­solutulă, d’alta idealulă. Din punct­ de vedere literară, ea încântă și instruiesce toto-două­ dată; ea mișcă și consiliază in același timpii. Stilul­ lui Ed­gar Quinet este robustă și gravă, cea­a ce nu ’să opresce d’a fi convingătorii. Nu seiă ce afecțiune îi apropia pe lectori. Profun­zimea întrunită cu bunătatea face autori­tatea acestui scriitor­. E iubită. Quinet este unul­ din acei filosofi cari se facă înțeleși pen’a impune supunere. Este ună înțeleptă pentru că e ună dreptă. Intr’ensulă se reunia poetulă cu istori­­cul­. Cea­a ce caracterisă pe adevărații cugetători este ună amestecă de misteră și de lumină. Acestă dată profundă ală cugetării întrevăzute, Quinet l’avea. Sim­­țimă că elă cugetă, ca se zică asta, chiar­ din­colo de marginile cugetării. (Mișcare). Astă­felă suntă scriitorii de rasa cea mare. Quinet era ună spirită, adecă una din acele ființe pentru cari bătrânețe nu este, și cari crescă cu crescerea anilor­. Ast­­­felă cele din urmă opere ale sale sunt­ ce­­le mai frumose. Cele două opere mai nou, Creațiunea și Spiritul­ nou oferă, în celă mai înaltă grabă, acestă îndouită caracteră actuale și profetică, care este semnată o­­perilor­ mari. In amendoue aceste opere se află revoluțiunea care face cărțile viui și po­­esia care face cărțile nemuritore (Bravo). Astă­felă u­ă scriitoră esiste totă­ două­ dată pentru presiune și pentru viitoră. Nu e destulă a face uă operă,­­ trebuie a face și proba iei. Opera e făcută de scriitoră, proba e făcută de omă. Proba u­­nei opere este suferința primită. Quinet avu acestă onóre d’a fi esilatu, ș’acestă mărire d’a iubi esilală. Acestă du­rere a fostă bine venită pentru elă. A fi supărătoră pentru tirană, place sufleteleră mândre. (Sensațiune). Este uă alegere în proscripțiune. A fi proscrisă este a fi alesă de crimă pentru a represinta dreptulă.­­Aclamări. — Strigăte de: Trăiască republi­ca! Trăiască Victor Hugo!) crima cunosce ce este virtute; proscrisulă este alesul­ ce­lui blasfemată. Se pare că celă blasfem­ată ni zice: să contram­ulă­meă. D­aci vă func­țiune. Acesta funcțiune Quinet a îndeplinit­-o cu mărinimia. A trăită cu demnitate în a­­cea umbră tragică a exilului unde Louis Blanc a radiază, unde Barbes a murită. (Pro­fundă mișcare). Nu plângeți pe acestî omeni: ’și-am fă­cută datoria. A fi Francia afară din Fran­cia, a fi învinsă și totuși învingătorii, a suferi pentru cei cari credă a prospera, a fecunda singurătatea insultată și sănătosă a proscrisului, a îndura cu folosă nostal­gia, a ave­aă plagă ce se pute oferi patriei, a adora tera­sea sdrodită și micșorată, a ave cu atâtă mai multă orgon­ă pentru ea, cu câtă străinulă voiesce a o disprețui (A­­plause), a represinta în picvdre acea­a ce e căzută, onoirea, justiția, dreptulă și legea; da, acesta e bună și dulce; da, e datoria cea mare și celui care o împlinesce ce’î pesă de suferință, de isolare, de părăsire. Pentru a’șî servi țera in acestă modă austeră, cu câtă bucuria primesce cine­va, in tim­pă de zece ani, în timpu de 20 de ani, totă via­­ța, aspra confrontațiune a munțiloru sdă sinistra vedere a mării. Adieu, Quinet. Ai fostă utilă și mare. E bine, și vieta rea a fostă bună. Intră în tote memoriele, umbră venerabile. Fii iubită de poporulă pe care l’am iubită. Adieu. Ună ultimă cuvântă, Mormentulă e aspru. Elu ne iea acea-a Ce iubim și, ne răpesce cea-a ce admirămă. Se ne serve celă puțină pentru a spune lu­crurile necesar­ie. Unde va fi