Romanulu, martie 1876 (Anul 20)

1876-03-26

271 „Vechia mașiuna a financiarilor"ă e că, în cestiunea impositelor”, forma învinge substanța și că importă mai multă a examina cum se plătesce de câtă ce se plătesc”. Pentru că modul­ de repărțire și de strîngere a imposi­­telor ă însemneză justiție sed injustiția distributivă, însemnă timpă, călătorii, consultațiuni, procese, nesiguranțe, neliniște, lucruri pe cari însumându­­le împreună și reducându-le în bani, coprindă adesea, supt mai multe punte de vedere, numai care a rasei. D’acea­a noi curata ur­oomă re­comanda agințiloră guvernului tăriă neînvinsă în menținerea neviciată a legii, deră în timpul ă de faciă grija nóstra va fi d’a studia tóte modu­rile pentru ca să nu se facă rela­­țiuni în strîngerea impoziteloră. Noi sperămă că fără a sili machina , fără a pune tăria­rea la uă probă pre aspră, aplicândă pe acela care e visibilă celă mai pustă, și neeșindă nici­ uă­ dată din lege , vomă pute ave uă mai mică chiăltuială pentru funcționari ș’uă mai spontaneă a­­fluință în încasări. (Forte bine) „Mi­ară rămâne de­­ jisă multe alte lucruri, deră constrînsă a lăsa la uă parte afacerile particulare ș’a lăsa onorațiloră mei colegi deplina liber­tate d’a studia afacerile speciale, voiă adauge âncă puține cuvinte. „La­u Jisă deja, guvernulu e uă­­ partită; noi vomă <zice din contra, că guvernulu nu e uă partită. (Forte bine). „Onorați cu încrederea augustului nostru suverană , stămă înaintea d-vóstră ținendă în mână guvernală în numele întregei națiuni, noi a­­vemă intențiunea d’a guverna cu i­­deile și cu sprijinulă partitei nóstre, dară în interesulă tutuloră. Și ace­lora cari trebuie să ne ajute în ad­ministrația statului, le țficemă că pri­­mimă concursul­ omeniloră onești, leali și capabili cari indeplinescă sar­­cinele funcțiunii lorii, se supună le­­giloră și le esecută, ori­care ară fi partita politică la care aparțină. (A­­plause). „Nu voiă pute sfirși, d-loră, să­ OUJUU U' V U Aii lUUUUlOlU) U)UUj./l.»»/ t vuUlv/V și probatei nóstre credințe economice. „Educați la cultură libertății eco­nomice, conviși că economia publică se legă cu disciplinele juridice și cu cele sociale, sperămă că nimeni nu va induce din acesta că noi voimă a deșerta acum acesta gloriosă stin­­dardă. „Ceră cine vorbesce despre rase și despre tratate vorbesce despre oă mărginire a absolutei libertăți de schimbă. Examinarea tarifelor­ va­male nu se pote supune la criteriulă unul singură și rigurosă principia. Reușeșce bine acela care nu lasă se pătrundă ni­mică sub­ formă de cuoză proporțională de imposită în scopă de protecțiune sub favore. „Ceră înțelegeți, d-loră, că pen­tru a distinge cele două elemente, acela ală taseloră puse în propor­­țiune cu necesitățile fiscului ș’acela d’a introduce uă tasă proibitivă și preventivă, se cere unu studiu amă­nuntă și atentă, pe care noi nu vomă lipsi a’să face îndată ce vomti avea timpă a examina negoțiările urmate. (Pré binej­ la stânga și la centru). „Cu aceste cuvinte amă voită a vă arăta scopurile ce ne propunemă, principiile cărora suntemă devotați, căile pe cari voimă se mergemă. „Fidelitate nestrămutată consti­­tuțiunii și spiritului guvernului re­­presintativă, precauțiuni pentru a asigura sinceritatea instituțiunilor­ constituționale și sânțenia magistra­­turei; libertate de consciință, de aso­­ciare, de vineță economică; emanci­parea intelectuală a claselor, cari acum nu potă ușa de drepturile lor, și pe cari noi trebuie să le conside­­rămă ca nisce pupili încredințați tutelei nóstre religiose; răspândirea vineței publice și a esercitării datorie­­lor­ de cetățănă în tote clasele, în