Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)

1875-12-03

ANULU ALU NOU E­ SPRE-NIECELEA VOIESCE ȘI TEI PU­IE Oi­-ce cereri pentru România se adre­­sse ă la administrațiunea­­ ziarului. AM­INCIUEI paginai?, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit tí le­i. A ge adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nio, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugbne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA: la d-nii Haasenstein {i Vogler, Wallfiechgasse 10. Sei­sorile nefrancate se refnsă. 20 BANI EXEMPLARUL IU Redacțiunea și Admin­istrațiunea Strada Demnei, No. 14 Ediții mea de dim­inet­a MERCURI, 3 DECEMBRE. 1875. LUNI1NEZA-TE ȘI VEI FI . ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună. 5 lei In Districte: un anu 58 lei; șese luni 29 lei ; trei luni 15 lei; un lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20. Austria și Germania pe trimestru:franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle, graine, rue de l’Anciene come­die 5, și la Havas, Laffite & C­ine Place de la Bourse 8. LA YIEJÍA : la d. B. G. Popoviei, Fleisch­markt, 15, Articulele nepnblicato se vorfi arde # BUCllWI, if HDREA. Intr’unul­ din numerile trecute am citat scirea dată de­ o telegramă din Belgrad, publicată mai de tate zia­rele din Paris și Viena, că actualul guvern al Serbiei „voiesce se renun­­d­e la inchirierea de convențiuni co­merciale și pregătesce tarife vamale pe basa protecționiste“. Presei, care a apărat cu mult foc opera patronului iei, — convențiunea comercială cu Austria, — negreșit că nu pute să ’l convie ca un alt gu­vern vecin, în aceași situațiune po­litică ca noi, să nu ’și plece capul îna­intea străinilor în cestiunile econo­­­­mice ca și în cele politice. Supărân­­du-se clar pe noi că întreținem pe public cu asemeni scris, organul mi­nistrului , funcțiunilor și al conven­­țiunilor de înstrăinare, fără a mai cerceta daca ele sunt sau nu repro­duceri după fiarele străine sau după telegrame, se grăbesc e a le numi pretențiuni dale nóstre, „cestiuni esploatate“ de noi etc. Este trist se fim noi nevoiți a face cunoscut organului inspirat de la mi­nisterial de externe, că noi nici n’am pretins, nici n’am esploatat, nici n’am inventat nimic. Telegrama din Bel­grad care anuncia că guvernul Ser­biei ar fi decis se redun d­e a închiria convențiuni comerciale, și să ’și al­cătuiască tarife protecționiste, a fost 40 ♦ pu­blicată în mai tote ziarele din străinătate, după cari n’am făcut de căt a o traduce. Este „curios“ și forte de mirat ce puțină cunoscință are organul în ces­­tiune despre nesce afaceri pe cari ar trebui să le cunoscă cu atât mai bine, cându se pretinde a fi organul une­­partide și mai cu semă când se scie acum că are ca redactori și funcțio­nari din cabinetul ministrului de ex­terne. Stăruind a ne contrazice cu ori­ce preț, între altele mai spune: «Ceea ce este cine curios, dacă nu ridi­­cul, iu acesta afacere, este silința ce pune Românul de a întortochia lucrul. El, care a blamat căderea patriotului Risticî de la minister, cădere pe care o atribuia atunci sentimentelor naționale ale acestui minis­tru, tot el este astăzi care blamez­ă reve­nirea posibilă a acestui ministru la afaceri, revenire pe cara voiesce a o considera ca un„ triumf al politicei austro-ungare și al influenței germane în Serbia». Se încetă amar în cele esterne or­ganul inspirat din cabinetul minis­trului de externe. Noi n’am întortochiat nimic, noi n’am blamat nici o dată pe d. Ris­­tici, pentru că nici c'a fost vorba de revenirea la ministeriu a acestui băr­bat de stat. In Românul nu s’a vor­bit de­cât de d. Christie!, care se dă ca urmaș al d-lui Caljevici, actualul prim-ministru, și nici pe d. Christie! nu l’am blamat, având convingerea că ori­care ministru sârb, cât de pu­țin patriot se fiă, totuși este mai patriot de­cât cel mai patriot mi­­­­nistru din camarila de la noi. Ceea ce s’a­fl 8 in Românul despre o eventuală schimbare de ministeriu în Serbia au fost numai următorele rânduri cuprinse intr’o corespondință din Viena : «Ca urmaș al d-lui Caljevici la ministe­­­riul sârbesc se dă senatorele și fostulu ministru Cristici, care