cuventulă va fi mai înaltă și mai sinceră, deca nu în fa­­­a morții? Se profitămă de durerea nois­­tră spre a arunca lumină în suflete. Ome­nii ca Edgar Quinet suntă nesce esemple s?riu încercările ca și prin lucrările loru; er­aă ajutată progresulu, democrația, frater­nitatea, în vastură mersă ală ideieloră. E­­manciparea poporelor, este o­ operă sacră. In presința mormântului, se glorificămă a­­cestă operă. Realitatea cerescă se ne ajute a atesta realitatea pământescă. înaintea a­­cestei eliberări, mortea, se afirmă că cea­l­­altă eliberare, revoluțiunea. (Aplause.— Tră­iască Republica). Quinet a lucrată pentru acesta. S’o spunemă aieî cu blândețe, déru cu mândria, s’o spunemă acelora cari ne­­cunoscă presintele, s’o spunemă acelora cari negă viitor­ulă, s’o spunemă atâtoră ingrați liberați fără voia loră (mișcări)1 căci în folosulă tuturoră a fostă învinsă trecutulă, da, mărinimoșii luptători ca Qui­net aă bine meritată de la gentlă umană. In facia unui atare mormânt și se afirmă că înaltele legi morale. Ascultați de umbra generosă care este aci, se spunemă că da­toria e frumpasă, că probitatea e sântă, că sacrificiulă e augustă, că suntă momente cândă cugetătorul­ este ună eroă, că re­­voluțiunile sunt­ făcute de spirite, supt conducerea lui Dumnezeu și că omenii drepți facă poporele libere (Bravo). Se spune că că adeverul­ este libertatea. Mormentul­, tocmai pentru că e obscură, chiară din ca­usa întunerecului seă, are că maiestate u­­tile pentru proclamarea realitățiloră celora mari ale conseiinței omenesce, și că celă mai bună ușă ce se pdte face de aceste in­­tuneciuni este d'a sustrage din ele acesta lumină.­­Aclamațiuni unanime.—strigăte de: Trăiescă Victor Hugo! Trăiescă Republica!) NOUA SOCIETATE De ASIGURARE MUTUALE. întrunirea proprietarilor­ cari vo­­iescă a funda societatea de asigurare mutuale a avută locü Luni, 23 Martie, după cum amü anunciatű, în salonul­ marelui otelü Dacia. Adunarea a a­­lesat în unanimitate un comisiune însăr­cinată a redacta definitivii statutele acestui nou institutu economică. Acesta comisiune se compune din: D. Ionn Ghika, * Ales. Golescu, „ Ionn Brătianu, „ Dimitrie Cornea, * Dimitrie Sturdza, „ Jacques Elias. * Em. Protopopescu Pache, îndată după terminarea statutelor­, se va convoca oă nouă adunare a so­­cietarilor­ pentru alegerea consiliului de administrațiune. P« (Alegetorulu liberii). ROMÂNULU 27 MARTIU 1875 lutară, veți împărtăși-o și d-vóstră și veți­­ veni aci în Vasluiu împreună cu amicii d-vóstre pentru Zhia de cinci a viitóre­ luni Aprile. S.j Miclescu, Const. Miclescu, D. Miclescu, D. Mi­­clescu, N. Lupașcu, P. Gorgos, A. Georgescu, lancu Ionu, M. Miclescu, A. S. Miclescu, S. S. Mi­clescu, D. Gallianü, M. T.Romașcu, C. Romașcu, A.Velisari, S. Grigoriu, G.­­Balanescu, I. Motașu, I. Popovici. Curierulu, fóia intereselor!! gene­­nerali din Iași, publică urmatorea in­­vitațiune a mai multor­ cetățeni din Vaslui­u .­„Supt semnații, alegători ai distric­tului Vasluiu, véZenda că camera ac­­tuală a rămasű da la sine disolvată prin espirarea terminului de patru ani. „VéZenda că acela termină se apro­pie și că alegerile viitore au locu în luna lui Maiü, anumü cuvinte: „Considerând!! apoi că esperiința în acesta interval!! ne-a demonstrată in d’ajunsü că neinteresarea în alegeri din parte-ne ne-a condusă pe margi­nile celei mai înspăimântător­e pră­păstii, în care nu suntem­ departe d’a căde, déca indiferința ne va predo­mina