Romanulu, mai 1875 (Anul 19)

1875-05-23

---------------------------------------------------­ nun ir veri 23 floraru. nd­­bMdbh 4 CIREȘIARU. Națiunea română este într’una din periódele cele mai durerose, mai pe­­riculose și mai grele. Situațiunea este durerosa și peri­­culosa, fiindu­na din cele trei colóne ale edificiului societăților­­ moderne, două suntă cu totul­ sdrobite: pu­terea legislativă și puterea judacăto­­resca sunt­ pe deplină sfărîmare. Acesta sdrobire fiindu cunoscută de toți și constatată In mode oficiale și decisivă prin demisionarea magistra­­țiloră, este ’nvederată c’ori­câtă de so­­ldat s’ară crede puterea esecutivâ, edi­­ficulă susținută numai d’acésta sin­gură colóna, povernitú acum cu to­­tul­ din două părți, trebuie sĕ se surpe și sĕ aducă nă ’nvălmășială ge­nerale, déca nu i-se voră repune câtă mai curându cele douo puterice colóne, cerute de natura instituțiunilor­ mo­derne. SERVICIULU TELEGRAFICII. ALU «ROMANULUI». Belgrad, 1 IuniiS.— Principele Milan a sositii la Alexinaes. Porta a trimisd pe poșta de la Nisa și pe und generald de bri­gadă ca se ’ld salate. Atene, 1 Iuniu.­— Decretuld pentru di­­solverea Camerei s’a publicații : nouele ale­geri se vor­ face la 30 Iulie și Camera se va convoca la 23 August d. Londra, 1 Iunid.— In camera longilord, d. Russel a propusă să se comunice cores­­pondința diplomatică privitore la menține­­rea păcii. Lord Derby a declarată că co­municarea este neadmisibile,­­ficeada că te­merile manifestate în acestă cestiune de personagie forte distinse despre crescerea neproporționată a armatei francese au fost d­e îpfnsiderate de Francia ca und protesto de resbeld din partea Germaniei. Engliteza s­a reifutd obligată a lămuri aceste neîn­țelegeri. Propunerea d-lui Russel a fost­ respinsă. Berlin, 1 Iunie.— Monitorulu­ imperiu­lui germand, vorbindu de răspunsul­ lui Derby, face să se vedă că e exad­d cum că sporirea cadrelor­ armatei francese a pro­dus o ore­care neliniște la Berlin, derd că nicî­ de­cum nu provocă resoluțiuni resbel­­nice și alte considerări de acelea ca guver­­nul­ Germaniei a putută se aibă vr’aă­dată intențiunea d'a soma pe Francia ca se ’și reducă forțele militare. Versailles, 2 Iunie.— Adunarea a re­­alesd președinte pe d. Audiffret-Pasquier cu 431 voturi în contra 77, și vice-președinți pa d-nn­ Martel (din grupa Casimir Périer), Ricard (din centrul- stângă), Daclerc (din stânga republicană) și Kerdrel. Comisiunea celor­ 30 a ales, ca rapor­­t­^alü proiectului de lege pentru pute­rile publice pe d. Laboulaye. Petersburg, 2 Iuniü.— Conferința inter­naționale telegrafică s’a deschisă de către ministrulu d­e interne. Tote Statele Euro­pei, Egiptulu, Japonia, societățile cablu­­rilord, sunt­ represintate. Joul va fi recep­­țiune oficiale la marele duce moștenitor d,­in palatul d de la Zarskojselo. Paris, 2 Iulid.— Cu ocasiunea discur­sului lordului Derby,­­Jia Jula Débats zice­a fiarele germane vorbesc o necontenită des­pre înțelegerea celor­ trei împărați de la Nord pentru menținerea păcii. Noua în­­țelegere ne pare că dă probe multd mai se­riose în acestă privință, adauge Debats, căci speră că Englitera și Rusia vor­ con­tinua a nu permite nimănui se tulbure pacea. Tote fiarele vorbesc d­in același sens d, esprimflnd o a lord gratitudine pentru in­­tervenirea Engliterei și Rusiei. Agram, 3 Iunid.