Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)
1875-12-03
ANULU ALU NOU E SPRE-NIECELEA VOIESCE ȘI TEI PUIE Oi-ce cereri pentru România se adresse ă la administrațiunea ziarului. AMINCIUEI paginai?, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit tí lei. A ge adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nio, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugbne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA: la d-nii Haasenstein {i Vogler, Wallfiechgasse 10. Seisorile nefrancate se refnsă. 20 BANI EXEMPLARUL IU Redacțiunea și Administrațiunea Strada Demnei, No. 14 Ediții mea de dimineta MERCURI, 3 DECEMBRE. 1875. LUNI1NEZA-TE ȘI VEI FI . ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună. 5 lei In Districte: un anu 58 lei; șese luni 29 lei ; trei luni 15 lei; un lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20. Austria și Germania pe trimestru:franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle, graine, rue de l’Anciene comedie 5, și la Havas, Laffite & Cine Place de la Bourse 8. LA YIEJÍA : la d. B. G. Popoviei, Fleischmarkt, 15, Articulele nepnblicato se vorfi arde # BUCllWI, if HDREA. Intr’unul din numerile trecute am citat scirea dată de o telegramă din Belgrad, publicată mai de tate ziarele din Paris și Viena, că actualul guvern al Serbiei „voiesce se renunde la inchirierea de convențiuni comerciale și pregătesce tarife vamale pe basa protecționiste“. Presei, care a apărat cu mult foc opera patronului iei, — convențiunea comercială cu Austria, — negreșit că nu pute să ’l convie ca un alt guvern vecin, în aceași situațiune politică ca noi, să nu ’și plece capul înaintea străinilor în cestiunile economice ca și în cele politice. Supărându-se clar pe noi că întreținem pe public cu asemeni scris, organul ministrului , funcțiunilor și al convențiunilor de înstrăinare, fără a mai cerceta daca ele sunt sau nu reproduceri după fiarele străine sau după telegrame, se grăbesc e a le numi pretențiuni dale nóstre, „cestiuni esploatate“ de noi etc. Este trist se fim noi nevoiți a face cunoscut organului inspirat de la ministerial de externe, că noi nici n’am pretins, nici n’am esploatat, nici n’am inventat nimic. Telegrama din Belgrad care anuncia că guvernul Serbiei ar fi decis se redun de a închiria convențiuni comerciale, și să ’și alcătuiască tarife protecționiste, a fost 40 ♦ publicată în mai tote ziarele din străinătate, după cari n’am făcut de căt a o traduce. Este „curios“ și forte de mirat ce puțină cunoscință are organul în cestiune despre nesce afaceri pe cari ar trebui să le cunoscă cu atât mai bine, cându se pretinde a fi organul unepartide și mai cu semă când se scie acum că are ca redactori și funcționari din cabinetul ministrului de externe. Stăruind a ne contrazice cu orice preț, între altele mai spune: «Ceea ce este cine curios, dacă nu ridicul, iu acesta afacere, este silința ce pune Românul de a întortochia lucrul. El, care a blamat căderea patriotului Risticî de la minister, cădere pe care o atribuia atunci sentimentelor naționale ale acestui ministru, tot el este astăzi care blameză revenirea posibilă a acestui ministru la afaceri, revenire pe cara voiesce a o considera ca un„ triumf al politicei austro-ungare și al influenței germane în Serbia». Se încetă amar în cele esterne organul inspirat din cabinetul ministrului de externe. Noi n’am întortochiat nimic, noi n’am blamat nici o dată pe d. Ristici, pentru că nici c'a fost vorba de revenirea la ministeriu a acestui bărbat de stat. In Românul nu s’a vorbit decât de d. Christie!, care se dă ca urmaș al d-lui Caljevici, actualul prim-ministru, și nici pe d. Christie! nu l’am blamat, având convingerea că oricare ministru sârb, cât de puțin patriot se fiă, totuși este mai patriot decât cel mai patriot ministru din camarila de la noi. Ceea ce s’afl 8 in Românul despre o eventuală schimbare de ministeriu în Serbia au fost numai următorele rânduri cuprinse intr’o corespondință din Viena : «Ca urmaș al d-lui Caljevici la ministeriul sârbesc se dă senatorele și fostulu ministru Cristici, care