ca pen’acum; „Considerându că aceleași idei de la­să margine a țârei la cea­l­alta predomină, și cedouia acestei idei a avută locu în mai multe orașie din țară; „la consecință, intrunindu-ne mai mulți cetățeni, amü socotită a provoca în orașiul­ de reședință pe mai mulți domni alegători bine-voitori pentru binele publicu, pentr’că Z* a­nume cându se va discuta modulă ce trebuie a’la urma în alegerile pentru repre­­sintațiunea națională ș’a discuta și personele ce trebuie a trămite, ca asta­felü se avemu omenii noștrii, cari cunoscă necesitățile și relele ce bân­tuie țera și prin urmare și districtulu nostru. „Credem« c’acesta idei­ fiindă sa­ Prefecții regimului ordinii. — Urmare 1) — Asupra falsității îngagimentului a­­gricole ale locuitorilorü comunei Mălinii și Bogdănesci. D. Millo, pentru a combate denun­­d­ările și splângerile locuitorilor­, pre­cum și corespondințele Românului, se servesce de constatările d-lui procu­­rore­ generale Antoniu. Slabă apărare ! Uită însă d. Millo că d. Antoniu a făcută ancheta nu­mai la Bogdănesci, era nu și la co­muna Mălinii, unde s’a constatată și dovedită de către procurorele tribu­nalului d’atunci, in sfera competinței sale, că actulu de angagiamentu a­­gricole făcută cu locuitorii din Mă­linii este falsa, și alți cărui procesă­­verbale îlă acasă și astăzi derii nu ’la póte urmări, fiindu-cä, ca prefectu alu ordinii, este pusa mai presusu de legi. Afară d’acesta, chiar­ constata­rea de la Bogdănescu nu ’i servesce de locu, și e­uă sfruntare din partea d-lui Millo cându afirmă că cerceta­rea d- lui procurore­ generale Antoniu, conținută în raportulü seu către mi­­nisteriulu justiției, supt No. 3,081 din 7 Iuliu 1874, pe care se baseză și comunicatulu ministeriului repro­dusa în Românulu de la 26 Octombre 1874, este seriasa în facia actelor­ autentice ale tribunalului Sucéva No. 4,469 și 602, cari se aneseza pe lingă acesta și ’n facia decisiunii curții de apelu din Iași de la 10 Februarie cuvinte, care asemenea se alătură aci, și despre cari acte d. Millo avea cu­noștință cândü scria articululu d-sale. Cum d. prefectu Millo are cura­­giulu a ’ncela opiniunea publică c’uă constatare care a fost­ desmințită și constatată de neadevărată înaintea tribunalului și curții? Cum se face că aceiași locuitori, înaintea procuroru­lui care a făcută cercetarea în satü, au declarata că nu suntü ei cari au reclamată Domnitorelui, și ’naintea tribunalului și curții, sunt prestare de juramentu, în facia publicului, de­clarată contrariulă ? Acesta este un enigmă, pe care numai amatorii de anchete administrative o pate divina. Din două una, ori tribunalul, în ac­tele ce le legaliseză și curtea in sen­tința sea nu spună adevĕrule, sau an­cheta este făcută ă Íamiable ? In adevĕru, frumósa consciință are d. Millo! Sö­vc explică acestă misteră, dom­nule redactare, pentru a se face mai multă lumină asupra cestiunii recla­­mațiunii locuitorilor­ și pe care d-nu Millo o declară de apocrifă in facia hotărîriloră tribunalului și curții, cari spună contrariulă. Sciți că locuitorii comunei Bogdă­­nesci au reclamată, la 12 Noembre 1873, procurorelui tribunalului că suntă jăfuiți de prefectura Millo c’ună íngagiamentu agricole făcută fără ști­ința lor­, și, constituindu-se parte ci­vile, aă cerută în judecată pe falsifi­catori, cari suntă, pref­ectură, suptpre­­fectură și primarulu, procurândă și probele lege­le. Trece șase luni, și nici unii rezul­­tatu: nimeni