— Comisiunea coman­damentului generale a plecată la Zavalje pentru a regula, in înțelegere cu autorită­țile turcesci, liniele de fruntarie între con­­finiele militare ale Austriei și Bosnia. Situațiunea este din cele mai grele, fiind și­că suferințele tutoră claselor­ societății, și ’n parte durerile și mise­­ria clasei celei mai numerase și celei mai producătóre, suntă atâtă de mari, în­câtă se cere de la tóte cea mai mare tăriă de caracteră și celă mai adâncă patriotism, spre a’și stăpâni durerea ș’a lucra cu moderațiune, cu răbdare, cu metodă și ’n deplină unire, spre a repune la locală sară, fără scu­­duire, surpatele colóne. Acestă lucrare, din cele mai grele prin ea însăși, devine și mai gingașia prin staruitórea nebuniă a miniștri­­lor și d’a pune necurmată ’nainte, în­ tóte crimele comise de ei și d’al loră, pe însuși Capulă Statului; sarcina de­vine și mai complicată din causa vi­novatei tactice a miniștrilor, de-a pune pe Domnitoră ’nainte­le chiară în lupta loră cu partitele, d’a’lu face s’apară într’un complicitate, ce silisce națiunea se’și îndrepte cu simțiminte de durere privirile spre acela care tre­buia sĕ ste, cu iubire și necurmată li­niște ș’atențiune, d’asupra tutoră­par­titelor ă. Durerea pétrun^êndü tóte clasele societății și periclulă incependu a fi ve^utä de cei mai mulți, se esplicâ spaima și furia ce­aă coprinsă pe d-nii miniștrii. Stăruința nóstra d’a arăta periclulu și d’a ’ndemna pe toți bărbații, sin­ceră devotați adevăratei ordine și sta­bilități, să se 'ntrunescă pe teremuri legalității, ca se oprescu guvernulu în furia cu care îmbrâncesce națiunea spre prăpastia ce­hă deschisă, în fu­­ria mai tare pe d-nii miniștrii, d­aci provine, precum explicarâmă și ’n zi­lele trecute, crescânda lord turbare contra Românului. A lupta pentru legalitate și stabi­litate, arotándö adevĕrulü, fid elă­câtă de durerosă, este uă crimă pentru cel carii aă luptată și luptă spre a denigra națiunea in afară și a pregăti, pentru momente priincióse, a iei sub­jugare. A lupta pentru legalitate, pentru dreptate și pentru adevărata stabili­tate, arotându și tóte gravele pericle ale unei stări de lucruri anormale, este oă crimă pentru aceiași miniș­trii cari, în presiute ca și ’n trecută, lucreza prin lingușiri, prin neadevă­ruri și prin tată felulă de incelăciuni pentru resturnarea edificiului rădi­cată de națiunea română. Acésta sistemă fiindu-ne pe deplină cunoscută, prin învățămintele istoriei și prin tristele fapte ce se petrecură supt ochii nostril, de la 1848 și pân’­­acum, vomă merge la răndulă nos­tru, în presiute ca și ’n trecută, cu liniște și fără șiovăire, pe calea leali­tății, a francheței și a dreptății. Injultele, calomniele, persecutările și lovirile căzură necurmată asuprâ ne in timpă de 27 de ani, și nu ne fă­cură să ne abate­mă din calea adevă­rului. Rusia, Turcia și Austria ne decla­rar­ă, în timpă de 27 de ani, revolu­ționari, demagogi „și visători nebuni ai restaurării naționalității române, ale cărei origine se