tóte părțile statului, pentru a feri constituirea nóstră politică d’uă pletoră pericolosa; progresiva îmbu­nătățire a condițiunilor­ financiare și economice ale țării, în acestă con­­cepțiune să resumă programa nostră. Dură tóte aceste concepțiuni, tóte aceste obligațiuni trebuie a fi supuse la legea prudinței, a succesiunii, a gradațiunii care se impune ori­cărui lucru practică. „Sim­țimă greutatea enormeloră di­ficultăți, simțimă datoria d'a res­­punde la așteptare c’uă activitate escepțională, deră simțimă încă și mai multă pericolele la cari e spună graba și impaciența. Nouă ni se pare totuși că, veniți abia ieri la guvernă, după ce amă­utată escluși atâtă de multă timpă, nimeni nu va trebui s’aștepte de la noi atâta îndemânare d’a resolve d’uă­dată și într­ună modă practică multele cestiuni ce ni se presintă în acestă a nostră intrare în greua misiune ce amă primită. Noi avemă încredere în patriotismul­ ve­­chilor­ noștri amici că, după ce am învățată arta d’a stărui și fără în­tărirea ce o produce speranța, voră sei acum se găsescă răbdarea victo­riei. „Noi ne recomandămă consiliereră nepasionate ale nouilor­ noștri amici. QțJULCu­­lU 111 111­ 11 LfL lUyCAOJJUlUUty CU AIA” tregei camere că va primi fără pre­ocupări bănuitore propunerile ce vom supune judecății sale și nu va mic­șora importanța acestei prime probe a vineței parlamentare, probă pe care o facem­ă mărturindu-vă că va trebui să consolidămă mai multă în Italia acele instituțiuni politice cari suntă onerea secolului nostru și for­­meză cea mai frumosa gloriă a valo­rosului și augustului nostru suverană. (Aplause prelungite). „D. Depretis, președintele noului cabinetă italiană, a­espusă în cameră programa­rea. Ea e programa gu­vernului stângei, care vine într­ âgă la putere, după ce a fost­ înlăturată în cursă de 15 ani printr’un seriá de metemetisiri și de supterfugie. Este bine de a spune în treacătă, pentru a arăta că manoperile alar­­miștilor­ sunt­ pretutindeni aceleași, că speculatorii italiani începuseră a scumpta avenimentulă noului minis­teriă, ca un causă de scădere a fon­­dur­ilor­ publice, și că abia minis­terială fu cunoscută, și valorile s­aă urcată.“ Aci la République analiseză tóté puntele esențiale ale programi! ș apoi <jice : „Noulă ministeriă este animată de cele mai lăudabile intențiuni, ju­­decăndu-lă după declarațiu­­ni­le făcute în cameră de d. Depretis. Afară de cestiunea politică interioră și de re­formele administrative menționate în discursul­-programă ale șefului cabinetului italiană, suntă două punte asupra cărora credemă utilă d’a stă­rui în particulară : d’uă parte este atitudinea ce va lua Italia faciă cu puterile străine, și d’altă parte sunt­ vederile guvernului actuală asupra situațiunii economice și financiare. „ D. Depretis a manifestată susă și tare intențiunea că ministerială săă va continua politica este m­ara urmată de precedentulă cabinetă, a­­decă uă politică esențialmente paci­­fică și francă națională. Aplaudămă din totă anima acestă otărîre. Prin istoriă, prin situațiunea geografică, prin numărul­ locuitorilor­, Italia are rangul ă săă desemnată între marele puteri europene, și călătoria împăratului Austriei la Venezia a demonstrată că este primită de toți ca atare. Nu va fi Francia republi­cană care se arunce vr­­ă­dată u­ notă discordantă în acestă concertă; din contra, națiunea franceză nare de câtă simțiminte de profundă sim­­patie pentru vecina­rea cu care o unescă atâtea suveniri și atâtea legă­turi de moravuri, de educațiune, de I «Uk5tU. OLOI fi UuLluu UiAICOI Fiuu­ivitt/ Viv,‘# manifesta ostilitatea’­ contra Italiei, și partita care făcea atâta mare sco­­mptă din orerea sea contra pretin­­șilor­ păzitori ai Vaticanului a apă­sată mai greu­ asupra nostră de­câtă asupra vecinilor­ noștri!. ...,,nu resumată, cabinetulă De­­pretis-Nicotera se presintă supt fe­ricite auspicii. Programa­rea forte liberală și forte înțeleptă e făcută ca se­­ atragă numerose simpatii; în­­deplinescă numai uă parte din re­formele ce preconiseră și trecerea’i va fi marcată in istoria țărei sale.