Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-22
ANULU ALU DOUE fIECELEA VOIESCE ȘI TEI PETEA ANUNȚIURI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto-------— — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS la Havas, Laffite et Cune, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPEARULU Redacțiunea ți Administrații mea atracta Domnei No. 14 Francia. — Căderea d-lui Buffet, vicepreședintele consiliului de miniștrii, în alegerile senatoriale are mare însemnătate în Francia și va ave ună mare resuneta în Europa. Ea se póte zice că ecivaleză mai totă atâtüdâtă numerulu senatoriloru departamentali ce-a obținuți partita republicană. Ea însemnă respingerea și condamnarea politicei de eeivocuri și e cu atâta mai schobitare pentru d. Buffet și pentru toți omenii ordinei morale, cu cât a d-sea și-a menținută candidatura prin publicitate pene în ultimele momente. Eco circulara ce d-sea a adresata alegetoriloru senatoriali din departamentulu Vosges, unde este alesă deputată și unde s’a și dus se ia parte la votă : JOTJI, 22 JANUARIU, 1876. LUMINEZA-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In capitale: unii ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună, 4 lei. In districte: unai ana 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 Muă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea tjiariului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLA MULU I BUCURESCI, 22 ssr Organul d-lui Boerescu face mare cas de faptul ca în cestiunea căielor ferate — și daca va căuta bine va găsi că lu tote cestiunile de un interes vital pentru țară — noi am fost și am rămas consecinți. Nu ne îndouim că ar fi convenit forte d-lui Boerescu se ne rostim astăzi contra principiului rescumpărării, pentru ca se ’i viie lesne a lua colecțiunea Românului și a reproduce contra nostră proprii noștrii articole din timpul când se desbătea în vara trecută famosul ajutor de 63 de milione, făcut companiei Bleichröder. Nu, domnule Boerescu, nu vei avea nici o dată fericirea de-a ne prinde asupra unor asemeni contraziceii: a cădea într’cnsele ar fi se nu avem principie, se nu avem o busolă sigură, ar fi se participăm și noi din partida „și democratică, și conservatore, și liberală.“ își dă mare ostenelă organul d-lui Boerescu se ne facă se ne dezicem, ca dará va ajunge se ne puie în contrazicere cu noi enșine: pentru acesta pretinde, cu espresiunile alese ce -i sunt proprie, că ar fi „divisiune în gașcă,“ că noi am fi pentru rescumpărare, și Alegătorul liber contra rescumpărării. Nouă ni se pare că divisiune și disoluțiune nu esiste decât în logica adversarilor noștrii. Se ne arate organul d-lui Boerescu o singură linie în care Alegătorul liber să fi declarat că este „în principiu“ contra rescumpărării, și atunci vom zice și noi că e divisiune între noi și densul asupra acestui punt, fără se dăm de altmintrele lucrului o însemnătate capitală, deorece pare să fie divergința de opiniuni asupra unor afaceri de interes public între două Ziare ale oposițiunii, fără ca pentru acesta să se potămice cu temeiü că e divisiune sau disoluțiune. Adevărul este că Românul ca și Alegătorul, și acesta ca și Românul, au combătut deopotrivă condițiunile de rescumpărare, condițiuni pe cari Fresia negă că le-ar fi primit guvernul român, însă pe cari Ziarele germane pretind că guvernul le-a primit, negreșit supt reserva ratificării Camerei, care se scie ce însemneză de când nu mai sunt deputați, ci numai chiamați. Singura deosebire este că Alegătorul s’a mărginit a combate condițiunile, fără a zice că este contra sau pentru rescumpărare în principiu, deorece nimic nu’i obliga la acesta, pe când Românul, combătând condițiunile de rescumpărare , a fost ținut să-și spuie integralmente cugetarea, se declare categoric că este pentru rescumpărare în principiu, pentru ca nu în urmă, interpretându-se cuvintele sale cu realitatea cu care se interpreteză astăzi ale Alegătorului, să se strige că Românul sa declarat contra rescumpărării, că se contrazice dintr’o Zi până intr alta, mișcat de înjosite pasiuni politice, și să se reproducă în contra’! proprii săi articoli din vara trecută. Cestiunea este numai de condițiuni; ele singure sunt în disensiune. Cât despre principiu, când cineva a zis că este pentru, a zis tot discuțiune