Romanulu, martie 1875 (Anul 19)

1875-03-26

* ÎNTRUNIRE PUBLICA SALA BOSSII Vineri, 28 Martin curenții la 8 ore sera­ Se va trata despre cestiunea electorali. SERVICIUL­­ TELEGRAFICII ALU­I ROMANULUI». Venezia, 5 Aprile.—împăratul« Austriei, în tot» cursul« călătoriei de la fruntaria și pSn’aci, a fost« primiții pretutindeni cu solemnitate. Sosind« la gara Venezieî unde era asceptată de rege și de principele moș­tenitorii, Franz Iosif îmbrăeișia pe rege și strînse manele principesei. Imperatulu și regele porninduî apoi c’uă gondolă pe ca­­nal«, spre locuința pregătită, au fostă a­­clamațî cu entusiasmis d’uă mulțime imensă. In urma ovațiunilor« făcute, imperatulu și regele au­ apărută în balcon«. Venezia, 7 Aprile.—A seră a fostă ună prâmtă de 80 invitați. Regele Victor« Ema­nuel a rădicată acest« toată , beaă în să­nătatea maiestății sale împăratul« Austriei și regele Ungariei, ilustrulă meă ospețe, frate și amică, pentru fericirea și unirea în toto-de-una a acestoră două state. Impera­­tură a răspunsă : cu simțămintele celei mai m­ui recunoscințe de cordiala primire ce gă­­sescă aci, beaă în sănătatea maiestății sale regele Italiei, fratele, scumpură meă­amică de familiă regală și pentru buna stare și pro­pășire a Italiei. BUCURESCI. ”»SS0“ Ia alegerile de la Februarie 1871 »•Francia, ocupată mai pe j­umne tate de oștirile străine și amețită d’atâtea ca­tastrofe, voi pacea cu ori­ce preță; ea trimise déja în Cameră vre 500 de regaliști și abia vre 200 de republicani de tote nuanțele. D. Thiers, unul­ dintre monar­hhiști cei mai sinceri, alesa depu­tată de 28 de departamente, fu de­semnată ca capă ală puterii esecutive; de ce­derii monarchiștii nu cutesară se’ proclame monarchia? Fiindă­că simțită c’opiniunea publică favora­bile păcii era contrariă monarehiei. Restabilindu-se pacea, opiniunea pu­blică începu a se manifesta din ce în ce mai clară pentru Republică, astă­­felă in­câtă celă mai inteliginte din­tre monarh­isti, și totă-d’uă-data celă mai patriota, bătrânulă Thiers, o simți, o recunoscu și fu silită se se ’ncline iei. Monarchiștii, orbiți pe d’uă parte ,de pasiuni și de interese personali, și pe d’alta deprinși d’a meprisa popo­­rulă, credendă că elă n’are altă sim­­țimăntă de­câtă acelă­ a ală fricei, atribuiră treptatele manifestări ale opiniunii publice slăbiciunii d-lui Thi­ers, și chiar a unei încuragiâri din partea s­a și­­ să împinseră se demi­sioneze. Capulă Statului fu acum ună sol­dată, că simplă sabia, cum fisera enșii monar­hiștii, și ministerială de­­c­larâ că este și va fi „ună guvernă de combatere;“ și nimică nu mai ră­­mase necombătută, nelovită. ț­ Legile cele mai monarchice, cele m­ai reacționare, cele mai despotice îi părură pre liberale, și majoritatea Camerei le refăcu și mai draconiane. De la pazniculă pădurară pâné la celă mai înaltă funcționară, totală fu schimbată și nlocuită cu cei mai su­puși, mai corupți și mai corumpători aginți ai tutoră monarh­ielor­ căzute, d­a, fură desgropați și repuși în ve­cinele lor­ funcțiuni. Tóte fiarele republicane, fie cele mai moderate, fură lovite, oprite d’a se vinde prin chioșchiuri când­ nu e­­rau suspense sau suprimate pentru toto-de­una. Se deschiseră procese de totă fe­luile și se instituiră chiară tribunale militare, cărora li se trimiteaă acu­­zați pentru acte retroactive. Guvernul­ merse pân’a pune în ser­­viciulă candidațiloră séi nu numai puterea colectivă centralisate în mă­sele séle, derai și averea publică, pro­­mițendă, acordândă seă refusândă îna­intări în funcțiuni, burse, linii ferate, canaluri, decorațiuni și tóte favorite sau lovirile de cari póte dispune ună guvernă despotică și arbitrariă; și cu tóte aceste m­­isbuti, în timpă de doui ani, se f­acă se triumfe în ale­geri uă singură candidatură proprio guvernamentală sau septenalistâ, cum îi plăcea să le numescă. Și pentru ce acesta crâncenă ne­putință morale a­celoră cari aveaă a­tâta-putericia