a fost trimis cu misiune secretă din partea principelui Milan la principele Nichita al Muntenegrului. «Demi oricine am fi la putere, sperăm că principele și diplomații Serbiei vor profita de esponiențele făcute în vecinătatea lor și nu vor închiria cu nici un preț «un tratat leonin“, în care partea leului se cadă Austro-Ungariei, precum este acela pe care l’a închiriat, actualul guvern al României.» întrebăm acum cine rămâne „ridicul“? Ne pare reu că cei atâta timp practisiți în cabinetul ministrului de externe nu se id nici atâta că unul este deputatul Risticî și altul senatorelc Christicî? La rândul nostru dar întorcem cui merită următorele cuvinte : «Dumnezcă se mai înțelegă pe acești ómeni, și mai cu semă vederile lor în politica esteriotă, căci noi ne batem capul în zadar pentru a’l înțelege!» Sunt mai multe zile de când ne am ocupat de ciudatul proiect de a muta birourile și magaziile de la vama centrală de Bucureșci la un kilometru de la gară, unde spre a ajunge trebuie mai întiuiă a urca și coborî o rampă forte dreptă și a trece printr’o stradă pavată odiniara, cnsé ajunsă astăzi într’o stare din cele mai prăpăstiose. Prima experiență făcută cu magaziile de lemne, a probat deja cu prisos tristele efecte ale unei atât de escentrice rame centrale. Astăzi o poporațiune de atâte zecimi de mii de suflete plătesce aprópe de celei mai mult la stânjenul de lemne, numai fiind-că guvernul nu s’a crezut și nu se crede obligat a cugeta și la interesul general, atunci când sa vr’o decisiune de asemene natură. In alte părți guvernele, când proiecteza orice întreprindere, se gândesc mai ’nainte de tate s’o facă a respunde pe deplin la necesitatea publică care o reclamă. Numai la noi guvernul face unele lucrări, despre cari nu scie cineva ce se mai zică, pare car fi destinate numai se dea de lucru întreprinzătorilor, sau se nu lase să ruginescă banii în lătele ministeriului de financie. Cu totă deplorabila experiență făcută cu mutarea magaziei de lemne, ministeriul de financie ar fi stăruind mereu să mute și magaziele de marfă cu biurourile vamale tot pe câmpul de afară din barieră, fără să uităm îndouita rampă pe care trebuie se trecá carele spre a aduce marfă pene în orașiu. Când un guvern cu bun simție o hotărîre, și în urmă vede că acea hotărîre este realuată, se grăbesce a o revoca ; nimeni nu e infalibil. Ore guvernul își consideră hotărîrea în privirea estennării vamei centrale ca infalibilă , și și face un punt de onore de a isbi printr’ânsa interesele unui întins comerciu și a mii și mii de particulari? Asemene în privirea magaziilor de lemne, își face óre un punt de onóre de a sili zecimi de mii de locuitori ai capitalei se mergă se le ie , trecând un deal și o vale , și o stradă prăpăstiasă , și o jumătate kilometru afară din oraș , plătind transport zece lei de stîngen până în faca garei? După cum am mai zis, noi credem că nenorocitele magazii construite pe câmpie afară din orașiu, ar putea se primesc o altă destinațiune decât aceea pentru care au fost construite: concesionarii prusiani nu’și au îndeplinit asta pe mare îngagiamentele, încât se n’avem neîncetat trebuință de noue adause. Cât despre magaziile de mărfuri, dacă nu se pot așeza și mai aprope de orașiă, se nu se mute cel puțin mai departe decât gara. Ni se asigură că guvernul ar fi în ajun de a agrava reni, în loc de a’l micșora. Se asigură că noulă construcțiuni în valore de 300,000 lei, destinate a servi de magazii pentru mărfuri, ar fi proiectate a se așeza tot la acea depărtare. Astfel s’ar arunca pe câmp 300,000 lei, pentru desperarea con terolului și a contribuabililor. Sperăm că omenii speciali de la ministeriul lucrărilor publice vor întâmpina prin intervenirea lor acesta nouă risipă, aceste noue și mari dificultăți pentru comercie. Lege de espropriere pentru causă de utilitate publică este: locuri virane pe lângă gară sunt, deci n'ar fi așia mare dificultate și asta însemnat adaos de cheltuieli de a se așeza definitiv biurourile vamei centrale și magaziile de mărfuri cât se pate mai lângă gară, și mai puțin departe de