nu putea da de­capetâ­­tulă reclamațiuniloră, de­și se gustau 1) A vedé­a umerulu trecutu, înregistrate la No. 2,573, din 1873. Se adresezá cu suplică din nou la parchetă și c’uă telegramă la ministerium­ de interne și de justiție. Procurorele face ună simulacru de cercetare, dórci lucrările nu se sară unde sunt d , éra ambele ministerie tacă. Locuitorii ascepta mereu, déjii se disperéza nevezénd o nici ună resul­­tată favorabile. Tóte aceste plân­geri sunt­ deja publicate în Ziarulu d-vóstre. Atunci ei se adreseza Dom­nitorelui cu plângere, și Mănia-sea, în înalta ’l misericordiiă pentru a­­cești nenorociți locuitori, ordonă uă anchetă. D. ministru trimite pe d-lă prefectu de Iași: acesta constată tóte faptele, mângâie pe locuitori, îi încu­­ragiază și le promite cu voră obține dreptate. Locuitorii asceptă din nou mereu, deji dreptatea nu le mai sosia. Verend iei acésta nepăsare de sortea loră, trimită din nou la Bucureșei uă delegațiune, compusă din doui foști soldați, Bordeni și Rauca, și, prin in­­fluința d-lui colonelă Gorjanu — după spusa loră—parvină a da jalbă Dom­nitorelui. Domnitorul­ ordonă din nou a se cerceta casulă și a i-se referi, și totă­­d’uă­ data a i-se supune pentru ce sem­­năturele locuitorilor­ nu suntă legali­­sate. Notați bine, d-le redactare, că plângerea era contra primarului, supt­­prefectului și prefectului, și prin ur­mare aceștia de sicura că n’ar­ fi le­­galisatu­ră asemenea plângere în con­tra lorü. D-nii miniștrii de interne și de jus­tiție însârcinază de astă-datâ pe d. Antoniu, fostă procurorii generale. A­­cesta, venindă în Felticeni, și d’aci la Bogdănesci, în locu să se ocupe de plângerea locuitorilor­ (de­și nu era nevoie, fiindu­ ca n’avea de câtu se ordone a se da cursă plâ­ngerilor­, cu cari sesisaseră deja, în modă regulară, justiția), cercetezá déca iscăliturele din petiția dată Domnitorului suntă ale loră. Ce voră fi respunsu locuitorii acolo în sală d-lui procuroră, nu seio­­s d­ă numai atâtă că, pentru mirarea lumii întregi din judeciă, d. procu­­roră­ generale afirmă în raportulü seu către d. ministru de justițiă că lo­cuitorii i-ar­ fi declarată că n’au cu­noștință de acea petițiă; era în urma acesteia dă în judecată pe unii d. G. Anghelin și pe unii pre­ care d. C. Va­­meșu, din comuna Bogdănesci, supt inculpațiunea că ambii arți fi falsifi­cată petițiunea. Ce miseriă! Se nu poți face să jalbă unul impilatu, ce ești amenințată cu temnița! Procesulu se judecă de tribunală la 31 Augustă 1874, și o ședință pu­blică, în facia unui publicu numerosă, locuitorii spună că ei au arătatu cu tabulă contrariu d-lui procurorii ge­nerale, că adică, după cererea loră, s’au făcută petițiunile la Domnitoră, și totă-d’uă­ dată reitereză acesta ’nain­tea tribunalului, dândă și actele des­pre cari­ama vorbită mai susü. Tribunalulă éuse în majoritate, la urma unui incidinte rădicată de pro­curoră, decide a se ’napoia dosarulă ministeriului publică, de sicură pen­tru a’să face ieră mușiama, fiindă­că deja gluma­se cam îngroșiase, se des­coperiseră mișeliele d-lui Millo. Inculpați acum de falsă, Anghelin și Vameșu facă apelă la curte con­tra acestei hotărîri; curtea o anuleza, respinge cererea ministeriului publică de-a i­ se înapoia dosarulu și evocă fon­­dulă, decizândă a se judeca procesul­ în fondă la 10 Februarie. In acestă zi, în ^acă a publicului iașană, ce nu mai încăpea în sala curții secțiunea II, se face instrucțiu­nea, se ascultă, supt