perdu In întunereculă seculiloră“. Deca­dórii calomniele, injultele și lovirile acestoră trei imperii nu pu­tură­sc ne­spăimănte, cum are ne­voiă abate din cale Gâmbașii și Suciții d-lui Catargi? Este are vr’uâ temere, fie chiară și Cea de ucidere, care se ne pute sdruncina ? Deré Ștefană Golescu se duse supt nume schimbată în Viena, atunci când­ bărbații cei mai însemnați dispăreau din lume și d. Andrassy era esecutată în efigie. Dară Dumitru Brătianu traversă deghezată uă parte a Austriei și uă parte a Rusiei, fara cugeta la per­­derea vieții sale. Elă veni în țară a­­tunci când­ ea era ocupată de Turci și de Ruși, și stătu trei luni în Bucu­­resci scriindă necontenită Vizirului e­­pistole ce se publicaă in fiarele fran­cese, și 'n cari, arotându­ adevĕrulu națiunii și Europei, spunea Turcilor­ și Rușiloră că este aci și că susține și va susține drepturile Româniloră. Scrme în adevör, că lovirile d-lui Ca­targi sunt­ mai haine de­câtă ale împă­rați­loră, și că Suciții cestuia sunt­ mai ucigași, pe cândă soldații celora suntă mai cu semn oșteni. Mai scimă énse c’atunci numerul a primiloră lup­tători era fórte restrînsă, pe cândă acum mulți dintre noi aă pe fiii lor, gata d’a ’l înlocui cu mai multă vi­­gore, sclință și patriotism*­, și că țara are marea, învățata ș’atâtă de pate­tica pleiadă a noueloru generațiuni, în facia căreia înseșî bandele guver­nului se voră nimici, îndată ce se va ptărî sĕ s’arate ’naintea miniștrilor, în tótu splendórea iei.. Lipsindu-ne dérü tristulu ș’ucigăto­­rulu simțimentă ală fricei, vom opune, acum ca și ’n trecută, în facia națiu­nii ș’a tronului, adevérulu în con­tra minciunii, lealitatea în contra lingușirii, remâindă apoi ca Românii se judece și se decidă daca trebuie sa lase din nou p’acestl­omen! se comită aceleași crime in contra țărei ș’a Dom­nitorilor si. Politica ce urmază, pusă din nou­ supt ochii tuturoră, în modulă celă mai clară, celă mai simplu și celă mai netedă, revenimă la desbaterea înce­pută Marțea trecută, și prin care do­­vedirămă că Românulu este combătută de d-nii miniștrii numai fiindu­c’a luptată și luptă pentru ordine și sta­bilitate. Partita nóstra, nă <^ch ?i dumneloru, este uiduită de totă țara și Românulu este respinsă cu groza. La vé<Juru, după lista de votare ce publica rămă, numai pentru corerea de Negru, și numai dup’un răpede și cu totală incompletă cercetare, c’aă vo­tată pentru candidații guvernului optă­­spre­ z ece morți. 1) Ună guvernă părăsită de către cei viul este naturale se’și se aderind­ dintre cei morți; totă acesta se frâ énse causa care ’lu face se lupte și ’n organele sale numai cu cei dec­larați de elă ânsuși ca respinși de națiune? Ece ce ne respunse la 21 Maiü or­­ganului principale ală d-leră miniștrii: 1) Pe lângă cei publicați în numerile trecute, in registrarii aci­și pe acesti patru morți, cari au votată pentru candidații guvernului: Suburbia Oborului nou. Niță Iliescu, mortă de două ani. Ion Gheorghe, mortă de opt­ luni. Dumitru Popescu, mortă de mai multă timpă. Suburbia Pantelimonu. Nae Dumitriu, mortă de mai multă timpă. Ori­care ar­ fi crediturii și greutatea de care se bucură, după părerea s­a, numele d-lui