Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-22

ANULU ALU DOUE­ fIECELEA VOIESCE ȘI TEI PE­TEA ANUNȚI­URI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto-------— — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPEARULU Redacțiunea ți Ad­ministrații mea atracta Domnei No. 14 Francia. — Căderea d-lui Buffet, vice­președintele consiliului de miniștrii, în a­­legerile senatoriale are mare însemnătate în Francia și va ave ună mare resuneta în Europa. Ea se póte zice că ecivaleză mai totă atâtü­dâtă numerulu senatoriloru departamentali ce-a obținuți­ partita repu­blicană. Ea însemnă respingerea și con­damnarea politicei de eeivocuri și e cu a­­tâta mai schobitare pentru d. Buffet și pentru toți omenii ordinei morale, cu cât a d-sea și-a menținută candidatura prin pu­blicitate pene în ultimele momente. Eco circulara ce d-sea a adresata alegetoriloru senatoriali din departamentulu Vosges, unde este alesă deputată și unde s’a și dus se ia parte la votă : JOTJI, 22 JANUARIU, 1876. LUMINEZA-TE ȘI TEI FI A­B­O­N­A­MEN­T­E In capitale: unii ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună, 4 lei. In districte: unai ana 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 M­­uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea tjiariului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­fite et G-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLA MULU­ I BUCURESCI, 22 ssr Organul d-lui Boerescu face mare cas de faptul ca­ în cestiunea căie­­lor ferate — și daca va căuta bine va găsi că lu tote cestiunile de un interes vital pentru țară — noi am fost și am rămas consecinți. Nu ne îndouim că ar fi convenit forte d-lui Boerescu se ne rostim as­tăzi contra principiului rescumpă­­rării, pentru ca se ’i viie lesne a lua colecțiunea Românului și a repro­duce contra nostră proprii noștrii articole din timpul când se desbătea în vara trecută famosul ajutor de 63 de milione, făcut companiei Blei­chröder. Nu, domnule Boerescu, nu vei a­­vea nici o dată fericirea de-a ne prinde asupra unor asemeni contra­­ziceii: a cădea într’cnsele ar fi se nu avem principie, se nu avem o bu­solă sigură, ar fi se participăm și noi din partida „și democratică, și conservatore, și liberală.“ își dă mare ostenelă organul d-lui Boerescu se ne facă se ne dezicem, ca dará va ajunge se ne puie în contrazicere cu noi enși­ne: pentru acesta pretinde, cu espresiunile alese ce -i sunt proprie, că ar fi „divisiune în gașcă,“ că noi am fi pentru res­­cumpărare, și Alegătorul liber contra rescumpărării. Nouă ni se pare că divisiune și disoluțiune nu esiste de­cât în lo­gica adversarilor noștrii. Se ne a­­rate organul d-lui Boerescu o sin­­­gură linie în care Alegătorul liber să fi declarat că este „în principiu“ contra rescumpărării, și atunci vom zice și noi că e divisiune între noi și densul asupra acestui punt, fără se dăm de alt­mintrele lucrului o însemnătate capitală, de­ore­ce pare să fie divergința de opiniuni asupra unor afaceri de interes public între două Ziare ale oposițiunii, fără ca pentru acesta să se potă­mice cu te­­m­eiü că e divisiune sau disoluți­­une. Adevărul este că Românul ca și Alegătorul, și acesta ca și Românul, au combătut de­o­potrivă condițiu­­nile de rescumpărare, condițiuni pe cari Fresia negă că le-ar fi primit guvernul român, însă pe cari Zia­rele germane pretind că guvernul le-a primit, negreșit supt reserva ra­tificării Camerei, care se scie ce în­­semneză de când nu mai sunt depu­tați, ci numai chiamați. Singura