materială? Fiindă­că totu-de-una și pretutin­deni guvernele cari lovescă, în locă d’a turti prin lovirile loră, provocá, mai curându séfi mai târziu, tresăltarea. Du­rerea, necazulu, rușinea descepta ’n fine pe cei mai adormiți și revoltă pe cei mai paeinicî și mai molateci prin natura loră. Desceptarea produse unirea tutoră partiteloră pe fărămură suveranității națiunii. Unirea tutoră partiteloră pe teren aiată celă mai solidă , suveranitatea națiunii, produse acțiunea cea mai puternică. Legile esistenți oprindă întruni­rile publice, afară din scurta perioda cândă este deschisă colegiulă electo­rale, cetățenii se despărțiră, sau mai dreptă se ’mpărțiră în grupe mici, derit din ce în ce mai multe, și se ’ntruniră astă­feră în case particulare, în tote oraș­ele mari și mici, și chiar­ în cele mai multe cantone. Aceste întruniri particulare produ­seră legămintele cele mai strînse în­tre tote nuanțele partitelor­ repu­blicane și naționale, de unde decurse acțiunea cea mai întinsă și mai activă, și cea mai puterică disciplină mo­rală. Deputații se duseră necontenită în departamentele loră. Amb­ii loră po­litici cutreierară fie­care oraș­ă, fie­­care cantonă, fie-care sată, și stabi­­lindu-se astă­felă unitatea în idei, ea stabili firesce și unitatea în acțiune, de unde decurse asemene necurmata manifestare a opiniunii publice in tote ocasiunile, fiă mici, fie mari, fiă în subscrieri pentru chiăltuieli electorale,­­unde trebuiescă mii și mii de lei,— fia în a conduce ună cetățănă bună până la gura momentului. Unitatea și disciplina în tote nuan­țele partitelor­ republicane și națio­nale din țară produseră neapărată u­­nitatea și disciplina în partitele din Cameră, ș’astă­felă se putu face acea minune ce făcu­se ’neremenescá íntrega omenirea: votarea și constituirea Re­publicei de către însăși Camera cea Chiară morții, cum se ’f­icea în Fran­ța o monarchistă, condusă de celă mai reacționară și ’nrăutățită guvernă din lume. Acestă scurtă amintire a faptelor, fiindă pe deplină cunoscută de toți Ro­mânii, întrebămă: Nu suntemă și noi, cu ore­cari mici varianți, mai în acea­a­șî situațiune? Lovirile n’au fostă ânca la noi des­tulă de tari, pentru ca se producă tresăltarea? Periciulă naționale, generală și per­sonală, nu este destul­ de mare și de evidente spre a sili pe toți om­enii cei onești, din tote partitele, să se ’ntru­­nescă pe tere­mura suveranității națio­nalei Manifestările,—de­și ’n adevără forte mici în comparațiune cu sufe­rințele ce ne bântuiescă și ca periclele ce ne amenință,—nu suntű énse d’a­­junsă spre a face pe toți se simtă și se veita că națiunea nu mai pate? Bătrâna și luna drepta, atâtă de compacte și mândre acum patru ani în jurul­ d-lui Lascar Catargi, cum are mai staă ele astăzi? Și spre a n’aminti de câtă pe cei mai multă cunoscuți din aceste două partite, întrebămă: unde suntă d-niî Manolache Costeachi, Alesandru G. Golescu, Tall, Constantină Gradistenu, Nicolae Cretzulescu, Costa-Foru, colo­nela Manu, Cogălnicenu cu toți amb­­ii loră politici și cu totă pleiada de legist­, proprietari mari și comercianți grei, carii se vedeau în jurul­ guver­nământului ordinii? Fostu­ aț­ei ore­nesce demagogi as­cunși sau, cum d. Lascar Catargi cu­teză a pune mai de m­ă­<fi în gura Ca­pului Statului, „nesce ambițiuni personali, înfrânate ’n fine prin energia“............................ban­deloră electorale ? Neputândă s’admitemă d'adevărate aceste delicate și nobile spresiuni ale d-lui Lascar Catargi în privința atâ­tor­­ foști miniștrii ai bătrânei și ju­nei drepte, stărui mă a crede [ pene loviții] și pălmuiții de mâna cea de­licată a d-lui Lascar Catargi și de nobila palmă a d-lui Vasile Boerescu nu voră deghiarâ că le aă bine me­ritată— că toți acești bărbați și cu amicii loră aă fostă seuduițî tare de suferințele țărei,s’aă spâimentată forte de periclele la cari espuna țara aso­­luta domnire a d-lui Lascar Catargi, și d’acea­a s’aă