nu mai încape, deorece ânsăși Fresia, patrona tutor concesiunilor și capitulațiunilor către străini, apără cu foc rescumpărarea, mai cu semă de când d. Boerescu a fost de la Berlin și a organisat o bancă destinată anume la operațiunea rescumpărării. Deși îi place forte d-lui Boerescu se susție că în acesta cestiune, dumnelui și noi suntem uniți asupra principiului, faptele și acea cunoscută convocare pentru rescumpărare făcută acționarilor și de d. Boerescu prin Banca de Bucuresci, care nici că exista pe atunci, probeză că d. Boerescu cu organul d-sele sunt pentru operațiunea rescumpărării, pe când noi nu suntem decât pentru principiul rescumpărării. Deosebirea este din cele mai caracteristice : tărâmul ce și-a ales d. Boerescu produce și grase comisione, pe când tărâmul pe care ne-am pus noi nu produce decât urgia regimului. Se nu crezu d. Boerescu că este atât de mărinimos , zicând că „admite că binele public, amorul de patriă ne-a făcut a fi de astă dată de aceeași opiniune cu d-sea.“ Noi n’am alergat în acesta cestiune pe la banchiarii consiliului de supraveghiare din Berlin, n’am fundat bance ad-hoc, n’am făcut apeluri financiare către acționari, pentru ca să ne potă zice cineva că suntem mișcați de un mobil mai subiectiv decât de „binele public și amorul de patriă.“ Am arătat în alt număr cum astăzi organulu d-lui Boerescu, convenindu’i forte operațiunea răscumpărării, face nesce tirade atât de patriotice contra concesiunilor și esploatărilor străine, încât ajunge a trata cu despreția de nemți și de buni până și pe bunii și sincerii noștrii protectori, Germanii și Austro-Ungurii, ori de câte ori a fost însă vorba până astăzi de concesiuni sau esploatări de căi ferate, organul d-lui Boerescu a ținut un limbagiu cu totul contrariu. La aceste observări ne răspunde întuia că, „în teorie, platonic, a fost și dânsul totdeuna pentru rescumpărare,“ dar că până acum nu s’a ivit ocasiunea de-a face rescumpărarea. Cât despre atitudinea sa în concesionarea liniei Ploiesci-Predeal, zice că „a crezut că d. I. Brătianu pate fi ultra-patriot, dar că nu are credit spre a forma u un capital atât de mare.“ Să ne înțelegem asupra valorei unor cuvinte : a fi „platonic“ pentru ceva, este a fi cu totul desinteresat, a nu căuta pentru sine nici un fofolos, nici o îndestulare materială. Pe cât timp d. Boerescu a fost platonic pentru rescumpărare, n’a pomenit niciodată nimic despre densa, amorul îi era atât de concentrat, încât se tăinuia în adâncul animel d-sale, și simțimentul a isbucnit din caldurasa învelitore, în care clocea și se desvolta numai atunci când a avut în fine „ocasiunea“ de-a nu mai fi „platonic.“ Acesta s-a întâmplat la acel rendez-vous de la Berlin, in urma căruia amorul neplatonic al d-lui Boerescu pentru rescumpărare s’a afișat intr’un apel către acționari. Pe cât simțimîntul a fost nevoit se remâne „platonic“ d. Boerescu nu numai să nu ’l-a mărturisit nimenui, nici prin graiu, nici prin scris, dar a venit de trei ori chiar ocasiunea ca drumurile de fer se trecă în posesiunea Statului român, prin rescumperarea lucrărilor efectuate, și de trei ori d. Boerescu și-a sdrobit în taină inima, și pe faclă a respins rescumperarea. Le amintim acele generose sacrificie, pe cari pare a se fi uitat cu totul, căci afirmă că până acum n’a fost ocasiune de-a se face rescumperarea. Antém Strousberg nu ’și împlinise angagiamentele și ne lăsase calea în mijlocul lucrării. Țara întrega striga: să se resilieze concesiunea, rescumperându-se lucrările efectuate! D. Boerescu cu amicii d-sele se opuseră case din tóte puterile la rescumperare, disolvară Camere peste Camere, amenințară pe deputați cu o invasiune turcescá, și dobândiră în fine a nu se face rescumpărarea, ar Veni apoi conversiunea și imediconcesiunea Bleichröder. Țara striga într’una : nu mai voim concesiuni străine , să se rescumpere lucrările făcute, să se plutéscă oricât de scump, și se fim scăpați de „nemți și de buni“ ! D. Boerescu cu amicii d-sele, strigară ânsă cu totul alt-fel, nu voiră rescumpărarea cu nici un preț, și arătând deputaților „umbra îngrozitore a d-lui de Bismark,“ dobândiră ca rescumpărarea să nu se facă, ci din contra să se mai dăruiască 9 milione d-lui Bleichröder, mângâind pe votatori cu speranța că acesta este ultima încercare. In fine nouii