de­osebire este că Alegătorul s’a măr­ginit a combate condițiunile, fără a zice că este contra sau pentru res­cumpărare în principiu, de­ore­ce ni­mic nu’i obliga la acesta, pe când Românul, combătând condițiunile de rescumpărare , a fost ținut să-și spuie integralmente cugetarea, se declare categoric că este pentru rescumpărare în principiu, pentru ca nu în urmă, interpretându-se cuvin­tele sale cu realitatea cu care se in­­terpreteză astăzi ale Alegătorului, să se strige că Românul s­a declarat contra rescumpărării, că se contra­­zice dintr’o Zi până intr alta, miș­cat de înjosite pasiuni politice, și să se reproducă în contra’! proprii săi articoli din vara trecută. Cestiunea este numai de condiți­uni; ele singure sunt în disensiune. Cât despre principiu, când cine­va a zis că este pentru, a zis tot­ dis­cuți­une nu mai încape, de­ore­ce ânsăși Fresia, patrona tutor conce­siunilor și capitulațiunilor către stră­ini, apără cu foc rescumpărarea, mai cu semă de când d. Boerescu a fost de la Berlin și a organisat o bancă destinată a­nume la operațiunea res­cumpărării. De­și îi place forte d-lui Boerescu se susție că în acesta cestiune, dumnelui și noi suntem uniți asu­­pra principiului, faptele și acea cu­noscută convocare pentru rescumpă­rare făcută acționarilor și de d. Boerescu prin Banca de Bucuresci, care nici că exista pe atunci, pro­­beză că d. Boerescu cu organul d-sele sunt pentru operațiunea res­cumpărării, pe când noi nu suntem de­cât pentru principiul rescumpără­rii. Deosebirea este din cele mai ca­racteristice : tărâmul ce­ și-a ales d. Boerescu produce și grase comisione, pe când tărâmul pe care ne-am pus noi nu produce de­cât urgia regi­mului. Se nu crezu d. Boerescu că este atât de mărinimos , zicând că „ad­mite că binele public, amorul de pa­­triă ne-a făcut a fi de astă­ dată de aceeași opiniune cu d-sea.“ Noi n’am alergat în acesta cesti­une pe la banchiarii consiliului de supraveghiare din Berlin, n’am fun­dat bance ad-hoc, n’am făcut ape­luri financiare către acționari, pen­tru ca să ne potă zice cine­va că suntem mișcați de un mobil mai sub­­iectiv de­cât de „binele public și a­­morul de patriă.“ Am arătat în alt număr cum as­­tăzi organulu d-lui Boerescu, conve­­nindu’i forte operațiunea răscumpă­rării, face nesce tirade atât de pa­triotice contra concesiunilor și esploa­­tărilor străine, în­cât ajunge a trata cu despreția de nemți și de buni până și pe bunii și sincerii noștrii protectori, Germanii și Austro-Ungu­­rii, ori de câte ori a fost însă vorba până astăzi de concesiuni sau esploa­­tări de căi ferate, organul d-lui Boe­rescu a ținut un limbagiu cu totul contrariu. La aceste observări ne­­ răspunde întuia că, „în teorie, platonic, a fost și dânsul tot­de­una pentru rescum­părare,“ dar că până acum nu s’a ivit ocasiunea de-a face rescumpăra­rea. Cât despre atitudinea s­a în con­cesionarea liniei Ploiesci-Predeal, zice că „a crezut că d. I. Brătianu pate fi ultra-patriot, dar că nu are credit spre a forma u un capital atât de mare.“ Să ne înțelegem asupra valorei u­­nor cuvinte : a fi „platonic“ pentru ceva, este a fi cu totul desinteresat, a nu căuta pentru sine nici un fo­­folos, nici o îndestulare materială. Pe cât timp d­. Boerescu a fost platonic pentru rescumpărare, n’a po­menit nici­o­dată nimic despre densa, amorul îi era atât de concentrat, în­cât se tăinuia în adâncul animel d-sale, și simțimentul a isbucnit din caldurasa învelitore, în care clocea și se desvolta numai atunci când a a­­vut în fine „ocasiunea“ de-a nu mai fi „platonic.