“ Relativă la fundarea în­ Paris a farului Mica Republică franceză, despre care amă menționată în post­­scriptum numărului trecută, citimă urmatorele în Republica Francesă: „Rădicarea stării de asediu care apăsa atâtă de injustă asupra unei părți a Franciei de la funestele eve­­nimente din 1870, va permite în fine să se creeze z­iare popolare con­sacrate în specialÜ educării sufragiu­lui universală. „Republica este înainte de tote guvernulă opiniunii publice; este dâră necesară d’a crea pentru sufragiulă universală, organulă ei suverană, uă presă turoră, eftină care, adresându-se tu­­supt­­ă formă simplă și ușodră, se ducă până ’n satele cele mai înfundate espunerea și demon­­strațiunea adevărurilor­ republicane, „Pentru a respunde acestei nece­sități de publicitate și de propagantă se va funda la Paris, supt inspira­­țiunea d-lui Leon Gambetta, ună fiară popolară, a cinci centime e­­xemplarulă, întitulată : Mica Repu­blică franceză. „Acestă chiară va apare chiară în­­]iua în care se va promulga legea ce suprimă starea de asediu în cele patru departamente unde este încă în vigore.“ Comisiunea însărcinată cu exami­narea proiectului de lege pentru mo­dificarea legii învățământului supe­­rior, e în unanimitate favorabilă proiectului; majoritatea ei însă merge și mai departe, e de părere se pro­­pune ună amendamentă prin care se se suprime și restricțiunile ce pune legea actuală libertății cursurilor­ individuale și conferințelor­. Comisiunea camerei pentru cerce­tarea propunerilor­ de amnistie a decisă se nu ia nici o­­otărîre până ce nu va asculta și pe miniștrii de interne și de justiție; comisiunea din Senată în aceiași privință a de­cisă se nu ia nici uă măsură, până ce nu va vedea în acesta resolu­­țiunea Camerei. Marea­ Britaniie­­ La Manches­ter s’a ținută un­ mare meeting în care s’a luată uă resoluțiune contra noului titlu al­ reginei. Veniturile tesaurului în cursulu a­­nului financiară se urcă la 77,131,693 livre sterline , pe când­ ale anului președinte au fostă numai de livre sterline 74,921,873. Lucrările destinate a apăra Lon­dra d’mnă atacă pe Tamisa sunt­ a­­prope ferm­inare, ivund­ o fmima uman construite după cea mai nouă siste­mă de fortificare și sunt­ armate cu tunuri de mare calibru. Pruso-Germania.—Uă corespon­­dință din Berlin către Gazetta de Co­lonia desminte scomptele răspândite că cornițele Schmwaloff ar­ fi deschisă, cu ocuasiunea trecerii sale prin Berlin, negocieri cu principele de Bismark în privința art. 5 ală tratatului din Praga, care e privitoră, după cum se scie la partea Sleswigului de Nord reclamată Germaniei de către Dane­marca. Camera Wirrtemberghesă a ad­misă cu 76 voturi contra 6 propu­nerea d-loră Schmid și consortium, prin care se cere uă lege generală în privința căielor­ ferate, respin­­gendă absolută ori­ce transmitere că­tre imperiu a rețelei germane. Oă altă propunere care nu cuprindea ul­tima disposițiune a fost­ respinsă prin apelă nominală cu 80 voturi contra 6. Cum se vede deja legisla­tura Würtembergului este forte os­tila proiectelor a d-lul de Bismark în privința rescumpărării pe sema im­periului a tuturor­ căielor­ ferate, dependințe de diferitele state ger­mane. ț­iarele berline