oraș, pe care gara l-a lăsat deja destul de departe. Suntem convinși a ne face interpreții și ai comerciului, și ai întregei poporațiuni a capitalei, atrăgând asupra acestor cestiuni luarea aminte a omenilor special" atât ue la ministeriul lucrărilor publice, cât și de la ministeriul de financie. O vamă ne face se trecem la alta , la aceea care după Galați, este cea mai importantă din tóte: vama de la fruntaria nordică a țarei, principala vamă a traficului pe uscat, vama Ițcani. Se scie că acest punt de vamă, a cărui însemnătate n’avem nevoie s’o mai arătam, deorece e singurul prin care transitul se face cu calea ferată, este așezat pe teritoriul austriac. Inconvenientele ce resultă de aci, din tote puntele de vedere, sunt mari și numerose. Vama nostră pe teritoriu străin, în mâna străinilor, nu ne pote acorda nici una din acele garanții naționale, precum și acele folose fiscale, cari sunt singurele rațiuni de a fi ale vamelor. Vama, prin esența iei chiar, este o instituțiune eminamente națională. Nici un produs nu pote veni într’o țară dintr’alta, fără a trece prin vamă, care admițându’l, îi dâ indigenatul : chiar acesta espresiune, ce face acum parte din vocabularul economic, probezá in modul cel mai neîndoios că vama este pentru o țară, ca și Camera legiuitóre, o instituțiune esențialmente națională. Ei bine, ce fel de națională póte se fiă o vamă românescá, așezată pe teritoriu austriac, înconjurat de baionete austriace și de ochi austriaci scrutători și îndrăsneți? Acesta ar fi întocmai ca o Adunare națională românescă, cu reședința la Brașov sau la Cernăuți, deliberând și luând decisiuni în milocul baionetelor austriace, și supt priveghiarea primarului evreu Ambros. Prin urmare, propriu vorbind, putem zice că n’avem vamă la Ițcani, cel mai principal punt de transit pe uscat și locul pe unde năvălesce invasiunea evreasca. Garanțiele naționale ce este menită a ne acorda, sunt naturalmente neutralisate, prin directa înrîurire austriacă; folosele fiscale sunt asemene reduse póte cu 50 la sută, prin imposibilitatea de-a esercita o priveghiare, acolo unde autoritățile locale sunt direct interesate ca acea priveghiare se nu se potă esercita. Nu mai vorbim de posițiunea umilitare a oficialilor și militarilor români, alipiți pe lângă acel punt de vamă. Și de unde vin tóte aceste grave neajunsuri ? Din fraudulosa esecutare a convențiunii pentru construirea căiei ferate Ițcani-Roman. Acesta fraudă s’a descoperit abia anul trecut, când în urma unei interveniri pe lângă guvernul austriac, s’a dovedit că onesta companie, după ce pusese construirea întregei gare de la Suceva în coruptul Austriei, o pusese și României pentru jumătate din valorea iei. Când în Cameră, cu ocasiunea unnui proiect de lege, d. Boerescu a făcut cunoscut acesta fraudă, a promis că va pretinde de la concesionari restituirea însemnatei sume sfeterisite, sau construirea unei gare la fruntarie, pe teritoriul românesc. Concesionarii cnse, cu acea audacie de care a dat probă d. Offenheim, pretind că ei nu sunt datori să facă o gară la fruntarie, nici se restituiască suma sfeterisită. Astfel după cât se im, acesta Gestiune atât de simplă, și pe care numai sofismele cele mai nepotrivite s’ar putea încerca s’o complice, a fost supusă unui arbitragiu, nu și asta, resttuttul va niegreșit același, nu ne putem îndoui de simțul de echitate al arbitrilor, oricam ar fi ei. Cât despre Românii ce se află în consiliul de administrare al societății Offenheim, suntem și cum că eî vor sei se se țtie într’o demnă reservă, daca nu li se pute pretinde mai mult într’o asemenea gestiune. Sperăm dar că la acea fruntarie unde sunt mai neapărate garanțiile naționale, vom putea să avem și noi o vamă în adevĕr românesc”. D. Ion Brătianu, reales la colegiul I de Argeș, a trimis ieri președintelui simulacrului de Cameră o comunicare, prin care ’i spune, cu alte Cuvinte, că neexistând o Adunare națională, n’are la ce lucrări legiuitóre se ia parte, ca ales al unui colegiu. E că acea comunicare: Espedițiunea postală atât din străinătate câtü și din țară,—de pe linia