a fost trimis cu mi­siune secretă din partea principelui Milan la principele Nichita al Muntenegrului. «Demi ori­cine am­ fi la putere, sperăm că principele și diplomații Serbiei vor pro­fita de esponiențele făcute în vecinătatea lor și nu vor închiria cu nici un preț «un tratat leonin“, în care partea leului se cadă Austro-Ungariei, precum este acela pe care l’a închiriat, actualul guvern al României.» întrebăm acum cine rămâne „ri­­dicul“? Ne pare reu că cei­­ atâta timp practisiți în cabinetul ministrului de externe nu se id nici atâta că unul este deputatul Risticî și altul senato­relc Christicî? La rândul nostru dar întorcem cui merită următorele cuvinte : «Dumnezcă se mai înțelegă pe acești ó­­meni, și mai cu semă vederile lor în poli­tica esteriotă, căci noi ne batem capul în zadar pentru a’l înțelege!» Sunt mai multe zile de când ne am ocupat de ciudatul proiect de a muta bi­rourile și magaziile de la vama centrală de Bucureșci la un kilome­tru de la gară, unde spre a ajunge trebuie mai întiuiă a urca și coborî o rampă forte dreptă și a trece prin­­tr’o stradă pavată o­diniara, cnsé a­­junsă astăzi într’o stare din cele mai prăpăstiose. Prima experiență făcută cu maga­ziile de lemne, a probat deja cu pri­sos tristele efecte ale unei atât de escentrice rame centrale. Astăzi o poporațiune de atâte zecimi de mii de suflete plătesce aprópe de ce­lei mai mult la stânjenul de lemne, nu­mai fiind-că guvernul nu s’a crezut și nu se crede obligat a cugeta și la interesul general, atunci când sa vr’o decisiune de asemene natură. In alte părți guvernele, când proiecteza ori­ce întreprindere, se gândesc mai ’nainte de tate s’o facă a respunde pe deplin la necesitatea publică care o reclamă. Numai la noi guvernul face unele lucrări, despre cari nu scie cine­va ce se mai zică,­ pare car fi destinate numai se dea de lu­cru întreprinzătorilor, sau se nu lase să ruginescă banii în lătele ministe­­riului de financie. Cu totă deplorabila experiență fă­cută cu mutarea magaziei de lemne, ministeriul de financie ar fi stăruind mereu să mute și magaziele de marfă cu biurourile vamale tot pe câmpul de afară din barieră, fără să uităm în­­douita rampă pe care trebuie se trecá carele spre a aduce marfă pene în orașiu. Când un guvern cu bun simț­ie o hotărîre, și în urmă vede că acea hotărîre este rea­luată, se grăbesce a o revoca ; nimeni nu e infalibil. Ore guvernul își consideră hotărîrea în privirea estennării vamei centrale ca infalibilă , și și face un punt de onore de a isbi printr’ânsa interesele unui întins comerciu și a mii și mii de particulari? Asemene în privirea magaziilor de lemne, își face óre un punt de onóre de a sili zecimi de mii de locuitori ai capitalei se mer­­gă se le ie , trecând un deal și o vale , și o stradă prăpăstiasă , și o jumătate kilometru afară din oraș , plătind transport zece lei de stîngen până în fac­a garei? După cum am mai zis, noi credem că nenorocitele magazii construite pe câmpie afară din orașiu, ar putea se primesc o altă destinațiune de­cât aceea pentru care au fost construite: concesionarii prusiani nu’și au înde­plinit asta pe mare îngagiamentele, în­cât se n’avem neîncetat trebuință de noue adause. Cât despre maga­ziile de mărfuri, dacă nu se pot a­­șeza și mai aprope de orașiă, se nu se mute cel puțin mai departe de­cât gara. Ni se asigură că guvernul ar fi în ajun de­ a agrava reni, în loc de a’l micșora. Se asigură că noulă construc­­țiuni în valore de 300,000 lei, des­tinate a servi de magazii pentru mărfuri, ar fi proiectate a se așeza tot la acea depărtare. Ast­fel s’ar arunca pe câmp 300,000 lei, pentru desperarea con terolului și a contri­buabililor. Sperăm că omenii speciali de la ministeriul lucrărilor publice vor în­tâmpina prin intervenirea lor acesta nouă risipă, aceste noue și mari di­ficultăți pentru comercie. Lege de espropriere pentru causă de utilitate publică este: locuri virane pe lângă gară sunt, deci n'ar fi așia mare di­ficultate și asta însemnat adaos de ch­eltuieli de a se așeza definitiv biurourile vamei centrale și maga­ziile de mărfuri cât se pate mai lângă gară, și mai puțin departe de oraș, pe care gara