C. A. Rosetti în opinia publică, ori­câtă ară fi­­ Jiarulü Românulu decăzută în păcate și contradicțiune, d. C. A. Rosetti, redactorele Românului, este șeful­ partidu­lui radicală, atâtă de bine disciplinată; d-lui e capulă care cugetă și voiesce în a­­cestă partidă , și prin urmare, după tote regulele ierarh­iei, după capacitatea și meri­tele necontestate ale d-lui Rosetti, ca vechi­ă luptătură și fundatoră împreună cu d. I. Brătianu ală partidului radicală, noi cre­­demă ca d-lui i-se cuvine onorea și privi­­legiul­ de a figura în fruntea discuțiuni­­lor­ mai importante ce ținemă cu tabăra babiloniană a oposițiunii, în care partidul­ radicală are precădere ca și șeful ă seă d. C. A. Rosetti, de­ore­ce aci vedemă m­ă drapelă, fiă elu câtă de veștejită, déru ună drapelă cu ideiele séle, cu trecutulü séö destulă de vechitt și cu anö modă de vedere mai multă sau mai puțină definită. Ani întregi susținură d-nn­ miniș­trii că partita nóstra nu mai există. Acum îi recunoscă esistența, și mergă pân’a dechiara că nu­mai cu dânsa vară se desbată despre interesele țârei. Rm susținută că n’avemă nici idei, nici drapelă. Acum dechiară c’avemă și idei, și credințe, și drapelă, și mergă pân’a ne face onorea d’a ^ice că „sun­­temă atâtă de bine disciplinați“. Eco­logica și realitatea oficialiloră nostrii adversari. Déca ânse nu le vine se spuie causa acestoră grosolane contrageri, s’o spunemă noi. Partita nóstra fu decblaratâ ca distrusă, cu speranța că, tragenda a réa, vor­ produce reula, cu speranța că calomnia repețindu-se va parveni a trece ca adevĕrat. Astăzi d-nii miniștrii, ințelegendă că mai curendă sau mai târziu ca­lomnia se distruge ea ânsăși, și ve­­d­enda periclulu ce ’î amenință déca partitele voră parveni a se ’ntruni pentru salvarea societății, schimbară tactica. Recunoscenda, ș'aă e*o sin­gură partită și ună singură individă, vomă m­ențina divisiunea între par­tite și ’ntre indivizi. Dechiarândă că tobe cele­l­alte par­tite suntă uă simplă „tabără babilo­niană supusă partitei radicale,“ și toți bărbații cei mai însemnați din țară­nesce „simplii streleți, gata d’a cade în colivia marelui pasöraru“ C. A. Rosetti, vomă speria pe conservatori, vomă revolta demnitatea ș’ambiți­­unea fiă­căruia, și rupéndu astă­felă tóte firele prin cari s’am­ fi putută face întrunirea partiteloră pentru a­­pârarea societății, ne vomă reasigura asoluta nóstra domnire. Ce orbiă a păcatului! Déru unde se póte găsi omulă care n’a rîsă de naivitatea vóstra, cândă­mumirăți sticleai pe d-nii Manolache Costachi, Ioan Ghika, G. Vernescu, C. Grădiștenu, A. G. Golescu, Cogâl­­niceau, și toți cei­l­alți bărbați din bătrâna și luna drepta ? Cine n’a rîsă și nu ride de voi, cândă numiți „tabera babiloniană“ m rea și’n tóte modurile avuta par­tită a nouelor­ generațiunî? Producerea națiunii, în timpă de 25 de ani, „tabără babiloniană“ ! Bărbații cei mai învățați și cei mai puri ai națiunii, — căci puțini din ei ați putută conrupe păn’acum, — n’aă credințele loră, ideiele loră, și nici uă iubire pentru mama loră­ chiară cândă o vede svârcolindu-se în ghiarele vulturiloră voștriî, negrii și roșii! Doca mai este ună singură omă care se nu­flă