se vorbescă de sta­rea în care se află an Jl procesulu co­mitelui Arnim, acusatü, după cum să scie, de înaltă trădare. Camera de punere supr acusare a decis­ că este j?casă de urmărire, déra în ace­lași timp și a declarata că secesiun­­ea bunuriloru aeimtului înainte d’a re­pronuncia judecata definitivă este contra legii. In vederea casé a di­ficultății ce există d'a se cita legal­­m­ente acusatură, care locuesce în străinătate, procurorul regalu a con­­chisu că trebuie să se judece in con­­tumaciă. Prin urmare curtea, în casă căndă citațiunea publică n’ară avea nici ună efectă, va judeca ca­petele de acusare numai după actele aflate în dosarul­ judelui de instruc­țiune. Austro-Ungaria.­­ Se vorbesce din nou în unele cercuri politice despre retragerea d-lui Andrassy și despre demisiunea generalului Ro­diei, guvernatorul­ Dalmației și ne­­gociatorul­ armistițiului și ală con­­dițiunilor­ de împăciuire cu insurgen­­ții din Bosnia și Herzegovina. A­­cestă scrie o anun­ță și Times, dară nu se scie pene la ce punta póte fi temeinică. Spania. — Ministrulă de interne a anunciată în cortese că generarul­ Cabrera a primită titlu de grand de Spania ce i-s’a­rată, demit că refuză en­olamentele ce atrage după sine a­­cestă titlu. Guvernul­ a decisă că tote vasele cari intră într’ună altă portă spa­niolă de acela pentru care suntă destinate voră fi supuse la uă an­chetă, dacă nu voră just­ifica poposi­­rea loră printr’ună actă de forță majoră. Amă făcută mențiune într’unul ă .Din minorii«»freoare despre uă inter­pelare adresată guvernului de către deputatul­ Xiquena, în privința sco­­mptului răspândită că Francia va numi ambasadore la Madrid pe d. Jules Ferry, pe care interpelatorele la calificată de comunalistă și de membru al­ Internaționalei. Cu acesta ocasiune, d. Castellar a pronunciată uă cuvântare forte favorabilă d-lui Jules Ferry, împrășciindă calomnia. Oaientarea. — țfiarele au publi­cată decretură regală prin care nonele alegeri pentru Folketing se fiseră la 25 Aprile. Egiptulu.­­ Scomotulă răspândită că euponul­ lui Aprib­­ală împru­­mutură din 1873 nu va pute fi plă­tită, este neexactă. Oă telegramă din Cair adresată ziarelor­ străine din Europa asigură că suma cuponului în cestiune s-a și vărsată la banca otomană din Alesandria. Turcia asiatică.—Se anund­ă din Francia. — Venirea la putere, în Italia, a partitei liberale e salutată cu bucurie de tota presa francesă, în genere, și de cea republicană mai cu osebire. Tote ziarele liberale laudă programa noului ministeriă presidată de d. Depretis, și impresiunea ce­a produsă este totă atâtă de bună cum a fostă și este în Italia. E că, de e­­xemplu, cum se exprimă, în privința ei, Republica f­ranceză: ROMANULU 27 MARTIE, 1876 FOIȚA „ROMANULUI“ (4) DOMNIȘ 10RA DU ROSIER du Amédée Achard. 1) Lichidarea d-lui du Rosier deschi­­­­ându-se, se presim­ură mai mulți creditori. Alesandrina, deci ară fi vo­ită se pretindă drepturile ce avea de la mamă-sea, ară fi putută se scape din naufragia­tă sumă importantă. D-na de Fougerolles stărui pe lingă densa s’o facă și nu perdu acestă frumosă ocasiune d’a acusa pe cum­­naturii săi de neprevedere și prodi­galitate. D-șora du Rosier nu voi s’auita nimică în acestă privință; dânsa declară că totă ce i­ se cuve­­nia aparținea într’ună modă legi­timă creditoriloră tatălui său, și le părăsi imediată acea parte. Barena dete țipete tari, de ră totă orașială admiră acestă trăsură de delicatețe și de desinteresare. In giurulă d-sorei du Rosier fu ună concertă de laude; notarulu chiară J) traducs fuse de 1. 