l-a lăsat deja destul de departe. Suntem convinși a ne face inter­preții și ai comerciului, și ai între­­gei poporațiuni a capitalei, atrăgând asupra acestor cestiuni luarea a­minte a omenilor special" atât ue la mi­nisteriul lucrărilor publice, cât și de la ministeriul de financie. O vamă ne face se trecem la alta , la aceea care după Galați, este cea mai importantă din tóte: vama de la fruntaria nordică a țarei, princi­pala vamă a traficului pe uscat, va­ma Ițcani. Se scie că acest punt de vamă, a cărui însemnătate n’avem nevoie s’o mai arătam, de­ore­ce e singurul prin care transitul se face cu calea fe­rată, este așezat pe teritoriul aus­triac. Inconvenientele ce resultă de aci, din tote puntele de vedere, sunt mari și numerose. Vama nostră pe teritoriu străin, în mâna străinilor, nu ne pote acorda nici una din a­­cele garanții naționale, precum și a­­cele folose fiscale, cari sunt singu­rele rațiuni de a fi ale vamelor. Vama, prin esența iei chiar, este o instituțiune eminamente națională. Nici un produs nu pote veni într’o țară dintr’alta, fără a trece prin va­mă, care admițându’l, îi dâ indige­natul : chiar acesta espresiune, ce face acum parte din vocabularul economic, probezá in modul cel mai neîndoios că vama este pentru o țară, ca și Camera legiuitóre, o in­stituțiune esențialmente națională. Ei bine, ce fel de națională póte se fiă o vamă românescá, așezată pe teritoriu austriac, înconjurat de baio­nete austriace și de ochi austriaci scrutători și îndrăsneți? Acesta ar fi întocmai ca o Adu­nare națională românescă, cu reșe­dința la Brașov sau la Cernăuți, de­liberând și luând decisiuni în mi­­­locul baionetelor austriace, și supt priveghiarea primarului evreu Am­bros. Prin urmare, propriu vorbind, pu­tem zice că n’avem vamă la Ițcani, cel mai principal punt de transit pe uscat și locul pe unde năvălesce in­­vasiunea evreasca. Garanțiele națio­nale ce este menită a ne acorda, sunt naturalmente neutralisate, prin directa înrîurire austriacă; folosele fiscale sunt asemene reduse póte cu 50 la sută, prin imposibilitatea de-a esercita o priveghiare, acolo unde autoritățile locale sunt direct intere­sate ca acea priveghiare se nu se potă esercita. Nu mai vorbim de po­­sițiunea umilitare a oficialilor și mi­litarilor români, alipiți pe lângă a­­cel punt de vamă. Și de unde vin tóte aceste grave neajunsuri ? Din fraudulosa esecutare a con­­vențiunii pentru construirea căiei ferate Ițcani-Roman. Acesta fraudă s’a descoperit abia anul trecut, când în urma unei in­­terveniri pe lângă guvernul austriac, s’a dovedit că onesta companie, după ce pusese construirea întregei gare de la Suceva în coruptul Austriei, o pusese și României pentru jumă­tate din valorea iei. Când în Cameră, cu ocasiunea un­nui proiect de lege, d. Boerescu a făcut cunoscut acesta fraudă, a pro­mis că va pretinde de la concesio­nari restituirea însemnatei sume sfe­terisite, sau construirea unei ga­re la fruntarie, pe teritoriul românesc. Concesionarii cnse, cu acea audacie de care a dat probă d. Offenheim, pretind că ei nu sunt datori să facă o gară la fruntarie, nici se restitu­­iască suma sfeterisită. Ast­fel după cât se im, acesta Ges­tiune atât de simplă, și pe care nu­mai sofismele cele mai nepotrivite s’ar putea încerca s’o complice, a fost supusă unui arbitragiu, nu și asta, resttuttul va ni­­egre­­șit același, nu ne putem îndoui de simțul de echitate al arbitrilor, ori­­cam­ ar fi ei. Cât despre Românii ce se află în consiliul de administrare al societății Offenheim, s­untem și cum­ că eî vor sei se se țtie într’o demnă reservă, daca nu li se pute pretin­de mai mult într’o asemenea ges­tiune. Sperăm dar că la acea fruntarie unde sunt mai neapărate garanțiile naționale, vom putea să avem și noi o vamă în adevĕr românesc”. D. Ion Brătianu, reales la colegiul I de Argeș, a trimis ieri președin­telui simulacrului de Cameră o co­municare, prin care ’i spune, cu alte Cuvinte, că neexistând o Adunare na­țională, n’are la ce lucrări legiuitóre se ia parte, ca ales al unui colegiu. E că acea comunicare: Espedițiunea postală atât­ din stră­inătate câtü și din țară,—de pe linia Bucuresci-Romano-Iași,—nu