concesionari nu terminară lucrările la epoca prescrisă în modul cel mai absolut de convențiune, supt pedepsă de a fi imediat desposedați; „ultima încercare“ nu reușise. Toți Românii, cu convențiunea în mână, strigau: se se desposedeze, se se rescumpere lucrările, și căiele ferate se trecu imediat în stăpânirea Statului român. D. Boerescu, cu aliații d-sele, nu voiră ânsă nici de astă-dată rescumpărarea, ci călcând testul precis al convențiunii, înșelând în modul cel mai nedemn Camere și țeră, primiră liniele neterminate. Nici că n’a fost o pasiune de rescumpărare d-le Boerescu ? Dar cele trei pe cari ți-le enumerarăm ce fuseră? Lucrul se explică ânsă: d. Boerescu ne spune că pe atunci iubia rescumpărarea „platonic,“ de aceea a respins-o; trebuia se găsească ocasiunea de-a o iubi neplatonic, pentru ca s’o primésca; acésta ocasiune, ce e drept, nu s’a presintat de cât numai acum, când d-sea a și urmărit până la Berlin rescumpărarea cu declarațiuni de amor. Scurt, d. Boerescu este om positiv: nu se încurcă în afaceri „platonice“; singur ne o spune. Ceea ce a lipsit, nu este clar pensiunea de rescumpărare, ci ocasiunea unei operațiuni neplatonice de rescumpărare. Acesta este o cestiune lămurită, rămâne cealalta, pentru ce Fressa, în concesionarea liniei Ploiesci-Predeal, a susținut din tote puterile ca ea se se acorde la străini, căci Românii n’ar fi capabili de-a face o asemene [lucrare]; și astăzi, când e vorba de operațiuni neplatonice de răscumpărare, înșiră la tirade contra nemților și hunilor ? D. Boerescu zice că n’avea încredere că d. I. Brătianu, „va putea forma un capital atât de mare.“ Nu vom apăra pe d. Ion Brătianu de acest real argument personal, când d-sea nu era de loc în cestiune. Vom întreba însă pe d. Boerescu, atât de uituc este, încât nu’și mai aduce aminte că d. Ion Brătianu nu era decât unul din acei dovedecî de bărbați cunoscuți și considerați ai țărei, cari în numele intereselor iei ceruseră concesiunea ? Le’I aducem aminte că în acesta asociațiune, ce represinta însăși țara, în tote opiniunile și nuanțele iei, figurau și numele d-lor N. G. Bibescu, Scarlat Fălcoianu, Colonel George Manu, Dimitrie Cornea, stîlp al regimului, N. Calimachi Catargi, agentul guvernului actual la Paris etc., fără a mai vorbi de d d. A. Golescu, Constantin Grădișteanu, Adamache și alții, pe cari Fresia i-a trecut pe lista petroliștilor. Organul „marelui partid“ n’a avut încredere în dl. Ion Brătianu— îi mulțămim de distincțiune, — dar în atâția conservatori și ultra-conservatori, în proprii stîlpi ai regimului actual, n’a avut încredere ? Ne asceptăm ca d. Boerescu se ne răspundă că „în teorie, platonic, și d-sea era pentru acesta asociațiune,“ ânsă în practică, neplatonic, a găsit mai folositor se fiă pentru d. Crawley. Ce fel, d-le Boerescu, și iluștrii conservatori-democrați-liberali ? v’ați încrezut în creditul unui singur străin, om de afaceri, și de afaceri forte rele, ca cele făcute în Rusia, și nu v’ați increzut în creditul României, represintată prin douăzeci din fiiiei cei mai de frunte, între cari atâția conservatori și chiar represintanți de-ai dumnevóstru ? Și mai vorbiți naționalitate, și mai faceți tirade contra concesiunilor străine, contra nemților, contra hunilor ! Cine voiți se vă crezá ? cine póte se nu vedă manopere interesate în tote acestea? Póte ore se aibă cineva încredere în voi spre a face răscumpărarea ? Dar tóte actele vostre, de când sunteți la putere, probeza că veți face rescumpărarea pentru operațiunea iei, cine scie cu ce condițiuni onorasc; apoi, protestând că nu suntem capabili se esploatăm o asemene linie, veți concesiona esploatarea iei tot unei companie străine, spre a avea altă operațiune de realist și cu ce îmbuiba pe străini. E că de ce oricine este in drept să se tema de fatala vostră acțiune în tote, și chiar rostindu-se pentru principiul rescumperării, să se silesca din tóte puterile a opri ca nu voi pentru scopurile vostre s’o faceți și acesta. «Paris, 25 Ianuariu. «Domnule delegații. «Uă întrunire importantă de consilieri generali, de consilieri de arondismente și de persone notabile din departamentul nostru, mi-a făcuta onorea se’mi înscrie numele p’uă listă de candidați pentru senată, pe care o recomandă sufragielor electorale. Amu primitu acesta candidatură și suntă