retrasă de dănsulă spre a se repune cu cei suferinzi pe teremurű dreptului ș’ală suveranității naționale, întingându-ne privirile mai departe, nu vedem­ vă durere ș’uă desperare generală gata d’a se manifesta ? Dérü ce este are nobila și teribila denund­are făcută d’a dreptul­ către Caputa Statului de către milionarulú proprietară din Craiova d. Teodoru? Și ce sară fi ’ntâmplata déca se supre­­scria acea patriotică și legală protes­tare de către toți proprietarii, comer­cianții și bărbații cei mai însemnați din Craiova? Nu este ’nvederată că domnia biciului d-loru Logadi și Ca­targi s’arü fi curmată îndată ? Ce suntü adesiunile ce vină, cam încetU negreșit”, dérii cari vine în fine treptată la comitatul­ alegerilor­ libere ? Ce este, in fine, manifestarea fă­cută la Craiova de către cei mai în­semnați „proprietari mari , comerci­anți și industriași, bărbați cu profesiuni libere și omeni din tote clasele, cari se ’ntruniră în sera de 10 Februarie, 1875, constituiră ună comitată ca se lucreze pentru efectuarea alegeriloră libere“ și funciară ș’ună organă de pu­blicitate, pe care ’lă numiră Libertatea, în capul­ căruia pisară puterii esecu­tive și națiunii: «Guvernul« de la 11 FEBRUARIE, 1866, «în capul« căruia s’afla d. Lascar Catargi, «actual« primu-ministru, voind« se justi­­«fice ’naintea puterilor« garanți detronarea «lui Cuza-Vodă, le-a adresat« că nota cir­­«culară, în care, vorbind« în numele parti­­«tei conservatóre, spuse că Cuza-Vodă a «căicat« fiind«­că supt densul« nu s’a res­­[pectată libertatea electorală». — «Prin ingerințele guvernelor« sale, a­­tâtQ iu alegerile comunale cât« și ’n cele pentru Cameră și Senat«, aducându-ne în tóte aceste adunări deliberante, nu aleșii națiunii, ci creaturele administrațiunii, pu­terea executivă a remasa fără control«. Ca ori­ce putere care n’are grija controlului, acele guverne a« căicat» în abateri de tot« felul», cari s’au tradusă in finance prin pro­digalități, și ’n justiție pân’a se mesteca și la procesele private.—» «Cerem« déru, adauge Libertatea, res­­­pectarea libertății electorale, în numele «căreia­ a revoluțiunea de la 11 Februari« «a detronat« domnia pământenă a lui Vodă­­«Cuza, libertate ce ni s’a promisu în nu­­«m­ele Domniei nouă, pe care cu toții amu­i votatu-o supt d­răzășluirea acestora in­­«gagiaminte.» Ce suntă, întrebămă din nou, a­­ceste manifestări, de nu dovada pipă­ită că vasula dureriloră s’a împlută și că proprietarii cei mari, comercianții cei avuți, bărbații ordinii ș’ai legali­tății din tóte partitele, vă^endă peri­clele, se întrunescă, pe d’uă parte pen­tru a da puterii executive prevestirile cele mai reali, mai patriotice, mai mo­derate și mai înțelepte, era pe dalta spre a face apelă la toți bărbații cei înțelepți din țară spre a sa ’ntruni cu toții pe fărămură suveranității națio­nale ș’a ’nvinge astă­feră puterea bru­tală a bandiștilor, prin puterea mo­rală a dreptului ș’a legalității? La lucru dorit toți câți voiescă a­­cum triumfală dreptului ș’aîă legali­tății, căci țara se frământă ’n dureri, și de la unirea ș’activitatea vóstra pe tărâmulă suveranității naționale ea cere reafa, liniștita și legala salvare. tiv« în materia de presă, violeză consti­­tuțiunea. Cum se invoiesce dar« d-sea cu colegul« sa 8 de la justiția, care tolerez« acestă violare a pactului fundamentale ? Tribunalul« Uforu, secț. I, în majoritate a respins« apelul« pentru ștergerea rura­lilor« din colegiul« MI­. D. judecător« G. I. Constantinescu a remas« de opiniune pentru admiterea apelului. Din afară. — J Bayona, 31 Marti«. — Cu tote desmințirile Ziarelor« carliste, este cert« că între Don Carlos și consiliele pro­vinciale din Navara și din provinciele basce există desbinare. Junta din Navara a părăsit Estella și s’a transportat« la Elizondo, aprope de fruntaria Franciei. La Reuteria, Oyarzun și ’n jurul« o­­rașiului Bilbao, carliștii au rădicat« dra­pelul« alb« ș’a« fraternisat« cu