încă convinsă că mi­niștrii recunoscu rușii că nu­mai di­visiunea este salvarea loră, citescu propria loră măr­turiia d’alalta­ierî: „Ore noi amă făcută imposibilă unirea între atâția bărbați politici, cari diferă prin principiele și tendin­țele loră de cel de la RomânuluV Asia-dară unirea este imposibilă, și fiindă imposibilă, d-nii miniștrii găsescă că fu posibile ca tote parti­tele să se supuse partitei radicale și cei mai emininți bărbați se rămâie nesce simplu­ streleți în colivia unui paseraru !! ! „Noi ara calomniată, adaugă Pressa, p’atâția bărbați politici, ca d-nii Cre­­tzulescu, Costa-Foru, Dumitru Ghika, Catargi și alții, de cari menționază Românulu de Duminecă“ ? Nu, în adevĕre, nu voi i-ați calom­niații, ei voi i-ați ucisă. Voi i-ați ucisă, indemnându-vă unii pe alții la violarea tutoră legiloră. Nu d-nil Cretzulescu, Costa-Foru,­ Bosteacu, Fiorescu, etc. au calomniată pe d-nii Catargi și Dumitru Ghika, dérii dumnétorii au luptată să’l ucidă supt domnia principelui Cuza, dechla­­rându’i de resvretitori și trădători al patriei, cândă nu voiau guvernamên­­­tală personale. Nu d-nii Catargi și Dumitru Ghika au calomniată pe d-nii Fiorescu, Cre­­tzulescu, etc., déru dumneloru i-au de­­chlaratu violatori aî Constituțiunii ș’ai juraminteloru și i-au trămisă ’nain­­tea înaltei curți de justițiă. Siliți­a ne opri aci pentru astăzi, repetimu d-loru miniștrii, în intere­­sulă­­oru, în interesulu adevăratei or­dine și stabilități. Opriți-vă aci, căci răulă ce­ați fă­cută este atât și de mare și suferințele societății atata de adânci, în­câte nu va mai pute fi nici unu obstaclu care se pute opri pe toți Romanii d’a se ’ntruni, acum ca tot fi-de-una, pe tă­­râmur­ dreptului, spre a sustrage na­țiunea română de la gura pră­pastiei la care ați adusü-o. Reproducemii după edițiunea de dimineță a numărului precedinte ur­­mătorele: Santander, 27 Maiü.—Amiralele Barcaz­­loguî, care s’a ’ncercati­ se ’mpedece­uă des­­barcare de arme destinată pentru carliștî, a fostu ucisü de una obosit pe bordurü va­sului, pe cânda vasulu bombarda portului carlista Motrico. Mai mulți oficiali sunt­ greu răniți. Copenhaga, 27 Maiü. — La prooțjul­ de gală, data ieri la curte in onórea regelui Suediei, regele Danemarcei a ’nebunatü una toasta pentru amiciția dintre casele regale și dintre poparele Nordului. Regele Suediei a respuns­ in m­oduri urmatorii: «Scumpula mea amica și frate, regele Christiana și eu, ama moștenită de la re­gii predecesori ai nostrii amiciția care u­­nesce pe suveranii de la Nord. Vom­ păs­tra acestă amicițiă ca celü mai bunü lu­cru care mi-a fostu lasata. «Facendu urare ca regele Danemarcei să fiă onorata și fericită, scia c’acesta este cea mai bună urare ce potü face pentru amicala mea regale.» Viena, 26 Maiü. — Noulü Fremdemblatt, organi oficiosa, anunc­ă că n’a fost­ nici­­de­cum cestiune de uă caletoriä a împăra­tului Franz Iosif la Ems, și eu acesta eu!S­­toriă nu se va face. Versailles, 28 Maic.— Se asigură că 19 membrii din comisiunea de trei­­zeci suntu pentru scrutinulü pe listă. Se anund­ă că d. Buffet va cere com­i­­siunii de 30 a ’ncepe lucrările sale prin studiarea legii electorale. șajșs*

Next