9. Bi*ioer oa. mărfuri că acestă conduită era no­bilă și generosă; totuși vorbindă, mișca colțulă buseloră și, silită a se explica, sfirși prin a declara că, după ideia sea, acestă conduită îi era in­spirată mai multă de capă de câtă de inimă. — Densa e fiia orgoliului, Ijise­ela. D-sora du Rosier ține la onorea d’a nu semăna cu nimeni. — Profită totuși de ocasiune pentru a’i da visită ș’a’i oferi servițiele sale în calitate de vechiă amică ală fami­­lei. Alesandrina, care și aduce a­­minte a’să fi văijută desă într’uă e­­pocă cândă era âncă în înțelegere cu d. de Rosier, îlă primi pre bine; dânsulă se întorse încântată de con­­versațiunea loră. Totă îlă încântase, alegerea espresiunilor și, forma ideie­­ioră, tăria simțiminteloră sele, și fiindă că se lauda în giurulă său men­ținerea, grația, spiritulă și distincți­­unea d-șorel du Rosier, densulă <­ise: — Da, da, e m­ă caracteră! Toți strigară în contra acestui com­pliment­, pentru că li­ se părea stra­­nsă. — Ună caracteră ! minunată lu­cru ! Cine n are caracteră ? Și ce sin­gulară laudă mai e ș’acesta? — A! credeți? replică d. de Des­­chapelles aprinzendu-se. U­ă carac­­teris! dară acesta e totă ce e mai rară în lume. Nimeni n’are caracteră, nici amicii d-vostră, nici d-vóstra, nici eă! Moulins nu e ună cătună, ei bine ! d’ați colinda orașul­ și ma­halalele, nu veți găsi douilea. Suntă bărbați pote­rnă ală cari voiescă una și femei cari voiescă alta, deră a sei cine-va ce voiesce, ș’a voi se­­riosă, a voi totu­ de-una, a fi deplin și întregă în voința sea, ecă ce măreții și nu se­ă pe altă cine-va se a flă astă-felă, de câtă pe d-șora du Rosier. Acestea ,Jise, d. Deschapelles luâ uă prisă de tabacă. Toți ,se grămădiră in giuru’i pentru a afla ce roia ero­ina sea, dânsulă se închise într’uă tăcere nepătrunsă și micul discursu fu pusă în numărul ă j glumeloră ci’i eraă atâtă de familiare. Intr’uă dimineță Alesandrina văd­u venindă la densa pe Evariste, pe care nu ’lă văzuse de la mortea d-lui du Rosier. — N’amă voită să tulbură dure­rea celoră d’ântâiă $ile, îi <Jise den­sulă. Acum e că-mă. Evariste părea încurcată, o pri­­via și nu vorbia. In fine, forțându­­se, îi <Jise : — Ți-aduci aminte de convorbirea ce amă avută pe punte­alaltă­ ieri fără ? — Da, $ise Alesandrina... Pentru ce’mi faci acestă întrebare ? — Pentru că mâna ce’ți oferiamă e necontenită a d-tele și pentru că m’ai face forte fericită prim­indă-o. Impregiurările s’aă schimbată póte... — Ce te face să crezi acesta? în­trebă dânsa răpede și cu ochii în o­chii lui Evariste. — Iertă-mă că intru in vineța d-tele cu acestă francheță, deră mi­se pare c’uă rudă o póte face. — Vorbesce. — Ei bine­ credă că elă a­ple­cată. Alesandrina îngălbeni puțină , lua ună pah­ară cu apă, bău, ș’apoi o Jise . — E adevărată. — Ai vr’uă supărare în contra mea ? reluă Evariste. — Bă­ și pentru ce? Espresiunea ochilor­ săi se îndulci, lua mânile lui Evariste și’i­­ jise . — Astă-felă, vii la mine fiindă­­că suntă singură in lume și pără­sită. — Nu suntă celă mai bună amică ală d-tele? Păstreză acestă mână pe care ai luată-o și­ ți mulțămescă din tote puterile inimei mele! Alesandrina pleca capulă pe peptă și se gândi m­ă m­inută. — Acum e imposibilă , răspunse densa în fine. Ași da bucurosă ju­mătate din­­ zilele ce’mi rămână pen­tru a’ți consacra cea­l­altă... deră e pre târziă! — Pre târziu la două-^zeci ani! strigă Evariste. — Nu mă ’nțelegi... etatea nu face nimică în acesta, reluă d-șura du Rosier c’uă esaltare surdă; n’ai vă­zută nici-uă­ dată ramure uscate p’ună arbore tânără ? Evariste voi se replice , însă ’să opri c’ună gestă. — Nu , crede-mă ,­­Jise dânsa cu putere, d-tele îți trebuie să animă tânără și bună, care să te potă iubi

Next