“ Acesta s-a întâmplat la acel rendez-vous de la Berlin, in urma căruia amorul neplatonic al d-lui Boe­rescu pentru rescumpărare s’a afișat intr’un apel către acționari. Pe cât simțimîntul a fost nevoit se remâne „platonic“ d. Boerescu nu numai să nu ’l-a mărturisit nimenui, nici prin graiu, nici prin scris, dar a venit de trei ori chiar ocasiunea ca drumurile de fer se trecă în po­sesiunea Statului român, prin res­­cumperarea lucrărilor efectuate, și de trei ori d. Boerescu și-a sdrobit în taină inima, și pe faclă a respins res­cum­per­ar­ea. Le­­ amintim acele generose sa­­crificie, pe cari pare a se fi uitat cu totul, căci afirmă că până acum n’a fost ocasiune de-a se face rescumpe­­rarea. Antém­ Strousberg nu ’și împli­nise angagiamentele și ne lăsase ca­lea în mijlocul lucrării. Țara întrega striga: să se resilieze concesiunea, rescum­perându-se lucrările efectuate! D. Boerescu cu amicii d-sele se o­­puseră case din tóte puterile la res­­cumperare, disolvară Camere peste Camere, amenințară pe deputați cu o invasiune turcescá, și dobândiră în fine a nu se face rescumpărarea, ar Veni apoi conversiunea și imedi­concesiunea Bleichröder. Țara striga într’una : nu mai voim con­cesiuni străine , să se rescumpere lu­crările făcute, să se plutéscă ori­cât de scump, și se fim scăpați de „nemți și de buni“ ! D. Boerescu cu amicii d-sele, stri­gară ânsă cu totul alt-fel, nu voiră rescumpărarea cu nici un preț, și arătând deputaților „umbra îngrozi­­tore a d-lui de Bis­mark,“ dobândiră ca rescumpărarea să nu se facă, ci din contra să se mai dăruiască 9 milione d-lui Bleichröder, mângâind pe votatori cu speranța că acesta este ultima încercare. In fine nouii concesionari nu ter­minară lucrările la epoca prescrisă în modul cel mai absolut de con­­vențiune, supt pedepsă de­ a fi ime­diat desposedați; „ultima încercare“ nu reușise. Toți Românii, cu conven­­țiunea în mână, strigau: se se des­­posedeze, se se rescumpere lucrările, și căiele ferate se trecu imediat în stăpânirea Statului român. D. Boerescu, cu aliații d-sele, nu voiră ânsă nici de astă-dată rescum­părarea, ci călcând testul precis al convențiunii, înșelând în modul cel mai nedemn Camere și țeră, pri­miră liniele neterminate. N­ici că n’a fost o pasiune de rescum­părare d-le Boerescu ? Dar cele trei pe cari ți-le enumerarăm ce fuseră? Lucrul se explică ânsă: d. Boerescu ne spune că pe atunci iubia rescum­părarea „platonic,“ de aceea a res­pins-o; trebuia se găsească ocasiunea de-a o iubi neplatonic, pentru ca s’o primésca; acésta ocasiune, ce e drept, nu s’a presintat de cât nu­mai acum, când d-sea a și urmărit până la Berlin rescumpărarea cu de­­clarațiuni de amor. Scurt, d. Boerescu este om po­sitiv: nu se încurcă în afaceri „pla­tonice“; singur ne o spune. Ceea ce a lipsit, nu este clar pen­­siunea de rescumpărare, ci ocasiunea unei operațiuni neplatonice de res­cumpărare. Acesta este o cestiune lămurită, rămâne cea­l­alta, pentru ce Fressa, în concesionarea liniei Ploiesci-Predeal, a susținut din tote puterile ca ea se se acorde la străini, căci Românii n’ar fi capabili de-a face o asemene [lu­­crare]; și astăzi, când e vorba de operațiuni neplatonice de răscumpă­rare, înșiră la tirade contra nemților și hunilor ? D. Boerescu zice că n’avea încre­dere că d. I. Brătianu, „va putea forma un capital atât de mare.