alfoniștii. Barcelona, 13 Marti«. — Camats, unul« din cei mai vestiți capi de banda calista din Catalonia, s’a supus« autorității guver­nului din orașiul« Balagner. Don Carlos a ch­lămat« supt arme pe toți tinerii de 18 ani din Navara și din provinciele basce. Capul« de bandă Neu de Prades a fost« împușcat« din ordinul« lui Don Carlos, fiindu c’a voit« se se supune guvernului. Villalain a fost« destituit« și arestat«. Reproducem« după edițiunea de dimineță a numărului precedinte ur­­mătorele: Serviciul« telegrafic« al« Românului. Gorice, 5 Aprile. — Imperatulu Austriei a sosit« iei, venind« de la Triest. A fostă primită cu aclamări intusiaste. Sora ora­­șlui a strălucit« iluminat«, burgesie a or­ganist« unu conduct« cu facle. Imperatula a plecată apoi astăzi la 7 ore dimineța la Venezia. La Udina a fost« primit« la optu ore dimineța de către generalul« Menabrea care l’a salutat« în numele regelui Italiei. A primitu apoi presintarea autorităților« civile și militare. In momentul« punerii supt presă, a­­flămu că d. Al. Macedonski, direstorele Zia­rului Oltulu, adusu Duminecă séra de la Craiova in Bucuresci, cu mandatu de adu­cere, a fost« trimisu la Văcăresc! astăzi cu mandată de depunere al« d-lui jude de instrucțiune I. Z. Crețoinu și ’n urma conclusiunilorü ministeriului public«, ca prevenit« de faptele prevezute de art. 47, 181 și 229 din codicele penale, pentr’unu articulu de 7or« publicată în Oltulu, în anulă trecută, luna luni». Ce Zice acum d. Maiorescu ? Este se« nu­uă călcare de constituțiune acestă pro­­cedere a judecătorilor«? l­-sea, la votarea modificărilor« procedurii penale, a declarat« că judecătorul« care ar« da aresta preven­Corespondința Havas comunică: ț­iarele din Copenhaga spună că în cele 5 districte din Schlesingul­ de Nord, 738 individe au făcută păsu­rile necesare spre a înceta de a mai fi supuși prusiani. In cele patru dis­tricte, numărulü persanelor­ cari aă urmată totă asemenea este de 101, în ducatul­ Holstein se urcă la 246. Cea mai mare parte din aceste in­divide n’au nici 17 ani. Mai mulți jesuițî și popi catolici, goniți din Germania, voindă să scape de justiția prusiana, au fugită în O­­landa și s’aă stabilită pe fruntariă, de unde nu înceteze d’a agita popo­­rațiunile. Guvernul­ prusiană, ^ice Gasetta de Colonia, a decisă să puie capătă acestoră uneltiri, stabilindă una cordonă de priveghiare pe frun­tarii. Irlanda a perdută ună ală douilea apărătoră ală drepturiloră­iei în ca­mera comunelor­ : deputatul­ Martin, alesă la Limerik, a ’ncetată din viață. Cumnată și coreligionară cu repausa­­tulü John Mitchell, era unul­ din ultimii represintanți ai junei Irlande, care la 1848 s’a­ despărțită de po­litica pacifică a lui Ocowell, voindă a emancipa Irlanda de dominațiunea centralisatore a Eoghiterei, prin mi­j­­loce violente. Cu mor­tea acestora doui capi ai partitei irlandese, guvernul­ regatului­ unită va ave mai puțină de luptă în camera comunelor­, căci nu mai are în facio’l de­câtă pe a­­depții scelei home rulers, conduși de d. Butt, și pe câți­va partizan­­i so­­lațî ai Feneanilor­. Gasetta d'Yedoo anunciă ca îm­pă­­rătesa Japoniei a decisă să facă a se construi unu nou colegiu pentru tinerele fete cari sa destină la învă­­ță mântu ș’a dată 258,000 franci din caseta­tea particulară pentru a con­tribui la acestă așez âmentă. Poșta străină n’a venit. Marți. Di­recțiunea poșteloru n’a facutü cunos­cută causa; pe câtă ni se spune dérit, ea ar­ fi provenită din causa unei ma­­chini care s’a stricată pe lingă sta­țiunea Ruginosa. DISCURSULU D-LUI VICTOR HUGO la înmormântarea lui Edgar Quinet. Viu în facia acestui morméntö se salut« unui mare sufletu. Trăim« într’un« timpu la care glorios« abundă scriitorii și filosofii. Cugetarea umană are culmi forte inalte, în epoca nostră, și pe aceste culmi Edgar Quinet este unu piscu. Strălucirea senină a adevărului este pe fruntea acestui cugetător«. D’acea­ a ’1« salutu.

Next