Bucuresci-Romano-Iași,—nu ne-a sosită astăzi, linia căiei ferate între Buzău și Mizilu fiind întreruptă din causa unui viscolă, după cum ni s’a spusu de la biuroula postalü. D-luî președinte al Camerei legiuitore. Domnule președinte. Când si deputații din oposițiune au demisionata, ca se nu devie nici chiar indirectă solidari cu lucrările Camerei, colegiului-iü din judeciulü Argeșiu se afla vacanta. In urmă, alegătorii acestui colegiu, fiind convocați , au Întrunită majoritatea voturilor lorü asupra mea, unulți din deputați demisionați. Din acesta constatare a faptelor, ve veți încredința, d-le președinte, că alegerea colegiului I-iu din Argeși n’a pututu ave altă însemnătate decâtă uă adesiune oficială la protestațiunea ce ama făcută, noi deputații demisionați, contra loviturilor ce s’au datu drepturiloru publice și intereselor vitali ale țarei. Acesta fiindu intențiunea alegotorilor mei, înțelegeți, d-le președinte, că ’mi este peste putință de a mă conforma chramării ce bine-voiți ar mi face de a lua parte la lucrările Camerei ce presidați. Primiți, ve roga, domnule președinte, asigurarea înaltei mele considerațiuni. Ioan C. Brătianu. CORESPONDINȚĂ PARTICULARA A ROMANULUI. Viena, 25 Noembre, s. v., 1875. In calitatea nostră de corespondinte, am fi trebuita deja până acum se relatamü impresiunea cea produsă aci demisionarea d-lui Vasile Boerescu ,din postură de ministru de externe al principelui Carol I. Déca n’amü facutu acesta, causa este că ea n’a produsu nici uă impresiune, ci a fost primită ca ori-ce altă scrie indiferenta. Ne asceptamü ca cele puțină foiele guvernamentale d’aci și din Budapesta, ce erau atâta de simpatice d-lui Vasile Boerescu, până când el se afla la putere, se esprime părerea lorü de reü pentru perderea unui amicü atâta de devotata, care ’și-a câștigată titluri atât de reale la eterna recunoscință a guvernului austro-ungar, și în speciale la recunoștința comitelui de Andrassy, Infocaturü și cavalerescul, amicii alü României și alü guvernului sef. Déju trebuie se constatama că n'amü vézutumai nici unu singurü organa de publicitate, ce se publică în ambele napți, ale. P.îl VA fi A "fi plâmaft, nuM puțină cu lacrămi de crocodilii, perderea d-lui Vasile Boerescu. Nemții și Ungurii sunt ingrați și perfizi, își va fi Zisü d. Vasile Boerescu vezenda cu câta indiferință și sânge rece a fostă primită scriea despre demisiunea ma. Ce să le faci ? Inconstanța și infidelitatea sunt virtuțile caracteristice și eminente ale diplomației austriace. Ș’apoi în genere, în diplomația, mai cu semn în cea modernă, care e basată pe scala lui Machiavelli și a principelui de Bismark, cu câte una diplomată se póte lăuda cu cuceriri morale mai numerose și cu trădări și infidelități mai romantice, cu atâta este mai acreditata și mai lăudată. In relațiunile personale diplomatice urmeza maximei amorului grisetelor și damelor , cu camelii: ochii cari nu se vede sunt uitați, pénă la revedere. Amicițiele și relațiunile amoróse între diplomați suntü trecötóre ca și norii de primăvară. Déra intențiunea nostră nu ne a fostü a face contemplațiuni filosofice asupra amicițielor și amorurilor diplomatice, cândüama începută acesta corespondință. Obiectulu ce neamu propușii este [cu totul] altul]. Se trecemu deci la deusulü. Ne aducemü aminte că organulu d-lui Vasile Boerescu a spusu Româniloru de repetite ori s’a afirmatü, cu propria sea responsabilitate atâtü ca ministru în Cameră, câtă și prin organele sa se oficiasem că guvernulu austro-ungari este simpatica, bine-voitorii și bine-facêtorii desinteresatü României, că politica Austriei s’a schimbat, nu mai este politică vechia și ruginită, că Austria d-lui de Andrassy nu mai este Austria lui Meternich. Ei bine, să ne fiă permisă a cerceta în ce consiste acéstá schimbare de politică, în ce modă interpretezá și traduce prin fapte guvernulu austro-ungarü amiciția și simpatiele séle pentru România, amiciția și simpatii cu cari organulu de publicitate ale d-lui Vasile Boerescu a fǎcutu atâta paradă ș’a scrutit să ’i facă reclame în termini cei mai elociați și mai insinuatori.