ne-a so­sită astăzi, linia căiei ferate între Buzău și Mizilu fiind­ întreruptă din causa unui viscolă, după cum ni s’a spusu de la biuroula postalü. D-luî­­ președinte al­ Camerei legiuitore. Domnule președinte. Când si deputații din oposițiune au demisionata, ca se nu devie nici chiar­ indirectă solidari cu lucrările Camerei, colegiulu­i-iü din judeciulü Argeșiu se afla vacanta. In urmă, alegătorii acestui colegiu, fiind­ con­vocați , au Întrunită majoritatea voturilor­ lorü asupra mea, unulți din deputați demisionați. Din acesta constatare a faptelor­, ve veți încredința, d-le președinte, că alegerea colegiului I-iu din Argeși­­ n’a pututu ave altă însemnătate de­câtă uă adesiune oficială la protes­­tațiunea ce ama făcută, noi depu­tații demisionați, contra loviturilor­ ce s’au datu drepturiloru publice și intereselor­ vitali ale țarei. Acesta fiindu intențiunea alegoto­­rilor­ mei, înțelegeți, d-le președinte, că ’mi este peste putință de a mă conforma chramării ce bine-voiți ar mi face de a lua parte la lucrările Camerei ce presidați. Primiți, ve roga, domnule preșe­dinte, asigurarea înaltei mele consi­­derațiuni. Ioan C. Brătianu. CORESPONDINȚĂ PARTICULARA A ROMANULUI. Viena, 25 Noembre, s. v., 1875. In calitatea nostră de corespon­­dinte, am­ fi trebuita deja până acum se relatamü impresiunea ce­a produsă aci demisionarea d-lui Vasile Boere­scu ,din postură de ministru de ex­terne al­ principelui Carol I. Déca n’amü facutu acesta, causa este că ea n’a produsu nici uă impresiune, ci a fost­ primită ca ori-ce altă scrie indiferenta. Ne asceptamü ca cele pu­țină foiele guvernamentale d’aci și din Buda­pesta, ce erau atâta de simpatice d-lui Vasile Boerescu, până când el se afla la putere, se esprime părerea lorü de reü pentru perderea unui amicü atâta de devotata, care ’și-a câștigată titluri atât­ de reale la eterna recunoscință a guvernului austro-ungar, și în speciale la re­cunoștința comitelui de Andrassy, Infocaturü și cavalerescul, amicii alü României și alü guvernului sef. Déju trebuie se constatama că n'amü vé­­zutu­mai nici unu singurü organa de publicitate, ce se publică în am­bele napți, a­le. P.îl VA fi A "fi plâmaft, nuM puțină cu lacrămi de crocodilii, per­derea d-lui Vasile Boerescu. Nemții și Ungurii sunt­ ingrați și perfizi, își va fi Zisü d. Vasile Bo­erescu vezenda cu câta indiferință și sânge rece a fostă primită scriea des­pre demisiunea m­a. Ce să le faci ? Inconstanța și infidelitatea sunt­ vir­tuțile caracteristice și eminente ale diplomației austriace. Ș’apoi în ge­nere, în diplomația, mai cu semn în cea modernă, care e basată pe scala lui Machiavelli și a principelui de Bis­­mark, cu câte una diplomată se póte lăuda cu cuceriri morale mai nu­merose și cu trădări și infidelități mai romantice, cu atâta este mai a­­creditata și mai lăudată. In relați­­unile personale diplomatice urmeza maximei amorului grisetelor­ și da­melor , cu camelii: ochii cari nu se vede sunt­ uitați, pénă la revedere. Amicițiele și relațiunile amoróse între diplomați suntü trecötóre ca și no­rii de primăvară. Déra intențiunea nostră nu ne a fostü a face contemplațiuni filosofice asupra amicițielor­ și amorurilor­ diplomatice, cândü­ama începută a­­cesta corespondință. Obiectulu ce ne­amu propușii este [cu totul] altul]. Se trecemu deci la deusulü. Ne aducemü a­minte că organulu d-lui Vasile Boerescu a spusu Româ­­niloru de repetite ori s’a afirmatü, cu propria sea responsabilitate atâtü ca ministru în Cameră, câtă și prin or­ganele sa se oficiasem că guvernulu aus­­tro-ungari este simpatica, bine-voi­­torii și bine-facêtorii desinteresatü României, că politica Austriei s’a schimbat, nu mai este politică vechia și ruginită, că Austria d-lui de An­drassy nu mai este Austria lui Me­­ternich. Ei bine, să ne fiă permisă a cer­ceta în ce consiste acéstá schimbare de politică, în ce modă interpre­­tezá și traduce prin fapte guvernulu austro-ungarü amiciția și simpatiele séle pentru România, amiciția și sim­patii cu cari organulu de publicitate ale d-lui Vasile Boerescu a fǎcutu a­­tâta paradă ș’a scrutit să ’i facă re­clame în termini­ cei mai elociați și mai insinuatori.

Next