“ Nu vom apăra pe d. Ion Brătianu de acest real argument personal, când d-sea nu era de loc în cestiune. Vom întreba însă pe d. Boerescu, atât de uituc este, în­cât nu’și mai aduce a­minte că d. Ion Brătianu nu era de­cât unul din acei dove­d­ecî de bărbați cunoscuți și considerați a­i țărei, cari în numele intereselor iei ceruseră concesiunea ? Le’I aducem a­minte că în acesta asociațiune, ce represinta însăși țara, în tote opiniunile și nuanțele iei, fi­gurau și numele d-lor N. G. Bibescu, Scarlat Fălcoianu, Colonel George Manu, Dimitrie Cornea, stîlp al re­gimului, N. Calimachi Catargi, agen­tul guvernului actual la Paris etc., fără a mai vorbi de d d. A. Golescu, Constantin Grădișteanu, Adamache și alții, pe cari Fresia i-a trecut pe lista petroliștilor. Organul „marelui partid“ n’a avut încredere în dl. Ion Brătianu— îi mul­­țămim de distincțiune, — dar în a­­tâția conservatori și ultra-conserva­­tori, în proprii stîlpi ai regimului ac­tual, n’a avut încredere ? Ne asceptăm ca d. Boerescu se ne răspundă că „în teorie, platonic, și d-sea era pentru acesta asociațiune,“ ânsă în practică, neplatonic, a găsit mai folositor se fiă pentru d. Crawley. Ce fel, d-le Boerescu, și iluștrii conservatori-democrați-liberali ? v’ați încrezut în creditul unui singur străin, om de afaceri, și de afaceri forte rele, ca cele făcute în Rusia, și nu v’ați increzut în creditul României, repre­­sintată prin două­zeci din fii­iei cei mai de frunte, între cari atâția con­servatori și chiar represintanți de-ai dumnevóstru ? Și mai vorbiți naționalitate, și mai faceți tirade contra concesiunilor stră­ine, contra nemților, contra hunilor ! Cine voiți se vă crezá ? cine póte se nu vedă manopere inte­resate în tote acestea? Póte ore se aibă cine­va încre­dere în voi spre a face răscum­părarea ? Dar tóte actele vostre, de când sunteți la putere, probeza că veți face rescumpărarea pentru operațiunea iei, cine scie cu ce con­dițiuni onorasc; apoi, protestând că nu suntem capabili se esploat­ăm o a­­semene linie, veți concesiona esploa­­tarea iei tot unei companie străine, spre a avea altă operațiune de rea­list și cu ce îmbuiba pe străini. E că de ce ori­cine este in drept să se tema de fatala vostră acțiune în tote, și chiar rostindu-se pentru prin­cipiul rescumperării, să se silesca din tóte puterile a opri ca nu voi pen­tru scopurile vostre s’o faceți și a­­cesta. «Paris, 25 Ianuariu. «Domnule delegații. «Uă întrunire importantă de consilieri generali, de consilieri de arondismente și de persone notabile din departamentul­ nostru, mi-a făcuta onorea se’mi înscrie numele p’uă listă de candidați pentru se­nată, pe care o recomandă sufragielor­ e­­lectorale. Amu primitu acesta candidatură și suntă fericitu ca ea se fiă unită cu can­didatura celoră două omeni cari au câști­gată de multă timpu­ uă așia mare posiți­­une în su­ma publică, prin caracterulü, me­ntală și servițiele loru. «D. mareșalu-președinte ală Republice! intr’un proclamațiune recentă, care a avut una adâncă resunetü în inima tuturoră bu­­nilor­ cetățeni, a trasa calea pe care tre­buie s’o urmeze toți membrii ambelor­ ca­mere viitóre pentru salutea Franciei. «Spre a respunde la acestă patriotică chiămare, nu voiă ave nimica de schim­bată în conduita ce-amu ținutu. In nici uă împrejurare, concursulu mea celu mai devotată n’a lipsită «politicei conservatóre ș’adeveratu liberale» ce ilustru lü șefii în care țera ș’a pusă cu dreptu cuventü totă încrederea «și-a propusă a face se pre­valeze». «Primiți, d-le delegată, asigurarea pre­distinselor­ și devotatelor­ mele simțiminte. «A. Buffet, «Deputate ale