fericitu ca ea se fiă unită cu candidatura celoră două omeni cari au câștigată de multă timpu uă așia mare posițiune în suma publică, prin caracterulü, mentală și servițiele loru. «D. mareșalu-președinte ală Republice! intr’un proclamațiune recentă, care a avut una adâncă resunetü în inima tuturoră bunilor cetățeni, a trasa calea pe care trebuie s’o urmeze toți membrii ambelor camere viitóre pentru salutea Franciei. «Spre a respunde la acestă patriotică chiămare, nu voiă ave nimica de schimbată în conduita ce-amu ținutu. In nici uă împrejurare, concursulu mea celu mai devotată n’a lipsită «politicei conservatóre ș’adeveratu liberale» ce ilustru lü șefii în care țera ș’a pusă cu dreptu cuventü totă încrederea «și-a propusă a face se prevaleze». «Primiți, d-le delegată, asigurarea predistinselor și devotatelor mele simțiminte. «A. Buffet, «Deputate ale Vosgilor», vice-președinte al consiliului de ministru și ministru de interne.» Eî bine, cu totă acestă profesiune de credință, cu totă acesta reclamă electorale, alegătorii către cari s’adresa d. Buffet l’au respinsă. Asceptămu ziarele străine posteriore alegerilor, spre a da cititoriloru câte-va din aprecierile ce ele voră fi făcută asupra acestei căderi a d-lui Buffet. Ne pare forte reă că spațiulu nu ne permite se reproduce că mai multe din desbaterile urmate în diferite întruniri electorale ținute in Francia pentru pregătirea alegerilor senatoriali și mai cu deosebire pentru alegerea candidaților. Ele suntă uă adevărată scală de constituționalismO, din care mulți Romăni arü ave multă de învățată în ceea ce privesce drepturile și datoriile cetățenesci, precum și modul de procedere, de factu și disciplină, de care trebuie se așeze să partită reale și represintândă idei liberale pentru a reeși. In aceleași întruniri s’aă dată exemple cum unii bărbați politici pote fi corecți cu totă trecutulă loră, fără ea cu tóte acestea se ’mpedece pe amicii loru d’aceașî credință d’a nu se ralia unei politice cerută de împrejurările presinteluĭ pentru a asigura unu viitoră la care cu toții aspiră. Reproducemă ca exemplu următorea epistolă, pe care veteranului republicană radicală dr. Raspail a adresată-o alegetoriloră senatoriali din Senna, dintre cari unii îi puseseră candidatura în aceste departamente : «Scumpii mei concetățeni, «Aflu din fiare și de la do ui ăm fiii mei, cari facă parte dintre voi, dovedite de simpatia ce mulți mi-au datu, propundu’mi candidatura pentru senată. «Aceste frumóse suveniri mi-aă pătrunsă adâncă inima și rogă p’acești cetățeni și ’ntre alții pe bătrânul meă amică și elocinte apărător din 1874, pe d. Forest, d’a crede in totă gratitudinea mea. «Déru intră in principiele mele d’a refusa orice savore. Ece motivele : «Cândă în 1834 puneamă în narata mea Reformatorulu principieie sufragiului universalu, pe cari 14 anî mai tarii să le puneadă nu practică, nu ’mi inchipuiamă nici-vă dată c’acestă sufragiu ară trebui se funcționeze în ală douilea gradu, și mai multu, nu socotiamă că Republica aru trebui se coprindă iu mecanismulu scă constituționala unu senată pre care, pentru ca se ’și împlânte mai bine și să ’și desvolte instituțiunile libere, pacifice și progresive în favorea tuturoră cetațeniloru. „Cea a ce voiescu a ve spune, scumpii mei concetățeni, e că, dori dU a rămâne credincioșu principiei oră ce profesezi de 60 de ani, n’admită altă mecanismă în Republică decâtă sufragiului universală și directă. «D’aceaa trebuie se declină ori ce candidatură pentru senată. «Déru, alături de situațiunea cu totulă particulară ce ’mi impune consciința, departe de mine cugetulă d’a invita pe republicani să se abție a nu intra în acesta înaltă cameră. «Din contra, aci lupta progresului trebuie se se stabilesca, și ea va fi spinosă, oricâtu de paciuică ară fi. «Ș’apoi republicanii de bună credință suntă aZa numeroși: nu veți ave de câtă s’alungeți. «Trăiască Republica!» Amintim cititorilorü că bătrânulu dra Raspail a fostă osândită în anulă trecută pentru delictă de presă la un ană de închisore, pe care l’a făcută în temniță și cu care și-a împlinită, daca nu ne încelămă, ală 80-lea ană ală verstei sale, piarele germane au răspândită scomptară că Francia face mari înarmări. 1iarul oficiale ale Republicei francese desminte acestă scomptă prin următorală comunicată ;