prestare de su­­râmițată, 27 locuitori prestați, veniți pe josă și pe viscolele cele mai pri­­mejdiose din Bogdănesci tocmai la Iași, distanță de 9 pește aprope, și con­­statându-se că ancheta d-lui procurorii­­generale este uă mistificare și că plân­gerile locuitorilor­ sunt­ legitime și, după respingerea unei amânări cerută de d-lă procurorii, curtea achită pe inculpați, și prin urmare constată ca petiția locuitorilor, este adevărată a loră. 4 Déca ancheta pe care se sprijinia de ^ Millo este declarată de curte ca ne­­adevărata, cum rămâne cu pamfletulă d-sale? De sicură uă minciună. Eco dérii cari suntă probele d-lui Millo, probele de inocență. Cu astă­felă de inichitate crede d-sea că se va rea­bilita în facia opiniunii publice? Se ’ncélá. Merge înaintea tribunalelor­, ceva singură a se da cursă denun­­ciarilor­ făcute în contra d-sale, și atunci când­ justiția regulată a țărei va zice că este nevinovată , se scie că voiă fi celă d’ântâiă care îi voi­ cere scuse; énse bine înțelegându-se, se nu stea la bară ca prefecta, nici d. ^ suptprefectă Cernătescu, tovarășiulă d-sele, se nu stea pe scaunulă supt pre­­fectorale și d’acolo sĕ intimideze și să corumpă mărturii, facêndu astă­felă a se perde urma crimeloru, déca nu va fi dispărută pân’acum. Asemenea nici creaturele, cari au făcută stare din slujbe supt auspiciele d-sele, se nu fiu la cârma administrațiunii locale. Asupra vandalismului esercitată în contra locuitorilor­ din Bogdănesci cu ocasiunea esecutării angagiamentului a­­gricole. Și asupra acestui faptă, d. prefectu Millo, ca și pentru cele­l­alte, se mul­­țămesce a le dezminți cu cuventură de infame calomnii! Noi énsé probáma faptulu cu instrucțiunea urmată la tribunală și curte, cu ocasiunea cer­­­­cetării procesului de falsű. Uă lume întrega a auzită cruzimile săvârșite de d-sea cu aginții săi contra locuito­­rilor­. Și pentru a se convinge și d. Mille că noi suntemu gata a ’i proba ori­cândă acesta, îlu rugama să lase a se da cursă reclamațiunii locuitori­­lor­, se v a intenta in contra nostru uă acțiune de calomnii. Asupra ultimului faptă, că supt­­prefectură Cernătescu ține moșia Fon­­tâna-Mare în arendă în plasa sea, în hotar și cu moșia prefectului, Spată­­resci, și cu nenorocita comună Bogdă­­nesci, d. Millo nu zice nimică, pentru că faptulă este de notorietate publică și contractulă de arendă se găsesce trecută la registrele tribunalului. Lu­mea vorbeșce că d. Millo este și tova­rășă la acestă moșiă cu suptprefec­­tură­scă Cernătescu; noi însă, cari nu ținemă in semă numai rumarea publică, ti voimă dovezi, nici n’amă 4^­ relevată acestă casă in publicitate. Astă-felă dérit, în facia injurielor­ d-lui prefectu Millo ș’a probeloră ce dămă, tine ore merită acele epitete de hoți prinși cu mâna în pungă etc. etc., noi, scu d. Millo? Lăsămă la aprecia­­rea publicului. Nu putemă éisă se terminămă a­­cesta întâmpinare, fără a semnala că noi făcusemă de multă, ne mai vo­­indă a respunde comunicatului minis­teriului, ci ne mulțumisemă a surîde, asceptândă cu resignațiune se vedemă de ce suntă capabili acest­ ómeni și pene unde împingă desfrânurile lor­. Asupra certificatului de bună con­­­­duita ce i s’a­liberată de 50 proprie­tari din acestă districtă, nici nu mai respunde mă. Lumea scie cum prefec­ții în activitate smulgă asemenea acte, și noi îlă rugă să se dea publicității acelă actă, pentru ca să se veZa că nu este vorba de proprietari serioși, ci

Next