Vosgilor», vice-președinte al­ consiliului de m­inistru­ și ministru de interne.» Eî bine, cu totă acestă profesiune de credință, cu totă acesta reclamă electorale, alegătorii către cari s’adresa d. Buffet l’au respinsă. Asceptămu ziarele străine poste­riore alegerilor­, spre a da cititoriloru câte-va din aprecierile ce ele voră fi fă­cută asupra acestei căderi a d-lui Buffet. Ne pare forte reă că spațiulu nu ne per­mite se reproduce că mai multe din des­­baterile urmate în diferite întruniri elec­torale ținute in Francia pentru pregătirea alegerilor­ senatoriali și mai cu deosebire pentru alegerea candidaților­. Ele suntă uă adevărată scală de constituționalismO, din care mulți Romăni arü ave multă de învățată în cee­a ce privesce drepturile și datoriile cetățenesci, precum și modul­ de procedere, de factu și disciplină, de care trebuie se așeze să partită reale și repre­­sintândă idei liberale pentru a reeși. In aceleași întruniri s’aă dată exemple cum unii bărbați politici pote fi corecți cu totă trecutulă loră, fără ea cu tóte a­­cestea se ’mpedece pe amicii loru d’aceașî credință d’a nu se ralia unei politice ce­rută de împrejurările presinteluĭ pentru a asigura unu viitoră la care cu toții aspiră. Reproducemă ca exemplu următorea e­­pistolă, pe care veteranului republicană radicală dr. Raspail a adresată-o alegeto­­riloră senatoriali din Senna, dintre cari unii îi puseseră candidatura în aceste de­partamente : «Scumpii mei concetățeni, «Aflu din­­ fiare și de la do ui ăm fiii mei, cari facă parte dintre voi, dovedite de sim­patia ce mulți mi-au datu, propundu’mi candidatura pentru senată. «Aceste frumóse suveniri mi-aă pătrunsă adâncă inima și rogă p’acești cetățeni și ’ntre alții pe bătrânul meă amică și elo­­cinte apărător d­in 1874, pe d. Forest, d’a crede in totă gratitudinea mea. «Déru intră in principiele mele d’a re­­fusa ori­ce savore. Ece motivele : «Cândă în 1834 puneamă în­­ n­arata mea Reformatorulu principieie sufragiului universalu, pe cari 14 anî mai tarii să le punead­ă nu practică, nu ’mi inchipuiam­ă nici-vă­ dată c’acestă sufragiu ară trebui se funcționeze în ală douilea gradu, și mai multu, nu socotiamă că Republica aru tre­bui se coprindă iu mecanismulu scă consti­tuționala unu senată pre­ care, pentru ca se ’și împlânte mai bine și să ’și desvolte instituțiunile libere, pacifice și progresive în favorea tuturoră cetațeniloru. „Cea­ a ce voiescu a ve spune, scumpii mei concetățeni, e că, dori dU a rămâne cre­­dincioșu principiei oră ce profesezi­ de 60 de ani, n’admită altă mecanismă în Repu­blică de­câtă sufragiului universală și di­rectă. «D’acea­a trebuie se declină ori­ ce can­didatură pentru senată. «Déru, alături de situațiunea cu totulă particulară ce ’mi im­pune consciința, de­­parte de mine cugetulă d’a invita pe repu­blicani să se abție a nu intra în acesta înaltă cameră. «Din contra, aci lupta progresului tre­buie se se stabilesca, și ea va fi spinosă, ori­câtu de paciuică ară fi. «Ș’apoi republicanii de bună credință suntă aZa numeroși: nu veți ave de câtă s’alungeți. «Trăiască Republica!» Amintim­ cititorilorü că bătrânulu dra Raspail a fostă osândită în anulă trecută pentru delictă de presă la un­ ană de în­­chisore, pe care l’a făcută în temniță și cu care și-a împlinită, daca nu ne încelămă, ală 80-lea ană ală verstei sale, piarele germane au răspândită scomp­­tară că Francia face mari înarmări. 1­ia­­rul­ oficiale ale Republicei francese des­­minte acestă scomptă prin următorală co­municată ;

Next